Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 578/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 578/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 5270/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 578/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAT5:
PREȘEDINTE – M. G. L.
JUDECĂTOR – N. H.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 224 din 09.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 noiembrie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 224/S/09.07.2014, pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 (3 acte materiale), art. 74 alin 2 Cod penal 1968, art. 76 lit. d Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal condamnarea inculpatei C. E. E., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b și c Cod penal (interzicerea dreptului de a fi administrator într-o societate comercială pe durata executării pedepsei).
În baza art. 81 Cod penal 1968, art. 71 alin 5 Cod penal 1968 și cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatei și pedeapsa accesorie pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
I s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83, 84 Cod penal.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile ANAF B. suma de 42.444 lei din care suma de 29.937 lei TVA și 12.507 lei impozit pe profit aferent anului 2007.
S-au menținut măsurile asiguratorii instituite respectiv:
- măsura popririi instituită prin ordonanța procurorului din data de 09.03.2012 asupra conturilor aparținând învinuiților C. V. M. și C. E. E. deținute la BRD Groupe Societe Generale SA, Raiffeisen Bank și Banca Românească SA.
- măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța procurorului din data de 12.03.2012, asupra autoturismului marca Wartburg 353 W Tourist cu ._ și . SNE353000J2304938 cu nr. de înmatriculare_ aparținând inculpatei C. E. E..
În baza art.272 Cod procedură penală a fost obligată inculpata C. E. să plătească în contul Biroului de Expertize Judiciare Tehnice Contabile (RO76CECEBV0137RON0141975) suma de 2.170 de lei cu titlu diferență onorariu datorat expertului contabil A. C. E..
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la rămânerea definitivă, la ONRC și la cazierul fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă Tribunalul B. din data de 12.06.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei C. E. E. pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal (3 acte materiale).
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv decizie de impunere, Raport de Inspecție Fiscală și proces verbal încheiate de DGFP B. – Activitatea de Inspecție Fiscală precum și anexele înaintate de acest organ fiscal, declarații C. E. E., proces verbal de constatare întocmit de Garda Financiară B., chitanțele . nr._/16.03.2007 și . nr._/17.03.2007 în original, facturile fiscale . nr._/02/16.03.2007, . nr._/02/17.03.2007, . nr._/02/30.03.2007 în original, acte contabile ., Notă explicativă C. V. M., declarații martor D. S., Ș. C., facturi fiscale achiziție lămpi de la KRONSTADT DISTRIBUȚION SRL, factură fiscală achiziție rafturi . nr._ de la . acte fiscale ale ., raport de constatare tehnico-științifică, Contract de asistență și consultanță în afaceri și factură fiscală în relația cu ., Contract de asistență și consultanță în afaceri și facturi fiscale în relația cu ., acte încheiate de Primăria Comunei P., acte încheiate cu ., acte încheiate cu Primăria ., acte încheiate cu Primăria . cu Primăria . cu Primăria . ridicate de la ., acte comunicate de Raiffeisen Bank, acte fiscale comunicate de AFP B. și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv declarație martor N. M., raport de expertiză tehnică contabilă nr._/2014, instanța de fond a reținut că inculpata, administrator de fapt al societății B. SRL, a înregistrat în contabilitatea societății trei facturi provenite de la ., fiecare în valoare de 62.500 lei, TVA-ul aferent acestor sume fiind de 29.936,97 lei. Potrivit acestor facturi societatea B. SRL a achiziționat de la . 750 rafturi expozitoare pentru care a plătit un avans de_ de lei cu chitanțele DBVRK nr._/16.03.2007 și DBVRK nr._/17.03.2007 fiecare în sumă de câte 5000 de lei. Aceste rafturi nu au fost livrate niciodată.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că cheltuielile lunii martie au fost influențate cu valoarea de 157.563 lei reprezentând darea în folosință a bunurilor de natura obiectelor de inventar înscrise în facturile primite de B. SRL de la furnizorul Vis Adevărat SRL care în fapt nu au fost primite. Operațiunea nefiind stornată până la sfârșitul exercițiului 2007, implicit aceste cheltuieli au fost deduse din totalul veniturilor aferente acestui exercițiu.
