Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 589/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 2025/336/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.589/A/2014
Ședința publică din 17 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul Ș. I. D., împotriva sentinței penale nr.120/30.04.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului din data de 20.09.2013, dat în dos. nr. 497/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 al. 2 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. și ped. de art. 334 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 335 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2 și art. 113 al. 3 și urm. NCP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Șimon C. M. L., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul Ș. I. D., părțile responsabile civilmente Ș. D., Ș. I., părțile civile Ș. I., S. de R. B. și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul incuulpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.396 pct.5 rap.la art.16 lit.c N.C.pr.pen., întrucât nu există probe din care să reiasă că inculpatul a săvârșit fapta. Astfel, consideră hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o în condițiile în care nu au existat probe pertinente și concludente în acest sens. Arată că procesul verbal de sesizare din oficiu menționează că la data de 31.03.2011 spre 01.04.2011, în jurul orei 04.30, organele de cercetare nu l-au putut identifica pe inculpat și nici autoturismul acestuia. Autoturismul a fost identificat mai târziu, proprietar fiind numita T. N., aceasta cumpărându-l de la numitul D. I. D.. Din declarațiile date de proprietara mașinii, aceasta menționează faptul că nu i-a încredințat nicodată inculpatului autoturismul în cauză și de altfel nici nu-l cunoaște. Mai mult, inculpatul a fost amprentat iar rezultatul a fost negativ astfel că nu se poate face dovada că acesta a condus. Singurii martori ai acuzării și care au declarat împotriva inculpatului sunt rudele părții vătămate care se află în litigiu civil cu familia inculpatului, astfel că mărturiile acestora sunt subiective. Solicită a se avea în vedere declarațiile numitului Grea N. prin care declară că în acea noapte autoturismul a fost condus de numitul D. F. în curtea sa. Pe de altă parte, martorii prezentați de inculpat confirmă că la data și ora la care a avut loc incidentul, inculpatul se afla acasă cu părinții și fratele său. Câtă vreme inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, apreciază că sub aspect civil se impune respingerea pretențiilor părții vătămate pentru motivul neîndeplinirii condițiilor privind această răspundere cât și pentru faptul că ele nu au fost dovedite.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că starea de fapt și vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și susținută de probele administrate în cauză. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 120 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 117 coroborat cu art. 129 și art. 134 NCP, s-a aplicat inculpatului minor Ș. I.-D., fiul lui D. și I., născut la data de 26.12.1993 în B., jud. Maramureș, CNP_, cetățean român, studii generale, fără antecedente penale, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în B., ., jud. Maramureș, măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. și ped. de art. 253 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 al. 2 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. și ped. de art. 334 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 335 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2, art. 113 al. 3 și urm. și art. 5 NCP .
În baza art. 121 alin. 1 lit. „d” și „e” NCP, s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a stagiului de formare civică să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată Ș. I., cu soția acestuia, numita Ș. Garofița, și cu fiul său, numitul Ș. I., toți domiciliați în B., ., jud. Maramureș, și să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a stagiului de formare civică.
În temeiul art. 397 al. 1, art. 19 și art. 25 al. 1 NCPP raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente Ș. D. și Ș. I., ambii domiciliați în B., ., jud. Maramureș, să plătească părții civile Ș. I. suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins petitul privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile materiale formulat de partea civilă Ș. I..
În temeiul art. 397 al. 1, art. 19, art. 23 al. 3 și art. 25 al. 1 NCPP raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de R. B. și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente Ș. D. și Ș. I. să plătească acesteia suma de 155 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate Ș. I. cu dobânda legală calculată până la plata integrală a debitului.
În temeiul art. 276 al. 1 NCPP a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Ș. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 20.09.2013, dat în dos. nr. 497/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus, înregistrat sub nr._, inculpatul Ș. I.-D., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 al. 2 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. și ped. de art. 334 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 335 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2 și art. 113 al. 3 și urm. NCP .
