Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 456/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2159/84/2012*
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.456/A/2014
Ședința publică din 14 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTOR: S. S.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul V. D. T. împotriva sentinței penale nr.8 din 29 ianuarie 2014 a Tribunalului S., trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală și spălare de bani, fapte prev.și ped., de art.26 Cod penal, rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal; art.23 alin. 1, lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. D. Teodeor, asistat de apărător ales, av.F. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ț. R., din Baroul Cluj, care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu are de făcut completări la acestea.
Apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei, având în vedere că ulterior pronunțării sentinței penale atacate, la data de 24 februarie 2014, Judecătoria Bistrița a admis contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului Bistrița și pe cale de consecință, a redus pedeapsa rezultantă de la 10 ani și 6 luni închisoare la 8 ani închisoare. Această sesizare nu a fost avută în vedere de Tribunalul S. la momentul pronunțării hotărârii de condamnare. De asemenea, inculpatul a formulat contestație la executare în ceea ce privește o hotărâre pronunțată de ÎCCJ prin care a fost condamnat la o . infracțiuni, dar în privința cărora nu s-a dispus computarea reținerii și arestului preventiv. Inculpatului i s-a admis cererea de liberare condiționată în data de 09 aprilie 2014, considerând că este necesară acvirarea dosarului de executare de la Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru a se pronunța o hotărâre legală cu privire la durata pedepsei. Prin ultima contestație la executare formulată în dosar_ (depune fișa ECRIS) a fost admisă solicitarea de computare a reținerii și arestului preventiv, însă soluția a fost atacată cu contestație, având termen pe 10 iunie 2014 la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Se impune amânarea cauzei pentru a se soluționa de Tribunalul Bistrița-Năsăud această contestație la 10 iunie 2014.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului inculpatului decizia în interesul legii nr.70/2007, potrivit căruia nu se pot face contopiri în căile de atac.
Apărătorul inculpatului arată că are cunoștință de această decizie, dar ea se referă la faptul că instanța de control judiciar nu poate realiza contopirea dacă nu s-a efectuat la fond, însă în speță, contopirea s-a făcut la instanța de fond, ori instanța de control judiciar are posibilitatea de a verifica această contopire. În situația, în care se va aprecia că nu se impune amânarea, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Depune la dosar biletul de liberare.
Reprezentantul Parchetului arată că, în principiu, nu se opune amânării cauzei, însă apreciază că motivele invocate nu împietează asupra soluționării apelului promovat de inculpat, infracțiunea comisă în 2007, fiind concurentă cu celelalte fapte.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a executat deja 7 ani și 2 luni și se impune admiterea cererii pentru că, în caz contrar, inculpatul va fi reîncarcerat, iar a doua zi va fi eliberat.
Deliberând, Curtea, având respinge cererea de amânare, față de conținutul deciziei în interesul legii nr.70/2007 a ÎCCJ.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că nu s-a ținut cont de dispozițiile deciziei în interesul legii nr.70/2007 și față de toate aspectele menționate mai sus. Un alt motiv de nulitate este faptul că inculpatul a fost condamnat în anul 2005 pentru o infracțiune la legea cecului, iar prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj - N., definitivă prin nerecurare, a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă. Prin hotărârea atacată în prezenta cauză, Tribunalul S. a revocat din nou beneficiul grațierii și a adăugat încă o dată pedeapsa de 1 an la pedepsele de evaziune fiscală și spălare de bani. A se aplica de două ori aceeași instituție este nelegal.
În subsidiar, inculpatul are de executat pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, care nu poate fi agravată în propria cale de atac, acesta executând 7 ani și 2 luni. În situația în care se va dispune condamnarea inculpatului, solicită să nu se revoce beneficiul liberării condiționate acordat în dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița. Aceasta se dispune doar dacă s-a comis o nouă infracțiune în termenul de liberare, situație care nu se aplică în speță, așa cum rezultă din fișa de cazier.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 8 din 29 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului S., în baza art.26 C.p rap. la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 rep. cu aplic. art. 37 al.1 lit. a) C.p., cu aplic. art. 13 C.p., cu aplic.art. 3201 al. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. D. T., fiul lui L. și A., născut la data de 06.11.1969 în Urziceni, jud. Ialomița, domiciliat în Urziceni, ., nr.1, ..1, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița, la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 9 al. 1 din Legea nr. 241/2005 rep.,art. 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a), lit.b) și lit. c) Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 29 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin.1 lit. b în vechea numerotare), cu aplic.art. 41 al. 2 C.p. și a art. 37 al.1 lit. a) C.p., cu aplic.art. 3201 al. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul V. D. T. la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de spălare de bani.
În baza art. 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a), lit.b) și lit. c) Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.84 al.3 din Legea nr.59/1934, aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București, grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj - N., a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București.
S-a menținut revocarea beneficiului grațierii condiționate aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N. și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București) și alături de pedepsele de stabilite prin prezenta, rezultând pedepse de: 3 ani și 4 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente între ele, dar și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T. (definitivă prin decizia penală nr. 5715/R/04.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I. (definitivă prin decizia nr. 733/07.10.2009 a Curții de Apel A.), precum și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj- N. (definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2013).
S-a constatat că prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj - N., definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2013, s-a descontopit pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I., definitivă prin decizia penală nr. 733/07.10.2009 a Curții de Apel A., în componentele repuse în individualitatea lor, respectiv – 2 ani închisoare, 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani și sporul de 6 luni închisoare, în baza art. 36 al.2 C.p. fiind contopite cu cele aplicate prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N..
