Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 714/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 773/33/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 714/A/2014

Ședința publică din 12 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I., judecător

JUDECĂTOR: V. C.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin O. C. T. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul J. A.-C. împotriva sentinței penale nr. 1285 din data de 03 decembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind pe inculpatul O. C. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal și pe inculpatul J. A. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, ambii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dat în dosar nr. 5137/P/2010.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul J. A. C., în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat I. D., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială nr. CJ/CJ/_/2014 la dosar ( f. 12 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpatul J. A. C. arată că își menține apelul declarat.

Apărătorul ales al inculpatului J. A. C., arată că, în ipoteza repunerii în termen a apelului, solicită acordarea unui nou termen mai scurt, de o săptămână, pentru a realiza împăcarea cu partea vătămată în fața instanței, pe care a contactat-o, respectiv pentru recuperarea prejudiciului.

În consecință, în temeiul art. 411 Cod procedură penală, solicită repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva sentinței penale nr. 1285 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată la data de 03 decembrie 2013 în dosar nr._, având în vedere următoarele considerente:

Susține că inculpatul J. A. C. nu a fost prezent la niciun termen de judecată în fond și nici la pronunțarea hotărârii, neavând cunoștință despre faptul că a fost trimis în judecată, nefiindu-i-se prezentat materialul de urmărire penală, aspect care, potrivit vechiului Cod de procedură penală, îi dădea dreptul inculpatului la repunerea în termenul de apel. Astfel, inculpatul nu a luat la cunoștință despre hotărârea pronunțată decât la momentul începerii executării pedepsei, respectiv la momentul când a fost oprit și legitimat în trafic de către un organ de poliție. Mai mult, acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu din cartea de identitate, neavând în ultima perioadă un domiciliu stabil pe care să îl anunțe organelor judiciare și, în consecință, nicio comunicare efectuată la adresa cunoscută nu i-a survenit, din nicio fază procesuală, cu mențiunea că la adresa respectivă locuiesc părinții lui, cu care nu mai păstrează legătura și care, contrar celor declarate într-un proces-verbal de executare a unui mandat de aducere, nu l-au înștiințat niciodată despre termenele de judecată.

De asemenea, potrivit mențiunilor de pe procesul-verbal de comunicare a minutei, proprietarul nu a permis afișarea acesteia la domiciliul formal al inculpatului, iar în ceea ce privește comunicarea prin afișare la consiliul local, arată că aceasta s-a realizat la Consiliul Local al municipiului Cluj-N., însă inculpatul nu a luat efectiv la cunoștință despre existența sau conținutul acesteia, el domiciliind pe raza județului Iași.

Totodată, nu consideră că este vorba despre o sustragere de la urmărire penală sau de la judecată, raportat la faptul că inculpatul, la momentul săvârșirii prezentei infracțiuni nu avea niciun fel de antecedente penale și a recunoscut fapta încă din primul moment.

În consecință, faptul că inculpatul nu a avut cunoștință despre vreun termen sau despre soluția pronunțată în dosar reprezintă o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului, în sensul art. 411 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită repunerea în termenul de apel.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel, apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea ei. În acest sens, arată că, din actele de urmărire penală, rezultă cu certitudine că inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit la data de 21.06.2010, dată la care erau în vigoare dispozițiile legale, care i-au fost aduse la cunoștință, respectiv cu privire la indicarea către organele de urmărire penală a locului unde locuiește efectiv și a obligației de a anunța cu privire la schimbarea intervenită în privința situației declarate în ceea ce privește domiciliu. Astfel, inculpatul nu a respectat această obligație, iar toate citațiile au fost trimise la adresa de domiciliu indicată de către acesta în declarație, iar mandatele de aducere cu însoțitor și mandatul de aducere dispuse de instanța de judecată cu ocazia cercetării în fond a cauzei, au relevat faptul că la adresa indicată locuiesc rudele inculpatului. Mai mult, citațiile de la filele nr. 87 și 88 din dosarul instanței de fond atestă faptul că ele s-au primit de rudele apropiate ale acestuia. Totodată, rezultă că, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, s-au făcut demersurile procedurale, în vigoare la acea dată, cu privire la verificarea situației personale a inculpatului, respectiv dacă acesta se află în străinătate cu contracte de muncă, dacă se află încarcerat în aresturile poliției sau deținut în penitenciar ori, dacă există vreo altă informație privitoare la o imposibilitate de prezentare, care să atragă obligativitatea judecării în prezența inculpatului.

