Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 615/2014. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 615/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 828/33/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.615/A/2014

Ședința publică din 25 iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:

D. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.74 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Z., privind pe inculpatul S. I., trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și complicitate la furt de arbori prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a,c, alin. 2 lit. a, alin. 3 din Legea 46/2008, art. 26 Cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, art. 289 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. M., asistat de apărător din oficiu, av.N. C., din Baroul Cluj, inculpatul S. L., asistat de apărători aleși, av.C. C. și B. G., din Baroul A., toți avocații cu delegații la dosar și partea civilă L. E., lipsă fiind părțile civile L. S., S. I., S. L., L. M. și P. L. și partea vătămată Ocolul Silvic Z..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului S. L., av.P. P., în substituirea av.M. V., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Curtea constată că în mod eronat a fost citat inculpatul T. M., având în vedere că acesta nu a formulat apel, iar calea de atac declarată de P. nu-l vizează.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 rap.la art.108 alin.1 lit.a, alin.2 lit.d din Legea 46/2008 cu aplic.art.41 alin.2 V.C.pen. și art.26 rap.la art.110 alin.1 lit.a, alin.2 lit.d din Legea 46/2008 cu aplic.art.41 alin.2 V.C.pen. și art.289 V.C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a V.C.pen. și art.5 N.C.pen.

Așa cum rezultă din declarațiile lui Barjac T. și B. I. date în faza de urmărire penală, aceștia confirmă că au discutat cu inculpatul S. în vederea ridicării de către acesta a câte unei căruțe de lemne din parcelele ce le aparțin celor doi, dar faptul întocmirii celor două avize nu le-a fost adus la cunoștință. Mai mult tăierea arborilor s-a făcut dintr-o pădure în care inculpatul S. nu avea atribuții de pază și gestiune. Prezența sa în momentul tăierii lemnelor și apoi a transportării materialului sustras este confirmată de către inculpatul T. și martorul S. A.. Astfel, inculpatul T. a declarat că inculpatul S. i-a arătat în concret arborii pe care să-i taie din locul numit „Poienile Boznii”.

Martorul Margaras I. a declarat că i-a văzut pe T. și pe Șimon în pădurea „Măgura Treznii”, iar martorul P. A. că a fost însoțit de cumnatul său în aceeași pădure, însă numai a auzit un zgomot de drujbă și nu poate susține că i-a văzut pe cei doi inculpați S. și T. în acea zonă. Prin urmare declarațiile acestora sunt contradictorii. Inculpatul T. și S. au declarat că niciodată aceștia nu au tăiat arbori din pădurea „Măgura Treznii” sau „Dosul Pausii”.

Apărătorul inculpatului S. L., av.C. C. solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.

Solicită în temeiul art. 421 pct.1 lit.b C. pr. pen., respingerea apelului declarat de P. ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică.

Susține că în situația în care ar fi fost respectat dreptul la apărare, acest proces nu ar fi trebuit să existe. În speță a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare cu ignorarea prezumției de nevinovăție, de care trebuie să se bucure orice inculpat până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare.

Deficiențele din cursul urmăririi penale au fost remediate de instanța fondului, care a administrat probe, din care a rezultat că inculpatul S. nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Hotărârea primei instanțe a fost foarte bine motivată și se bazează pe probele administrate în cauză și nu pe simple interpretări și presupuneri.

La termenul de astăzi, procurorul a citat trunchiat din declarațiile martorilor audiați. Din probele administrate în fața instanței nu se poate trage concluzia decât că se impune achitarea inculpatului. Singura declarație care-l incriminează este cea a coinculpatului T., dar acesta are interesul să dovedească faptul că la săvârșirea actelor materiale au participat și alte persoane pentru a beneficia de reducerea pedepsei. Solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatului T. și a martorului Șimon, ambii având declarații contradictorii și doar inculpatul S. a avut o poziție constantă. P. a susținut că avizele sunt false pentru că în baza lor s-a întărit inculpatului T. rezoluția de comitere a infracțiunilor. Există o diferență între nelegalitatea avizelor și falsitatea acestora. În speță, nu s-a dovedit că inculpatul S. ar fi săvârșit vreo infracțiune și nu s-a reușit răsturnarea prezumției de nevinovăție. Depune la dosar concluzii scrise preliminare.

Apărătorul inculpatului S. L., av-B. G. susține că P. face o interpretare trunchiată a declarațiilor martorilor din faza de urmărire penală. În speță, este vorba de 3 păduri, două la care se referă avizele eliberate de inculpat și cu privire la care acesta avea atribuții de gestiune și a treia pădure, cea din care inculpatul T. a tăiat lemnele, dar pentru care inculpatul S. nu avea atribuții de gestiune și nici nu putea dispune tăierea sau marcarea lor. Martorul P. M. a făcut referire la atribuțiile de gestiune pe care le avea inculpatul S.. Din adresa de la fila 185, Ocolul Silvic confirmă faptul că inculpatul nu avea atribuții de gestiune pentru pădurea din care s-au tăiat lemnele.

Din declarațiile martorilor B. I., B. T., A. I., Mărgăraș I. și Mărgăraș I. s-a dovedit că inculpatulk T. și martorul Șimon au tăiat lemnele din pădurile menționate în cuprinsul avizelor, existând astfel o manifestare reală de voință dovedită și consemnată în cuprinsul celor trei avize de însoțire a mărfii. Totodată, eliberarea acestor avize s-a realizat în condițiile în care exista acordul prealabil al proprietarilor pentru eliberarea materialului lemnos. Prin urmare, nu se poate vorbi de o falsificare a manifestării de voință prin care să se fi creat o aparență de legalitate pentru tăierea lemnelor. Pe baza căror probe se poate reține falsificarea manifestării de voință pentru a se stabili vinovăția inculpatului S.?

Solicită amânarea pronunțării pentru a face referire la toate declarațiile din faza de urmărire penală și de la instanță, pentru a dovedi imposibilitatea reținerii vinovăției inculpatului.