În baza art. 36 al.2 C.p., s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N., în elementele sale componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 2 ani și 4 luni, 2 ani și 8 luni, 10 ani și 6 luni și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani (ca urmare a contopirii cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T.); 2 ani, 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani închisoare și sporul de 6 luni (sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I.) .
În baza art. 36 al.2 C.p., s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T., în elementele sale componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 2 ani, 1 an, 2 ani, 10 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani și sporul de 6 luni .
În baza art. 36 al.2 C.p. rap. la art.33, 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani.
În baza art. 71 al. 1 și 2 C.p., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al. 3 C.p., s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată – de la data de 27.02.2007 la zi.
În baza art.420 C.p.p. rap. la art. 449 C.p.p., s-a anulat MEPI emis în baza sentinței penale nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia.
S-a constatat că prin sentința penală nr.16/27.02.2012 a Tribunalului S., inculpatul V. D. T. a fost obligat în solidar cu B. A. I., către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S., la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare. S-a constatat că prin decizia penală nr. 150/A/10.07.2013 a Curții de Apel Cluj, sentința penală nr.16 din 27 februarie 2013 a Tribunalului S. a fost desființată în ceea ce privește pe inculpatul V. D. T.(atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Tribunalul S..
În baza art. 14, 161 C.p.p.și art. 346 C.p.p., art. 1349,art. 1357 și art.1382 C.civil, a fost obligat inculpatul V. D. T., în solidar cu condamnatul B. A. I., la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la majorările și penalitățile de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art.119 și art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 11 din Legea nr.241/2005, art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vechea numerotare - art. 241 din Legea nr. 656/2002), art. 353 al. 1 C.p.p. rap. la art. 163 alin. 2 și 5 C.p.p., art. 165 C.p.p. și art. 167 C.p.p., s-a admis cererea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. a Finanțelor Publice S. și, în vederea reparării pagubei, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V. D. T., până la concurența valorii pagubei, măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire de organele proprii de executare ale ANAF - DGFP S., conform prevederilor art. 164 al. 3 C.p.p..
În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002(în vechea numerotare - art. 25 din Legea nr. 656/2002), s-a confiscat de la inculpatul V. D. T. suma de 151.725 lei – provenită din infracțiunea de spălare a banilor.
În baza art. 191 al. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul V. D. T. la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu – av. C. C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 17.04.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., au fost trimiși în judecată inculpatul B. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani, fapte prev.și ped.de art.9, alin.1, lit.c din Legea nr.241/2005; art.4 din Legea nr.241/2005; art.23, alin.1, lit.a din Legea 656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și inculpatul V. D. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani, fapte prev.și ped., de art.26 Cod penal, rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal; art.23 alin. 1, lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în perioada ianuarie 2006 –ianuarie 2007, inculpatul B. A. I., în calitate de administrator la . Z., a înregistrat în contabilitatea societății un număr de șapte facturi fiscale reprezentând contravaloarea a opt utilaje, care, în realitate, nu există și nu au fost cumpărate, prin înregistrarea în contabilitate de “operațiuni comerciale fictive” fiind diminuat TVA datorat bugetului consolidat al statului cu suma de 126.179 lei. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în perioada iulie 2006 - august 2006, a achitat suma de 151.725 lei, către . cu un număr de 6 ordine de plată, bani care proveneau din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin înregistrarea de cheltuieli fictive și care au fost retrași din cont de către V. D. T. și restituiți în numerar învinuitului B. A. I.. Totodată, inculpatul B. A. I. nu a prezentat DGFP S., după ce a fost somat de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare. S-a mai reținut că inculpatul V. D. T. a pus la dispoziția inculpatului B. A. I., un număr de 7 facturi fiscale pentru înregistrarea de cheltuieli fictive în contabilitatea firmei . Z., după care, folosindu-se de o identitate falsă, a retras suma de 151.725 lei, virată de . către . în baza facturilor fiscale false, pentru ca apoi, să restituie această sumă, în numerar, inculpatului B. A. I., în schimbul promisiunii că va primi de la acesta un autoturism.
Prin sentința penală nr.16/27.02.2013 a Tribunalului S. a fost condamnat inculpatul B. A. I., după aplicarea art.3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin.1, lit. c, din Legea nr.241/2005, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, art. 4 din Legea nr. 241/2005,la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată,prev. de art. 23, alin.1, lit.a, din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2, C.p..
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele mai sus arătate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.81 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal, privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile, în termenul de încercare, precum și asupra prev. art.12 din Legea nr.241/2005, privind interdicția de a ocupa funcțiile de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul V. D. T., după aplicarea art.3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la de evaziune fiscală, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 26, C.p. rap. la art. 9, alin.1, lit. c, din Legea nr.241/2005,cu aplicarea art. 37 lit.a, C.p.,la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 23, alin.1, lit.a, din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2, C.p., cu aplicarea art. 37 lit.a, C.p..
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele mai sus arătate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998; 1003 cod civil (vechi), s-a admis acțiunea formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce se va actualiza în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
În baza prevederilor art. 11 din Legea 241/2005, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, s-a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V. D. T., până la concurența prejudiciului cauzat, prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze și totodată s-a menținut sechestru asigurator instituit prin Ordonanța din 31.05.2010, dată în Dosar nr.2052/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., asupra terenului intravilan în suprafață de 3. 300 mp., situat în com. Buciumi, ..1303/4/a/2, proprietatea inculpatului B. A. I..
