Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1163/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 3758/337/2014
,ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1163/A/2014
Ședința publică din data de 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.237 din 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I..Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. I. arată că își menține apelul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Inculpatul C. I. solicită reducerea pedepsei aplicată de prima instanță, ridicarea interdicției de a nu conduce un autoturism pe teritoriul României și modificarea modalității de executare a pedepsei având în vedere că este rezident în Spania din anul 2000.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a stabilit o soluție corectă, inclusiv sub aspectul măsurilor de supraveghere întrucât, raportat la pericolul social al faptei comise și celelalte aspecte dovedite în cauză, modalitatea aleasă pentru a realiza prevenția specială cu precădere este corectă.
Apreciază că aspectele arătate de inculpat sunt simple afirmații legate de imposibilitatea suportării controlului impus de către instanță, nefiind relevante din această perspectivă.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 237 din 8 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 863 alin. 2 C.pen. din 1968, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1053/P/2013 din 23.06.2014, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z., a fost trimis în judecată inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., reținându-se în esență că, la data de 03.05.2013 în jurul orei 17:40 inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. 0144CDR pe DJ 191 C din Aghireș, jud. S. având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, și respectiv 3,00 g/l la cea de a doua, împrejurare în care a fost implicat într-un accident rutier.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, declarațiile inculpatului, declarații de martori, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, rezultatul testului cu aparatul alcooltest, fișa de cazier judiciar a inculpatului, înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 26.06.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.09.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală (nefiind administrate alte probe în cursul judecății față de faptul că inculpatul a lipsit de la judecata, nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale și nu au fost propuse probe noi), instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.05.2014 în jurul orei 17:40 inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. 0144CDR pe DJ 191 C din loc. Aghireș, jud. S., când a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu două autoturisme care circulau regulamentar din sens opus, conduse de martorii P. I. și C. N. F.. În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a martorei C. N. F.. Inculpatul și ceilalți doi conducători auto au fost testați cu aparatul alcooltest de organele de cercetare penală ajunse la fața locului. În privința inculpatului a rezultat o valoare de 1,68 mg/l alcool în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Z. unde i s-au prelevat două probe de sânge. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 567/IX/a/238,239 din 10.05.2013, inculpatul prezenta o alcoolemie de 3,20 g/l alcool pur în sânge la ora 19:05 și 3,00 g/l alcool pur în sânge la ora 20:05, la data faptei. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând inițial că la data faptei a consumat între orele 10:00 – 10:30 un litru de bere, iar ulterior menționând că nu reține cantitatea de alcool consumată.
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată, rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la momentul la care organele de cercetare penală au examinat locul accidentului, declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii (atât în declarația olografă cât și în declarația dată în fața procurorului în cursul urmăririi penale) dar și din declarațiile martorilor (ceilalți doi conducători auto implicați în accident care au descris modul de producere a accidentului, martora C. N. arătând și că inculpatul părea a se afla în stare de ebrietate și cu greu a reușit să sufle în etilotest) și din înscrisurile din dosar (bonurile cu rezultatele testelor cu aparatul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie).
În ceea ce privește încadrărea juridică, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, astfel că se impune analizarea legii penale favorabile inculpatului, până la judecarea căruia au intervenit două legi penale succesive.
Față de decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că nu există nicio diferență, neputând fi identificată o lege mai favorabilă din această perspectivă. Simpla existență a posibilității aplicării amenzii penale, prevăzută de către art. 336 alin. 1 C.pen. nu duce la concluzia automată că legea nouă constituie legea penală mai favorabilă. Astfel, determinarea legii penale mai favorabile este realizată in concreto, în raport de pedeapsa spre care instanța s-a orientat, iar, astfel cum va fi arătat, față de gravitatea faptei, instanța consideră că nu poate fi avută în vedere pedeapsa amenzii penale.
Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere inculsiv modalitățile de individualizare a executării pedepsei, apreciind, în situația concretă a inculpatului, apare mai favorabilă vechea reglementare și sub acest aspect, față de faptul că și în situația suspendării sub supraveghere a executării pedepsei legea penală veche apare favorabilă față de faptul că nu pervede obligativitatea prestării unei munci în folosul comunității.
Prin urmare, instanța, în temeiul art. 5 C.pen. a reținut că este mai favorabilă inculpatului incriminarea prevăzută de legislația anterioară actualului Cod penal, astfel că inculpatul a fost condamnat în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea celorlalte instituții de drept penal din Codul penal din 1968.