Curtea învederează apărătorilor aleși ai inculpatului S. L. că în cauză nu se poate amâna pronunțarea, deoarece începând cu data de 30 iunie 2014 începe vacanța judecătorească.

Partea civilă L. E. arată că nu a răspuns nimeni de pădure, dar de furat s-a furat. Din pădurea sa au fost tăiate lemnele. Primăria nu i-a retrocedat terenul moștenit de la bunicul lui, astfel că a solicitat retrocedarea pădurii la tribunal.

Inculpatul T. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței apelul Parchetului.

Inculpatul S. L., având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarațiile date în cursul procesului și în faza de urmărire penală și învederează instanței faptul că pentru pădurile le care face referire P. nu avea atribuții de gestiune.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 21 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 5 Cod penal și art. 386 Cod procedură penală, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor:

1. în ce îl privește pe inculpatul S. L. din infracțiunile de complicitate la tăiere ilegală de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, c, alin.2 lit. a, alin.3 din Legea 46/2008, complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, fals intelectual prev. de art. 289 alin.1 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969, în următoarele infracțiuni:

- complicitate la tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal

- complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. b, alin.2 lit. d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal

- fals intelectual prev. de art. 289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 cod penal,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal

2 . în ce îl privește pe inculpatul T. M. din infracțiunile de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 108 alin.1 lit. a și c, alin.2 lit. a și alin. 3 din Legea 46/2008 și furt de arbori prev. de art.110 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal 1969, în următoarele infracțiuni:

- tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.108 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal,

- furt de arbori prev. de art. 110 alin.1 lit. b din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal

totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal

I. În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. L., fiul lui G. și V., născut la data de 29.11.1969, în mun. Z., jud. S., CNP_, domiciliat în mun. Z., ., jud. S., cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, de profesie pădurar, loc de muncă Ocolul Silvic Z., fără antecedente penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. L. sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. b, alin.2 lit. d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal

2. În baza art.108 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și a prevederilor art. 396 alin.10 teza I rap la art. 375 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. M. V., fiul lui O. și F., născut la data de 31.03.1971 în ., CNP_, domiciliat în com. Românași, ., jud. S., cetățean român, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 11 clase, agricultor, fără antecedente penale la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată (7 acte materiale).

În baza art.110 alin.1 lit. b din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și a prevederilor art. 396 alin.10 teza I rap. la art. 375 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. M. V. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori.

În baza art.33 lit. a) raportat la art.34 alin.1 lit. b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni, în final aplică pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art.81 alin.1 și 2 Cod penal_ cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal 1969.

În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală și la prev. art. 1349 Cod civil, s-au admis acțiunile civile formulate de către părțile civile: L. S., S. I., S. L., L. E., L. M., P. L. și a fost obligat inculpatul T. M. V. la plata de despăgubiri către părțile civile astfel:

- suma de 577.32 lei către partea civilă L. S. domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 384,33 lei către partea civilă S. I., domiciliat în ., jud. S., CNP_

- suma de 512.71 lei către partea civilă S. L., domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 1 559,98 lei către partea civilă L. E., domiciliat în mun. Z., ., .. 3, ., CNP_

- suma de 388,43 lei către partea civilă L. M., domiciliată în mun. Z., ., nr. 14, .. 3, ., CNP_

- suma de 108,78 lei către partea civilă P. L., domiciliată în ., jud. S., CNP_.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului T. M. V. asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 404 alin.4 lit. f Cod procedură penală restituite către Ocolul Silvic Z. exemplarul 2 original al avizelor de însoțire cu nr._ din data de 23.11.2010,_ din data de 26.11.2010,_ din data de 03.12.2010, la dosarul cauzei fiind păstrate copii certificate de pe aceste înscrisuri.

În temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 300 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorul din oficiu av. G. Doinița, care a asigurat asistența juridică a inculpatului T. M. V. în faza de judecată, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului.

În baza art.274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul T. M. V. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul din data de 18.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., din Dosar nr.2046/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. M. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori prev. de art. 108 alin. 1 lit. a, c, alin. 2 lit. a, alin.3 din Legea 46/2008 și art. 110 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a inculpatului S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tăiere ilegală de arbori, complicitate la furt de arbori și fals intelectual prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 108 alin.1 lit. a, c alin.2 lit. a, alin. 3 din Legea 46/2008, art. 26 Cod penal rap. la 110 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a din L 46/2008, art. 289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 20.09.2013 sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că în toamna anului 2010 învinuitul T. M. V., împreună cu Șimon A. C. și cu ajutorul învinuitului S. L., a tăiat de pe picior un număr de 43 arbori nemarcați din pădurea Poienile Boznii, a căror valoare a fost de 3 532.11 lei. Material lemnos rezultat din tăierea arborilor a fost sustras și valorificat, sumele de bani obținute fiind împărțite între cei trei, în total fiind săvârșite un număr de șapte acte materiale. S-a mai reținut că învinuitul S. L. i-a spus învinuitului T. Marinei V. că poate să taie lemne din pădurea „Poienile Boznii" și pentru a da o notă de legalitate acțiunii acestuia, a eliberat în fals un număr de 3 avize de însoțire pe care i le-a înmânat învinuitului T. Marinei V..

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații învinuiți (f. 18-21, 22, 25-27, 28-29, 36-37), declarație părți civile (f. 78, 79, 80, 81, 82, 83, ), declarații martori (f. 60, 61, 62, 64, 65, 66, 68, 69, 70-71, 72-73, 74- 75, 76-77, 78), procese-verbale de confruntare (f. 43-44), mijloace materiale de probă, constând în avizele de însoțire falsificate (f. 87-89), alte înscrisuri (f. 86-92).

