Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 764/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 491/182/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.764/A/2014
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul B. A. R. împotriva sentinței penale nr.1375 din 22 mai 2014 a Judecătoriei Baia M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2012.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.I. B., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date anterior, unde a recunoscut comiterea faptei și s-a prevalat de disp.art.320/1 C.pr.pen. și nu are de făcut completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.18/1 VCP, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, printr-o mai mare eficiență dată criteriilor prev.de art.72 VCP. Pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar și împrejurarea că inculpatul este angajat, a avut o evoluția profesională excelentă și o conduită ireproșabilă până în prezent, apreciază că acesta merită șansa să i se aplice o sancțiune administrativă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, în raport de gradul de alcoolemie – 1,55 g%o – este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost crescut și educat în spiritul respectării legii, regretă profund ce s-a întâmplat și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și depus în scris de apărătorul ales.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1375 din 22 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-M., în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. A. R., fiul lui V. și A. - E., născut la 22.05.1971 în Baia M., jud. Maramureș, cetățenie română, studii superioare, șef birou, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în Baia M., ., jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B. I. în Baia M., ./23, jud. Maramureș, CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod Penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 15 din Legea 187/2012.
În baza art. 274 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr. de dosar_, P. de pe lângă Judecătoria Baia M. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. A. R. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2012.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 27.10.2013, în jurul orei 01.05, inculpatul a condus pe drumurile publice, din municipiul Baia M., respectiv pe . marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În ședința publică din data de 20.03.2014, instanța a dispus în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013, trimiterea cauzei în cameră preliminară.
Prin Încheierea din data de 14.04.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul B. A. R. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
În ședința publică din data de 15.05.2014, inculpatul a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în curul urmăririi penale, instanța făcând aplicarea dispozițiilor 375 Cod de procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 27.10.2013, ora 1,05, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul B. A. R. a urcat la volanul autoturismului marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare_ pe care la- condus pe drumurile publice din municipiul Baia M. fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere pe .>
Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoarea de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 01,07. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență „Dr. C-tin O.” din municipiul Baia M., unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr._ din 27.10.2013 al Serviciului Medico Legal Județean Maramureș, inculpatul B. A. R. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 g o/oo la primă probă recoltată la ora 1,50 g o/oo la cea de a doua probă recoltată la ora 02,20.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu (f. 5 din dosarul de urmărire penală), proces verbal de constatare ale infracțiunii (f. 6-7 din dosarul de urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr._ din 27.10.2013 (f. 10 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (f. 24-29 din dosarul de urmărire penală și f. 26 din dosarul instanței), declarațiile martorilor (f. 18-19 din dosarul de urmărire penală), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 25 din dosarul de urmărire penală).
În drept fapta inculpatului B. A. R. care, la data de 27.10.2013, în jurul orei01.05 a condus pe drumurile publice, din municipiul Baia Mar,e respectiv pe . marca Land Rover, cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 g o/oo la primă probă recoltată la ora 1,50 g o/oo la cea de a doua probă recoltată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, dar și nivelul alcoolemiei în sânge, instanța apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În esența lor, infracțiunile la circulația pe drumurile publice, ca infracțiuni de pericol, incriminează, fapte prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viața persoanei implicate în circulația pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că nu este aplicabilă instituția renunțării la aplicarea pedepsei astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a curții Constituționale).
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, instanța a constatat că, spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 care prevede pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, art. 336 alin. 1 Cod penal stabilește pedeapsa închisorii între aceleași limite ca și legea veche, însă alternativ cu amenda.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a redus cu o treime limitele pedepsei închisorii către care s-a orientat anterior (prin aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969, sau art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală), rezultând astfel atât potrivit art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cât și potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal o pedeapsă între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Curtea constituțională a statuat în Decizia nr. 1470/08.11.2011 că, „dacă se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art.320^1 alin.7 din Codul de procedura penala este o norma care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrată in categoria normelor de drept substanțial, și nu în categoria celor de procedură penală. La aceeași concluzie se ajunge și dacă se ia in considerare criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penală pe care o poate înlătura, reduce sau agrava. În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile. Așadar, faptul ca textul in discuție figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal”.
