Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 389/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 2253/336/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.389/A/2014
Ședința publică din data de 28 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul N. C. G. împotriva sentinței penale nr.31 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 28 aprilie 2014, un script de către inculpatul N. C. G., prin care solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, aplicarea unei amenzi penale pentru infracțiunea prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.335 al.2 NCP.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului o sancțiune constând în închisoare raportat la dispozițiile legale care prevăd criteriile de individualizare, având în vedere că inculpatul a condus un autoturism cu permisul de conducere anulat.
Consideră că s-au aplicat corect și disp.art.320/1 C.pr.pen., și nu se impune a se aplica o sancțiune cu amendă întrucât este nepotrivită raportat la pericolul social concret al faptei.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 31 din 30 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei V. de Sus a fost condamnat inculpatul N. C. G., fiul lui V. și M., născut la data de 06.05.1990 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, CNP_, de cetățenie română, studii 8 clase, ocupație-agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 modif. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C. pr. pen. la 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 73 pronunțată în data de 06.02.2012 în dos. nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, inculpatul urmând să execute cumulat pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare cu executare în regim de detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 al. 2 și art. 64 al. 1 lit. „a” teza a II-a și „b” C. pen.
În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru av. M. A., numită din oficiu, ce se va suporta din fondul Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 22 octombrie 2013, dat în dos. nr. 471/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, înregistrat sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul N. C. G., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 rep., comisă prin aceea că a condus, în data de 14.03.2013, pe drumurile publice din P., autoturismul marca „Peugeot” cu nr. de înmatriculare_, deși permisul de conducere i-a fost anulat în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni similare.
Inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform disp. art. 320 ind. 1 C. pr. pen.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut în fapt, următoarele:
În data de 14.03.2013, în jurul orei 09:54, fiind la volanul autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și deplasându-se pe DN 18 pe direcția de mers P.-Leordina, inculpatul a fost oprit pentru control de organele de poliție rutieră aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu în localitatea P.. Cu ocazia verificărilor s-a constatat că inculpatul are permisul de conducere anulat în baza hotărârii judecătorești sus-menționate.
Astfel, prin Sentința penală nr. 73/06.03.2013 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni la legea circulației și, urmare a acestei condamnări, permisul de conducere eliberat de autoritățile din Ucraina, categoriile B și C . nr._, i-a fost anulat. Cu toate că avea cunoștință de faptul că nu mai are dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, inculpatul a continuat să o facă.
Fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin conducerea autoturismului marca „Peugeot” cu nr. de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat.
Această faptă a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de conducere în condițiile anterior reținute și starea de pericol creată. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier, generată de conduita inculpatului.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că permisul de conducere i-a fost anulat, a decis totuși să se urce la volanul autovehiculului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce în condițiile anterior descrise și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea pericol pentru siguranța traficului rutier, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că fapta există, este săvârșită de inculpat cu vinovăție, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat, prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 rep., pentru care acesta urmează a fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea .
Potrivit art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
Instanța a avut în vedere la stabilirea, individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 C.pen. și criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. și anume gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, persoana inculpatului, urmările care sau produs sau care s-ar fi putut produce., precum și perseverența infracțională și repetabilitatea cu care a comis faptele.
Astfel, s-a apreciat că, raportat la modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta, pericolul social concret, acesta circulând pe un drum național (DN 18), ce face legătura dintre Maramureș și M., intens circulat, dar mai ales perseverența infracțională, precum și repetabilitatea cu care a comis faptele penale, pedeapsa cu închisoarea este singura în măsură să corijeze comportamentul deviant al inculpatului. Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, instanța are convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor să respecte normele legale.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legale conform art. 320 ind. 1 al. 7 C.pr.pen., având în vedere poziția acestuia de recunoaștere a faptei, însă s-a apreciat că nu se impune în cauză a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de aceste dispoziții legale împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut disp. art.52 C.pen. privind scopul pedepsei.
Raportat la aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în dispozitivul prezentei hotărâri .
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 prin Sentința penală nr. 73/06.03.2013 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare.
