Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 5928/328/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.138/A/2014
Ședința publică din 4 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin P. – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către petentul F. P. C., împotriva sentinței penale nr.24/22.01.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect cerere de reabilitare judecătorească.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului F. P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului petentului apreciind că în mod corect prima instanță a respins cererea acestuia ca neîntemeiată. Cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 24 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 de Judecătoria T., în temeiul art. 137 lit. c C.penal și art. 498 C.pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulate de petentul F. P. C., cu obligarea petentului la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Analizând fisa de cazier judiciar a petentului, coroborata cu biletul d eliberare, cu sentința penala nr. 770/2007, instanța a reținut că petentul F. fost C. a fost condamnat astfel – prin sentința penala nr. 308/2000 a Judecătoriei T. la o pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penala nr. 346/2003 a Judecătoriei T. la o pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultanta fiind de 2 ani 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat în data de 10.08.2007, rest neexecutat de 340 zile închisoare, pedeapsa fiind considerată executata în data de 18.09.2008 conform art. 61 C.pen.
Termenul de reabilitare judecătoreasca stabilit raportat la pedeapsa stabilita cea mai grea, de 2 ani închisoare, este de 5 ani – art. 135 lit. a C.pen, curgând din 18.09.2008, împlinindu-se în data de 17.09.2013.
Conform art. 137 C.pen pentru a se dispune reabilitarea judecătorească trebuie a fi îndeplinite, pe lângă termenul de reabilitare stabilit potrivit art. 135 C.pen, următoarele condiții: isi are asigurata existenta prin munca, a avut o buna conduita, a achitat cheltuielile judiciare, despăgubirile civile.
Instanța a reținut ca sunt îndeplinite condițiile referitoare la achitarea despăgubirilor civile, cheltuielilor judiciare, dovada veniturilor – art. 137 lit. b, d C.pen – conform înscrisurilor depuse – filele 23-25, declarații martori M. C. A. si B. B..
In ceea ce privește buna conduita pe parcursul termenului de reabilitare judecătoreasca stabilit conform art. 135 lit. a C.pen (condiția stabilita prin art. 137 lit. c C.pen), aceasta nu este îndeplinită. Conform fisei de cazier judiciar acesta a fost sancționat administrative, conform art. 321 alin. 1 C.pen, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen, prin ordonanța nr. 355/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
Instanța a reținut, pentru început, ca anterior, petentul a fost condamnat pentru încălcarea aceleiași norme penale – art. 321 alin. 2 C.pen – sentința penala nr. 308/2000 a Judecătoriei T. (forma agravata a art. 321 alin. 1 C.pen).
Întrucât prin ordonanța nr. 355/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a făcut referire la prev. art. 37 lit. b C.pen, recidiva mare postexecutorie, instanța a reținut că fapta a fost comisa în cursul termenului de reabilitare judecătoreasca.
Împrejurarea că la momentul soluționării cauzei nr. 355/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T., s-a apreciat ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni si s-a aplicat o sancțiune administrative potrivit art. 18 ind. 1 C.pen, nu înlătura consecințele din punctul de vedere al art. 137 lit. c C.pen, referitoare la buna conduita. Evident, în cursul termenului de reabilitare judecătoreasca, petentul a încălcat normele penale, ceea ce nu reprezintă o buna conduită.
Împrejurarea ca petentului i-a fost aplicata o sancțiune administrative, subliniază faptul ca este autorul unei fapte de încalcare a unei norme penale. Raportat la prevederile art. 137 lit.c C.pen, buna conduita se refera la respectarea normelor sociale, la un comportament firesc în societate, adică nu necesita constatarea si concretizarea printr-o pedeapsa aplicata printr-o hotărâre penala.
Instanța de fond a constatat, astfel, că petentul nu a avut o bună conduită pe parcursul termenului de reabilitare judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F. P. C. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea cererii de reabilitare.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a statuat, la momentul judecării cererii de reabilitate formulată de petentul F. P. C., că nu sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 137 din V.Cod penal, reținând în ce privește buna conduită a petentului pe parcursul termenului de reabilitate, că acesta a fost sancționat cu amendă administrativă, pentru același gen de infracțiuni (art.321 din V.Cod penal) cu cea pentru care a fost condamnat la pedeapsa a cărei reabilitare o cere.
Faptul că inculpatului i s-au aplicat dispozițiile art. 18/1 din V.Cod penal, apreciindu-se că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate fi reținută de instanță ca un comportament firesc, obișnuit în sensul îndeplinirii condiției bunei credințe.
De altfel, condiția bunei credințe, cerută la momentul soluționării cererii petentului, nu mai este prevăzută în noua legislația de drept substanțial, astfel încât petentul poate reitera oricând o nouă cerere de reabilitare dacă apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelul petentul F. P. C. ca nefondat, obligându-l în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.penală, la 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul F. P. C. împotriva sentintei penale nr. 24 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei T..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4 martie 2014 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. V. V. A. L. CADIS
Red.V.V.A./14.03.2014.
Dact.H.C./4 ex./17.03.2014.
Jud.fond: C. P..
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 514/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 764/2014.... → |
|---|