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B. A. I. la 600 lei iar pe inculpatul V. D. T. la 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu a inculpatului V. D. T., a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
La aplicarea pedepselor mai sus arătate, instanța a ținut cont de disp. art.3201 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, în cazul recunoașterii vinovăției, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu privire la ambii inculpați.
De asemenea, la cuantificarea pedepselor, orientate spre minim, după aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, precum și la individualizarea lor, ca modalitate de executare, instanța a ținut cont, în conformitate cu prev. art.72 și art.181 alin. 2 Cod penal, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei (înțelegere frauduloasă), de scopul urmărit (îmbogățire fără just temei) de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea care s-a produs (prejudicierea bugetului consolidat al statului),precum și de atitudinea inculpaților, în special a inculpatului B. A. I., care, deși se află în străinătate, s-a interesat de soarta procesului și, prin recunoașterea vinovăției, a contribuit efectiv la aflarea adevărului, făcând astfel inutilă continuarea procesului și administrarea de noi probe în instanță, în vederea înlăturării unor contradicții din declarațiile celor doi inculpați, date în cursul urmăririi penale. În ce privește, atitudinea inculpatului V. D. T., chiar dacă a avut o contribuție importantă în aflarea adevărului, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și menținute în instanță, comportamentul său poate fi apreciat ca fiind unul interesat, în condițiile în care inculpatul B. A. I., l-a dezamăgit în așteptările sale ilicite și oricum se află deja în executarea unei pedepse cu închisoare, probabil pentru fapte penale concurente. Oricum, diferit de aceste aspecte, în privința sa nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.81 Cod penal, pentru suspendarea executării prezentei pedepse.
În ce privește latura civilă a procesului penal, suma pretinsă cu titlu de despăgubire nu a fost contestată de către cei doi inculpați sau apărătorii lor, fiind implicit recunoscută ca fiind datorată, astfel că, în baza art.14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998; 1003 Cod civil (vechi), instanța a admis acțiunea formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S. și a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce se va actualiza în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
În baza prevederilor art. 11 din Legea 241/2005, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, s-a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V. D. T., până la concurența prejudiciului cauzat, prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze și totodată s-a menținut sechestru asigurator instituit prin Ordonanța din 31.05.2010, dată în dosar nr.2052/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., asupra terenului intravilan în suprafață de 3. 300 mp., situat în com. Buciumi, ..1303/4/a/2, proprietatea inculpatului B. A. I..
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. A. I. la 600 lei, iar pe inculpatul V. D. T. la 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu a inculpatului V. D. T., a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul S. și inculpații B. A.-I. și V. D.-T..
Inculpatul V. D. T. și-a retras apelul declarat, motiv pentru care în baza art.369 C.pr.pen., s-a luat act de apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.16 din 27.02.2013 a Tribunalului Cluj.
Parchetul de pe lângă Tribunalul S. a solicitat desființarea hotărârii și judecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului B. A.-I., precum și schimbarea modalității de executare a acesteia, iar în ceea ce privește pe inculpatul V. D.-T., în temeiul art.39 alin.2 C.pen.să se dispună contopirea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de instanța de fond cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.234 din 9.03.2005 a Tribunalului T., pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei prevăzută de art.37 lit.a C.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică cu privire la inculpatul B. A. I. deoarece pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată este neîndestulătoare raportat la ansamblul activității infracționale a inculpatului, modul în care a săvârșit infracțiunile, cuantumul prejudiciului cauzat și de asemenea, se impune și schimbarea modalității de executare, în suspendarea sub supraveghere conform art.861 C.pen.
Referitor la inculpatul V. D. T. s-a arătat că, deși instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a C.pen., nu a stabilit în mod corespunzător pedeapsa ce urma a se executa, neefectuându-se contopirea pedepsei rezultante cu cea care a fost stabilită prin sentința penală 234/2005 a Tribunalului T. și anume, cea de 10 ani și 6 luni închisoare, inculpatul săvârșind faptele din prezenta cauză în perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007 deci, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, arătând în motivare că acea hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.5715/R/4.10.2003 a ICCJ.
Inculpatul B. A.-I. a declarat de asemenea apel, solicitând desființarea hotărârii și ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante, în sensul dispoz.art.74 C.pen., respectiv comportamentul bun anterior săvârșirii infracțiunii, precum și atitudinea în timpul procesului și împrejurarea că a dorit să acopere prejudiciul, să se reducă pedepsele aplicate, menținându-se modalitatea de executare a suspendării condiționate.
Prin decizia penală nr.150/A/10.07.2013, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul S. împotriva sentinței penale nr.16 din 27 februarie 2013 a Tribunalului S., pe care a desființat-o în ceea ce privește pe inculpatul V. D. T. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Tribunalul S..
Au fost menținute dispozițiile hotărârii atacate cu privire la inculpatul B. A. I..
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. A. I. împotriva aceleiași hotărâri.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul V. D. T. împotriva sentinței penale nr.16 din 27 februarie 2013 a Tribunalului S..
A fost obligat inculpatul V. D. T. la 375 lei cheltuieli judiciare statului, din care 75 lei onorariu parțial pentru avocat din oficiu, în favoarea Baroului Cluj, onorariu ce se va suporta din fondul M.J.