În cursul urmării penale s-a constituit părți civile în cauză: partea vătămată L. S. cu suma de 577,32 lei, fila 79; partea vătămată S. I. cu suma de 384,33 lei, fila 81; partea vătămată S. L. cu suma de 512,71 lei, fila 80; partea vătămată L. E. s-a constituit ca parte civilă în nume propriu cu suma de 1.100,54 lei, și în numele mătușii sale P. P. (decedată) cu suma de 459,44 lei fila 82; partea vătămată L. M. cu suma de 388,43 lei, fila 83; partea vătămată P. L. cu suma de 108,78 lei, fila 78.

A fost atașat dosarul nr. 109/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., la solicitarea apărătorului ales al inculpatului S. L..

La termenul de judecată din data de 23.10.2013 inculpatul S. L. în prezența apărătorilor aleși, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. art. 320¹ C.p.p. 1968, a solicitat ca judecarea cauzei în ce îl privește să fie făcută potrivit procedurii obișnuite cu administrare de probe, întrucât nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței .

Prezent la termenul de judecată din data de 06.12.2013 inculpatul T. M. V., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320¹ Cod procedură penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe, solicită ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f. 219). În baza cererii inculpatului, admisă de către instanță, cauza a fost judecată în ce îl privește pe inculpatul T. M. V. potrivit procedurii prevăzute la art. 320¹ Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

După citire actului de sesizare, la data de 06.12.2013 a fost audiat inculpatul S. L. (f. 250). Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul T. M. cu privire la faptele pentru care inculpatul S. L. a fost trimis în judecată (f. 251, 269), au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu: B. I. – fiul (f. 265), B. T. (f. 266), Șimon A. C. (f. 283-285), M. C. C. (f. 309-310), P. M. (f. 311) și martorii propuși de către inculpatul S. L.: A. I. (f. 367), Mărgăraș D. (f.368), Mărgăraș I. (f. 286-287), P. A. (f. 288-289). Au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere de către inculpatul S. L. (f. 307, 308).

La termenul de judecată din data de 07.03.2014 au fost puse în discuția părților potrivit art. 386 C.p.p., cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către apărătorul ales al inculpatului S. L. și de către reprezentatul Ministerului Public. Apărătorul inculpatului S. L. a solicitat reținerea legii penale mai favorabile și în consecință înlăturarea în ce privește infracțiunile prev. de art. 108 alin.1 lit. a și c respectiv 110 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 a formei agravate privind comiterea faptei de două sau mai multe persoane, întrucât această formă agravată nu mai este incriminată de noua formă a legii. Reprezentantul Ministrului public a solicitat să se aibă în vedere calitatea pe care o are inculpatul S. L., astfel să fie avute în vedere la infracțiunile săvârșite prevederile alin. 2 lit. d ale Codului silvic, respectiv infracțiunea săvârșită de un personal silvic. Raportat la inculpatul T. M. V. solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia privind săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a cu reținerea formei continuate incriminate de art.41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea de tăiere ilegală de arbori cu reținerea formei continuate incriminate de art. 41 alin. 2 Cod penal vechi, ambele infracțiuni fiind comise de către inculpat în concurs, cu reținerea dispozițiilor art. 38 alin.1 Cod penal. În ceea ce-l privește pe inculpatul S. L. solicită a fi reținută infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, precum și art. 26 Cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a cu reținerea formei continuate prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal vechi, pentru ambele infracțiuni și să se aibă în vedere alin. 2 lit. d a Codului silvic, raportat la calitatea pe care acesta o are.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 03.12.2010 inculpatul T. M. V. a tăiat de pe picior din pădurea cunoscută sub denumirea Poienile Boznii, pădure proprietate privată a locuitorilor din ., 5 arborii de esență gorun, fiind ajutat la fasonarea și încărcarea acestora pe căruță de către martorul Șimon A. C.. Cei doi au fost surprinși în pădure în timp ce tăiau lemne de către martorii M. C. C. și P. M., care le-au cerut să descarce lemnele și au anunțat organele abilitate. Inculpatul T. M. a spus celor doi că se află în pădure cu acordul pădurarului, dar s-a conformat, a descărcat lemnele avute pe căruță și a plecat împreună cu martorul Șimon A. C..

În aceeași zi s-au deplasat la fața locului organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Postului de Poliție Treznea care, potrivit procesului verbal de constatare din data de 03.12.2010 (f. 12) au identificat în pădurea particulară din zona „Poienile Boznii" o stivă de material lemnos, lemnele nefiind marcate corespunzător de organele silvice, iar după ce au procedat la măsurarea lemnelor au constatat că provin de la un număr de 5 arbori de esență gorun ale căror cioate au fost măsurate, rezultând următoarele dimensiuni ale diametrelor: o bucată de 26 cm, o bucată de 30 cm, două bucăți de 32 cm fiecare și o bucată de 40 cm.

La data de 09.12.2010, inculpatul T. Marinei V. a indicat organelor de poliție locul de unde a tăiat cei 5 arbori de esență gorun, respectiv din pădurea cunoscută sub denumirea „Pădurile Boznii". Cu ocazia identificării cioatelor, diametrele acestora au fost măsurate, constatându-se că dimensiunile erau identice cu cele ale celor 5 arbori tăiați și fasonați la data de 03.12.2010, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare din data de (09.10.2011 -f. 13). Din adresa nr. 191 / 12.01.2011 a Ocolului Silvic Z. rezultă că valoarea celor cinci arbori de esență gorun tăiați de inculpatul T. M. la data de 03.12.2010 au un volum de 3.406 mc și o valoare de 519,26 lei ( fără TVA).

Din declarațiile date ulterior de inculpatul T. M., care se coroborează cu declarațiile martorului Șimon A. C., declarațiilor martorilor: M. Ș., Șimon D., C. M., Sirnoc Patrițiu, C. V. și Simoc C. (f. 58-69), procesul verbal de măsurare la cioată din data de 10.03.2011 (f. 52) și procesele verbale de constatare din data de 10.12.2010 și 13.12.2010 (f. 55-56), rezultă că anterior date de 03.12.2010 inculpatul T. M. a mai tăiat lemne nemarcate de pe picior din pădurea proprietate privată Poienile Boznii în alte 6 rânduri, de fiecare dată fiind însoțit de martorul S. A. C. care îl ajuta la încărcat.