În drept, a considerat tribunalul că fapta inculpatei C. E. E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal (3 acte materiale).
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, instanța a ținut seama de circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, de persoana inculpatei, reținând în beneficiul acesteia ca circumstanță atenuantă modalitatea în care aceasta efectiv a acționat și împrejurarea că depune diligențe pentru a acoperi prejudiciul cauzat statului (74 alin 2 Cod penal 1969).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul B.. A arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus măsura popririi instituite asupra conturilor aparținând numitului C. V. M. în condițiile în care față de acesta s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată și că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante având în vedere că inculpata, deși a produs statului un prejudiciu, nu a înțeles să achite nici măcar o parte din acesta manifestând în continuare o atitudine pasivă.
Verificând, în aplicarea art. 420 Cod procedură penală, hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, bazată pe mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal. Astfel, inculpata, administrator de fapt al societății B. SRL, a înregistrat în luna martie 2007, în contabilitatea societății, trei facturi provenite de la ., fiecare în valoare de 62.500 lei, TVA-ul aferent acestor sume fiind de 29.936,97 lei. Potrivit acestor facturi, societatea B. SRL a achiziționat de la . 750 rafturi expozitoare pentru care a plătit un avans de_ de lei cu chitanțele DBVRK nr._/16.03.2007 și DBVRK nr._/17.03.2007 fiecare în sumă de câte 5000 de lei. Aceste rafturi nu au fost livrate niciodată, astfel cum a recunoscut și inculpata.
Apărarea invocată de inculpată, în sensul că nu a reușit să storneze facturile respective întrucât administratorul . nu a mai fost de găsit, va fi înlăturată de instanța de control judiciar pentru următoarele motive:
În primul rând, inculpata nu trebuia să semneze și să primească cele trei facturi fiscale în lipsa produselor consemnate în aceste acte contabile, întrucât emiterea facturilor se face întotdeauna la livrarea mărfurilor achiziționate. Din art. 155 Cod fiscal, coroborat cu art. 6 din Legea nr. 82/1991, rezultă că orice operațiune economică financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document ce stă la baza înregistrărilor în contabilitate, astfel că factura fiscală se întocmește pentru a consemna primirea rafturilor expozitoare. Inculpata este deci în culpă atunci când a primit și semnat cele trei facturi fiscale în lipsa rafturilor.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată, în situația în care nu se mai putea colabora cu . pentru emiterea de către această societate a facturilor cu minus ( stornarea invocată de inculpată ), pentru fidelitatea prezentării informațiilor în situațiile financiare la sfârșitul anului 2007, ., pe baza listelor de inventariere întocmite, trebuia să înregistreze minusul constatat în gestiunea de materiale de natura obiectelor de inventar pe seama cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal iar pentru scoaterea din evidențele cotabile a furnizorilor neachitați, având în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 571/2003, trebuia să înregistreze venituri neimpozabile.
Inculpata, deși nu a dovedit faptul că a făcut vreun demers pentru obținerea de la . a facturilor storno și că i-ar fi fost imposibilă această variantă, avea și o altă posibilitate, arătată mai sus, pentru a reflecta în actele contabile realitatea operațiunilor desfășurate în anul 2007. În schimb, inculpata a optat pentru înregistrarea acestor facturi fiscale în contabilitate, deși știa că operațiunea nu a avut loc, cunoscând foarte bine toate consecințele fiscale ce decurgeau dintr-o asemenea înregistrare nereală.