A fost obligat inculpatul B. A. I. la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, Curtea a apreciat că apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul S. cu privire la inculpatul V. D.-T. a fost întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform cazierului judiciar aflat la dosarul de urmărire penală nr.295/P/2010 vol.I, f.53, rezultă că inculpatul V. D. T. a fost condamnat prin sentința penală 234 din 9 martie 2005 în dosar nr._/P/2003 al Tribunalului T. la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost începută la 27.02.2007.
Totodată, din cazier rezultă că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr.446 din 2.11.2009 a Judecătoriei A.-I., rămasă definitivă la data de 7.10.2011, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.291 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., pedeapsă pentru care s-a dispus contopirea cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.234 din 9.03.2005 a Tribunalului T., stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare plus spor de 6 luni, în total 10 ani și 6 luni închisoare.
În prezenta cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni comise în perioada anului 2006-2007 încadrate juridic în dispoz.art.26 C.pen.rap.la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 și prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., reținându-se starea de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a C.pen., cu referire la condamnarea dispusă prin sent.pen.nr.234 din 9.03.2005. S-a menționat că, deși în cazierul judiciar este precizat că această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr.5715/R/4.10.2003 a ICCJ, aceasta nu poate fi decât o eroare materială, întrucât hotărârea nu putea rămâne definitivă anterior pronunțării ei.
Din decizia penală nr.185/28.06.2010 a Tribunalului A. înaintată la dosar rezultă că decizia nr.5715 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în anul 2006.
Verificând această hotărâre, prin raportare la cazierul judiciar, s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar au fost săvârșite anterior condamnării inculpatului V. D.-T. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.446 din 2.11.2009 a Judecătoriei Alba Iulia, modificată prin decizia penală nr.185 din 28.10.2010 a Tribunalului A., definitivă la 7.10.2011 prin respingerea recursului, conform deciziei penale nr. 733 a Curții de Apel A.. Totodată, această pedeapsă a fost contopită cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.234 din 9.03.2005 a Tribunalului T..
În aceste condiții, sunt incidente, atât regulile privind concursul de infracțiuni, cât și cele privitoare la recidivă, impunându-se a se efectua operațiuni de contopire, prin prisma dispozițiilor art.36 C.pen. și art.39 C.pen.
Văzând că prin decizia nr.LXX (70)/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite a stabilit, urmare a soluționării unui recurs în interesul legii, că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță, Curtea a apreciat că, față de cele mai sus menționate și în lipsa unei pronunțări de către instanța de fond asupra incidenței dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, dar și a omisiunii de contopire a pedepselor în conformitate cu art.36 C.pen. și respectiv art.39 C.pen., s-a impus admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul S. și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la instanța de fond, potrivit art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen.
În ceea ce privește apelul inculpatului B. A.-I., precum și apelul Parchetului referitor la netemeinicia hotărârii, s-a constatat că inculpatul s-a prevalat de dispoz.art.3201 C.pr.pen., iar față de probele administrate în cursul urmăririi penale pe care acesta și le-a însușit, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt și vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.9 alin.1 lit.c și prev.de art.4 din Legea 241/2005 precum și cea prev.de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale, de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, modalitatea de comitere a faptelor, urmările acesteia, faptul că nu a acoperit prejudiciul, de limitele de pedeapsă reduse ca efect al aplicării art.3201 C.pr.pen., stabilind pedepse conforme cu toate criteriile prev. de art.72 C.pen.și care corespund scopului de prevenție și reeducare prevăzute de art.52 C.pen.
S-a apreciat că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, mai ales că atitudinea procesului a fost avută în vedere la aplicarea dispoz.art.3201 alin.7 C.pen. și raportat la fapta comisă și împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat.
Modalitatea de executare a suspendării condiționate este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului raportat la persoana sa și faptele comise, fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art.81 C.pen.
Prin urmare, s-a apreciat că apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul S. cu privire la inculpatul B. A. nu a fost întemeiat, pedepsele și modalitatea de executare a acestora fiind corect stabilite.
Pentru aceleași considerente, s-a respins apelul declarat de inculpatul B. A., conform art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen.
În rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului S. dos. nr._ .
La termenele din datele de 23.10.2013, 27.11.2013 și 18.12.2013, s-au efectuat demersuri pentru obținerea tuturor sentințelor penale în baza cărora a fost condamnat inculpatul V. D. T. și pentru obținerea unei noi fișe de cazier judiciar a acestuia.
La termenul din data de 22.01.2014, inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, V. D. T. declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. De asemenea, inculpatul a arătat că recunoaște pretențiile părților civile.