Astfel în perioada noiembrie – decembrie 2010 inculpatul T. M. a tăiat de pe picior un număr de 43 de arbori nemarcați din Pădurea Poienile Boznii, materialul lemnos provenit din tăierea acestor arborii a fost vândut pe raza localităților Românași și Păușa martorilor: M. Ș., Șimon D., C. M., Sirnoc Patrițiu, C. V. și Simoc C., cărora le-a spus că are acte pe lemne, fără a le arăta vreun înscris. Inculpatul transporta lemnele cu căruța, efectuând câte două transporturi pe zi, pentru o căruță de lemne primind suma de 300 lei din care suma de 25-30 lei o da martorului Șimon A. C. pentru ajutorul acordat la încărcatul și descărcatul lemnelor. La data de 10.03.2011 inculpatul T. M. a indicat cele 43 de cioate provenite de la arborii tăiați de acesta, au fost identificați proprietarii parcelelor din care au fost tăiați arborii, specia acestora și au fost efectuate măsurători (f.52). Potrivit adresei 2257/05.05.2011 a Ocolului Silvic Z. ( 54) s-a stabilit, în funcție de măsurătorile la cioată, volumul de material lemnos sustras și valoarea acestuia (fără TVA), pentru fiecare persoană vătămată în parte: L. S. – 9 arbori, cu un volum de 3.38 mc și o valoare de 577,32 lei, S. I. 6 arbori cu un volum de 3.15 mc și o valoare de 384,33 lei, P. P. 7 arbori cu un volum de 3.76 mc și o valoare de 459,44 lei, S. L. 9 arbori cu un volum de 3.58 mc și o valoare de 512,71 lei, L. E. 8 arbori cu un volum de 6.18 mc și o valoare de 1.100,54 lei, L. M. 5 arbori cu un volum de 2.78 mc și o valoare de 388,43 lei și P. L. 2 arbori cu n volum de 0.82 mc și o valoare de 108,78 lei. Prejudiciul total produs prin tăierea celor 43 arbori de esență cer și gorun, nemarcați cu un volum total de 23,65 mc este de 3531,55 lei (fără TVA), fiind nerecuperat.

Inculpatul T. M. V. a predat organelor de poliție, în copie, trei avize de însoțire material lemnos: avizul nr._/23.11.2010, avizul nr._/26.11.2010 și avizul nr._/03.12.2010 (filele 90, 91, 92) susținând că aceste avize i-au fost date de către inculpatul S. L. - pădurar în cadrul Ocolului Silvic Z., care i-a spus să meargă să taie lemne nemarcate din pădurea Poienile Boznii și să efectueze câte două transporturi pe un aviz, inculpatul S. L. venind de fiecare dată în pădure și arătându-i care lemne să le taie. Pentru fiecare căruță de lemne inculpatul T. M. susține că îi dădea inculpatului S. L. suma de 150 lei, între aceștia existând o înțelegere prealabilă în acest sens.

Potrivit adresei Ocolului Silvic Z. nr. 717/16.02.2011 (f. 85-86), avizele nr._/23.11.2010, nr._/26.11.2010 și nr._/03.12.2010 au fost atribuite inculpatului S. L. prin blocul de avize ridicat la data de 04.10.2010 și predat la data de 03.01.2011, aceste avize nu puteau fi folosite pentru eliberarea de material lemnos din pădurea situată în UP VI, u.a. 114 situată în locul numit „Poienile Boznii", deoarece această parcelă nu intră în gestiunea pădurarului S. L., de altfel această pădure nu este în paza sau administrarea Ocolului Silvic Z.. Din conținutul aceluiași înscris reiese faptul că nu se cunoaște dacă pentru aceste avize au fost emise facturi sau chitanțe. Au fost ridicate de la Ocolul Silvic Z. și depuse la dosarul cauzei ( f. 87-89) cele trei avize de însoțire, exemplarul 2, în original.

Analizând modul de completare a avizului de însoțire primar nr._ din data de 23.11.2010 și avizului_ din data de 26.11.2010 se constată că acestea apar a fi emise de către Ocolul Silvic Z. către destinatar B. I. din loc. Treznea, cu punct de descărcare loc. Românași, nr. 103, respectiv 151, pe avize mai fiind trecut punctul de încărcare UP VI ua 72 (pădurea Măgura Treznii –f. 202), persoana care expediază – S. L. și mijlocul de transport –căruță. Potrivit declarațiilor martorilor B. I. - tatăl (f. 49) și B. I. – fiul (f. 50, 265) rezultă că aceștia dețin pădure în locul numit Măgura Treznii, că în iarna anului 2009-2010 au fost rupte de vânt și zăpadă lemne din pădurea proprietate privată a acestora, acestea au fost marcate în toamna anului 2010, că au dat voie pădurarului S. L. să ducă 3-4 lemne de cer din cele rupte, martorii susțin că nu știu momentul în care au fost duse lemnele și nici nu au avut cunoștință de emiterea celor două avize, dar au fost încunoștințați de către pădurarul S. L. că acesta a dus lemnele respective în toamna anului 2010.

În ce privește avizul de însoțire primar materiale lemnoase nr._ din data de 3.12. 2010 acesta apare ca emis de către Ocolul Silvic Z. către destinatar B. T. cu domiciliul în loc Treznea, cu punct de descărcare loc. Românași nr. 28, pe aviz este trecut și punctul de încărcare UP VI, Ua 116 ( pădurea Dosul Păușii f. 202), persoana care expediază – S. L., mijloc de transport căruță. Martorul B. T. confirmă faptul că în toamna anului 2010 i-au fost marcați 33 arbori din pădurea proprietate privată situată în locul Dosul Păușii, i-a promis pădurarului S. L. că îi dă o căruță de lemne din cele marcate, nu știe când a dus pădurarul lemnele, nici când a fost emis avizul, dar în toamna anului următor, când a mers în pădure, erau duse din pădure lemnele promise pădurarului (f. 51, 266).