S-a reținut în fapt că, în noaptea de 31.03./01.04.2011, inculpatul a condus pe D.C. 8 . autoturismul marca Nissan Patrol de culoare neagră, cu . șasiu JN1KDSY61U0310530, neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere, cu care a lovit în mod intenționat poarta mare de acces a locuinței persoane vătămate Ș. I. din B., ., provocându-i distrugeri, după care a dat au autoturismul în mod intenționat peste persoana vătămată Ș. I., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a constituit parte civilă S. de R. B., solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 155 lei cu dobânzi legale, sumă ce reprezintă cheltuielile de asistență medicală acordată persoanei vătămate Ș. I..
De asemenea, față de inculpat a formulat pretenții civile persoana vătămată Ș. I. care a solicită obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei despăgubiri civile materiale și 2000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul nu s-a prezentat la instanță, iar în cursul urmăririi penale nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, s-a prevalat de dreptul la tăcere, a refuzat testul poligraf și a susținut că în noaptea respectivă s-a aflat la domiciliu, alibi susținut de părinții săi în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală.
Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
Partea responsabilă civilmente Ș. I. este nepoata de soră a persoanei vătămate Ș. I., iar între aceștia există o stare conflictuală mai veche, generată de împărțirea bunurilor, materializată într-o acțiune civilă la Judecătoria V. de Sus, ce are ca obiect masă succesorală. Pe acest fond, în noaptea de 31.03/01.04.2011, s-au derulat și actele materiale reținute în sarcina inculpatului, astfel:
La data menționată, în jurul orei 01:00, persoana vătămată împreună cu familia sa, respectiv soția Ș. Garofița, fiul Ș. I., nora Ș. M., copiii minori ai acestora din urmă, I. și D., și fratele norei, martorul T. M., au fost treziți de un zgomot puternic provocat de motorul unui autovehicul, care era turat la maxim. Întrucât anterior le-au mai fost provocate distrugeri la gardul împrejmuitor al locuinței, aceștia au ieșit afară din casă, mai puțin nora persoanei vătămate și copiii minori ai acesteia. Ieșiți afară, au observat în strada principală, respectiv . de pe raza orașului B., un autoturism de teren de culoare neagră orientat cu fața spre cartierul Baia B., care avea motorul pornit și farurile aprinse. La lumina farurilor l-au recunoscut pe inculpat, care se afla în fața autovehiculului. La apariția persoanei vătămate și a familiei acesteia, inculpatul s-a urcat la volanul Jeep-ului și s-a îndreptat spre cartierul Baia B., parcurgând o distanță de aproximativ 200 metri, după care a întors autoturismul și a venit cu viteză spre imobilul persoanei vătămate, lovind poarta mare de acces cu Jeep-ul, din lateral.
Speriindu-se că-i va lovi, persoana vătămată și familia lui au aruncat cu pietre spre autoturism, moment în care au auzit zgomot de geam spart. Apoi, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi și și-a continuat traseul spre centrul orașului B., după care, ajuns în dreptul drumului ce face legătura spre zonele numite „Valea Rea” și „B.”, a virat stânga și a intrat pe acel drum, respectiv pe .> Despre acel incident, persoana vătămată a anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului, însă nu au reușit să identifice Jeep-ul și pe conducătorul acestuia.
În urma incidentului, persoana vătămată nu s-a mai culcat, iar în jurul orelor 03-04:00, a auzit din nou același zgomot de motor turat și a ieșit din nou în stradă împreună cu soția, fiul și fratele norei. În acel moment, inculpatul se deplasa pe . aceluiași Jeep în direcția Baia B. dinspre centrul orașului, iar când a ajuns în apropierea celor patru persoane, a încetinit și a strigat „Vă omor pe toți!”., după care a mai rulat 10 metri înainte, a oprit și a manevrat Jeep-ul cu spatele, venind cu viteză înspre aceștia, lovind-o pe persoana vătămată Ș. I. la un picior și la cap, acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Apoi, inculpatul a întors autovehiculul și s-a deplasat pe traseul anterior. Au fost anunțați din nou lucrătorii de poliție, persoana vătămată a fost transportată la S. de R. B., iar în cursul zilei de 01.04.2011 a participat împreună cu organele de poliție la căutarea Jeep-ului care a fost identificat în amonte de . numită „B.”, o zonă greu accesibilă, izolată, unde se poate ajunge doar cu atelajele trase de cai sau cu autovehicule de teren.
