Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 514/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 27888/211/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr.514/A/2014
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător
JUDECĂTORI: A. D. L. GREFIER
: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul G. CORNLE C. împotriva sentinței penale nr.1048 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.6692/P/2011 din data de 21.11.2012, emis de Pachetul de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul G. C. C., în stare de deținere asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat J. M. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei și partea vătămată C. V. asistată de apărător ales avocat N. P. L. din cadrul Baroului Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Curtea comunică inculpatului în scris drepturile prevăzute de art.83, art.108 alin.1 și 2 și art.374 alin.2 din Noul Cod de Procedură penală, iar potrivit art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință acestuia împrejurarea că poate da o nouă declarație în fața instanței de apel.
Inculpatul G. C. C. arată că își menține apelul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Totodată precizează că își menține declarația dată la instanța de fond și nu dorește să adauge nimic în plus.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului în baza art. 421 alin.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în baza art.386 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal anterior în infracțiunea de abuz de încredere.
În baza art.5 Cod penal raportat la art.244 alin1, 2 Noul Cod penal solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.238 Noul Cod penal.
În principal, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.17 alin.2 rap la art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. având în vedere că fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșit că vinovăția prevăzută de lege.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Arată că societatea comercială se afla pe numele soției inculpatului, însă, acesta administra în fapt societatea iar obiectul de activitate al societății era cel de renovare sau construire de imobile. La momentul încheierii contractelor nu li s-au prezentat părților vătămate nicio faptă mincinoasă, sau faptă reala ca fiind mincinoasă cu intenție de a obține pentru inculpat un folos material, fapt care ar constitui o infracțiune de înșelăciune. Inculpatul nu s-a folosit de calități mincinoase și nu a comis nicio acțiune de inducere în eroare a părții vătămate. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții respectiv nu este întrunită latura obiectivă, întrucât lipsește activitatea de inducere în eroare. Raportat la aceste aspecte solicită achitarea inculpatului întrucât nu există vinovăția acestuia.
În subsidiar solicită reducere pedepsei reținându-se dispozițiile art.74 alin.1 lit. a, f și g Noul Cod penal rap. la art.76 Noul Cod penal având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul ales al părții vătămate solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Astfel, solicită respingerea cererii de schimbare de încadrare juridică a faptei pentru infracțiunea de înșelăciune ca fiind neîntemeiată. Toate probele de la dosarul cauzei arată că inculpatul încă de la început a pregătit această faptă infracțională, a închiriat această schelă de la partea vătămată C. V. prezentându-se în calitate de administrator statutar la acea societate unde acesta în fapt nu avea nicio calitate. Mai mult, inculpatul s-a obligat să folosească această schelă doar pe raza localității Cluj-N., partea vătămată a încercat să își ia niște măsuri de siguranță în momentul în care a închiriat acea schelă. Inculpatul a luat acea schelă de la partea vătămată și așa cum rezultă și din sentința pronunțată de instanța de fond a înstrăinat-o ulterior unor alte persoane obținând astfel niște foloase necuvenite.
Raportat cele expuse apreciază că se impune respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că inculpatul nu a formulat apel în privința laturii civile a cauzei.
Partea vătămată C. V. achiesează întrutotul la concluziile apărătorului său ales.
Inculpatul G. C. C. arată că a formulat apel exclusiv pe latura penală a cauzei și solicită admiterea acestuia. În privința laturii civile arată că este de acord cu daunele materiale și morale stabilite de prima instanță.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea primului motiv de apel formulat, respectiv cel de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere conform art.213 Cod penal. Consideră că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sens în care apreciază cererea de schimbare a încadrării juridice ca neîntemeiată. Din toate actele existente în cauză rezultă că inculpatul nu a avut dreptul legal de administrare a societății comerciale, ori, contractul de închiriere pe care la încheiat cu partea vătămată este în această calitate de administrator al societății comerciale. Inculpatul s-a folosit de această calitate în mod fraudulos pentru a induce în eroare partea vătămată. Mai mult în contractul de închiriere se prevede în mod expres faptul că dreptul de a folosi schela este numai pentru lucrări în municipiul Cluj-N., ori inculpatul a transportat acea schelă fără acordul părții vătămate în A. I., încălcând astfel termenii contractului.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă conform art.5 Noul Cod penal, aplicând și decizia Curții Constituționale nr.265/2014, vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului. În opinia sa, trebuie să se aplice în continuare circumstanțele atenuante prev de art.74 C.pen și starea de recidivă prev de art.37 lit.b C.pen.