Având în vedere însă înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apărătorul inculpatului, înscrisuri din care rezultă că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este o persoană responsabilă și respectabilă în comunitatea din care face parte, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal din 1969, consecința fiind reducerea limitelor de pedeapsă potrivit dispozițiilor art. 76 lit. e teza I Cod penal din 1969. Această circumstanță atenuantă nu a mai fost reluată însă în Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, astfel încât, pedepsele aplicabile inculpatului sunt între 15 zile închisoare și 8 luni închisoare potrivit codului penal din 1969, respectiv de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare potrivit noului cod penal.
În aceste condiții, este important a se stabili care lege este mai favorabilă în ceea ce privește pedeapsa minimă și fără îndoială, este aplicabil în cauză Codul penal din 1969, pedeapsa minimă aplicabilă fiind de 15 zile închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate, instanța a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este tot codul penal din 1969 care prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, lege care va fi aplicată conform principiului aplicării legii mai favorabile, chiar dacă, legea nouă nu prevede o asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei. S-a constatat că suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă inculpatului decât orice altă modalitate de individualizarea prevăzută de Codul penal (inclusiv amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal), având în vedere că, pe parcursul termenului de încercare inculpatul nu are nicio obligație, iar la împlinirea acestui termen, dacă nu se dispune anularea sau revocarea suspendării condiționate, inculpatul este reabilitat de drept.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnatinculpatul B. A. R., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod Penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969 a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 15 din Legea 187/2012.
În baza art. 274 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. A. R. care a solicitat admiterea căii de atac promovate și rejudecând dosarul, achitarea sa în temeiul art. 181 din VCP iar în subsidiar, reducerea pedepsei printr-o mai mare eficiență dată criteriilor de individualizare judiciară a sancțiunii prevăzute în art. 72 din VCP.
În susținerea solicitărilor sale inculpatul învederează că este angajat în muncă, a avut până în prezent o evoluție profesională deosebită, o conduită ireproșabilă în familie și societate, astfel că se impune față de el aplicarea doar a unei sancțiuni administrative.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 1,55 gr.%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul la data de 27 octombrie 2013, ora 01,05 a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_, pe . Baia-M., având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,55 gr.%o. Soluționarea cauzei în fața judecătoriei s-a realizat conform art.320/1 C.proc.pen., ca efect al recunoașterii vinovăției inculpatului, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecătoria Baia-M. a concluzionat că probele din faza de urmărire penală conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Curtea de Apel analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev.de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul – starea de pericol pentru traficul rutier – nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 gr.%o, într-o zonă cu o circulație intensă, chiar dacă pe timp de noapte, nu impune reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 18 1 Cod penal sau a unei sancțiuni administrative.
Cu toate acestea, având în vedere sinceritatea deosebită a inculpatului, disponibilitatea de a fi soluționată cauza doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, împrejurarea că nu a fost implicat într-un eveniment rutier, cooperarea cu organele judiciare, justifică menținerea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa de către instanța fondului, ținându-se totodată cont de dispozițiile art.320/1 alin.7 C.proc.pen, astfel că o pedeapsă de 6 luni închisoare va contribui la resocializarea sa viitoare, pozitivă, nefiind oportună reducerea acesteia.
Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului B. A. R. în temeiul art. 421 pct 1 lit b Cod procedură penală împotriva sentinței penale nr. 1375 din 22 mai 2014 a Judecătoriei Baia M..
Va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b Cod pec. penala respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. R. împotriva sentinței penale nr. 1375 din 22 mai 2014 a Judecătoriei Baia M..
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR
D. PURICECLAUDIA I.
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
5 ex./29.09.2014
Jud.fond.-C. R.
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 869/2014.... → |
|---|
