Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 11654/190/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.116/R/2014
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud în numele Statului R. prin ANAF București, împotriva sentinței penale nr.1892/19.11.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița, privind pe inculpata D. Garofița, trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 796/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.S. M., din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata D. Garofița, părțile civile Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, S. Tomân prin ANAF București și partea responsabilă civilmente . SRL prin lichidator judiciar Ultralex SPRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.P. E., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Reprezentantul Parchetului invocă excepția tardivității recursului părții civile având în vedere că hotărârea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare iar aceasta s-a făcut în data de 19.11.2013. Recursul părții civile apare ca fiind declarat în data de 05.12.2013 iar hotărârea a rămas definitivă la data de 04.12.2013.
Instanța, unește excepția cu fondul.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpata susține poziția reprezentantului parchetului cu privire la excepția invocată. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea lui ca nefondat. Astfel, solicită a se avea în vedere că recursul nu este motivat. Hotărârea instanței de fond este legală în ceea ce privește soluționarea laturii civile prin disp.art.14 și art.24 C.pr.pen., care spun că partea responsabilă civilmente răspunde potrivit regulilor civile iar legislația civilă spune că actele întocmite de către organele de conducere ale unei persoane juridice sunt actele persoanei juridice însuși deci, cea chemată să răspundă pentru repararea prejudiciului este societatea comercială și nicidecum inculpata. Instanța de fond a soluționat în mod corect în a stabili căreia dintre părți îi revine obligația de a repara prejudiciul în cauză.
Reprezentantul Parchetului, pe fond, apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală cu atât mai mult cu cât la soluționarea laturii civile s-a avut în vedere expertiza contabilă efectuată și s-a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma care a rezultat prin acea expertiză.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 1.892 pronunțată la data de 19 noiembrie 2014 de Judecătoria Bistrița, în baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, art. 74 lit.a și c Cod penal raportat la art.76 lit.e Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei D. GAROFIȚA, fiica lui M. și V., născută la data de 14 decembrie 1962, în localitatea Șieu, județul Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii medii, căsătorită, domiciliată în ., ., jud.Bistrița-Năsăud, CNP_, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit disp.art.82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și 346 C.pr.penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente .” SRL Domnești, cu sediul în Domnești, ., jud. Bistrița-Năsăud, prin lichidator judiciar „ ULTRALEX SPRL” cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, să plătească părții civile S. R., prin A.N.A.F. București, reprezentată de Direcția G. a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud despăgubiri civile în sumă de 13.693 lei reprezentând debit principal precum și accesoriile aferente, respectiv majorările și penalitățile datorate până la plata integrală a debitului, calculate conform disp.art.119 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.353 Cod proc.penală și art.163 Cod proc.penală, art.11 din Legea nr.241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța procurorului din 01 iunie 2012, emisă în dosarul nr.2023/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, a instituirii sechestrului asigurator asupra căsuțelor de vacanță aparținând părții responsabile civilmente .” SRL.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod proc.penală, a fost obligată pe inculpată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, să plătească în favoarea statului, suma de 1.300 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat C. C. C..
În temeiul art.13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii a hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpata D. Garofița, s-a ocupat efectiv de administrarea . SRL Domnești a cărui obiect principal de activitate este prestarea de „activități ale agențiilor de voiaj și a tur-operatorilor, activități de asistență turistică", deși soțul acesteia - D. I. figurează scriptic ca fiind administrator al societății.(f.246)
În perioada ianuarie 2008 - martie 2010, inculpata în calitate de administrator al . SRL Domnești a reținut cu ocazia achitării salariilor angajaților și nu a virat în termenul prevăzut de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, astfel cum ea însăși a recunoscut, achitând alte datorii, respectiv credite bancare și achiziționând piese pentru repararea utilajelor agricole și materiale pentru agricultură acceptând că, prin schimbarea destinației sumelor reținute, cauzează atât un prejudiciu bugetului de stat, cât și o stare de pericol în ceea ce privește poziția socială și fiscală a persoanelor încadrate în societatea pe care o administra.
La data calculării salariilor, obligațiile reprezentând stopaj la sursă se rețin implicit, iar societatea este obligată la virarea acestora, termenele de achitare nefiind de recomandare ci imperative, administratorul societății neputându-se prevala de faptul că avea alte datorii a căror neachitare ar fi putut conduce la pierderea locurilor de muncă, întrucât pentru protecția salariaților aflați în pericol de disponibilizare există protecție socială prin ajutorul de șomaj.
S-a reținut că inițial, ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bistrița s-a constituit parte civilă în cauză, conform sesizării înregistrate sub nr. 4818/17.02.2010, cu suma de 17.332 lei reprezentând contribuții cu reținere la sursă precum și cu suma de 3.665 lei reprezentând accesorii (majorări de întârziere).
Ulterior, prin adresa nr. 6655/10.03.2010, și-a modificat constituirea de parte civilă în sensul solicitării obligării inculpatei la plata sumei de 15.071 lei reprezentând contribuții neachitate și cu suma de 4.464 lei reprezentând accesorii, în timp ce prin adresa nr._/21.10.2010 a solicitat obligarea acesteia la plata debitului principal în sumă de 19.985 lei, precum și a accesoriilor în cuantum de 7.271 lei.