Raportat la aceste aspecte privind circumstanțele și starea de recidivă apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepsei, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul G. C. C. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului formulat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1048 din 08.10.2013, de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G. C. C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Codul penal în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 din Codul penal.
În temeiul articolului 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal și cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. b din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal a fost condamnat inculpatul G. C. C., la pedeapsa de 2 ani 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate C. V., cu executare în regim de detenție.
S-a constatat că infracțiunea care a făcut obiectul prezentului dosar penal a fost săvârșită în condițiile recidivei post-executorii față de condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 305/1999 a Tribunalului Cluj.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. c din Codul penal (dreptul de a îndeplini funcția de administrator într-o societate comercială).
S-a constatat că partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.000 euro, dintre care suma de 11.000 euro reprezintă daune materiale și suma de 5.000 euro reprezintă daune morale.
În temeiul art. 14 și al art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 din Codul civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de C. V. și obligă pe inculpat la plata în favoarea acestuia a sumei de 10.000 euro (4.000 euro diferența de plată pentru schelă + 5.000 euro contravaloarea venitului nerealizat + 1.000 euro daune morale).
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. O. M., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj și a rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de partea civilă C. V..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între inculpatul G. C. C. și partea vătămată C. V. a intervenit un contract de închiriere având ca obiect o schelă metalică formată din 125 bucăți picioare, 368 bucăți traverse, 20 bucăți tălpi, 30 bucăți suporți de ancorare, 190 bucăți platforme de trecere și 10 bucăți scări, în suprafață totală de 450 mp, pe care inculpatul urma să o folosească în realizarea obiectului de activitate al societății comerciale Drag Star S.R.L., lucrări de construcții (conform contractului de închiriere, fila 7 dosarul de urmărire penală). Deși în contract nu se prevede data încheierii, din declarația părții vătămate (fila 8 dosarul de urmărire penală), coroborată cu declarația inculpatului (fila 38 dosarul de urmărire penală) reiese că data este 01.06.2011, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 60 de zile, iar chiria a fost stabilită la valoarea de 450 de euro pe lună (fila 7 dosarul de urmărire penală). Din chiria aferentă primei luni contractuale, inculpatul a achitat 400 de euro la momentul încheierii contractului, moment la care a fost ridicată și schela de la locatorul - parte vătămată, urmând ca restul de 50 de euro să-i achite la o dată ulterioară, conform declarației părții vătămate (fila 9 verso dosarul de urmărire penală), confirmată și de inculpat, care a afirmat că la momentul încheierii contractului a achitat suma de 400 de euro (fila 40 verso dosarul de urmărire penală).
Contractul de închiriere a fost încheiat între partea vătămată C. V. și S.C. Drag Star S.R.L., societate administrată de martora G. B. D. (conform contractului de cesiune de părți sociale de la fila 28-29 dosarul de urmărire penală și actului constitutiv al societății de la filele 20-27 dosarul de urmărire penală), care a declarat că deși ea figurează ca asociat unic și administrator al societății, soțul ei, inculpatul G., este cel care are în fapt calitatea de administrator și realizează lucrări de construcții prin intermediul acestei societăți (fila 45 dosarul de urmărire penală), în acest sens fiind încheiată între cei doi și o procură sub semnătură privată, care nu a primit dată certă (conform declarației aceleiași martore de la fila 63 dosarul instanței). La dosarul cauzei nu a fost depusă o dovadă a unui mandat special prin care să-i fi fost acordat inculpatului dreptul de a efectua acte de administrare a societății sau un contract de cesiune de părți sociale către inculpat, prin urmare nu se poate reține că inculpatul era administratorul societății, deși acționa ca atare și a încheiat și alte contracte însușindu-și această calitate (filele 88-144 dosarul instanței).