Autovehiculul a fost identificat ca fiind un „Nissan Patrol” de culoare neagră cu . șasiu JN1KDSY61U0310530, neînmatriculat în circulație și pe care erau montate plăcuțe cu nr. de înmatriculare. Acesta a fost ridicat și indisponibilizat la sediul Poliției B..
Din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut stabili cine este proprietarul Jeep-ului condus de inculpat, însă, în data de 15.04.2011, numita T. N. din B., ., jud. Maramureș, a solicitat prin av. P. I. restituirea autovehiculului cu . șasiu menționată, motivat de faptul că l-a cumpărat în data de 22.09.2010 de la numitul D. I. D., cererea fiindu-i însă respinsă prin Ordonanța nr. 172/II/1/03.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus.
Din declarația dată de martorul D. I.-D. rezultă că i-a vândut autovehiculul martorei T. N. despre care își amintește că locuia împreună cu numitul D. F. zis „T.”, de altfel fiind identificate în interiorul Jeep-ului documente pe numele acestuia din urmă, care însă nu a putut fi audiat în cauză deoarece este arestat în afara teritoriului României.
Martora T. N. a declarat în cursul urmăririi penale că nu are cunoștință de evenimentele petrecute în noaptea de 31.03/01.04.2011, a fost căsătorită cu numitul D. F., fiind în prezent divorțați, își amintește că acesta a cumpărat autovehiculul condus de inculpat, pe numele ei, însă ea personal nu l-a condus niciodată și nu l-a împrumutat sau încredințat vreunei persoane spre a fi condus pe drumurile publice. De asemenea, a declarat că nu cunoaște amănunte cu privire la modul de achiziționare și la situația juridică a Jeep-ului și nu a formulat cerere de restituire a autoturismului.
Situația de fapt mai sus menționată reiese din următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului penal (f. 4 d.u.p.), plângerea persoanei vătămate Ș. I. (f. 21 d.u.p.), proces verbal de sesizare din oficiu (f. 23 d.u.p.), proces verbal de sesizare la fața locului (f. 5, 6-7 d.u.p.), proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 26 d.u.p.), planșă fotografică cu aspecte de la locul faptei (f. 9-20 d.u.p.), planșă fotografică cu privire la identificarea autovehiculului (f. 74-85 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică (f. 94-100 d.u.p.), procese verbale de identificare a proprietarului autovehiculului (f. 101-103 d.u.p.), proces verbal de identificare a autovehiculului (f. 72 d.u.p.), proces verbal de imobilizare (f. 732 d.u.p.), certificat medico-legal nr. 152/04.04.2011 (f. 108 d.u.p.), proces verbal de verificare a registrului de consultații a Spitalului B. (f. 112 d.u.p.), declarația persoanei vătămate (f. 40-42 d.u.p.), declarații martori (f. 44-46, 51-52, 58-59, 63-64, 66, 67, 69 d.u.p.), precum și din cercetarea judecătorească efectuată în cauză.
Se apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.c din NCPP, invocate de inculpat prin apărător, sau alte cazuri care ar impune achitarea sau încetarea procesului penal, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală este confirmat de cercetarea judecătorească, situația de fapt reținută și conturată de acesta arătând fără niciun dubiu că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, martorii T. M. (f.58,59), Ș. Garofița (f.60,61), Ș. I. (f.62,63), precum și partea vătămată Ș. I., percepând nemijlocit actele materiale executate de inculpat .
Deși părțile responsabile civilmente arată că inculpatul a plecat la culcare în jurul orei 23,oo și că nu ar fi putut ieși din casă decât prin camera unde erau, aspect confirmat și de martora Ș. M. Axenie (f.54,55) și martorul Ș. I. (f.56,57), se omite aspectul că mai exista o ușă principală de acces în acel imobil, pe unde inculpatul a putut să iasă. Apoi, varianta existenței în locuința părților responsabile civilmente a mai multor persoane la acea dată și oră a apărut și a fost susținută doar în faza de cercetare judecătorească, anterior declarațiile acestora și ale inculpatului arătând că în imobilul părinților inculpatului se aflau doar aceștia și cei doi copii ai lor, nu și alte persoane.
Inculpatul a avut o atitudine necooperantă cu organele de cercetare penală și instanță, s-a rezumat la a declara că nu este vinovat, fără a fi de acord a se supune testării cu aparatul poligraf.