Inculpatul S. L. declară că proprietarii de pădure B. I. și B. T. i-au permis să ducă lemne din pădurile acestora, situate în locul Măgura Treznii, respectiv Dosul Păușii, recunoaște de asemenea că a completat cele trei avize și că în baza lor a dat lemne inculpatului T. M., dar că lemnele erau marcate și că au fost efectiv tăiate la data înscrisă în aviz și din parcelele de pădure înscrise în aviz, aflate în aria sa de competență.

In schimb inculpatul T. M. și martorul Șimon A. declară că nu au dus niciodată lemne din pădurile Dosul Păușii și Măgura Treznii, înscrise în avize, și că au tăiat și transportat lemne în baza acelor avize din pădurea Poienile Boznii. Declarațiile celor doi sunt contrazise de declarațiile martorilor A. I., Mărgăraș D. I., Mărgăraș I. și P. A., care susțin faptul că în toamna anului 2010 l-au văzut pe inculpatul T. M. care era împreună cu martorul Șimon A. în pădurea Măgura Treznii, respectiv Dosul Păușii unde tăiau și încărcau lemne în căruță, de față fiind și pădurarul S. L., declarațiile acestor martori fiind concordante cu declarațiile inculpatului S. L..

Coroborând toate aceste probe instanța a reținut că proprietarilor de pădure B. I. și B. T. le-au fost marcate, pentru consum propriu, lemne din pădurea proprietate privată a acestora situată în Măgura Treznii, respectiv Dosul Păușii, păduri ce se aflau în aria de competență a inculpatului S. L., că acești proprietari au dispus de materialul lemnos la care aveau dreptul, în sensul că au dat dreptul pădurarului S. L. să ducă din lemnele marcate, inculpatul S. L. a dat acest material lemnos inculpatului T. M. care s-a deplasat în pădurile respective, a tăiat și transportat lemnele indicate de inculpatul S. L., fiindu-i emise pentru aceasta cele trei avize de însoțire a mărfii de către pădurar.

În actul de sesizare s-a reținut că avizele de însoțire sunt completate în fals întrucât în realitate lemnele nu au fost destinate persoanelor consemnate în cuprinsul lor, respectiv martorii B. T. și B. I.. În ce privește modul de completare a avizului primar de însoțire a materialului lemnos, în cazul tăierii de material lemnos pentru consum propriu, potrivit art.3 alin.3 și art. 4 alin.11 lit..a din HG 996/2008 pe aviz, la rubrica emitent și destinatar este trecută aceeași persoană, proprietarul pădurii. În condițiile în care așa cum rezultă din probe lemnele au fost marcate pentru consumul propriu al proprietarilor, în mod corect a fost completat numele proprietarului la rubrica destinatar, în același timp se observă că nu a fost completat ca și punct de descărcare adresa de domiciliu a proprietarilor, ci o altă adresă, de pe raza localității Românași, avizele reflectând o situație reală de fapt. Astfel din declarațiile martorilor B. și B. dar și ale martorilor M. Ș., Șimon D., C. M., Sirnoc Patrițiu, C. V. și Simoc C. rezultă într-adevăr că lemnele nu au fost duse la locuințele proprietarilor, dar inculpatul T. M. în perioada respectivă a vândut lemne mai multor persoane de pe raza comunei Românași.

S-a constatat totuși că avizele de însoțire a mărfii nu au fost completate cu respectarea întrutotul a prevederilor legale- art. 4 din HG 996/2008, și anume la expeditor a fost înscris Ocolul Silvic Z. în loc de proprietarul pădurii, de asemenea nu este prevăzută ora emiterii avizului, însă aceste aspecte nu pot conduce la concluzia că avizul de însoțire reflectă o situație de fapt neconformă cu realitatea, mai mult nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste nelegalități în completarea actului se datorează neglijenței sau intenției inculpatului.

Avizul de însoțire primar așa cum este definit în art.2 lit. e din HG 996/2008 este documentul care atestă proveniența materialului lemnos pe perioada transportului, iar din acest punct de vedere cele trei avize, în care este trecut în mod corect locul de recoltare, APV-ul și proprietarul, reflectă situații de fapt conforme cu realitatea, așa cum am arătat anterior, probele administrate în cauză nu confirmă susținerile inculpatului T. M. cum că nu a fost niciodată după lemne în pădurile indicate în cele trei avize de însoțire a mărfii deținute de el, ci contrariul.

În ce privește înțelegerea prealabilă dintre inculpatul S. L. și inculpatul T. M. cu privire la tăierea de lemne nemarcate din pădurea Poienile Boznii și prezența inculpatului S. L. în pădurea respectivă la momentul tăierii lemnelor, pentru a preda inculpatului T. M. avizul de însoțire a mărfii și a primi suma de bani aferentă transporturilor efectuate, instanța reține că singurele probe în susținerea acestei stări de fapt sunt declarațiile inculpatului T. M. și ale martorului Șimon A., între declarațiile acestora există însă contradicții, iar pe parcursul procesului penal fiecare dintre ei și-a modificat în mai multe rânduri declarațiile, astfel:

Inculpatul T. M. în declarația olografă din data de 03.12.2010 (f. 18) arată că a tăiat arbori din locul indicat de pădurarul S. L., fără ca pădurarul să vină în pădure să îi arate, la data de 17.12.2010 (f. 19) inculpatul declară că a fost de mai multe ori în pădurea Poienile Boznii, de fiecare dată a fost de față și inculpatul S. L. care, în prezența martorului Șimon A., i-a arătat arborii nemarcați pe care trebuia să îi taie, aștepta până inculpatul T. tăia arborii, apoi îi emitea aviz, după masa se întâlneau din nou în pădure, inculpatul S. L. îi arăta arborii care să îi taie, spunându-i să ducă lemnele cu același aviz emis pentru primul transport din acea zi. De asemenea cu prilejul confruntării cu inculpatul S. L., din data de 17.03.2011, inculpatul T. M. susține că pădurarul a stat lângă el de fiecare dată până a tăiat și încărcat lemnele (f. 43). În declarația din data de 06.05.2011 (f. 22) inculpatul revine cu precizarea că îi înmâna, acolo, în pădure, pădurarului S. L. banii după ce vindea lemnele, de față era și S. A., dar nu știe dacă acesta a văzut acest lucru, cel puțin o dată a văzut când i-a dat banii pădurarului. În declarația de învinuit din data de 26.05.2011 (f. 25) T. M. își nuanțează declarația susține în continuare că pădurarul venea de fiecare dată în pădure, cu un gip roșu, dar acesta rămânea la mașină unde se deplasa T. pentru a-i elibera aviz și pentru a-i da pădurarului 150 lei pentru transportul anterior, în acest timp S. A. rămânea în pădure fără să vadă tranzacția dintre cei doi. În fața instanței de judecată inculpatul declară că pădurarul S. L. i-a arătat lemnele prima dată, apoi i-a spus să taie de unde vrea el, foia pe lemne o primea lângă mașina cu care venea inculpatul S., de față era și S. care nu venea lângă ei, ci stătea la o distanță de 10- 20 de metri. ( f.251).

Martorul Șimon A. C. inițial la data de 3.12.2010 declară că nu l-a întrebat pe T. dacă pădurarul știe că au mers să taie lemne din pădure (f. 45), la data de 10.12.2010 arată că au fost de mai multe ori în pădure cu știința pădurarului, fără a spune care pădurar (f. 45). În declarația din data de 18.03.2011 martorul arată că anterior datei de 03.12.2010 a fost în pădure cu T. și în timp ce tăiau lemne a venit o persoană cu un gip rosu, nu știe cine este acea persoană, T. a mers la el și au discutat 15 minute fără a vedea să își înmâneze ceva, inculpatul T. nu i-a arătat niciodată vreun act pe lemne. (f. 47-48). În faza de judecată martorul iți schimbă radical declarația, arată că pădurarul S. L. l-a trimis pe T. în pădure și i-a arătat de unde să taie lemne, martorul fiind de față când i-a indicat lemnele, T. îi da pădurarului bani, iar pădurarul îi da foaie, la fiecare din transporturi i-a dat aviz, martorul a văzut avizele și a citit ce scria pe ele, de această dată martorul susține că îl cunoștea pe inculpatul S. L. și știa ce calitate are (f. 283) . Se constată că martorul și-a schimbat declarațiile în funcție de declarațiile inculpatului T. M., cu toate acestea se poate observa că între declarațiile acestora sunt numeroase contradicții.

Declarațiile celor doi cu referire la participația inculpatului S. L. nu sunt susținute de nici o altă probă din dosar. Deși cei doi susțin că în data de 03.12.2010 când au fost surprinși în pădurea Poienile Boznii, inculpatul T. M. l-a sunat pe pădurarul S. L. să îl întrebe ce să facă, nici această împrejurare nu este susținută de martorii M. C. și P. M. prezenți la fața locului (309-310, 311-3129).

De asemenea instanța a considerat că raportat la starea de fapt reținută, declarațiile inculpatului T. M. și ale martorului Șimon A., cu privire la participația inculpatului S. L. pot fi apreciate ca interesate, întrucât prin aceasta ei își justifică tăierea de arbori despre care cunoșteau că nu sunt marcați. În declarația din data de 26.05.2011 (f. 27) inculpatul T. M. arată că este de acord să despăgubească persoanele vătămate dar împreună cu pădurarul, consideră de altfel că toată paguba ar trebui plătită de pădurar, deoarece el, deși a văzut lemnele că nu sunt marcate, le-a tăiat la indicația pădurarului, nu tăia lemne din acel loc dacă pădurarul nu îi spunea.

Având în vedere că inculpatul T. M. și martorul Șimon A. și-au schimbat de mai multe ori în mod nejustificat declarațiile pe parcursul procesului penal, declarațiile acestora sunt interesate, între declarațiile lor sunt numeroase contradicții, iar aceste declarații nu sunt susținute de nici o altă probă din dosarul cauzei, în condițiile în care sunt singurele probe cu privire la participația inculpatului S. L., instanța apreciază că declarațiile celor doi nu sunt suficiente pentru a proba dincolo de orice îndoială faptele reținute în sarcina inculpatului S. L. în actul de sesizare, instanța apreciind că faptele nu sunt dovedite.

În ce privește pe inculpatul T. M., având în vedere declarația de recunoaștere a acestuia, susținută și de celelalte probe administrate în cauză - declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, înscrisurile emise de Ocolul Silvic Z., instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina acestuia în actul de sesizare și de către instanță prin prezenta sentință, sunt dovedite dincolo de orice îndoială.

În drept,

1.1 Fapta inculpatului T. M. V. care, împreună cu martorul Șimon A. C., în perioada noiembrie-decembrie 2010, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a tăiat un număr de 43 arbori din specia gorun și cer, nemarcați cu ciocanul silvic, din pădurea proprietate privată aparținând persoanelor vătămate L. S., S. I. P. P., S. L., L. E., L. M. și P. L., în total un volum de 23,65 mc cu valoarea de 3531,55 lei, săvârșind un număr de 7 acte materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegal de arbori în formă continuată prevăzută la data săvârșirii faptelor de art. 108 alin.1 lit. a alin.2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 7 ani alternativ cu pedeapsa amenzii penale.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a tăia 43 arbori care erau verzi, tăierea a fost făcută fără drept, întrucât arborii nu erau marcați, acțiunea fiind săvârșită la 7 momente diferite de timp.