Din aspectul că în luna septembrie a anului 2006 . mai primise o factură fiscală emisă de . fără a primi și marfa trecută în factură și fără a achita contravaloarea acesteia, iar în perioada septembrie 2006 - martie 2007 nu s-a făcut nici un demers pentru stornarea facturii, deși relațiile dintre cele 2 societăți au continuat, ba mai mult, s-au mai primit și celelalte trei facturi în aceleași condiții, inculpata înregistrând în contabilitate toate aceste facturi, deși avea posibilitatea, după ce a constatat că rafturile nu i se mai livrează, să-și regleze contabilitatea pentru a fi evidențiate numai operațiunile reale desfășurate, Curtea trage concluzia că inculpata, cu bună știință a săvârșit această faptă, de a înregistra în contabilitate facturi fiscale ce nu reflectă operațiuni economice reale, pentru a-și diminua impozitul pe venit și pentru a deconta nelegal TVA la sfârșitul anului fiscal.
În drept, în mod corect s-a considerat că fapta inculpatei C. E. E., care în luna martie 2007, a înregistrat în contabilitatea ., al cărei administrator în fapt era, trei facturi fiscale emise de ., fără a primi efectiv marfa facturată și fără a storna ulterior aceste facturi, evidențiind în actele contabile ale . cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal (3 acte materiale).
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, instanța de fond a ținut seama de circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, de persoana inculpatei, reținând în mod corect în beneficiul acesteia ca circumstanță atenuantă modalitatea în care aceasta efectiv a acționat, prejudiciul relativ mic, faptul că este integrată social și familial și aspectul că s-a prezentat la chemările organelor de cercetare penală, pedeapsa aplicată efectiv fiind aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de lege.
Cu privire la menținerea măsurii asigurătorii privind pe C. V. M., atâta vreme cât acesta nu a fost trimis în judecată, iar pretențiile civile ce-l vizează pe acesta nu au fost formulate pe calea unei acțiuni civile alăturate acțiunii penale, Curtea va considera că nu poate fi menținută măsura asigurătorie a popririi asupra conturilor acestuia.
Se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 224/S/9.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o va desființa în ceea ce privește menținerea măsurii asiguratorii a popririi instituită de procuror asupra contului numitului C. V. M. deschis la BRD Groupe Societe Generale S.A. și a omisiunii obligării inculpatei C. E. E. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanță.
Rejudecând cauza în aceste limite, va ridica măsura popririi asiguratorii instituită asupra contului numitului C. V. M. CNP_ deschis la BRD Groupe Societe Generale S.A. Sucursala B. nr. client_ până la concurența sumei de 58.502 lei instituită prin Ordonanța procurorului din data de 9.03.2012 (dosar nr. 249/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.).
Va menține măsura asiguratorie instituită prin aceeași ordonanță asupra conturilor deschise la Raiffeisen Bank S.A. Sucursala B. și Banca Românească Sucursala B. aparținând inculpatei C. (fostă S.) E. E. până la concurența sumei de 42.444 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 274 Cod procedură penală va obliga inculpata C. E. E. să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanță, aceasta fiind o omisiune a primei instanțe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansare de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 224/S/9.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o desființează în ceea ce privește menținerea măsurii asiguratorii a popririi instituită de procuror asupra contului numitului C. V. M. deschis la BRD Groupe Societe Generale S.A. și a omisiunii obligării inculpatei C. E. E. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanță.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Ridică măsura popririi asiguratorii instituită asupra contului numitului C. V. M. CNP_ deschis la BRD Groupe Societe Generale S.A. Sucursala B. nr. client_ până la concurența sumei de 58.502 lei instituită prin Ordonanța procurorului din data de 9.03.2012 (dosar nr. 249/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.).
Menține măsura asiguratorie instituită prin aceeași ordonanță asupra conturilor deschise la Raiffeisen Bank S.A. Sucursala B. și Banca Românească Sucursala B. aparținând inculpatei C. (fostă S.) E. E. până la concurența sumei de 42.444 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 274 Cod procedură penală obligă inculpata C. E. E. să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanță.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansare de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./26.11.2014
Dact. B.D./27.11.2014
Jud. fond A. T.
- 2 exemplare -
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