Faptele săvârșite de inculpat și incriminate de art.334 alin.14 și art.335 alin.1 din NCP, sub aspectul laturii obiective, s-au realizat prin conducerea autovehiculului marca Nissan Patrol, de culoare neagră, ce nu era înmatriculat, de o persoană ce nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule .
Aceste fapte au avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de conducere în condițiile anterior reținute și starea de pericol creată. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier, generată de conduita inculpatului.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat de către o persoană fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul, întrunește elementele constitutive ale unor infracțiuni de pericol, săvârșite în concurs, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere, iar autovehiculul pe care l-a condus nu era înmatriculat, a decis totuși să-l conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce în condițiile anterior descrise și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea pericol pentru siguranța traficului rutier, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.
În ce privește infracțiunea prev. și ped. de art.193 alin.2 din NCP, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin lovirea persoanei vătămate cu autovehiculul pe care l-a condus. Aceste faptă a avut ca urmare producerea de suferințe fizice persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor, suferința fizică fiind prezumată.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că loviturile sale cu mașina o să-i provoace dureri persoanei vătămate, a decis totuși să o lovească. Inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunile sale de lovire și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.
Acționând în maniera arătată mai sus, inculpatul a provocat degradarea porții de acces în curtea persoanei vătămate, săvârșind astfel și infracțiunea prev. și ped. de art.253 alin.1 NCP.
Din ansamblul probator reiese cu certitudine că faptele există, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind săvârșite de acesta cu vinovăție.
În drept, faptele comise de inculpat, așa cum au fost descrise și pe deplin dovedite prin probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 al. 2 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 334 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 al. 1 NCP prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2, art. 113 al. 3 și urm.,pentru care instanța urmează a aplica inculpatului o măsură educativă, individualizată în dispozitivul sentinței.
În ce privește aplicarea și individualizarea pedepsei se apreciază că sunt incidente dispozițiile art.5 din noul Cod penal, raportat, pe de o parte, la unele limite de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite, iar pe de altă parte, la regimul sancționator al minorilor cărora, potrivit noii reglementări penale, li se pot aplica numai măsuri educative privative sau neprivative de libertate.
Potrivit alin.1 al articolului anterior menționat, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, astfel că se va da eficiență acestui articol.
Instanța a avut în vedere la individualizarea măsurii educative și a cuantumului acesteia criteriile generale prev. de art. 74 NCP în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, împrejurarea și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs, antecedentele penale, starea de pericol creată, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și nivelul de educația al inculpatului.
Luând în considerare aceste criterii, prin raportare în concret la modul în care inculpatul a comis infracțiunile, cauzându-i părți vătămate leziuni care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu moral relativ mic, luând în considerare și vârsta inculpatului, se apreciază că măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică este îndestulătoare, păstrând justul echilibru între gravitatea faptei, urmări și sancțiunea aplicată.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în considerarea art. art. 117 coroborat cu art. 129 și art. 134 NCP, instanța a aplicat inculpatului o măsură educativă, cuantumul acesteia fiind individualizat în dispozitivul sentinței, cu impunerea obligațiilor prev. de art. 121 alin. 1 lit. „d” și „e” NCP.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a stagiului de formare civică
În ce privește latura civilă, în cauză s-a constituit parte civilă S. de R. B., solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 155 lei cu dobânzi legale, sumă ce reprezintă cheltuielile de asistență medicală acordată persoanei vătămate Ș. I., considerate de instanță ca fiind justificate și dovedite prin înscrisurile depuse în probațiune.
De asemenea, s-a constituit parte civilă și partea vătămată, Ș. I., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei despăgubiri civile materiale și 2000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate.
Instanța, apreciind că se impune obligarea inculpatului la plata unor daune morale pentru partea vătămată, luând în considerare numărul de îngrijiri medicale indicate în certificatele medico-legale, suferința fizică fiind prezumată, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să-i plătească acestuia suma de 1000 de lei, pentru prejudiciul material neproducându-se nicio probă, cele susținute de partea civilă rămânând simple afirmații, astfel că acest petit a fost respins.
De asemenea, instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească Spitalului de R. B. suma de 155 lei, cu dobânzi legale, reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordată persoanei vătămate Ș. I..