Contractul de închiriere a fost încheiat de inculpat, care și-a asumat calitatea de administrator al societății, în calitate de locatar. Deși în contract nu figurează numele acestuia, din faptul că în contract se prevede că acesta a fost încheiat de administratorul societății Drag Star S.R.L. (fila 7 dosarul de urmărire penală), coroborat cu declarația părții vătămate (fila 9 verso dosarul de urmărire penală „învinuitul a completat contractul de închiriere și s-a prezentat ca fiind administratorul firmei S.C. Drag Star S.R.L., a semnat contractul și a pus ștampila firmei”) și cu declarația inculpatului (fila 40 dosarul de urmărire penală), care a recunoscut că el a completat contractul, reiese că la încheierea contractului, acesta și-a însușit calitatea de administrator al societății Drag Star S.R.L., prezentând ca adevărat un fapt care nu corespunde realității și inducând-o astfel în eroare pe partea vătămată, care a declarat că a încheiat contractul tocmai în considerarea faptului că inculpatul s-a prezentat ca fiind administratorul unei societăți care are ca obiect de activitate lucrări de construcții, ceea ce i-a inspirat încredere (fila 11 dosarul de urmărire penală). Dacă inculpatul ar fi adus la cunoștința părții vătămate faptul că el nu este administratorul de drept al societății, dar că de fapt el îndeplinește atribuțiile de administrator, iar partea vătămată ar fi încheiat contractul cunoscând acest aspect, s-ar fi putut eventual înlătura concluzia atât de clară la acest moment, că inculpatul s-a folosit de o calitate mincinoasă cu ajutorul căreia a indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului, eroare fără de care există posibilitatea reală ca partea vătămată să nu fi încheiat contractul.
Conform declarației martorului D. V., șoferul autovehiculului cu care s-a realizat transportul (fila 16 verso dosarul de urmărire penală), în aceeași zi s-au realizat două transporturi, schela fiind transportată în cartierul Someșeni, la domiciliul numitului H. A. și depozitată în curtea imobilului proprietatea acestuia, fapt recunoscut și de inculpat prin declarația sa (fila 40 verso dosarul de urmărire penală) și confirmat și de martorul H. A. (fila 76 dosarul instanței).
Inculpatul a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală că schela a fost utilizată pentru două lucrări de izolație termică, o parte fiind dusă pe . și cealaltă parte pe . sau 5, în municipiul Cluj-N., locații în care a rămas circa o lună de zile (fila 40 verso dosarul de urmărire penală), după care a fost transportată în municipiul A.-I.. Deși inițial inculpatul a declarat că schela se află în municipiul A.-I. pe ., unde efectuează lucrări de construcții (fila 38 verso dosarul de urmărire penală), acesta a arătat ulterior că după ce a încărcat schela într-un autovehicul în vederea efectuării transportului către A.-I., i-a pierdut urma și nu mai știe unde se află (fila 41 dosarul de urmărire penală). Totodată, inculpatul a recunoscut că, având o datorie de circa 3-4 mii de euro față de o persoană din A.-I., persoană care nu a fost identificată, acesta i-a oferit schela în contul acelei datorii (fila 40 verso dosarul de urmărire penală), „am expediat această schelă ca o parte la o înțelegere, fără să îi comunic celeilalte persoane că schela nu este a mea” (declarația inculpatului fila 41 dosarul de urmărire penală).
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală și a arătat că din cartierul Someșeni, unde fusese inițial depozitată, schela a fost transportată direct în municipiul A.-I. după aproximativ 3 săptămâni de la încheierea contractului, fără a fi utilizată pentru vreo lucrare în municipiul Cluj-N., deși părțile contractului s-au înțeles că schela urma să fie utilizată pentru lucrări numai în municipiul Cluj-N., conform declarației părții vătămate (fila 10 dosarul de urmărire penală), fapt recunoscut și de inculpat, care a arătat că nu avea acordul proprietarului de a transporta schela în afara municipiului (fila 40 verso dosarul de urmărire penală, fila 145 dosarul instanței „mi-a spus că îmi închiriază schela dacă poate să meargă să o verifice și dacă nu o voi duce în afara Clujului”).
