Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 208/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 1066/100/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 208/2014
Ședința publică din 25 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnata P. G. M. împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 11 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă condamnatul P. G. M., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. I. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I.-M., ambele din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 12, 16 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Condamnatul P. G.-M. arată că își menține contestația formulată și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază contestația în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul substituent al condamnatului P. G.-M., având cuvântul, apreciază contestația ca fiind legală și fondată și, în principal, invocă dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală raportat la art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală. În acest sens, confirmă faptul că instanța a omis reținerea acestor dispoziții și apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât sancțiunea aplicată de către instanța de judecată depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, respectiv acela de 5 ani închisoare. Mai mult, s-a dispus condamnarea contestatorului pentru infracțiunea de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale raportat la care se impune aplicarea legii penale mai favorabile și, ca atare, solicită să se constate că trebuie redusă doar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune de la 5 ani și 6 luni la una mult mai redusă, situată între limitele de 1 și 5 ani închisoare, prevăzute de Noul Cod penal.
De asemenea, apreciază că se impune a se avea în vedere și dispozițiile art. 187 din Noul Cod penal, conform cărora pedeapsa prevăzută de lege este cea prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără a se avea în vedere cauzele de agravare, respectiv de majorare a pedepsei sau de reducere a acesteia.
În consecință, pentru motivele evidențiate, apreciază că se impune admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare față de stat ocazionate de procedura soluționării contestației.
În acest sens, menționează că sentința penală contestată nr. 211 din 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș este vădit nelegală, dar nelegalitatea acesteia profită condamnatului. Astfel, arată că se află în prezența unei hotărâri definitive, cu privire la care s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile. Prima instanță a admis cererea condamnatului și a redus pedeapsa stabilită pentru una dintre infracțiunile concurente, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, procedeu pe care îl apreciază ca fiind corect, pentru că în actuala reglementare, conform dispozițiilor art. 244 alin. 2 din Noul Cod penal, maximul pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune este de 5 ani închisoare. Raportat la celelalte trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul s-a stabilit câte o pedeapsă de 1 an și 15 zile închisoare și, având în vedere concursul de infracțiuni, s-a procedat la reindividualizarea pedepsei rezultante, apreciindu-se că aceasta este dată de una din pedepsele individuale componente stabilite pentru una dintre infracțiunile concurente. Astfel, conform deciziei nr. 1 din 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, într-o primă etapă, se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu privire la pedepsele individuale, aspect apreciat corect de către prima instanță prin reducerea pedepsei, iar într-o a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Noul Cod penal. Ori, în speță, pedeapsa rezultantă, potrivit Noului Cod penal, ar fi fost de 6 ani și 15 zile închisoare, respectiv maximul de 5 ani închisoare stabilit pentru infracțiunea de înșelăciune adunat cu o treime din totalul celorlalte trei pedepse, respectiv 1 an și 15 zile închisoare, în total cuantumul de 6 ani și 15 zile închisoare. În acest context, pedeapsa stabilită inițial, respectiv aceea de 5 ani și 6 luni închisoare nu depășește maximul de 6 ani și 15 zile închisoare, dar hotărârea nu mai poate fi reformată în propria cale de atac a condamnatului, nefiind atacată și de către procuror.
În ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală arată că în mod evident, fiind vorba de hotărâri definitive, se face abstracție de orice fel de cauză de reducere ori de micșorare a pedepsei, pentru că în aplicarea legii penale mai favorabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal sunt clare și prevăd că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, ca efect al multiplelor reduceri pe circumstanțe atenuante sau prin efectul legii, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. În consecință, în cazul hotărârilor definitive sau a pedepselor stabilite prin hotărâri definitive nu poate avea loc o nouă reindividualizare a pedepselor.
Condamnatul P. G.-M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate având în vedere că la pronunțarea hotărârii prima instanță a omis aplicarea dispozițiilor art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală cu privire la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
De asemenea, precizează că nu a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an și 15 zile închisoare, ci la trei pedepse de câte o lună și 15 zile închisoare de către Tribunalul București, pentru comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și complicitate la fals în înscrisuri, menținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În concluzie, apreciază că trebuia să i se aplice o pedeapsă rezultantă în cuantum de 3 ani și 4 luni închisoare.
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.211 din 11.03.2014, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de condamnatul P. G. M. (CNP_, fiul lui V. și F. I., născut la data de 12.02.1984, deținut în Penitenciarul Baia M.) și, în consecință: s-a redus pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1028/30.12.2011 a Tribunalului București - Secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2096/14.06.2013 a I.C.C.J. – Secția penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 244 Cod penal (art.215 alin.1-3 și 5 vechiul Cod penal) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a menținut pedepsele aplicate prin aceeași sentință, de 1 an și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 320 Cod penal (art.288 alin.1 vechiul Cod penal), de 1 an și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 322 Cod penal (art.290 vechiul Cod penal) și de 1 an și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 323 Cod penal (art. 291 vechiul Cod penal).
În baza art. 36 vechiul Cod penal s-a contopit pedepsele de câte 1 an și 15 zile închisoare (3 pedepse) cu pedeapsa de 5 ani închisoare (redusă în baza art. 6 noul Cod penal) condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 21 alin.4 din Legea nr. 187/2012 s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv cuprinsă între: 20.02._11 și începând cu 18.06.2013 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 2065 din 17.06.2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 1028/30.12.2011 a Tribunalului București - Secția I penală și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 1028 din 30.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală petentul a fost condamnat la:
- 5 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b,c C.pen. pe o perioadă de 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, art. 74 al.1 lit.a, art. 76 C.pen.;
- 1 lună și 15 zile închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 288 Cod penal, rap.la art. 3201 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,c C.pen., art. 76 C.pen;
- 1 lună și 15 zile închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 Cod penal cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., art. 3201 C.pr.pen., art. 74 alin.1 lit.a,c C.pen. și art. 76 C.pen.