După prezentarea succintă a actului de sesizare,în timpul audierii, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date anterior și, întrebat fiind, a declarat că nu-și amintește exact când a pus la dispoziția lui B. A. I. cele 7 facturi fiscale pentru înregistrarea de cheltuieli fictive, dar crede că acest lucru s-a întâmplat cu puțin timp înainte sau după ce a retras suma de 151.725 lei (f.90).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale (declarații învinuit f. 31, 32, 34; 40, 50, 58, 326; declarații de martori - f. 55, 130-134; proces verbal D.G.F.P. S., f. 77-82, alte înscrisuri) și declarația de recunoaștere în totalitate a faptelor, dată în fața instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada mai - iunie 2008, la . Z.,administrată de B. A. I., DGFP S. a efectuat o inspecție fiscală generală, societatea având ca principal obiect de activitate comerțul cu autovehicule. În urma inspecției fiscale, s-a stabilit, prin procesul verbal din 30.06.2008, că în evidența contabilă a societății verificate au fost înregistrate, în perioada ianuarie 2006 - ianuarie 2007, șapte facturi fiscale vizând achiziționarea unui număr de opt utilaje care nu au putut fi prezentate echipei de control de către administratorul B. A. I.. În baza acestor facturi, B. A. I. a efectuat plăți prin viramente bancare, achitând integral suma de 151.725 lei, către ., cu un număr de 6 ordine de plată, în perioada iulie – august 2006. Celelalte utilaje au fost achitate parțial de către inculpat, astfel: către . a achitat suma de 133.614 lei din totalul de 142.919 lei; către . achitat suma de 128.180 lei din totalul de 130.900 lei; către ., nu a efectuat nici o plată. În realitate, utilajele nu au existat și operațiunile sunt fictive.
Ulterior, la data de 9.09.2010, a fost înregistrat denunțul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cu privire la operațiunile economice ale ., din care rezultau indicii de săvârșire a infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani, cu referire la operațiunile sesizate anterior de DGFP S. și Garda Financiară.
Efectuându-se verificări în continuare, s-a constatat că . Z. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 7 facturi fiscale emise de: .. B. V., .. G., . G. și ., reprezentând contravaloarea a 8 utilaje (buldozere, excavatoare, motostivuitoare) în valoare totală de 790.725 lei. În urma controalelor încrucișate efectuate de organele de inspecție fiscală, s-a stabilit că niciuna din cele patru societăți comerciale nu funcționau la sediile declarate, operațiunile sunt fictive, iar administratorul B. A. I. nu a avut drept de deducere a TVA pentru aceste operațiuni comerciale.
Astfel, din adresele primăriilor Călugăreni, Călărași și G., unde își au declarate sediile și punctele de lucru cele patru societăți furnizoare, rezultă că societățile nu sunt înscrise în evidențele fiscale ale acestora și nu există mențiuni cu privire la utilajele menționate (vol.I,f-83-88).
Fiind audiat, B. A. I. a declarat că toate cele șapte facturi ce emană de la cele patru societăți comerciale le-a primit de la aceeași persoană, și anume, inculpatul V. D. T., zis „D.” (Vol.I. f-31-39). Spre sfârșitul anului 2005, inculpatul B. A. I. s-a cunoscut cu inculpatul V. D. T., vânzându-i acestuia mai multe autoturisme(dos. u.p.,f.34). Cu această ocazie, inculpatul V. D. T. i-ar fi propus inculpatului B. A. I., să cumpere de la el utilaje, respectiv escavatoare, buldozere și buldoescavatoare. B. A. I. a precizat că nu a văzut în realitate aceste utilaje și nici nu știa unde se află acestea.
Discuțiile legate de achiziționarea utilajelor, inculpatul B. A. I. le-a purtat cu inculpatul V. D. T. care a reprezentat toate cele patru societăți comerciale (. B. V., . G., . G. și .) și tot inculpatul V. D. T. i-ar fi adus inculpatului B. A. I. - facturile, contractele și procesele verbale de compensare de la toate cele patru firme. Toate facturile erau completate și semnate în momentul în care i-au fost predate.
Inculpatul B. A. I. a susținut că nu cunoaște pe nici unul dintre administratorii sau asociații celor patru societăți comerciale, singura persoană care a reprezentat cele patru societăți a fost inculpatul V. D. T.. Susținerile inculpatului B. A. I., au fost contrazise însă de declarațiile inculpatului V. D. T., care a afirmat că, după ce s-a cunoscut cu inculpatul B. A. I. (cumpărând de la acesta mai multe autoturisme în anul 2006), acesta din urmă i-ar fi solicitat să-i facă rost de mai multe facturi fiscale „în alb”, promițându-i în schimbul acestora un autoturism marca „Opel”. V. D. T. a arătat că în toamna anului 2006 i-a predat în alb un număr de 7 facturi fiscale, ce emană de la . B. V.,. G., . G. și .(dos. u.p.,f.58). Înțelegerea pe care a avut-o cu inculpatul B. A. I. a fost ca acesta să facă plăți în baza acestor facturi, sume pe care V. D. T. să le ridice din bancă și să le predea tot lui B. A. I., în schimbul autoturismului promis.
Astfel, inculpatul V. D. T., folosind un act de identitate fals, pe numele și prenumele C. F., s-a înregistrat cu specimen de semnătură, ca împuternicit al ., la Banca Transilvania G.. (f.252,vol.I). În acest mod, inculpatul V. D. T. a ridicat, în perioada iulie-august 2006, din contul ., suma de 151.725 lei, virată de către inculpatul B. A. I., sumă pe care declară că i-ar fi predat-o apoi, în numerar, inculpatului B. A. I.. Deoarece inculpatul B. A. I. nu și-a respectat promisiunea și nu i-a dat autoturismul, inculpatul V. D. T. susține că nu a mai colaborat cu acesta, iar la scurt timp (28.02.2007) a început executarea unei pedepse privative de libertate. (Vol.I. f-50-58).
Banca Transilvania G. ,prin adresa nr.1101 din 20.01.2012, a comunicat că în perioada 8.03.2006 – 20.02.2007, numitul C. F., CNP_, din ., a avut calitatea de împuternicit asupra contului .. S-a înaintat la dosar și o copie a cărții de identitate . nr._ cu numele și prenumele C. F., în care fotografia este cea a inculpatului V. D. T., inculpatul declarând că a obținut de pe „piața neagră” această carte de identitate falsificată (dos.u.p., f. 252-254, 326).