Din declarațiile contradictorii ale inculpatului, instanța reține că schela nu a fost folosită la nicio lucrare de construcții (conform declarației din faza cercetării judecătorești, fila 145 dosarul instanței), contrariul nefiind susținut de niciun martor. Prin urmare, inculpatul a închiriat schela exclusiv în scopul expedierii acesteia în municipiul A.-I., în contul datoriei pe care inculpatul a afirmat că o avea față de o persoană neidentificată, conform înțelegerii pe care a avut-o anterior cu această persoană, aceea de a livra o schelă pentru ca datoria să fie stinsă (conform declarației din faza de urmărire penală, fila 41 dosarul de urmărire penală), contrar celor susținute de acesta cu ocazia încheierii contractului, și anume că schela va fi folosită pentru diferite lucrări de izolații termice de blocuri.
Având în vedere că părțile au stabilit că proprietarul urma să verifice schela în locația în care se va afla, o dată pe lună (conform contractului fila 7 verso dosarul de urmărire penală), partea vătămată l-a sunat pe inculpat la un moment în decursul primei luni contractuale pentru a-și exercita dreptul, inculpatul menținându-l în eroare cu privire la destinația schelei, spunându-i că se află pe . Mănăștur din municipiul Cluj-N. pentru o lucrare, conform declarației părții vătămate (fila 9 verso dosarul de urmărire penală) coroborată cu declarația martorului T. I. (fila 14 verso dosarul de urmărire penală), locație în care cei doi s-a deplasat împreună, negăsind-o.
După acest moment, inculpatul a dispărut și nu a mai putut fi contactat de către partea vătămată, care a efectuat investigații pentru a-și repera și recupera bunul, conform declarației sale coroborată cu declarațiile martorilor D. V. (fila 16 verso dosarul de urmărire penală) și T. I. (fila 14 verso dosarul de urmărire penală), cel din urmă confirmând cele arătate de partea vătămată, și anume că împreună s-au deplasat în cartierul Someșeni la domiciliul numitului H. A., unde fusese inițial depozitată schela, locație în care aceasta nu se mai afla. Inculpatul a recunoscut că partea vătămată a încercat să-l contacteze, însă nu a reușit (fila 145 dosarul instanței), fapt confirmat și de soția inculpatului, martora G. B. D. (fila 45 verso dosarul de urmărire penală). Schela nu a mai fost recuperată și nici restul de chirie achitat, ceea ce a recunoscut și inculpatul (fila 145 dosarul instanței).
În drept, fapta inculpatului G. C. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Pe latură obiectivă, instanța a constatat că pentru realizarea elementului material este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, existența scopului de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și producerea unei pagube victimei infracțiunii.
Inducerea în eroare a părții vătămate s-a realizat de către inculpat prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume că el este administratorul unei societăți comerciale care are ca obiect de activitate lucrări de construcții. Astfel, inculpatul s-a folosit de o calitate mincinoasă pentru inducerea în eroare a părții vătămate, fiind incidentă circumstanța de agravare care va determina încadrarea faptei în varianta calificată prevăzută la art. 215 alin.2 Cod penal.
Totodată, inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de închiriere, susținând că va folosi schela pentru lucrări de construcții, fapt contrazis de materialul probator administrat, care a relevat faptul că intenția inculpatului la încheierea contractului a fost aceea de a intra în posesia schelei cu scopul de a o transmite unei terțe persoane. Partea vătămată a fost menținută în eroare în timpul derulării contractului, inculpatul spunându-i că schela este folosită pentru izolarea termică a unui imobil, fapt mincinos, contrazis de probele administrate. Prin urmare, fapta inculpatului va fi încadrată în varianta distinctă prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal, fiind realizat elementul material specific, respectiv acțiunea de inducere și menținere în eroare cu prilejul încheierii și executării unui contract.
Scopul de a obține pentru sine un folos material injust este reprezentat de intenția inculpatului de a dobândi posesia schelei și a o transmite ulterior unei terțe persoane față de care avea un debit restant, astfel cum s-a dovedit prin ansamblul probator administrat în cauză.
Paguba pentru partea vătămată este echivalentă cu valoarea schelei care a ieșit din patrimoniul acesteia ca urmare a manoperelor frauduloase exercitate de inculpat.
Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube pentru patrimoniul părții vătămate, reprezentată de pierderea schelei și neînlocuirea acesteia cu o altă valoarea patrimonială.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și prejudiciul suferit de partea vătămată este dovedită de probele administrate în cauză, prejudiciul fiind în mod evident consecința acțiunii inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii contractului, aceasta acționând păgubos pentru sine, în consecință pierzând posesia asupra unei valori economice.
Inculpatul a acționat cu intenție directă și cu scopul special de a obține pentru sine un folos material injust, și anume posesia schelei, pe care a utilizat-o pentru a achita un debit pe care îl avea restant.
Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 22 dosarul instanței), s-a constatat că fapta pentru care este în prezent judecat a fost săvârșită în stare de recidivă post-executorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, față de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, dispusă prin sentința penală nr. 305/29.06.1999 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4817/30.11.2000 a Curții Supreme de Justiție, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 24.12.2003, cu un rest de pedeapsă de 1046 zile de închisoare. Prin urmare, la data săvârșirii faptei care face obiectul prezentului dosar, pedeapsa arătată se consideră executată, fiind împlinită durata acesteia, dar termenul de reabilitare de 9 ani (conform art. 135 alin. 1 lit. b Cod penal) nu s-a împlinit, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 alin.1 lit. b Cod penal pentru reținerea stării de recidivă post-executorie.
Față de cele reținute, instanța a constatat că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal reținute în sarcina sa în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal este neîntemeiată. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, pentru care legea prevede pe latură obiectivă condiția ca partea vătămată să fi fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, ceea ce inculpatul a și făcut, prezentându-se ca administratorul S.C. Drag Star S.R.L. la momentul încheierii contractului de închiriere, în scopul de a obține un folos material injust, și anume dobândirea detenției schelei pentru a o încredința apoi unei terțe persoane în contul unui debit preexistent. Astfel, față de infracțiunea de abuz de încredere, unde premisa pentru realizarea elementului material este aceea ca un bun mobil corporal să fi ajuns în detenția subiectului activ cu orice titlu, în mod legal, după care acesta comite actul de însușire, dispunere pe nedrept sau refuz de restituire, cauzând un prejudiciu părții vătămate contând în valoarea bunului încredințat, la infracțiunea de înșelăciune paguba pentru patrimoniul subiectului pasiv se produce prin utilizarea de către infractor de manopere dolosive (în varianta agravată, folosirea de nume sau calități mincinoase, care creează o mai mare aparență de veridicitate) în vederea obținerii scopului de a obține un folos material injust.
Față de cele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod de procedură penală, întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat, constituie infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului G. C. C..
Cu privire la individualizarea pedepsei principale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului penal – instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul aflându-se în stare de recidivă post-executorie, conform cazierului său judiciar; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal – închisoare de la 3 la 15 ani; gradul de pericol social al infracțiunii comise; persoana infractorului și împrejurarea care atenuează răspunderea penală – circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, care va determina efectul prevăzut de art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
Observând angajamentul de plată încheiat de inculpat și partea vătămată (fila 28 dosarul instanței) și faptul că inculpatul i-a achitat în cursul procesului părții vătămate suma de 2000 de euro (conform chitanței de la fila 42 dosarul instanței), afirmând că a intenționat să repare întregul prejudiciu, însă nu a reușit să obțină venituri suficiente muncind în străinătate, instanța apreciază că inculpatul a depus stăruințe pentru a repara paguba pricinuită și, prin urmare, a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal.
Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76 litera c din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, dar nu mai jos de 3 luni.
În continuare, instanța a constatat că, față de modalitatea de săvârșire, fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social moderat. Inculpatul a ales să se elibereze printr-o modalitate ilicită de datoriile pe care le-a acumulat, utilizând manopere dolosive față de o persoană în vârstă, care intenționa să obțină o sursă completatoare de venit. Inculpatul nu s-a limitat la inducerea în eroare a părții vătămate, ci pentru a inspira încredere deplină și a-și asigura reușita, s-a folosit de calitatea de administrator al unei societăți comerciale, calitate pe care știa că nu o poate deține, având în vedere cazierul său judiciar. Instanța a luat în considerare și paguba produsă în patrimoniul părții vătămate, care reprezintă o valoarea economică deloc neglijabilă, mai ales pentru o persoană înaintată în vârstă cum este partea vătămată, fiind notoriu că pentru aceste persoane orice venit în plus este extrem de important.