Legat de condiția privind valoarea prejudiciului produs s-a reținut că inculpatul a tăiat cantitatea totală de 23,65 mc cu o valoare totală de 3532 lei ( fără TVA) la 7 momente de timp distincte, de fiecare dată a tăiat cantități aproximativ egale de lemne (o căruță), de unde rezultă că a tăiat în fiecare împrejurare o cantitatea în valoare de 505 lei, care este mai mare decât de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, respectiv suma de 370 lei calculată prin raportare la valoarea de 74 lei /mc stabilită prin Ordinul 1343/2010, (fiind mai mare și decât de 5 ori prețul mediu al unui mc de masă lemnoasă pe picior așa cum a fost majorat ulterior prin Ordinul 3283/2012 la valoarea de 85 lei/mc, în aceste condiții conform Deciziei 12/2008 a ICCJ dată în soluționarea recursului în interesul legii, fiind întrunite în continuare elementele constitutive ale infracțiunii). Valoarea materialului lemnos sustras cu prilejul săvârșirii fiecărui act material este însă inferioară valorii de 20 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, motiv pentru care instanța a apreciat că în mod greșit a fost reținută în actul de sesizare și incidența lit. c a art. 108 alin.1 din Legea 46/2008. Față de împrejurarea că la comiterea faptei de tăiere de arbori inculpatul a fost ajutat de către martorul Șimon A., raportat la legislația în vigoare la momentul săvârșirii faptei, sunt întrunite și condițiile formei agravate a infracțiunii prev. de art. 108 alin.2 lit. a din legea 46/2008 privind participarea a două sau mai multe persoane. În condițiile în care s-a reținut din coroborarea probelor că nu este dovedită dincolo de orice îndoială participația inculpatului S. L., nu sunt întrunite condițiile reținerii alin. 3 al art. 108 din Legea 46/2008, în vigoare la momentul comiterii faptelor.

S-a reținut comiterea infracțiunii în formă continuată prev. de art.41 alin.2 C.p. 1969 față de împrejurarea că inculpatul a acționat la momente și împrejurări distincte, fără a trece un interval de timp prea mare între acestea, împreună cu aceeași persoană, în același loc, cu un mod similar de acțiune, aspecte din care rezultă rezoluția infracțională unică.

Ca urmare a modificării prevederilor Legii 46/2008 și ale Codului penal, ulterior comiterii faptei și înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, s-a impus a da eficiență în cauză principiului aplicării legii penale mai favorabile potrivit prevederilor art. 5 Cod penal.

Fapta reținută în sarcina inculpatului T. M., potrivit prevederilor actuale ale Legii 46/2008 și ale Codului penal, intrate în vigoare la data de 01.02.2014, întrunește elementele constitutive a 7 infracțiuni de tăiere ilegală de arbori în concurs real prev. de art. 108 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani închisoare alternativ cu amenda

În Legea 46/2008 modificată începând cu data de 01.02.2014 nu este incriminată forma calificată a infracțiunii prev. de art. 108 privind săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane, motiv pentru care, potrivit art. 4 din Codul penal, nu poate fi reținută în sarcina inculpatului forma agravată prev. de art. 108 alin.2 lit. a din Legea 46/2008 în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Comparând încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și limitele de pedeapsă, stabilite potrivit legii în vigoare la data comiterii faptelor - art. 108 alin.1 lit. a alin.2 lit. a din Legea 46/2008, cu cele stabilite potrivit legii noi - art. 108 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 modificată la data de 01.02.2014, instanța constată că mai favorabilă inculpatului este aplicarea legii noi.

În ce privește pluralitatea de infracțiuni, potrivit legii noi, având în vedere faptul că faptele au fost comise în dauna unor subiecți pasivi diferiți, nu sunt întrunite condițiile reținerii unității legale de infracțiune, respectiv forma continuată a infracțiunii prev. de art. 35 alin.1 Cod penal, ci pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real prev. de art. 38 alin.1 Cod penal. Comparând regimul sancționator al formei continuate a infracțiunii prev. de art. 42 rap la art. 34 Cod penal 1969 cu regimul sancționator al concursului de infracțiuni prev. de art. 39 Cod penal, instanța a reținut mai favorabile inculpatului prevederile art. 41 alin.2 Cod penal 1969, față de împrejurarea că sporul aplicat este facultativ în timp ce în cazul concursului de infracțiuni potrivit legii noi aplicarea sporului este obligatorie.

Având în vedere fapta reținută în sarcina inculpatului și argumentele expuse anterior și ținând cont de faptul că încadrarea juridică și regimul sancționator este instituție autonomă față de pluralitatea de infracțiuni, în temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 Cod penal s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 108 alin.1 lit. a și c, alin.2 lit. a și alin. 3 din Legea 46/2008 în infracțiunea de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.108 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.

1.2. Fapta inculpatului T. M. V. care, împreună cu martorul Șimon A. C., în perioada noiembrie-decembrie 2010, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a sustras un număr de 43 arbori din specia gorun și cer, nemarcați cu ciocanul silvic, din pădurea proprietate privată aparținând persoanelor vătămate L. S., S. I. P. P., S. L., L. E., L. M. și P. L., în total un volum de 23,65 mc cu valoarea de 3531,55 lei, săvârșind un număr de 7 acte materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt arbori în formă continuată prevăzută la data săvârșirii faptelor de art. 110 alin.1 lit. a alin.2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicare art. 41 alin.2 Cod penal 1969, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani alternativ cu pedeapsa amenzii penale.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a-și însuși pe nedrept cei 43 arbori tăiați, acțiunea fiind săvârșită la 7 momente diferite de timp. Așa cum s-a arătat anterior, cu prilejul comiterii fiecărui act material a fost sustrasă masă lemnoasă în valoare de 505 lei, valoare mai mare decât de 5 ori și mai mică decât de 20 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 110 alin.1 lit. a din Legea 46/2008 în vigoare la momentul comiterii faptei. Față de împrejurarea că la comiterea faptei de tăiere de arbori inculpatul a fost ajutat de către martorul Șimon A., raportat la legislația în vigoare la momentul săvârșirii faptei, sunt întrunite și condițiile formei agravate a infracțiunii prev. de art. 110 alin.2 lit. a din legea 46/2008 privind participarea a două sau mai multe persoane.