În concluzie, pentru considerentele expuse, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel.

Inculpatul J. A. C., având ultimul cuvânt, susține că în cursul anului 2013 a fost plecat în Italia, unde s-a deplasat cu autoturismul și a prestat activități în muncă fără forme legale. Totodată, confirmă faptul că a fost audiat de către organele de poliție și susține că nu a avut cunoștință de obligativitatea prezentării sale la vreun alt termen sau de existența altor termen ulterioare.

CURTEA

Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr.1285 din 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal și a art. 320¹ Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul O. C. S., fiul lui C. și M., născut la data de 09.12.1983 în Iași, jud. Iași, cetățenie română, recidivist, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, 1 copil minor, CNP_, domiciliat în Iași ., jud. Iași, aflat în prezent în Penitenciarul G. la o pedeapsă de 3 ani 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat față de partea vătămată C. G..

S-a constatat că fapta pentru care O. C. S. a fost condamnat prin prezenta sentință penală la pedeapsa de 3 ani 10 luni închisoare a fost săvârșită în stare de recidivă post executorie față de condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4099/2004 a Judecătoriei Iași, în stare de recidivă post-condamnatorie față de condamnările aplicate prin sentințele penale nr. 339/2007 și de 271/2007 ale Judecătoriei Iași și în concurs cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1586/2010 a Judecătoriei A. și nr. 1560/2013 a Judecătoriei Iași.

S-a constatat că pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 271/2007, nr. 339/2007 și nr. 641/2008 ale Judecătoriei Iași au fost contopite prin sentința penală nr. 3034/2008 a Judecătoriei Iași.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 908/2010 a Judecătoriei Iași este concurentă cu infracțiunile pentru care O. C. S. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 271/2007, nr. 339/2007 și nr. 641/2008 ale Judecătoriei Iași și care au fost contopite prin sentința penală nr. 3034/2008 a Judecătoriei Iași.

Au fost descontopite pedepsele contopite în temeiul art. 36 și al art. 33 din Codul penal, înlătură sporul aplicat și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 339/2007, nr. 3034/2008 și nr. 908/2010 ale Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 36 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 33 și la art. 34 din Codul penal au fost contopeite: pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 339/2007 a Judecătoriei Iași; pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 271/2007 a Judecătoriei Iași; pedeapsa parțial rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 641/2008 a Judecătoriei Iași; pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 908/2010 a Judecătoriei Iași, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 908/2010 a Judecătoriei Iași, stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 5 ani 6 luni închisoare.

S-a constatat că O. C. S. a executat în perioada 16.11.2007 – 12.01.2010 o parte din pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3034/2008 a Judecătoriei Iași, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 292 zile închisoare.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 3230/2009 a Judecătoriei Iași a fost dedusă perioada arestului preventiv executată de către inculpat în Spania în perioada 30.03.2007 – 13.06.2007 (76 zile închisoare) din executarea pedepsei de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3034/2008 a Judecătoriei Iași, iar prin sentința penală nr. 3189/2010 a Judecătoriei Iași a fost dedusă aceeași perioadă a arestului preventiv executată de către inculpat în Spania din executarea pedepsei de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 908/2010 a Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal și a art. 18 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus scăderea din pedeapsa rezultantă finală de 5 ani 6 luni închisoare (2009 zile închisoare) aplicată prin prezenta sentință penală a perioadei arestului preventiv din Spania cuprinsă între 30.03.2007 – 13.06.2007 (76 zile închisoare) și în temeiul art. 36 alin. 3 din Codul penal din pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare (2009 zile închisoare) aplicată prin prezenta sentință penală deduce perioada executată între 16.11.2007 – 12.01.2010 (789 zile închisoare), rămânând un rest neexecutat de 1144 zile închisoare (3 ani 1 lună 18 zile închisoare).

S-a constatat că prin sentința penală nr. 2152/2011 a Judecătoriei Iași au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 908/2010 a Judecătoriei Iași și nr. 1586/2010 a Judecătoriei A..