În drept, fapta inculpatului C. I. constând în aceea că la data de 03.05.2013 în jurul orei 17:40 inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. 0144CDR pe DJ 191 C din Aghireș, jud. S. având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, și respectiv 3,00 g/l la cea de a doua (împrejurare în care a fost implicat într-un accident rutier), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul – autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare 0144CDR – pe un drum public – DJ 191 C din loc. Aghireș, jud. S.. În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 3,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată, și respectiv 3,00 g/l la cea de a doua.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic, starea de pericol materializându-se în perzenta cauză prin faptul că inculpatul a fost efectiv implicat într-un accident rutier din care a rezultat avarierea a două autoturisme în afară de cel condus de el precum și vătămarea corporală a unei persoane.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b) C.pen. din 1968, respectiv intenție indirectă, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 1 C.proc.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispuscondamnarea inculpatului C. I..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1968, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin raportare la gravitatea faptei, instanța a reținut că inculpatul a condus autoturismul în plină zi, în pe drumul județean dintr-o comună a județului S., valoarea alcoolemiei fiind una foarte ridicată (de patru ori mai mare decât limita infracțională), fiind implicat într-un accident rutier din care a rezultat avarierea autoturismului său și a altor două autoturisme precum și vătămarea corporală a martorei C. N., conducătoarea unuia din celelalte două autoturisme.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 39 de ani, absolvent de studii superioare, fără ocupație și fără loc de muncă (a declarat în cursul urmăririi penale că urmează să plece în Franța la muncă), având antecedente penale (a fost condamnat în anul 2012 de Tribunalul Alcira/Alzira/Valencia Spania la 112 zile muncă în folosul comunității și 2 ani interdicția de a deține sau purta arme și de a intra în legătură cu anumite persoane – condamnare de care nu se poate ține cont la stabilirea stării de recidivă, potrivit art. 41 alin. 3 C.pen., nerezultând date privind recunoașterea hotărârii de condamnare).
Față de conținutul concret al infracțiunii (conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice – cu o alcoolemie de o valoare foarte ridicată, în plină zi și implicarea în accident rutier), instanța a apreciat că nereținerea stării de recidivă și recunoașterea faptei nu au relevanța și consistența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968 nu au caracter obligatoriu, ci au fost reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale care să atragă reținerea stării de recidivă și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii. De asemenea, față de modul cum se constată existența infracțiunii deduse judecății (prin mijloace tehnice omologate și analiza probelor de sânge), este lipsită de relevanță recunoașterea faptei de către inculpat. Aceste elemente vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 4 ani închisoare, iar în privința acestuia nu se reține comiterea faptei în stare de recidivă, ținând seama de vârsta și gradul de educație, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni. Raportat la gravitatea faptei așa cum a fost ea reținută anterior, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, fapta prezentând un grad sporit de pericol social, avându-se în vedere și numărul tot mai mare din ultima perioadă al accidentelor auto datorate inclusiv conducerii sub influența alcoolului, dar mai ales valoarea foarte ridicată a alcoolemiei inculpatului și producerea unui accident rutier din care au rezultat atât pagube materiale cât și vătămarea corporală a unei persoane.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 C.pen. din 1968.
