Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 452/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 2219/112/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.452/2014
Ședința publică din 5 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare contestația formulată de condamnatul A. G., împotriva sentinței penale nr.163/CC/01.07.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 35 din 3 februarie 2006 de Tribunalul Harghita în dosar nr. 2511/2005, definitivă la 14 aprilie_ prin decizia penală nr. 57/A a Curții de Apel Târgu-M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 din Vechiul Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul A. G., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.R. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, condamnatul învederează instanței că-și menține contestația formulată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul condamnatului, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză având în vedere că cererea formulată vizează fondul cauzei. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației întrucât pedeapsa aplicată nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Condamnatul A. G., având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză și depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 163/CC/01.07.2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._ , în temeiul disp. art. 23 din legea nr. 255/2013, art. 595 C.pr.pen., s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul condamnat A. G., născut la data de 10.04.1955, fiul lui D. și T., CNP._, domiciliat în Miercurea C., ., jud. Harghita, în prezent deținut în P. Bistrița, de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b Vechiul Cod penal ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 35/3 februarie 2006 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul penal nr. 2511/2005, definitivă prin decizia penală nr. 57/14 aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu M., pronunțată în dosarul penal nr.216/2006/P, cu privire la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.43/4 mai 2006 (dosar 2511/2005 a Tribunalului Harghita).
A fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 50 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul A. G. și înregistrată sub nr. de mai sus la Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare, în executarea căreia se află, condamnatul apreciind că beneficiază de legea mai blândă prin introducerea noului Cod penal de la 1 februarie 2014.
Instanța a procedat la înștiințarea în scris a persoanei private de libertate A. G. cu privire la termenul de soluționare al sesizării pe care a formulat-o, precum și posibilitatea de a depune concluzii scrise, în conformitate 8 din OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-a depus, la solicitarea instanței, copie de pe mandatul de executare, copie a sentinței penale în executarea căreia se află petentul și copie extras decizie penală 57/A/14.04.2006 a Curții de Apel Târgu-M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Petentul condamnat A. G. este deținut în P. Bistrița, în executarea pedepsei privative de libertate de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 3 februarie 2006 de Tribunalul Harghita în dosar nr. 2511/2005, definitivă la 14 aprilie_ prin decizia penală nr. 57/A a Curții de Apel Târgu-M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 din Vechiul Cod penal.
Executarea pedepsei a început la 23 august 2005, pentru punerea în executare a pedepsei s-a emis mandatul nr. 43/4 mai 2006 (dosar 2511/2005 a Tribunalului Harghita).
Instanța de fond a verificat incidența disp. art. 4 și art. 6 din Noul Cod penal, raportat la pedeapsa aplicată.
S-a constatat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 4 Noul Cod penal, având în vedere faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal au corespondent și în legea nouă. Astfel, infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. 1 din Vechiul Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi este incriminată în Noul Cod penal de disp. art. 188, care prevăd aceleași limite de pedeapsă, de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză nu sunt incidente disp. art. 6 NCP, având în vedere că pedeapsa aplicată, 12 ani închisoare, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă( 20 de ani închisoare).
Totodată, sub aspectul pedepselor complementare aplicate, se constată că acestea au corespondent în noua lege, iar durata pentru care s-au aplicat nu depășește durata prevăzută de Noul Cod penal.
Pentru aceste considerente, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul condamnat A. G., de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. . 64 alin. 1 lit. a,b, Vechiul Cod penal ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 35/3 februarie 2006 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul penal nr. 2511/2005, definitivă prin decizia penală nr. 57/14 aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu M., pronunțată în dosarul penal nr.216/2006/P, cu privire la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.43/4 mai 2006 (dosar 2511/2005 a Tribunalului Harghita).
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C.pr.pen. s-a dispus obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A. G., solicitând admiterea acesteia, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor, întrucât în speță sunt incidente prevederile art.6 NCP. A învederat, mai mult, că se impune achitarea sa întrucât a acționat în legitimă apărare.
Curtea examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de Codul penal din 1969, în care aplicarea legii penale mai favorabile infracțiunilor definitiv judecate era prevăzută în două variante, cu reglementări diferite (art. 14 și art. 15), în noul Cod penal aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei a fost prevăzută într-o singură variantă, referindu-se doar la aplicarea obligatorie a legii noi, când maximul special al pedepsei prevăzute de legea nouă este mai redus sau de o specie mai ușoară decât pedeapsa pe care o execută condamnatul, renunțându-se la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile.
Atunci când se pune problema aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, nu se mai pot analiza toate criteriile care se au în vedere în situația în care cauza este în curs de judecată, întreg textul art. 6 referindu-se doar la cuantumul pedepselor, la conținutul și limitele măsurilor educative și ale măsurilor de siguranță.