În continuare s-a descontopit, înlăturat sporurile aplicate și s-a repus în individualitatea lor pedepsele contopite prin sentințele penale nr. 1586/2010 a Judecătoriei A., nr. 2152/2011 și nr. 1560/2013 ale Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 39 alin. 2 din Codul penal a fost contopit restul rămas neexecutat de 3 ani 1 lună 18 zile închisoare cu: pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1586/2010 a Judecătoriei A., dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1586/2010 a Judecătoriei A., dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani 1 lună 18 zile închisoare; pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1560/2013 a Judecătoriei Iași, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani 1 lună 19 zile închisoare; pedeapsa de 3 ani 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani 10 luni.

În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 33 lit. a din Codul penal și la art. 34 lit. b din Codul penal au fost contopite cele patru pedepse rezultante stabilite la literele a-d din alineatul anterior, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adaugat sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1560/2013 a Judecătoriei Iași), stabilind pedeapsa rezultantă parțială de 6 ani închisoare.

S-a constatat că în perioada 25.05._13 inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1560/2013 a Judecătoriei Iași, motiv pentru care în temeiul art. 36 alin. 3 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa parțial rezultantă de 6 ani închisoare (2192 zile închisoare) perioada executată între 25.05._13 (1003 zile închisoare), rămânând un rest neexecutat de 1189 zile închisoare (3 ani 3 luni 1 zi închisoare).

S-a constatat că infracțiunea pentru care O. C. S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 2074/2013 a Judecătoriei Ploiești a fost comisă în data de 08.05.2013 (după liberarea din penitenciar din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2152/2011 a Judecătoriei Iași), motiv pentru care în temeiul art. 39 alin. 2 din Codul penal a fost contopită: pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2074/2013 a Judecătoriei Ploiești; restul rămas neexecutat de 3 ani 3 luni 1 zi închisoare calculat prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, fără spor, cu executare în regim de detenție.

S-a constatat că inculpatul a început la data de 11.05.2013 executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2074/2013 a Judecătoriei Ploiești, motiv pentru care în temeiul art. 36 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală de 6 ani închisoare perioada executată de O. C. S. începând cu data de 11.05.2013 până la zi.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 420 și a art. 449 din Codul de procedură penală au fost anulate mandatele de executare a pedepsei emise pentru executarea sentințelor penale nr. 1560/2013 a Judecătoriei Iași și nr. 2074/2013 a Judecătoriei Ploiești și dispune emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei stabilite prin această hotărâre.

În temeiul art. 116 din Codul penal s-a dispus luarea față de inculpatul O. C. S. a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Cluj-N. pentru o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal a fost condamnat inculpatul J. A. C., fiul lui C. și Anișoara, născut la data de 15.07.1988 în Iași, jud. Iași, cetățenie română, fără antecedente penale, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, CNP_, domiciliat în ., ., . la o pedeapsă de 3 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea complicitate la infracțiunea de furt calificat față de partea vătămată C. G..

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală a fost comisă în concurs cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1586/2010 a Judecătoriei A..

În temeiul art. 85 alin. 1 din Codul penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1586/2010 a Judecătoriei A..

În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 33 lit. a și la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1586/2010 a Judecătoriei A. cu pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 116 din Codul penal s-a dispus luarea față de inculpatul J. A. C. a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Cluj-N. pentru o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că partea vătămată C. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. C. S. la plata sumei de 570 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul J. A. C. la plata sumei de 370 lei.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu Hirițiu R. și P. A. M., fiecare în sumă de 300 lei s-a avansat din FMJ.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

O. C. S. și J. A. C. au plecat în data de 23.05.2010 din mun. Iași cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ spre Cluj-N.. În data de 24.05.2010 aceștia au ajuns în Cluj-N. și au mers pe .-au oprit la parterul unui . prin efracție în locuință și să sustragă bunuri.

După ce au sunat la interfon, pentru a se asigura că nu este nimeni acasă, O. C. S. a escaladat peretele apartamentului, și-a pus o pereche de mănuși din material textil pe mâini și cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o avea asupra sa, a forțat geamul apartamentului, intrând înăuntru. În acest timp J. A. C. a rămas în apropierea blocului pentru a asigura paza, urmând să fluiere în cazul în care apărea vreo persoană în zonă.

Din interiorul locuinței O. C. S. a sustras mai multe bijuterii din aur, trei acțiuni emise de Banca Dacia F. pe numele C. M., precum și suma de 1550 lei, după ce a scotocit temeinic prin sertarele mobilierului.