Prin urmare, potrivit art. 861 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a suspendat executarea pedepsei închisorii sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni, stabilit conform art. 862 C.pen. din 1968.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., iar în baza art.863 alin.1 C.pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, a fost inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.pen. din 1968 în temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C.pen. 1968 instanța a instituit în sarcina inculpatului și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu conducă nici un autovehicul, apreciind că se impune luarea unei asemenea măsuri ferme raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, dar și la amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă fenomenul conducerii sub influența băuturilor alcoolice și implicarea conducătorilor auto în accidente rutiere în această stare, această măsură apărând și ca un semnal de alarmă pentru cei care nesocotesc aceste norme legale. Inculpatul a putut conștientiza pericolul pe care îl creează atât pentru propria persoană, cât mai ales pentru ceilalți participanți la trafic, prin urcarea la volan în stare de ebrietate și prin conducerea autoturismului pe drumurile publice, starea de pericol fiind chiar materializată în prezenta cauză prin producerea accidentului rutier în care a fost implicat inculpatul. Chiar dacă ulterior inculpatul a realizat consecințele faptei sale, cel puțin la nivel afirmativ, instanța a apreciat că prin instituirea obligației de a nu conduce nici un autovehicul pe durata termenului de încercare, acesta va acorda în viitor importanța cuvenită respectării normelor de circulație rutieră.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că a fost stabilită în prezenta cauză lege mai favorabilă Codul penal din 1968, potrivit art. 71 alin. 1 din acest act normativ, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și lit. b) C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Instanța a atrasy atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în regim de detenție, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. I. solicitând instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovate și modificarea sentinței atacate în sensul reindividualizării pedepsei aplicate de 2 ani și 4 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 4 luni, deoarece această pededapsă este mult prea severă raportat la gravitatea concretă a faptei comise și la circumstanțele personale ale sale.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiții de legalitate, probe suficiente din care rezultă, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului C. I. raportat și la declarația acestuia existentă la fila 70 din dosarul de fond prin care solicită judecarea în lipsă, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa și necontestând probele din faza de urmărire penală, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 374 alin 4 CPP.
Astfel, probele administrate în faza de urmărire penală, constând în: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmită de organele de cercetare penală cu prilejul examinării locului accidentului, declarația inculpatului, declarațiile martorilor: C. N. F. și P. I., rezultatul alcooltestului, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 238, 239 întocmit de S. județean de medicină legală Z., sunt apte să dovedească, dincolo de orice tăgadă, vinovăția inculpatului care, în data de 3 mai 2013, a condus un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,20 gr/l, alcool pur în sânge, respectiv de 3,00 gr/l, alcool pur în sânge, fiind implicat și într-un eveniment rutier, soldat cu pagube materiale și cu vătămarea martorei C. N. F..
Fapta inculpatului, cum corect a reținut și instanța fondului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev de art 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
Instanța fondului a făcut o analiză corectă a legii penale mai favorabile, în ansamblul ei, conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 și a concluzionat că în cauza concretă dedusă judecății, legea penală mai favorabilă este legea veche, deoarece măsurile de supraveghere impuse inculpatului sunt mai puțin severe în VCP.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 2 ani și 4 luni închisoare, contrar criticilor formulate de către acesta a fost corect individualizată, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, care este peste medie, împrejurările în care aceasta a fost comisă - inculpatul a condus având o alcoolemie extrem de mare, la o oră la care circulația pe drumurile publice era destul de intensă, ora 17.00, și a produs și un eveniment rutier, soldat din fericire doar cu pagube materiale și vătămarea ușoară a martorei C. N. F., este o persoană cu antecedente penale, fiind condamnat în Spania, la 112 zile în folosul comunității și 2 ani interdicția de a deține sau purta arme și de a intra în legătură cu anumite persoane, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Atitudinea inculpatului din acea zi de 3 mai 2013 a fost extrem de periculoasă și doar un concurs de împrejurări a făcut ca acțiunea ilicită a inculpatului să nu producă un accident de circulație mai grav.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele din prezentul dosar, nu este de natură a contribui la reducerea pedepsei aplicate, deoarece inculpatul a fost pus în fața unor probe evidente de vinovăție și o astfel de atitudine de asumarea responsabilității pentru faptele comise, ar trebui să constituie normalitatea într-o societate civilizată.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica inculpatului de a fi înlocuită modalitatea de executarea a executării pedepsei, Curtea apreciază că doar suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentința atacată cu menținerea tuturor măsurilor de supraveghere, impuse de către instanță fondului este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală.
Practica judiciară a dovedit în repetate rânduri că, în infracțiuni de tipul celor deduse judecății, cea mai eficientă modalitate de a descuraja comportamente similar este luarea măsurii de supraveghere a interdicției dreptului de a conduce pe drumurile publice, fiind astfel înlăturată o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Împrejurarea că inculpatul ar locui în străinătate nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu și chiar dacă ar fi așa, nu ar fi împiedicat în niciun fel supravegherea de către organele abilitate.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge, în baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, ca nefondat apelul declarat de inculpatul, conform dispozitivului, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C. I., cu dom.procesual ales în Z., Bld.M. V. nr.39 . penale nr.237/08.10.2014 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 15 decembrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./15.01.2015
Jud.fond.-C. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 211/2014.... → |
|---|