Autoritatea de lucru judecat trebuie respectată, inclusiv de către legiuitor sau judecător, astfel încât intervenția asupra condamnării și pedepsei aplicate definitiv să fie minimă. Înfrângerea autorității de lucru judecat trebuie să fie neapărat necesară, iar modificarea hotărârii definitive trebuie să se realizeze numai în limitele necesității identificate, respectiv numai atunci când s-ar încălca principiul legalității incriminării (în cazul condamnării definitive pentru infracțiuni dezincriminate de legea nouă) sau principiul legalității sancțiunii (aceeași infracțiune este pedepsită în legea nouă cu un alt tip de pedeapsă, mai ușoară, respectiv, deși este posibilă aplicarea aceluiași tip de pedeapsă, cuantumul maxim aplicabil conform legii noi este mai mic decât pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul vechii legi).
În cadrul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile pedepselor definitive, nu are loc o nouă individualizare judiciară a pedepsei, ci o individualizare legală, astfel că solicitarea condamnatului de a se reține legitima apărare este inadmisibilă.
Aceasta, pentru că în privința legii vechi individualizarea a epuizat toate criteriile (legale și judiciare), pe când în privința legii noi, se va face numai o individualizare legală, pedeapsa putând fi redusă numai dacă depășește maximul pe care condamnatul l-ar fi putut primi, conform legii noi, nu doar pentru fiecare infracțiune analizată separat, ci și pentru întreg complexul infracțional (forme calificate ale infracțiunii, circumstanțe agravante, tratamentul pluralității de infracțiuni).
Rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă. Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 NCP prezintă relevanță doar modificările limitelor de pedeapsă, nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea infractorului.
În practică, singurele analize care se realizează după rămânerea definitivă a unei cauze, sunt cele referitoare la dezincriminare și, apoi, dacă ambele legi incriminează acea faptă, pentru determinarea caracterului mai favorabil se are în vedere numai cuantumul sau conținutul pedepsei (mitior poena).
Pentru alegerea legii mai blânde în cazul hotărârilor definitive se poate apela la metoda identificată de doctrina veche (V. Dongoroz): reținerea uneia dintre legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca și cum nici nu ar exista, nefiind, deci, îngăduit, pentru a ușura situația condamnatului, să se ia unele dispoziții din legea veche și altele din legea nouă și prin combinarea lor să se creeze o lex tertia și mai favorabilă acestuia.
La stabilirea legii mai favorabile în cazul în care legile succesive incriminează fapta și stabilesc pentru aceasta pedepse de aceeași natură, Curtea constată că singurul criteriu rămâne compararea pedepsei aplicate în baza legii vechi cu maximul pedepsei prevăzut în legea nouă. Legea penală mai favorabilă va fi legea nouă numai dacă pedeapsa aplicată este mai mare decât maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă. Acest aspect rezultă fără dubiu din art. 4 din Legea de punere în aplicare.
Mai mult, așa cum s-a subliniat în doctrină: „ în cazul când legea nouă intervine înainte de judecarea definitivă a cauzei, criteriile pentru determinarea caracterului mai favorabil sunt multiple: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante și agravante, tentativă și recidivă. Atunci însă când, legea nouă intervine după judecarea definitivă a cauzei, pentru determinarea caracterului mai favorabil se are în vedere numai cuantumul sau conținutul pedepsei (mitior poena) „.
Curtea reține că această contestație este nefondată, tribunalul pronunțând o soluție legală și temeinică întrucât prin sentința penală nr. 35/03.02.2006 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 57 a Curții de Apel Târgu M., i s-a aplicat petentului A. G. pedeapsa de 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 V.C.P. și 4 ani închisoare pedeapsă complementară în baza art. 64 lit. a, b C.pen.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.p., tribunalul a analizat dispozițiile legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă potrivit N.C.P.
Referitor la pedeapsa de 12 ani închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 V.C.P. 1969, instanța a constatat că și în prezent este incriminată de art. 188 NCP, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Prin urmare, în raport de aceste limite de pedeapsă, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile în prezenta speță.
Potrivit art.6 al.6 C.p., dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepsei complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 66 C.p., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unul la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că pedeapsa complementară pe o durată de 4 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a și b C.p. din 1969, cu corespondent în art.66 al.1 lit.a, b și d C.p., aplicată alături de pedeapsa de 12 ani închisoare mai sus menționată, nu depășește ca și durată, perioada maximă actuală - de 5 ani - pe care se poate dispune pedeapsa complementară.
Pe cale de consecință, în baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 și art. 595 NCPP, s-a respins de către tribunal, contestația formulată în cauză de către condamnatul A. G..
Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată în baza art. 4251 alin 7 pct. 1 lit. b NCPP.
Se va stabili onorar apărător din oficiu la 100 lei ce se achita Baroului Cluj din FMJ, conform art. 272 alin.1 NCPP, avocat R. A..
Va fi obligat condamnatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 275 pct. 4 alin 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul A. G., deținut în P.G., împotriva sentinței penale nr. 163 din 1 iulie 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat R. A..
Obliga pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 5 august 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. L. C.
Red.DP/dact.MS
6 ex./06.08.2014
Jud.fond: D.B.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 863/2014.... → |
|---|