În fișa de evidență a populației, pentru CNP_7, fotografia atașată este a cu totul altei persoane decât fotografia din copia cărții de identitate existentă la bancă, aspecte ce confirmă declarația inculpatului V. D. T. cu privire la folosirea unei cărți de identitate false.
În cauză, a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice, pentru a se stabili cui îi aparține scrisul de mână cu care au fost completate cele 7 facturi, concluzia fiind aceea că facturile emise de cele patru societăți comerciale au fost completate de către aceeași persoană, iar scrisul a fost probabil executat de către inculpatul V. D. T.(Vol.I fila 112-121).
Inculpatul B. A. I. a mai achitat, prin viramente bancare, în perioada septembrie - octombrie 2007, către . - suma de 133.614 lei și către . de 128.180 lei, sumele fiind virate în contul ., la ordinul celor două societăți menționate (reprezentate tot de V. D. T.), fiind încheiate ordinele de compensare . nr._/19.09.2007 (. Cris SRL- . . nr._/21.09.2007 (. – . AVB Auto SRL).(Vol.I, fila 128-129).
Inculpatul B. A. I. a arătat că a luat personal legătura cu un reprezentant al ., la ordinul . și . i-a spus că societatea sa urmează să intre în faliment și trebuie să achite la zi toți furnizorii. B. A. I. a justificat faptul că a efectuat plățile reprezentând contravaloarea unor utilaje pe care nu le-a văzut, nu le-a primit și nu a putut face dovada existenței acestora prin aceea că ar fi dorit să evite prezența acestor societăți (.. B. V., . G., . G. și .) la masa credală, având în vedere faptul că avea contracte de leasing în desfășurare și s-a temut să nu fie luate mașinile de la clienți(vol I, fila 31-39).
Din adresa nr._/8.10.2010 a Băncii Transilvania a rezultat că persoana care a ridicat în numerar din contul ., sumele virate de către . a fost numitul N. P.. Din declarația acestuia rezultă că a lucrat ca și colaborator al . Tășnad, fiind împuternicit de administratorul firmei, numitul Papiș C. G., cu ridicarea sumelor de bani din contul societății, sume cu care apoi făcea achiziții de cereale. N. P. susține că nu cunoștea care era obiectul de activitate al societății, de unde provin sumele pe care le ridica din contul firmei, nici cu ce societăți avea relații comerciale, .. Din cercetările efectuate în cauză rezultă că administratorul . este plecat în străinătate de mai mulți ani și nu s-a putut stabili unde se află. (Vol. I. f-140).
Deși a fost somat prin adresele nr.2698/20.08.2008, 3391/27.10.2008 și 3541/12.11.2008 să predea către DGFP S., mai multe documente contabile, inculpatul B. A. I. nu s-a conformat somațiilor motivând că la acea dată contabilitatea societății nu era condusă la zi. Conform actului de control al D.G.F.P. S. (f.77- 82 vol.I), prin înregistrarea în contabilitatea firmei de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, ., reprezentată de inc. B. A. I., și-a diminuat obligațiile de plată la bugetul consolidat, cu suma de 134.302 lei, reprezentând impozit pe profit. În scopul recuperării prejudiciului, în cauză a fost aplicat sechestru asigurator asupra terenului intravilan în suprafață de 3.300 mp. nr.top.1303/4/a/2, situat în com. Buciumi, . B. A. I. (f-145-147).
În baza acestor probatorii s-a reținut, astfel, că situația de fapt și vinovăția inculpatului V. D. T. sunt pe deplin dovedite.
În drept, fapta inculpatului recidivist postcondamnatoriu V. D. T., care, în toamna anului 2006, a completat cu date nereale și a pus la dispoziția inculpatului B. A. I., un număr de 7 facturi fiscale, în baza cărora administratorul . Z. a înregistrat cheltuieli fictive în contabilitatea societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art.26 C.p. rap. la art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 rep., cu aplic. art.37 lit.a )C.p.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de înlesnire a evidențierii unor cheltuieli nereale în contabilitatea . Z., prin completarea și punerea la dispoziția inculpatului B. A. I. de facturi fiscale false .
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul V. D. T. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Fapta aceluiași inculpat, care folosindu-se de o identitate falsă,în mod repetat, a retras, în perioada iulie-august 2006, în total suma de 151.725 lei, virată de . Z. către ., în baza facturilor fiscale false, pentru ca apoi să restituie această sumă, în numerar, inculpatului B. A. I., în schimbul promisiunii că va primi de la acesta un autoturism, constituie infracțiunea de spălare de bani, faptă prevăzută și pedepsită de art. 29 alin.1 lit.a) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin.1 lit. b în vechea numerotare), cu aplic.art. 41 al. 2 C.p. și a art. 37 al.1 lit. a) C.p..
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de ridicare, în numerar, din contul . și de restituire a sumei de 151.725 lei inculpatului B. A. I.,care, în calitate de administrator al . Z., achitase prin transfer bancar această sumă ..
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal, V. D. T. cunoscând că aceasta provenea din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bani.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului V. D. T. în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă și au avut ca urmare producerea unui prejudiciu mare bugetului de stat, respectiv - 134.302 lei în perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, precum și obținerea, de către inculpatul B. A. I., a sumei de 151.725 lei – provenită din infracțiunea de spălare a banilor.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Astfel, V. D. T. este în vârstă de 44 de ani și este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru fapte similare .
