Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 25/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 17/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 25/FDOSAR NR._
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CF1:
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală de către petentul C. N. împotriva rezoluției din 4 noiembrie 2013 adoptată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 547/P/2013, confirmată de către Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., prin rezoluția din 23 decembrie 2013 adoptată în dosarul nr. 973/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data 22 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 29 ianuarie 2014, iar apoi pentru astăzi 31 ianuarie 2014.
CURTEA
Constată că prin rezoluția nr. 547/P/2013 din data de 04.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător A. D. relativ la săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, întrucât fapta reclamată nu există.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. nr.336/P/2012 din 20.03.2012 nu constituie prin ea însăși o infracțiune și nu a fost adoptată pentru a îngreuna sau zădărnicii înfăptuirea justiției.
Prin rezoluția nr. 973/II/2/2013 din data de 23.12.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că decizia civilă pronunțată de judecătorul A. D. reprezintă convingerea profesională a acestuia, formată în urma administrării/analizării actelor de cercetare judecătorească, convingere motivată în fapt și în drept. Motivarea respectivei hotărâri judecătorești, nu se poate circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii sesizată de către C. N., chiar dacă aceasta ar conține mențiuni ce-1 nemulțumesc pe petent. În prezenta speță nu sunt îndeplinite cerințele art.228 Cod de procedură penală „organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art.221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art.10”. Procurorul care a instrumentat dosarul nr.547/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., a avut rol activ în clarificarea stării de fapt și aflarea adevărului, procedând la audierea petentului și a magistratului A. Dimitrache, ce a refuzat să facă orice declarație în prezenta cauză, precum și la anexarea înscrisurilor utile și concludente cercetărilor, pronunțând soluție față de persoanele reclamate, în funcție de actele premergătoare administrate în cauză.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul C. N. a formulat în termen legal plângere la instanță, conform art. 278/1 Cod procedură penală.
În motivarea plângerii se arată că procurorul de caz a refuzat să efectueze orice act de procedură în legătură cu însușirea fără rezerve de către judecătorul D. A. a afirmației mincinoase a judecătorului S. F. privind mandatul dat de către C. M. notarului public V. T., în condițiile în care acest mandat în realitate nu există.
În ceea ce privește afirmația că decizia civilă pronunțată de judecătorul A. D. reprezintă convingerea acestuia, petentul arată că atestă o împrejurare neadevărată săvârșind în același timp și un abuz, deoarece decizia este penală, iar din cuprinsul art. 63 Cod procedură penală a fost eliminată sintagma „convingere”, pentru a se evita arbitrarul.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.59/F/20.06.2013, judecătorul A. D. a respins, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. nr.336/P/2012 din 20.03.2012, menținută prin rezoluția nr.253/II/2/2013 din 15.04.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Obiectul plângerii îl constituia, ca și în cazul de față, nemulțumirea petentului cu privire la aspectele reținute de magistratul judecător S. F..
Judecătorul A. D. arată în motivarea sentinței că magistratul și-a justificat aprecierea că notarul a avut mandatul numitului C. M., pe care petentul o reclamă ca fiind falsă, pe împrejurarea că numitul C. M. I. a afirmat că și-a asumat conținutul cererii de schimbare a numărului administrativ al imobilului, că a mandata un notar pentru efectuarea demersurilor necesare și că aceste demersuri nu au lezat alte persoane.
Aspectele reținute de judecătorul A. D. în sentința penală nr. 59/F/20.06.2013 a Curții de Apel B. nu constituie nici măcar indicii cu privire la săvârșirea de către judecător a infracțiunilor de fals intelectual și de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 289 alin. 1 Cod penal și art. 264 alin. 1 Cod penal, întrucât nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici nu a dat vreun ajutor în acest fel vreunui infractor, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata.
În motivarea hotărârii judecătorești, magistratul analizează probele regăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii ce 1-a determinat să adopte soluțiile dispuse în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală, referitoare la conținutul expunerii, aplicabile în anumite limite și în cazul hotărârii pronunțate de către instanță conform art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, hotărârea judecătorului D. A. cuprinde analiza probelor și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția pronunțată.
Din cuprinsul hotărârii nu rezultă nici un element pe baza căruia să se poată afirma că aprecierea probelor s-a realizat după alte criterii decât cele prevăzute de art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv potrivit principiului că probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea lor se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. De altfel, acesta este și sensul constatării procurorului general din motivarea rezoluției nr. 973/II/2/2013, în sensul că decizia pronunțată de judecătorul A. D. reprezintă „convingerea profesională a acestuia, formată în urma administrării/analizării actelor de cercetare judecătorească, convingere motivată în fapt și în drept”. Este evident faptul că nu s-a avut în vedere că aprecierea probelor a fost realizată de judecător pe baza propriei sale convingeri, ci faptul că motivarea hotărârii reprezintă demonstrația care a condus la formularea unei concluzii logice, în urma administrării și analizării actelor de cercetare judecătorească.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. N. și va menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. N. împotriva rezoluției nr. 547/P/04.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., confirmată prin rezoluția nr. 973/II/2/23.12.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. D. B.
Red. E.B./01.07.2014
Dact.B.D./01.07.2014
- 2 exemplare -
| ← Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 578/2014. Curtea... → |
|---|