În temeiul art. 276 al. 1 NCPP l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Ș. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat, justificate de chitanțele depuse la dosarul cauzei.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Ș. I. D., solicitând desființarea sentintei penale atacate si păronuntarea uneid decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c C.proc.pen. și respingerea actiunii civile formulate formulate de partea vătămată.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că probele cauzei nu demonstrează în mod cert și sigur comiterea infractiunilor pentru care a fost trimis în judecată si a fost ignorată probatiunea invocată în apărare din care rezultă că nu a comis faptele. Referitor la actiunea civilă a arătat că nu sunt îndeplinite cerintele pentru a fi atrasă răspunderea sa civilă, iar pretentiile părtii civile nu au fost probate.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), Curtea retine că instanta de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.
Este de subliniat că în toate declarațiile pe care le-a dat, atât în cursul urmăririi penale, cât si apoi în fata instantei de fond partea vătămată și-a menținut constant poziția cu privire la elementele esentiale ale cauzei, respectiv că în noaptea de 30.03/01.04.2011 inculpatul a condus autoturismul marca Nissan Patrol de culoare neagră, cu . șasiu JN1KDSY61U0310530, neînmatriculat, cu care, într-o primă fază, a lovit poarta locuintei sale, distrugând-o, că după circa două ore de la acest eveniment inculpatul s-a întors cu aceeași mașină cu care l-a lovit cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal și că inculpatul a adresat amenințări cu moartea atât lui, cât și martorilor prezenti scotând capul pe geamul stânga față a autoturimului ce fusese spart anterior si victimă și martori prin aruncare cu pietre.
Susținerea părtii vătămate este confirmată în totalitate de martorii oculari audiati în cauză, respectiv T. M. (f. 58 dos.fond), Ș. Garofița (f. 60 dos.fond), Ș. I. (f. 62 dos.fond) și Ș. D. (f. 64 dos.fond).
Afirmația inculpatului referitoare la faptul că declarațiile susnumitilor martori nu pot fi avută în vedere și se impune a fi înlăturate cu motivarea că există dubii cu privire la credibilitatea acestora, fiind subiective dat fiind legăturile de rudenie existente între aceștia și victimă, nu poate fi primită deoarece aceste declaratii sunt concordante și se coroborează si cu alte probe ale cauzei.
Astfel, toti martorii arătati au fost martori oculari, prezența fiecăruia fiind confirmată reciproc si descriu în mod identic aceeși stare de fapt ca si partea vătămată. Martorii mai arată că după consumarea celui de-al doilea moment, respectiv după lovirea părtii vătămate, inculpatul a plecat cu mașina și l-au văzut când se întorcea pe jos, vorbind la telefon și afirmând „i-am aranjat, le-am spart poarta”.
Declaratiile părtii vătămate și ale martorilor sunt confirmate procesele-verbale de cercetare la fata locului întocmite în data de 01.04.2011 ca urmare a sesizărilor telefonice primite la orele 1,30 și apoi la orele 4,35 (f. 5-7 dos.u.p.), precum și planșele fotografice aferente (f. 9-20 dos.u.p.), în cuprinsul acestora fiind descrise avariile portii de la casa victimei, precum și numeroase urme de frânare și rulare și derapare atât pe banda din partea stângă a părții carosabile pe directia Borsa centru-cartier Baia B., cât și pe acostamentul situat pe aceeși parte, avâd o traiectorie curbată spre dreapta.
În urma acestui eveniment, partea vătămată a fost internată în aceeși noapte la orele 5,00 la compartimentul de primire urgențe din cadrul Spitalului B., astfel cum rezultă din copia registrului de intrare al sectiei (f. 27-29 dos.fond), iar potrivit certificatului medico-legal nr. 152 din 04.04.2011 emis de Cabinetul medico-legal Sighetu-Marmatiei (f. 108 dos.u.p.) partea vătămată a prezentat un traumatism forte coapsa dreaptă, cu echimoză de 12/8cm în zona 1/3 copasa dreapta lateral față, leziuni care au putut fi produse prin lovire de un auovehicul în mișcare si au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Apărările inculpatului sunt neconcludente și lipite de fortă probantă, fiind în mod temeinic înlăturate de instanta de fond. Astfel, martorii audiati la propunerea inculpatului au putut confirma doar faptul că acesta a plecat în jurul orelor 23,00 în camera sa pentru a se odihni, fără a putea da informatii certe relativ la împrejurarea că acesta nu a părăsit ulterior locuinta, mai ales că faptele au fost comise începând cu ora 1,00 noaptea.