În această situație, instanța a făcut aplicarea art. 83 C. pen., în sensul că s-a revocat beneficiul suspendării condiționate și s-a dispus executarea pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, într-un loc de detenție, cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 al.1 lit.,,a”teza a II-a și lit.,,b” C. pen.
În acest sens este și Decizia nr.212/2008 a ÎCCJ, potrivit căreia: ,, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art.83 al.1 C.p., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. În acest caz, instanța a putut dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 al.1 lit.b C.pen. privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art.83 al.3 C.p., numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă –nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție-instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei”.
De asemenea, s-au avut în vedere și disp. cuprinse în Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011, conform cărora ,, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, în baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepselor principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere, de asemenea, și Decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
Pornind de la faptul că infracțiunea comisă de către inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal.
În baza art. 191 alin.1 din C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat care vor include și onorarul avocațial parțial pentru avocatul numit din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N. C. G. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002, prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art 335 alin 2 NCP.
S-a solicitat instanței de control judiciar să aibă în vedere faptul că, a recunoscut sincer comiterea faptei, este fermier și a comis fapta pentru a asigura hrana animalelor pe care le are în îngrijire.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiții de legalitate, probe suficiente din care rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului, având în vedere și poziția procesuală exprimată de acesta în ședința publică din 30 ianuarie 2014, când a arătat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește, a făcut o corectă aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, probe care așa cum am precizat și anterior, sunt necontestate de inculpat și constau în procesul-verbal de constatarea infracțiunii, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, adresa nr._ din 23 aprilie 2013 a IGPR IPJ Maramureș- Serviciul Rutier, din declarația martorului Slavița V. și declarația inculpatului rezultă, dincolo de orice dubiu, că inculpatul, în data de 14 martie 2013, a condus pe drumurile publice un autovehicul în timp ce avea permisul de conducere anulat, ca urmare a condamnării sale prin sentința penală nr. 73 din 6 feb 2013 a Judecătoriei Sighetu-Marmației rămasă definitivă la 5 martie 2012.
În drept, așa cum corect a reținut și instanța fondului, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev de art 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002, dispoziții legale care se regăsesc în aceeași formă în prevederile art. 335 alin 2 NCP.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 4 luni închisoare, a fost just individualizată, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă similară, cu puțin timp înainte de a comite prezenta faptă, s-a deplasat pe DN 18, la o oră la care circulația pe drumurile publice se desfășura în condiții normale și nu de trafic redus, la antecedentele penale ale inculpatului, dar și la conduita sinceră pe care a avut-o pe parcursul întregului proces penal.
Constatându-se că inculpatul N. C. a comis fapta din prezentul dosar înăuntrul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, instanța fondului în mod corect a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 73 din 6.02.2013 a Judecătoriei Sighetu-Marmației, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, având în vedere deciziei ÎCCJ pronunțată în materia recursului în interesul legii n r. 212/2008.
Singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate vizează incidența dispozițiilor art. 5 din NCP ca urmare a intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a NCP, care în art 65 prevede că, pedepsele accesorii constă în interzicerea exercitării drepturilor prev de art 66 alin 1 lit a, b și d – o a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Este evident că legiuitorul a condiționat aplicarea pedepselor accesorii de aplicarea pedepselor complementare, ceea ce nu este cazul în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste considerente va fi admis apelul declarat de inculpatul N. C., va fi desființată în parte hotărârea atacată, și constatând incidența art 5 NCP, care este o lege penală mai favorabilă, va înlătura aplicarea pedepsei accesorii, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art. 275 alin 3 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cpp admite apelul declarat de către inculpatul N. C. G., domiciliat în Bistra nr.240, jud. Maramureș, împotriva s.p.31/30.01.2014 a Judecătoriei V. de Sus pe care o desființează în parte, doar în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, urmare a incidenței art.5 NCP și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b VCP, conform art.65 alin.1 și art.5 NCP.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 aprilie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘORTANANA C.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
5 ex./7.05.2014
Jud.fond.-N. P. I.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