Potrivit prevederilor art. 13 C.p., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a constatat că în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 146 din data de 19 martie 2013 a fost publicată Legea nr. 50/2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Actul normativ prevede modificări în sensul majorării pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunile de evaziune fiscală, precum și majorarea pedepselor în cazul în care se produc prejudicii financiare. Astfel, dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani, față de 2 ani cât era stabilit până în prezent. Dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani, față de 3 ani. Cum Legea nr. 241/2005 în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013 este mai favorabilă, limitele de pedeapsă prevăzute de acest act normativ fiind mai mici, în cauza urmează a se reține prevederile art. 13 C.p.
Instanța a avut în vedere aceste prevederi, precum și prevederile art. 3201 al. 7 C.p.p., potrivit cărora în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,în cazul pedepsei închisorii, urmând să aplice inculpatului pedepse între aceste limite, reduse.
Instanța a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere periculozitatea sporită a faptelor,comiterea acestora în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și faptul că inculpatul va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a recunoașterii vinovăției.
Pe de altă parte, instanța nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal (cu referire la infracțiunea de spălare a banilor), forma continuată a infracțiunii fiind o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
Nu a putut fi ignorată funcția de exemplaritate pe care trebuie să o aibă pedeapsa aplicată în raport de gravitatea faptelor comise, de prejudiciul produs, de persoana infractorului, de comportamentul anterior al acestuia, de atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii, astfel că în ceea ce privește cuantumul pedepselor pentru inculpatul V. D. T., instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse între limitele de pedeapsă reduse, de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală și de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În baza art. 9 al. 1 din Legea nr. 241/2005 rep.,art. 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a), lit.b) și lit. c) Cod penal, instanța a interzis inculpatului V. D. T., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost comise de V. D. T. în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.84 al.3 din Legea nr.59/1934, aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București, grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
De asemenea, infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente între ele, dar și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T. (definitivă prin decizia penală nr. 5715/R/04.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I. (definitivă prin decizia nr. 733/07.10.2009 a Curții de Apel A.), precum și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj- N. (definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2013).
Prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj - N., a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București.
Tot prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj - N., definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2013, s-a descontopit pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I., definitivă prin decizia penală nr. 733/07.10.2009 a Curții de Apel A., în componentele repuse în individualitatea lor, respectiv – 2 ani închisoare, 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani și sporul de 6 luni închisoare, în baza art. 36 al.2 C.p. fiind contopite cu cele aplicate prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N..
În aceste condiții, instanța, în prezenta cauză, a menținut revocarea beneficiului grațierii condiționate aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N. și a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 24/20.01.2005 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 1156/09.07.2005 a Curții de Apel București) și alături de pedepsele de stabilite prin prezenta, rezultând pedepse de: 3 ani și 4 ani închisoare.
De asemeni, în baza art. 36 al.2 C.p., s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N., în elementele sale componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 2 ani și 4 luni, 2 ani și 8 luni, 10 ani și 6 luni și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani (ca urmare a contopirii cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T.); 2 ani, 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani închisoare și sporul de 6 luni (sentința penală nr. 446/02.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. I.). Totodată, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.234/09.05.2005 a Tribunalului T., în elementele sale componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 2 ani, 1 an, 2 ani, 10 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani și sporul de 6 luni .
În baza art. 36 al.2 C.p. rap. la art.33, 34 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C.p. pe timp de 5 ani.
Referitor la aplicarea de pedepse accesorii, în baza art.71 al. 1 și 2 C.p., instanța a interzis inculpatului V. D. T. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al. 3 C.p., s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată – de la data de 27.02.2007 la zi.
În baza art.420 C.p.p. rap. la art. 449 C.p.p., s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 141/08.02.2013 a Judecătoriei Cluj – N. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că ANAF, prin DGFP S., a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
Prin sentința penală nr.16/27.02.2012 a Tribunalului S., inculpatul V. D. T. a fost obligat în solidar cu B. A. I., către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S., la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată în continuare, conf. art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligațiilor bugetare.
Prin decizia penală nr. 150/A/10.07.2013 a Curții de Apel Cluj, sentința penală nr.16 din 27 februarie 2013 a Tribunalului S. a fost desființată în ceea ce privește pe inculpatul V. D. T.(atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Tribunalul S..
Analizând actele dosarului, instanța a apreciat ca întemeiate pretențiile părții civile și, având în vedere și recunoașterea în totalitate a pretențiilor acesteia de către inculpatul V. D. T., în baza art. 14, 161 C.p.p.și art. 346 C.p.p., art. 1349,art. 1357 și art.1382 C.civil, a fost obligat inculpatul V. D. T., în solidar cu condamnatul B. A. I., la plata sumei de 134.302 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la majorările și penalitățile de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art.119 și art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr.241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Potrivit prevederilor art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vechea numerotare - art. 241 din Legea nr. 656/2002), în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Potrivit prevederilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 (în vechea numerotare - art. 25 din Legea nr. 656/2002), (1) În cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism se aplică dispozițiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.
(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obținute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.
(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurența valorii bunurilor supuse confiscării.
(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și veniturilor sau altor beneficii materiale obținute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal.
(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală.