Totodată, nu prezintă relevanță modalitatea în care inculpatul a intrat în posesia autoturismului, declaratia martorei Timis N. potrivit căreia nu a încredintat autoturismul vreunei persoane irelevantă sub acest aspect deoarece susnumita, deși scriptic este proprietara masinii, nu avea cunostință despre situatia masinii, respectiv unde se afla sau ce s-a întâmplat cu aceasta. Cert este că inculpatul a fost văzut conducând acea masină și s-a folosit de aceasta pentru a comite celelalte infractiuni.
Este irelevantă și mențiunea din procesul-verbal aflat la fila 117 dos.u.p. potrivit căreia numitul G. N. ar fi afirmat că autoturismul ar fi fost condus în noaptea de 31.03/01.04.2011 de către numitul D. F., zis „T.” în curtea sa, ocazie cu care i-ar fi distrus arborii ornamentali, deoarece nici această informatie nu oferă date cu privire la momentul din noapte la care s-ar fi produs acest eveniment.
Așa fiind, Curtea retine că vinovătia inculpatului a fost corect retinută, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală în raport de normele de incriminare incidente.
Referitor la sanctiunea aplicată, aceasta este în acord cu dispozitiile noului cod de procedură penală și, în acelasi timp, corespunzătoare raportat la gravitatea faptelor comise, urmărilor cauzate și persoana inculpatului care era minor la data comiterii infractiunilor și s-a sustras judecătii.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, Curtea retine că prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
În conformitate cu prevederile art. 19 al.5 C.proc.pen., repararea prejudiciului material si moral se face "potrivit legii civile", ceea ce înseamna ca legea penala trimite atât la dispozitiile civile de drept material care reglementeaza raspunderea civila delictuala (art. 1357 Cod civil), cât si la cele de drept procesual civil, derogarile în materie de procedura rezultate din alaturarea actiunii civile actiunii penale fiind expres reglementate în Cod procedura penala.
A rezultat deci, că temeiul raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma savârsirii infractiunii îl constituie temeiul general al raspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede ca " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” si art. 1391 al. 1 cod civil referitor la repararea prejudiciului nepatrimonial care arată că ”în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Cerintele legii impun ca persoana care a savârsit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savârsirea faptei, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din însasi redactarea art. 1385 C.civ. care, referindu-se la întinderea reparației statuează că ”prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Astfel, pentru a fi angajata raspunderea inculpatului pentru daunele morale suferite de partea civila, trebuie sa fie îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 1357 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Fapta ilicita consta în actiunea inculpatului de lovire a partii civile, prin care i-a produs acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, de natura a-i afecta ritmul de viata normal si a-i produce traume de natura morala.
Prin aceasta fapta ilicita i s-a produs partii civile un prejudiciu moral, constând în faptul ca acestuia i-au fost cauzate suferinte fizice și psihice intense. Astfel, victima s-a internat de urgență în aceeși noapte, constatându-se în urma investigatiilor de specialiate că prezenta leziuni constând în traumatism forte si echimoze.
Între aceasta fapta ilicita si prejudiciul produs exista un raport de cauzalitate, actiunea de lovire a partii civile de catre inculpat cauzându-i acesteia daune morale, concretizate în cele expuse mai sus.
Existenta vinovatiei inculpatului a reiesit din analiza laturii subiective a infractiunii de lovire, fapta fiind savârsita cu intentie.
În raport cu gravitatea suferintelor morale produse partii civile, numarul de zile de îngrijiri medicale, se apreciză ca obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale, corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri, în sensul textelor legale mentionate mai sus.
Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii dar in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.În consecință,nici sub acest aspect sentința nu va fi modificată.
În aceste conditii, Curtea considera că suma acordată victimei este o suma rezonabilă si corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că apelul inculpatului este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., iar sentința atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. I. D. împotriva sentinței penale nr. 120 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei V. de Sus.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. MOLDOVANLUMINIȚA H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./24.06.2014
Jud.fond. V. F. F.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 380/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