- 1 lună și 15 zile închisoare pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată prev. de 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 3201 C.pr.pen., cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,c C.pen., art. 76 C.pen;
În temeiul art. 33 lit.a C.pen., art. 34 lit.b C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante. I s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c C.pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante, în condițiile prev. de art. 71 C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare prevenția de la data de 20.02.2010 la data de 05.05.2011.
Potrivit art. 6 alin.1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Se impune a se analiza în ce măsură pedepsele aplicate condamnatului depășesc sau nu maximele prevăzute de noile reglementări pentru infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1-3 și 5 Cod penal pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare se regăsește în noul Cod penal la art. 244, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1 și 5 ani închisoare. Infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 Cod penal rap.la art. 288 Cod penal pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 15 zile închisoare se regăsește în noul Cod penal la art. 320 iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare. Infracțiunea prev.de art. 290 Cod penal pentru care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 15 zile închisoare se regăsește în noul Cod penal la art. 322 iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare. Infracțiunea de uz de fals prev.de art.291 Cod penal pentru care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 15 zile închisoare se regăsește în dispozițiile art. 323 din noul Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani. Comparând pedepsele aplicate condamnatului, cu limitele maxime prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunile săvârșite, se constată că trebuie redusă doar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare. Celelalte pedepse vor fi menținute prin prezenta urmând ca toate acestea să fie contopite cu pedeapsa de 5 ani închisoare astfel cum a fost redusă potrivit noilor reglementări. Vor fi avute în vedere dispozițiile art. 34 din vechiul Cod penal, urmând ca pedeapsa pe care o va executa condamnatul să fie de 5 ani închisoare. Regulile de la concurs, astfel cum au fost stabilite prin legea veche sunt mai favorabile în raport de cele din noul Cod penal, care la art. 39 alin.1 lit.b prevăd următoarele: „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”. Evident, dacă s-ar proceda astfel, cum prevăd dispozițiile anterior amintite s-ar ajunge la o pedeapsă ce ar depăși-o pe cea în a cărei executare se află condamnatul, de 5 ani închisoare.
Ca urmare a admiterii cererii condamnatului a fost redusă pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune la pedeapsa de 5 ani închisoare, vor fi menținute restul pedepselor aplicate, iar condamnatul va executa 5 ani închisoare.
In temeiul art. 21 alin.4 din Legea nr. 187/2012 s-au dedus perioadele executate, s-a anulat mandatul anterior și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. G. M. solicitând desființarea acesteia și judecând, să se reducă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prin sentința penală nr.1028/30.12.2011 a Tribunalului București – Secția I penală, de la 5 ani și 6 luni închisoare la un cuantum situat la maximul special prevăzut de noul Cod penal cu reținerea dispozițiilor art.3201 din vechiul Cod de procedură penală.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.6 din noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În acest sens, s-a procedat și de către instanța de fond atunci când a procedat la reducerea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1028/30.12.2011 a Tribunalului București, pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1-3 și 5 din Codul penal din 1968, întrucât această infracțiune reglementată în noul Cod penal în dispozițiile art.244 C.pen.este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Văzând sentința penală mai sus menționată prin care contestatorul a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, se constată că aceasta a fost comisă în formă continuată cu reținerea dispoz.art.41 alin.2 C.pen.și în stare de recidiviă postcondamnatorie și postexecutorie conform art.37 alin.1 lit. a și b C.pen., judecata având loc în baza dispozițiilor art.3201 C.pr.pen.
Atunci când, în aplicarea dispozițiilor art.6 din noul Cod penal se analizează care este maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, la calculul acestui maxim trebuie avute în vedere, atât cauzele legale de diminuare a pedepsei, cât și cele de agravare. Ori, ținând cont de faptul că în cazul formei continuate noul Cod penal prevede în art.36 că pedeapsa poate fi majorată cu cel mult 3 ani, iar în caz de recidivă potrivit art.43 la pedeapsa stabilită se adaugă pedeapsa anterioară neexecutată, chiar în situația reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în conformitate cu art.396 alin.10 C.pr.pen.(vechiul art.3201 C.pr.pen.), s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare de 5 ani și în consecință, nu se impune reducerea acesteia.
Pentru aceste considerente, se va aprecia că este neîntemeiată contestația formulată de condamnat și va fi respinsă în baza art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013.
Deși în cauză este incident un motiv de nelegalitate referitor la aplicarea pedepsei rezultante, instanța de fond procedând la o nouă contopire a pedepselor după reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, acesta nu poate fi luat în discuție, întrucât i-ar crea condamnatului o situație defavorabilă.
Astfel, în cazul concursului de infracțiuni, conform Deciziei nr.1 din 14.04.2014 a Î.C.C.J., în aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 din Codul penal cu privire la pedepsele individuale, iar într-o a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art.39 din noul cod penal.
Făcând aceste operațiuni, se constată că sancțiunea aplicată nu depășește maximul la care se poate ajunge conform art.39 din noul Cod penal și soluția corectă era de menținere a pedepsei aplicate, dar așa cum s-a arătat în apelul condamnatului, nu se poate crea acestuia o situație mai grea.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca neîntemiată contestația formulată de condamnatul P. G. M. deținut la Penitenciarul Baia M., împotriva sentinței penale nr. 211/ 11.03.2014 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, C. I..
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. I. L. A. S.
red.C.I./A.C.
4 ex. – 06.05.2014
jud.fond.S. L.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
