Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Încheierea nr. 70/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 70/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 14923/182/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.70/2014
Ședința publică din 05 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
D. S.
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Baia M. și Tribunalul Maramureș, cu privire la plângerea formulată de petentul S. F. împotriva rezoluției procurorului din 08 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dată în dosar nr.147/P/2013, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F. A. R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.246 și 249 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului S. F. și a intimatei F. A. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Parchetului solicită a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, având în vedere că intimata făcea parte din structura poliției judiciare la data întocmirii procesului verbal de contravenție, contestat de petent.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. 734 din 12 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 42 C.pr.penală a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul S. F., împotriva rezoluției procurorului din 08.10.2013 din dosarul 147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în favoarea Judecătoriei Baia M..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 12.11.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de petentul S. F., împotriva rezoluției dispusă în dosarul nr. 147/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Petentul a solicitat judecarea cauzei de către tribunal și urmare admiterii plângerii, să i se acorde despăgubiri în sumă de 1.500 lei, despăgubiri la plata cărora să fie obligată intimata F. A. R., pentru prejudiciul creat în urma suspendării ilegale a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile (în realitate 45 zile), respectiv 09.02.2011 – 26.03.2011.
Examinând plângerea sub aspectul competenței de soluționare a acesteia, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 8 octombrie 2013 dată în dosarul nr. 147/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita F. A. R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod penal, reținându-se că infracțiunea pentru care făptuitoarea a fost reclamată nu există, pentru că aceasta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu și nu a întocmit în fals procesul verbal de contravenție așa cum se susține în plângere.
De altfel, se mai menționează în rezoluția procurorului și faptul că instanța civilă a menținut în parte procesul verbal de contravenție, respectiv fapta prevăzută de art. 35 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei rezoluții, petentul S. F. a formulat plângere, aceasta fiind respinsă ca nefondată de către prim-procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin rezoluția din 24.10.2013 pronunțată în dosarul nr. 855/II/2/2013, pe motiv că nu subzistă niciuna dintre infracțiunile reclamate, făptuitoarea consemnând în procesul verbal, aspecte pe care le-a perceput, nerezultând intenția directă a acesteia de a falsifica procesul verbal.
Solicitarea petentului de obligare a făptuitoarei la plata prejudiciului creat, prin aceea că în perioada 25 februarie – 26 martie 2011 i s-a suspendat dreptul de a conduce, este nefondată, se mai susține în rezoluția procurorului, întrucât nu i se datorează făptuitoarei, ci doar împrejurării că acesta, nu s-a prezentat la organul de poliție care a luat măsura, în momentul în care a înregistrat plângerea la judecătorie, pentru că astfel i s-ar fi restituit permisul de conducere, până la clarificarea situației, în instanță.
Potrivit art. 2781 Cod procedură penală, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Pornind de la dispozițiile mai sus invocate, dar și de la infracțiunile pentru care a fost formulată plângerea și anume abuz în serviciu prevăzută de art. 246 și fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, tribunalul a constatat că judecarea lor este de competența judecătoriei. E adevărat că, intimata F. A. R. este agent de poliție însă, așa cum rezultă din adresa de la fila 5 din dosarul de urmărire penală, nu face parte din structura poliției judiciare, calitate care ar atrage competența materială a Tribunalului Maramureș, de a judeca și implicit a analiza plângerea,.
Așa fiind, tribunalul, în temeiul art. 42 C.pr.penală a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul S. F., împotriva rezoluției procurorului din 08.10.2013 din dosarul 147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în favoarea Judecătoriei Baia M..
La rândul său, Judecătoria Baia-M. prin sentința penală nr. 288 din 13 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, constatând ivit astfel conflictul negativ de competență, urmând a fi sesizată Curtea de Apel Cluj pentru judecarea acestuia.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 08.10.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 147/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata F. A. R. (fostă B.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Codul penal din 1969 și fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod Penal din 1969, după ce petentul S. F. a depus o plângere în care a arătat că, la data de 09.02.2011, în calitate de funcționar, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos acte (mai exact a întocmit un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în care a indicat numele unui martor asistent, care nu cunoștea obiectul procesului-verbal).
Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția primului-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, din 24 octombrie 2013 dată în dosar nr. 855/II/2/2013.
Curtea reține că, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea 255/2013, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală stabilesc competența de soluționare a plângerilor împotriva soluțiilor procurorului, în favoarea instanței căreia i-ar reveni potrivit legii competența sa judece cauza în fond.
Potrivit art. 27 alin. 3 lit. a din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal, în cazul polițiștilor prevăzuți în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (agent-șef principal de poliție; agent-șef de poliție; agent-șef adjunct de poliție; agent principal de poliție; agent de poliție).
Curtea constată că potrivit adresei nr._/06.03.2013 emisă de IPJ Maramureș, aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală, în perioada 15.02.2007 – 08.08.2012, intimata a făcut parte din structura poliției judiciare, fiind numită prin OMAI nr. S/II/2604/15.02.2007 având avizul procurorului general nr. 378/C/2007, deci la data de 9 februarie 2011, data comiterii pretinselor infracțiuni, făptuitoarea avea calitatea de lucrător poliție judiciară și agent principal de poliție.
Corespunde realității că prin adresa de la fila 5 u.p. cu nr._ din 21 februarie 2013 emanând de la IPJ Maramureș, rezultă că la această dată agentul principal de poliție B. A. R., nu mai făcea parte din poliția judiciară, fiind eliberată din această structură, prin dispoziția inspectorului șef al IPJ Maramureș cu nr_ din 8 august 2012.
Curtea reține însă, că la data săvârșirii presupuselor fapte 9 februarie 2011, intimata făcea parte din structura poliției judiciare, iar infracțiunile pentru care s-a formulat plângere (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual), fiind în legătură cu calitatea pe care o avea aceasta, agent principal de poliție în cadrul poliției judiciare, calitate care, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, atrage competența de soluționare a prezentei plângeri, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Conform art 48 alin 1 lit a NCPP când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazul când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.
În speță, presupusele fapte ar fi avut loc la 9 februarie 2011. La acea dată făptuitoarea B. era agent principal de poliție în cadrul poliției judiciare, din cadrul IPJ Maramureș. Prezumtivele infracțiuni – abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual - au legătură intrinsecă cu atribuțiile de serviciu ale făptuitoarei.
Pe cale de consecință, chiar dacă la data de 8 august 2012 prin dispoziția șefului IPJ Maramureș făptuitoarea a fost eliberată din structura poliției judiciare, competența de soluționare a cauzei, revine Tribunalului Maramureș conform art. 48 alin 1 lit a NCPP, deoarece la 9 februarie 2011, data pretinselor acuzații era agent de poliție principal în cadrul poliției judiciare, calitate și fapte ce atrag competența Tribunalului Maramureș, conform art. 36 NCPP, chiar dacă ulterior făptuitoarea, și-a pierdut această calitate.
Tribunalul Maramureș este competent să soluționeze plângerea petentului S. întrucât presupusele fapte ale intimatei au legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia.
Acest punct de vedere al Curții de Apel Cluj, este împărtășit și prin hotărârile pronunțate de instanța supremă, respectiv prin încheierea penală nr. 3625 din 19 noiembrie 2013 în care se învederează că, „ atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazul când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului”.
Pe cale de consecință, conform art. 51 alin. 6 Cod procedură penală Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S. F. și intimata F. A. R. în favoarea Tribunalului Maramureș.
În baza art.275 pct. 4 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 51 alin. 6 Cod procedură penală stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S. F. domiciliat în Baia M., . . și intimata F. A. R. domiciliată în Baia M. ..10 jud. Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș.
În baza art.275 pct. 4 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. PURICEDELIA S.
Red. D.P./M.N.
6 ex./10.03.2014
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