După finalizarea infracțiunii cei doi inculpați s-au urcat în autoturism și au plecat către mun. Timișoara, iar mai apoi către mun. A.. În mun. A. aceștia au mai săvârșit un furt din locuință, ocazie cu care au fost prinși de organele de poliție, asupra lor fiind găsite și o parte dintre obiectele sustrase din Cluj-N.. Cu ocazia deplasării la A., partea vătămată a recunoscut aproximativ 80% dintre bijuteriile sustrase de cei doi inculpați, bunuri care i-au fost predate.

Audiații fiind, O. C. S. și J. A. C. au recunoscut săvârșirea faptei, oferind informații cu privire la traseul parcurs între Iași și A., la împrejurările săvârșirii faptei reținute în sarcina lor, la bunurile sustrase și la împrejurările reținerii de către organele judiciare din A..

Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală când au recunoscut săvârșirea faptei, dar și în faza de judecată de către O. C. S., cu declarațiile părții vătămate care a descris împrejurările în care a constatat săvârșirea faptei și a oferit informații cu privire al bunurile sustrase, cu procesele verbale întocmite în cauză (de cercetare la fața locului, de recunoaștere a bunurilor sustrase, de identificare a bunurilor găsite asupra inculpaților, de predare-primire a bunurilor sustrase).

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului O. C. S. rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea a numeroase infracțiuni patrimoniale (tâlhărie și furt calificat), pentru care au fost pronunțate pedepse cu închisoarea.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului J. A. C. rezultă că și acesta a fost cercetat în patru dosare penale, dintre care unul s-a finalizat cu aplicarea unei amenzi administrative, iar în altul s-a pronunțat în anuil 2010 o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului O. C. S. care, în data de 24.05.2010 a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate C. G., de unde a sustras mai multe bijuterii, suma de 1550 lei și trei acțiuni emise de Banca Dacia F., fiind ajutat de către inculpatul J. A. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal.

Fapta inculpatului J. A. C. care, în data de 24.05.2010 l-a ajutat pe inculpatul O. C. S. să pătrundă prin efracție în locuința părții vătămate C. G., de unde a sustras mai multe bijuterii, suma de 1550 lei și trei acțiuni emise de Banca Dacia F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal.

Elementul material al faptei îl reprezintă pătrunderea în interiorul locuinței părții vătămate și luarea bunurilor mobile din detenția acesteia (pentru inculpatul O. C. S.) și asigurarea pazei în exteriorul locuinței pe perioada în care co-inculpatul se afla înăuntru (pentru inculpatul J. A. C.), iar forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele este intenția directa, in accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, inculpații prevăzând rezultatul si urmărind producerea lui. Totodată, din probatoriul administrat reiese scopul însușirii pe nedrept a bunurilor mobile, acela al apropriațiunii, făptuitorii dispunând de acesta ca si cum ar fi fost proprietari, precum si lipsa consimțământului persoanei vătămate, nefiind probat acordul acesteia.

Circumstanțele reale de la art. 209 alin 1 lit. a și i din Codul penal se răsfrâng asupra inculpaților datorită faptului că aceștia au acționat concomitent și au pătruns în interiorul locuinței prin efracție.

Având în vedere că fapta pentru care O. C. S. a fost condamnat prin prezenta sentință penală la pedeapsa de 3 ani 10 luni închisoare a fost săvârșită înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4099/2004 a Judecătoriei Iași – în cauză sunt aplicabile dispozițiile recidivei post-executorii, aceeași faptă fiind săvârșită înainte de considerarea ca executate a pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 339/2007 și de 271/2007 ale Judecătoriei Iași – situație în care în cauză sunt aplicabile și dispozițiile privind recidiva post-condamnatorie.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care au fost condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 208 alin. 1, a art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal (de la 3 la 15 ani închisoare), dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală cu privire la inculpatul O. C. S., gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana fiecărui inculpat.

Odată reținute dispozițiile art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat suferă modificări în sensul reducerii acesteia cu o treime, situație în care se situează între 2 ani închisoare și 10 ani închisoare.