Astfel fiind, în baza art. 11 din Legea nr.241/2005, art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vechea numerotare - art. 241 din Legea nr. 656/2002), art. 353 al. 1 C.p.p. rap. la art. 163 alin. 2 și 5 C.p.p., art. 165 C.p.p. și art. 167 C.p.p.,s-a admis cererea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. a Finanțelor Publice S. și, în vederea reparării pagubei,va dispune instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V. D. T., până la concurența valorii pagubei,măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire de organele proprii de executare ale ANAF - DGFP S., conform prevederilor art. 164 al. 3 C.p.p..
Instanța a reținut că prin sentința penală nr.16/27.02.2013, nu s-a dispus confiscarea sumei provenite din infracțiunea de spălare a banilor. Prin urmare, având în vedere prevederile art.33 din Legea nr. 656/2002(în vechea numerotare - art. 25 din Legea nr. 656/2002), s-a confiscat de la inculpatul V. D. T. suma de 151.725 lei – provenită din infracțiunea de spălare a banilor.
În baza art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul V. D. T. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S., potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V. D. T. solicitând admiterea căii de atac promovate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului S., pentru a fi avute în vedere toate hotărârile judecătorești depuse de inculpat în fața Curții, care să constituie temeiul pronunțării unor sentințe legale și temeinice, în speță.
Apărătorul inculpatului învederează că, pedeapsa finală de executat a clientului său este de 8 ani și 6 luni închisoare și nicidecum 10 ani și 6 luni închisoare cât a statuat Tribunalul S., întrucât la 24 februarie 2014 Judecătoria Bistrița în cadrul contestației la executare formulată de comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului Bistrița, a redus sancțiunea ce o are de executat condamnatul.
Mai mult, condamnatul a formulat contestație la executare vizând o hotărâre pronunțată de ÎCCJ, prin care a fost condamnat la mai multe infracțiuni, dar în privința cărora nu s-a dispus deducerea reținerii și arestului preventiv și a perioadelor executate.
Apărătorul ales al condamnatului arată că în anul 2005 clientul său a fost condamnat pentru o infracțiune la legea circulației, iar prin sentința penală nr. 141 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei Cluj, definitivă prin nerecurare, a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, adăugat la pedeapsa rezultantă.
Prin hotărârea din prezenta speță, se susține că instanța de fond a revocat din nou beneficiul grațierii și a adăugat încă o dată pedeapsa de 1 an la pedepsele de evaziune fiscală și spălare de bani, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
În final, inculpatul are de executat 8 ani și 6 luni închisoare astfel că pedeapsa statuată de Tribunalul S. de 10 ani și 6 luni închisoare constituie o agravare a situației juridice în propria cale de atac.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit R.I.L. 70/15 octombrie 2007 a ÎCCJ instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
În situația în care calea de atac a fost exercitată numai de inculpat, cu atât mai mult, nu s-ar putea face aplicarea dispozițiilor art. 36 alin.1 VCP sau art. 40 NCP, direct de către instanța de control judiciar, întrucât s-ar încălca și principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 421 pct 2 lit b NCPP va admite apelul inculpatului V. D. T. împotriva sentinței penale nr. 8 din 29 ianuarie 2014 a Tribunalului S., pe care o va desființa în întregime și va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Tribunalul S..
La soluționarea procesului, Tribunalul S. va avea în vedere sentința pronunțată de Judecătoria Bistrița cu nr. 76/CC/ 2014, în baza HG 836/3013, prin care s-a stabilit că inculpatul are de executat o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.
De asemenea, Tribunalul S. va avea în vedere conținutul sentinței penale 321/6 martie 2014 a Judecătoriei Bistrița, prin care se efectuează deducerea corectă a unor perioade a reținerii și arestului preventiv din luna mai 2005 în favoarea inculpatului și conținutul deciziei penale nr. 5715/4 octombrie 2006 a ÎCCJ, vizând de asemenea, deducerea unor perioade de arest preventiv, dispoziții ce sunt în favoarea inculpatului, și care influențează pedeapsa finală de executat.
Se va ține cont de asemenea, de sentința penală nr. 141 din 8 februarie 2013 a Judecătoriei Cluj-N., cu privire la revocarea beneficiului grațierii pedepsei de 1 an închisoare.
Nu în ultimul rând inculpatului i s-a admis cererea de liberare condiționată la 9 aprilie 2014, fiind necesară studierea de către Tribunalul S. a dosarului de penitenciar, de la Penitenciarul Bistrița-Năsăud pentru a fi pronunțată o sentință temeinică cu privire la restul pedepsei pe care inculpatul o mai are de executat. La soluționarea cauzei se va avea în vedere conținutul fișei de cazier care cuprinde toate sentințele penale pronunțate în speță și care vor conduce la o soluție judicioasă în prezenta cauză.
Se va stabili onorariu apărător oficiu la 50 lei ce se va achita Baroului de Avocați Cluj din FMH (av. Ț. R.), în baza art. 272 alin.1 NCPP.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 pct 4 alin 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului V. D. T. împotriva sentintei penale nr. 8 din 29 ianuarie 2014 a Tribunalului Salaj, pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Tribunalul S..
Stabilește onorariu apărător oficiu la 50 lei ce se achită Baroului de Avocați Cluj din FMH (av. Ț. R.)
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 14 mai 2014 .
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
D. PURICESORINA S.
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
5 ex./19.05.2014
Jud.fond.-Ț. D.
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