Instanța a ținut seama și de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă post-executorie, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni de aceeași natură, ceea ce denotă predispoziție către obținerea de foloase cu ușurință, în mod ilicit și nu prin muncă și, prin urmare, o periculozitate sporită a inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre un cuantum maxim în noile limite prevăzute de lege, stabilind în final în sarcina inculpatului pedeapsa de 2 ani 10 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța, observând prevederile art. 52 Cod penal, a constatat că nu se justifică suspendarea executării și că se impune executarea în regim de detenție pentru asigurarea scopului coercitiv și re-educativ, având în vedere împrejurările anterior expuse. Prin această modalitate de executare a pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de muncă, aspect pe care a dovedit că-l desconsideră prin săvârșirea, nu pentru prima dată, a unei fapte penale în vederea obținerii de venituri și totodată, pentru a-l conștientiza pe inculpat cu privire la ordinea de drept și regulile de conviețuire socială pe care trebuie să le respecte orice membru al societății.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. În consecință, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64, lit. a teza a II-a Cod penal. Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere jurisprudența C.E.D.O., reflectată în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale și aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis pe durata executării pedepsei principale deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă un comportament de natura celui pentru care urmează a fi condamnat.
Totodată, având în vedere că inculpatul s-a folosit de funcția de administrator de societate comercială pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, inspirând astfel o mai mare încredere părții vătămate, ceea ce a determinat-o să încheie contractul de închiriere, instanța apreciază că se impune interzicerea dreptului inculpatului de a fi administrator într-o societate comercială, în baza art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Pe latură civilă, instanța a constatat că partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză în termen legal, conform art. 15 Cod de procedură penală (fila 25 dosarul instanței), solicitând suma totală de 16.000 euro, din care 11.000 euro daune materiale, reprezentând contravaloarea schelei – 6000 euro și contravaloarea beneficiului nerealizat – 5000 euro, respectiv 5000 euro daune morale.
Instanța a reținut că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, legea civilă prevede îndeplinirea cumulativă a patru condiții, conform art. 1357 Cod civil: existența unei fapte ilicite, o culpă în producerea faptei ilicite, producerea unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul provocat.
În cauză, față de situația de fapt reținută anterior, fapta ilicită este reprezentată de fapta de înșelăciune prevăzută de legea penală, faptă antisocială care aduce atingere patrimoniului. Astfel cum s-a arătat cu ocazia soluționării laturii penale, fapta a fost comisă de inculpat cu intenție directă și scopul calificat al obținerii unui folos material injust, prin urmare există culpa cerută de legea civilă pentru angrenarea răspunderii civile delictuale. Corelativ obținerii folosului material injust de către inculpat, a avut loc producerea unui prejudiciu pentru patrimoniul părții civile, reprezentat de valoarea schelei, precum și de folosul nerealizat, consecință a lipsirii părții civile de posesia schelei. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul provocat este dovedită de ansamblul probator din cauză.
Având în vedere că între inculpat și partea civilă a fost încheiat un angajament de plată la data de 18.01.2013 (fila 28 dosarul instanței), prin care inculpatul s-a obligat să-i returneze părții civile schela sau să-i achite contravaloarea acesteia, în sumă de 6000 euro plus 2000 euro despăgubiri, până la data de 01.04.2013, în caz contrar partea civilă menținându-și pretențiile formulate prin constituirea de parte civilă în procesul penal, instanța consideră că inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile. Totodată, instanța a constatat că inculpatul i-a achitat părții civile suma de 2000 de euro până la data de 28.02.2013 (conform chitanței de la fila 42 dosarul instanței).
În ceea ce privește valoarea schelei, recunoașterea inculpatului cu privire la pretențiile părții civile în sumă de 6000 euro, coroborată cu oferta de preț pentru o schelă asemănătoare, depusă la dosar la fila 146 dosarul instanței, duc la concluzia că solicitarea părții civile de daune materiale în sumă de 6000 de euro reprezentând contravaloarea schelei este una rezonabilă și întemeiată, astfel că urmează a admite această cerere.