Apoi, prin adresa nr. 2504/14.02.2012, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bistrița și-a modificat constituirea de parte civilă precizând că debitul principal se ridică la suma de 27.770 lei, iar accesoriile (dobânzi și penalități) sunt în cuantum de 13.792 lei.
În vederea stabilirii corecte a prejudiciului cauzat de inculpată statului, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, stabilindu-se că în intervalul de timp aprilie - septembrie 2008 și respectiv în lunile februarie, aprilie, mai, septembrie 2009, noiembrie 2009 salariile nu au fost plătite, fiind înregistrat în debitul contului 421 „personal salarii datorate" doar obligațiile legale calculate aferente salariaților: contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, contribuția la fondul de șomaj și impozitul pe salarii.
Plata salariilor restante s-a recuperat ulterior parțial, astfel: în luna decembrie 2008 - suma de 7.992 lei; în luna iunie 2009 - suma de 7.232 lei iar în luna decembrie 2009 - suma de 7.124 lei, la finalul perioadei expertizate (martie 2010), drepturile salariale neachitate fiind în sumă de 8.132 lei.
Potrivit expertizei contabile, au existat luni în care drepturile salariale, inclusiv obligațiile bugetare aferente nu au putut fi onorate, respectiv în perioada aprilie - mai 2008 și luna septembrie 2009, concluzionându-se, în final, că prin reținerea și nevirarea în termen la bugetul de stat în perioada ianuarie 2008 - martie 2010 a contribuțiilor cu reținere la sursă, s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 17.572 lei.
Întrucât la stabilirea prejudiciului nu a fost luată în calcul și perioada anterioară lunii ianuarie 2008 și deoarece nu s-a stabilit valoarea contribuției aferente salariilor neachitate (valoare care se impune a fi scăzută din totalul prejudiciului deoarece în condițiile în care salariile nu au fost achitate nu s-a putut efectua evident o reținere a contribuțiilor datorate bugetului de stat), în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză contabilă.
Potrivit concluziilor expertului contabil, nu au fost achitate contribuțiile cu reținere la sursă în termenul prevăzut de lege în intervalul 25 octombrie 2007 - martie 2010, iar valoarea contribuțiilor reținute aferente salariilor neachitate se ridică la suma de 2.816 lei.
Scăzându-se cuantumul acestor contribuții nereținute (2.816 lei) din totalul contribuțiilor aferente intervalului ianuarie 2008 - martie 2010 (17.572 lei), prin suplimentul de expertiză contabilă s-a concluzionat că prejudiciul cauzat în intervalul de timp supus examinării este în sumă de 14.756 lei la care se adaugă prejudiciul cauzat anterior anului 2008, respectiv în perioada 25.10._07, respectiv suma de 937 lei, astfel că valoarea totală a pagubei cauzată de inculpată este în sumă de 15.693 lei.
Conform chitanței . nr._/21.12.2010 și a foii de vărsământ nr. 10/21.12.2010, prejudiciul a fost parțial recuperat până la concurența sumei de 2000 lei (f.18), rămânând un prejudiciu nerecuperat în cuantum de 13.693 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. BUCUREȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună obligarea intimatei, în solidar cu parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile în sumă de 41.562 lei la care să se adauge dobânzi și penalități aferente începând cu data scadenței și până la data plății efective și integrale a prejudiciului.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată s-a dat cu interpretarea greșită a legii, instanța de fond apreciind eronat că prejudiciul de 41.562 lei nu poate fi imputat inculpatei și că valoarea probantă a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză nu este absolută.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatei fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, culpa inculpatei și a părții responsabile civilmente.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și a suplimentului la expertiză, în mod judicios instanța de fond a stabilit că valoarea totală a prejudiciului cauzat de inculpată a fost de 15.693 lei, din care a fost recuperată suma de 2.000 lei, prejudiciul rămas nerecuperat fiind de 13.693 lei la care se adaugă accesoriile aferente, majorări și penalizări începând cu data scadenței și până la data plății integrale a debitului.
Este real că expertizele nu au o valoare absolută, dar instanța de judecată, în vederea aflării adevărului, poate apela la o asemenea probă atunci când consideră că pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoștințele unui expert.
În cauză, concluziile expertului privind cuantumul prejudiciului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât nu se poate susține că instanța a atribuit acestei probe o valoare absolută.
În fine, necesitatea efectuării unei expertize contabile în cauză s-a impus și datorită ambiguității părții civile, care la trei momente procesuale diferite (17.02.2010, 10.03.2010 și 14.02.2012) s-a constituit parte civilă în cauză solicitând despăgubiri civile în trei cuantumuri diferite, situație în care s-a impus cu necesitate cunoștințele unui expert.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul părții civile ca nefondat, obligându-o, potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. BUCUREȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței penale nr. 1.892 din 19 noiembrie 2014 a Judecătoriei Bistrița.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2014 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./01.02.2014.
Dact.H.C./2 ex./04.02.2014.
Jud.fond: N. D.M..
| ← Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 1102/2014. Curtea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 734/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