Analizând modalitatea de comitere a faptelor (pe timpul zilei, de către două persoane împreună, după parcurgerea unei lungi distanțe tocmai pentru săvârșirea de infracțiuni, după pătrunderea prin efracție într-o locuință, asumându-și riscul de a fi surprinși oricând de către proprietari sau de alte persoane), precum și informațiile cu privire la persoana fiecărui inculpat așa cum au fost menționate anterior, instanța apreciază ca fiind mediu spre ridicat gradul de pericol concret al faptelor săvârșite de inculpați.

Având în vedere conduita lor anterioară, faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial datorită intervenției mai mult decât prompte a organelor de poliție, dar și că atitudinea procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei adoptată de inculpatul O. C. S. a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, iar inculpatul J. A. C. nu s-a prezentat în fața instanței în ciuda numeroaselor demersuri efectuate pentru asigurarea prezenței acestuia, instanța nu a reținut în cauză vreo circumstanță atenuantă judiciară.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul J. A. C. solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, având în vedere că inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată la instanța de fond și nici la pronunțarea hotărârii, neavând cunoștință despre faptul că a fost trimis în judecată, nefiindu-i prezentat materialul de urmărire penală, aspect care, potrivit vechiului Cod de procedură penală, îi dădea dreptul inculpatului la repunerea în termenul de apel. Astfel, inculpatul nu a luat la cunoștință despre hotărârea pronunțată decât la momentul începerii executării pedepsei, respectiv la momentul când a fost oprit și legitimat în trafic de către un organ de poliție. Mai mult, acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu din cartea de identitate, neavând în ultima perioadă un domiciliu stabil pe care să îl anunțe organelor judiciare și, în consecință, nicio comunicare efectuată la adresa cunoscută nu i-a survenit, din nicio fază procesuală, cu mențiunea că la adresa respectivă locuiesc părinții lui, cu care nu mai păstrează legătura și care, contrar celor declarate într-un proces-verbal de executare a unui mandat de aducere, nu l-au înștiințat niciodată despre termenele de judecată.

De asemenea, potrivit mențiunilor de pe procesul-verbal de comunicare a minutei, proprietarul nu a permis afișarea acesteia la domiciliul formal al inculpatului, iar în ceea ce privește comunicarea prin afișare la Consiliul local, arată că aceasta s-a realizat la Consiliul Local al municipiului Cluj-N., însă inculpatul nu a luat efectiv la cunoștință despre existența sau conținutul acesteia, el domiciliind pe raza județului Iași.

Cu privire la termenul de declarare a apelului de către inculpatul J. A. C., Curtea reține că citarea sa la instanța de fond și comunicarea hotărârii judecătorești atacate s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale la singurul domiciliu cunoscut de organele judiciare și de asemenea prin publicitate la Consiliul local de la locul săvârșirii infracțiunii.

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar dacă acesta și-a schimbat domiciliul, avea obligația de a comunica noua sa adresă pentru a fi citat.

Potrivit art.177 C.pr.pen.din 1968, aplicabil la data judecării procesului la instanța de fond, inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă printr-o declarație dată în cursul procesului a indicat un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat. De asemenea, dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul, citația se afișează la Consiliul local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost citat în comuna H. . de unde citația s-a întors cu mențiunea că acesta a plecat definitiv din localitate și nu mai locuiește la adresa respectivă, motiv pentru care citarea s-a făcut în continuare prin publicitate la Consiliul local al mun.Cluj-N. unde s-a comunicat și hotărârea judecătorească atacată.

Față de această împrejurare, se constată că depunerea apelului de către inculpat cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.410 C.pr.pen., nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedecare pentru a fi dispusă repunerea în termen conform art.411 C.pr.pen.

Pentru aceste considerente și văzând că de la data de 12.12.2013, când s-a realizat comunicarea minutei hotărârii penale atacate și până la data depunerii apelului de către inculpat, respectiv 29.04.2014 a trecut o perioadă mai mare de 10 zile, în temeiul art.421 pct.1 lit.a C.pr.pen. raportat la art.410 C.pr.pen.se va respinge ca fiind tardiv formulat apelul declarat de inculpatul J. A. C..

Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul J. A. C., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 1285 din 3 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj-N..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR GREFIER

C. I. V. C. L. A. S.

red.C.I./A.C.

3 ex. – 16.09.2014

jud.fond.M. A.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1161/2014.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel CLUJ