În ceea ce privește suma de 5000 de euro solicitată de partea civilă, reprezentând folosul nerealizat, instanța a reținut că este notoriu că, astfel cum a învederat partea civilă, lucrările de construcții se pot realiza începând cu luna aprilie și până la 1 decembrie și, având în vedere că partea civilă a fost lipsită de schelă timp de mai mult de 2 ani, timp în care, în perioada arătată, exista posibilitatea pentru acesta de a închiria schela pentru cel puțin 450 de euro pe lună, instanța apreciază că pretențiile părții civile cu privire la folosul nerealizat sunt întemeiate.
Pentru motivele mai sus menționate, s-a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 11.000 euro reprezentând daune materiale (4.000 euro diferența de plată pentru schelă și 5.000 euro contravaloarea venitului nerealizat).
Cu privire la suma de 5000 euro cerută de partea civilă cu titlu de daune morale, instanța a reținut că schela i-a fost trimisă acesteia din Italia de către fiul său, cu câteva zile înainte de încheierea contractului de închiriere cu inculpatul, fiind astfel prima închiriere pe care a realizat-o cu privire la schela respectivă, astfel cum a declarat (fila 8 dosarul de urmărire penală). Partea civilă și-a prefigurat fără îndoială destinația sumelor pe care urma să le primească cu titlu de chirie și, văzându-se lipsită de acest venit, fiind o persoană în vârstă, i s-au provocat emoții de natură să justifice acordarea sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale. Astfel instanța a admis în parte solicitarea părții civile de acordare de daune morale.
Cu privire la solicitarea de acordare de cheltuieli judiciare, instanța reține că au fost dovedite cheltuielile judiciare efectuate de aceasta prin chitanța nr. 50/2012 emisă de Cabinet avocat N.-P. L. pentru suma de 800 de lei, respectiv prin chitanța nr. 2/2013 emisă de Cabinet avocat N.-P. L. pentru suma de 500 de lei, prin urmare solicitarea de acordare de cheltuieli judiciare este întemeiată pentru suma de 1300 de lei, motiv pentru care instanța a admis și a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către partea civilă.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. O. M., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj și a rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de partea civilă C. V..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. C. C. solicitând în baza art. 421 alin.2 lit.a C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în baza art.386 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal anterior în infracțiunea de abuz de încredere, iar în baza art.5 Cod penal raportat la art.244 alin1, 2 Noul Cod penal se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.238 Noul Cod penal.
În principal, se solicită achitarea inculpatului în temeiul art.17 alin.2 rap la art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. având în vedere că fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșit că vinovăția prevăzută de lege iar în subsidiar, solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului se arată că societatea comercială se afla pe numele soției inculpatului, însă, acesta administra în fapt societatea iar obiectul de activitate al societății era cel de renovare sau construire de imobile. La momentul încheierii contractelor nu li s-au prezentat părților vătămate nicio faptă mincinoasă, sau faptă reala ca fiind mincinoasă cu intenție de a obține pentru inculpat un folos material, fapt care ar constitui o infracțiune de înșelăciune. Inculpatul nu s-a folosit de calități mincinoase și nu a comis nicio acțiune de inducere în eroare a părții vătămate. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții respectiv nu este întrunită latura obiectivă, întrucât lipsește activitatea de inducere în eroare. Raportat la aceste aspecte solicită achitarea inculpatului întrucât nu există vinovăția acestuia, reducerea pedepsei reținându-se dispozițiile art.74 alin.1 lit. a, f și g Noul Cod penal rap. la art.76 Noul Cod penal având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv declarație parte vătămată C. V. (filele 8-11), declarație martora C. D. (fila13), declarație martor T. I. (fila 14), declarație martor Orsik I. M. (fila 15), declarație martor D. V. (fila 16), declarație martor H. A. (fila18), declarație martora G. B. D. (fila 45 dosarul de urmărire penală), declarație inculpat G. C. C. (filele 38-41), înscrisuri – statutul S.C. Drag Star S.R.L. (filele 20-27), hotărârea A.G.A. (fila 28-29), certificat de înregistrare (fila 30), situație S.C. Drag Star S.R.L. (fila 47), contract de închiriere (fila 7), declarația martorului T. N. I. (fila 62 dosarul instanței), declarația martorei G. B. D. (fila 63 dosarul instanței); declarația martorului H. A. (fila 76 dosarul instanței), declarația martorului D. V. (fila 77 dosarul instanței) declarația martorului G. V. (fila 78 dosarul instanței); declarația inculpatului G. C. C. (fila 145 dosarul instanței), contracte încheiate de inculpat cu persoane fizice din cadrul Asociației de proprietari a imobilului din municipiul Cluj-N., ., județ Cluj, . a realizat lucrări de reabilitare termică (filele 88-144 dosarul instanței), fragment din anunțul de mică publicitate conținând oferta de închiriere a schelei de către partea vătămată (filele 84-87 dosarul instanței), ofertă de preț schelă (fila 146 dosarul instanței), a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin1,2 și 3 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.p.
Ca stare de fapt s-a reținut în esență că inculpatul G. C. C. a închiriat de la partea vătămată C. V. o schelă metalică inducând-o în eroare pe aceasta cu privire la calitatea sa de administrator al S.C. Drag Star SRL în scopul de a obține un folos material injust pentru sine și pricinuindu-i acestuia un prejudiciu în sumă de 25.000 lei prin nerestituirea schelei.
Probele relevă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune astfel că din actele existente în cauză rezultă că inculpatul nu a avut dreptul legal de administrare a societății comerciale, ori, contractul de închiriere pe care l-a încheiat cu partea vătămată este în această calitate de administrator al societății comerciale. Inculpatul s-a folosit de această calitate în mod fraudulos pentru a induce în eroare partea vătămată și mai mult în contractul de închiriere se prevede în mod expres faptul că dreptul de a folosi schela este numai pentru lucrări în municipiul Cluj-N., ori inculpatul a transportat acea schelă fără acordul părții vătămate în municipiul A. I., încălcând astfel termenii contractului, ceea ce denotă intenția de comitere a faptei și ca atare nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere.
De asemenea probele administrate în cauză în condiții de nemijlocire, oralitate și contradictorialitate confirmă vinovăția inculpatului astfel că o soluție de achitare în baza art.17 alin.2 rap. la art.16 alin.1 lit.b C.pp sau lit.c C.pp este exclusă.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere, criteriile de individualizare prev. de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, starea de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit.b C.p., persoana inculpatului, reținându-se și circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.c C.p. achitarea unei părți de prejudiciu cauzat și manifestarea de a achita integral prejudiciul.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă raportat la decizia Curții Constituționale nr.265/2014, Curtea apreciază că vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului deoarece trebuie să se rețină în continuare circumstanțele atenuante prev de art.74 C.pen și starea de recidivă prev de art.37 lit.b C.pen. astfel că nu se impune reindividualizarea pedepsei care a fost just dozată de către prima instanță.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, cuantumul prejudiciului cauzat precum și antecedența penală a inculpatului care persistă în comiterea de acela gen de infracțiuni împotriva patrimoniului respectiv furt calificat și înșelăciune, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar și în funcție de principiul disponibilității manifestat de către părți, de altfel inculpatul a atacat hotărârea numai pe latura penală.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.421 alin.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. C. C. împotriva sentintei penale nr. 1048 din 8 octombrie 2013 a Judecătoriei Cluj N.
Onorariul avocațial în suma de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. J. M. R. se va avansa din FMJ.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. C. C. (fiul lui C. și S., născut la data de 03.01.1975 în Cluj-N., județul Cluj posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățenie română, studii postliceale, recidivist, căsătorit, cu domiciliul în Cluj-N., .. 1, ., f.f.l. în Cluj-N., ., .) împotriva sentintei penale nr. 1048 din 8 octombrie 2013 a Judecătoriei Cluj N.
Onorariul avocațial în suma de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. J. M. R. se avansează din FMJ.
Obliga inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
I. C. M. A. D. L. G.- I.-B.
red.I.C.M/S.M.D./3 ex./11.07.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