S-a reținut comiterea infracțiunii în formă continuată, inculpatul acționând la momente și împrejurări distincte, fără a trece un interval de timp prea mare între acestea, împreună cu aceeași persoană, în același loc, cu un mod similar de acțiune, aspecte din care rezultă rezoluția infracțională unică. S-a reținut aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale formei calificate a infracțiunii prev. de art. 110 alin.1 lit. b din Legea 46/2008 la data săvârșirii faptei, valoarea cumulată a prejudiciului de 3532 lei depășind de 20 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Fapta reținută în sarcina inculpatului T. M. V., potrivit prevederilor actuale ale Legii 46/2008 și ale Codului penal, intrate în vigoare cu data de 01.02.2014, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 110 alin.1 lit. b din legea 46/2008, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani închisoare alternativ cu amenda

Forma calificată a infracțiunii prev. de art.110 alin.2 lit. a din legea 46/2008 în vigoare la data comiterii faptei, privind comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, nu mai este incriminată de legea nouă, motiv pentru care, potrivit art. 4 din Codul penal, nu a putut fi reținută în sarcina inculpatului. Ca urmare a modificării prevederilor art.110 alin.1 lit. a din Legea 46/2008, în sensul că nu mai este prevăzută pentru prejudiciul produs limita de 20 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, fapta inculpatului, așa cum a fost reținută anterior, nu se încadrează în prevederile art. 110 alin.1 lit. a ci prev. alin.1 lit. b – care incriminează comiterea faptei în forma continuată, cu condiția ca actele materiale să fie comise în decurs de un an, iar prejudiciul total să depășească limita prev. la alin. 1 lit. a, respectiv de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei. În aceste condiții nu mai pot fi reținute prevederile Codului penal în ce privește pluralitatea de infracțiuni, forma continuată sau concursul de infracțiuni.

Comparând încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și limitele de pedeapsă, stabilite potrivit legii în vigoare la data comiterii faptelor - art. 110 alin.1 lit. a alin.2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, cu cele stabilite potrivit legii noi - art. 110 alin.1 lit. b din Legea 46/2008 modificată la data de 01.02.2014, instanța a constatat că mai favorabilă inculpatului este aplicarea legii noi.

Având în vedere fapta reținută în sarcina inculpatului și argumentele expuse anterior, în temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 C.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt de arbori prev. de art.110 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a din Legea 46/2008 în infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 110 alin.1 lit. b din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal .

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că în cazul ambelor infracțiuni, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și din modul de comitere a faptei, acesta a acționat cu intenție directă, a avut reprezentarea faptului că arborii nu sunt marcați și că în aceste condiții fără drept îi taie și își însușește masa lemnoasă rezultată, dar și că astfel produce un prejudiciu proprietarilor pădurii și fondului forestier național, urmărind un asemenea rezultat.

Reținând vinovăția inculpatului T. M. V. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța va avea în vedere dispozițiile art.74 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv criteriile prevăzute pentru aprecierea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului.

Astfel s-a reținut că raportat la numărul însemnat de arbori tăiat, prejudiciul produs, care nu este unul foarte ridicat, dar nu a fost recuperat, comiterea în mod repetat a faptei și împrejurarea că acțiunea infracțională a fost stopată de prinderea în flagrant a inculpatului, instanța apreciază că infracțiunile comise prezintă o gravitate relativ ridicată.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 43 de ani, nu este căsătorit, are studii medii, muncește în agricultură, nu are antecedente penal potrivit fișei de cazier judiciar (f. 31-32), dar nu este la prima confruntare cu legea penală, în anul 2007 i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru comiterea de fapte similare la regimul silvic. Instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, a colaborat cu organele judiciare, prin declarațiile date a recunoscut fapta și a ajutat la descoperirea și a altor fapte săvârșite de acesta anterior. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului s-a apreciat că periculozitatea persoanei inculpatului nu este una ridicată.

Pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat este prevăzută alternativ pedeapsa amenzii cu cea a închisorii, potrivit art. 74 alin.1 și 2 C.p. având în vedere, pericolul social al faptelor reținut anterior, în special prejudiciul produs dar și conduita anterioară a inculpatului, perseverența acestuia în săvârșirea unor fapte similare, instanța a ales din pedepsele alternative aplicarea pedepsei închisorii pentru fiecare din cele două infracțiuni, prev. de art. 108 alin.1 lit. a și art. 110 lin.1 lit.b a din Legea 46/2008.

Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art.320¹ alin.7 Cod procedură penală 1968 și a prevederilor art. 396 alin.10 teza I rap la art. 375 Cod procedură penală, inculpatul a beneficiat de o reducere a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege cu o treime.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege și prev. art.396 alin.10 Cod procedură penală instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori, apreciind că aceasta va fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepselor prev. de art. 3 din legea 254/2013, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formare a unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt săvârșite în aceeași împrejurare, prin acțiuni diferite, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel comise în concurs real, reglementat la data comiterii faptei de prevederile art. 33 alin.1 lit. a) C.p. 1969, iar la data pronunțării prezentei sentințe de art. 38 alin.1 Cod penal. Comparând prevederile celor două legi din prisma tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, instanța reține ca fiind mai favorabile inculpatului prev. art. 33 alin.1 lit. a rap la art. art.34 lit.b) Cod penal 1969 care prevăd aplicarea în mod facultativ a unui spor la pedeapsa rezultantă, iar față de împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de 2 luni închisoare, în timp ce potrivit art. 39 Cod penal s-ar impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de 3 luni și zece zile închisoare.

Astfel în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni, urmând ca în final să aplice inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea nouă în ce privește încadrarea juridică și regimul sancționator, pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 12 din legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică tot potrivit legii noi, acestea nefiind instituții autonome în raport cu incriminarea și pedeapsa principală.

În temeiul art. 67 Cod penal, având în vedere persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita bună de pe parcursul procesului penal, natura și gravitatea infracțiunilor comise, instanța apreciază că pentru atingerea scopului prev de art. 3 din legea 254/2013, aplicarea inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi nu este necesară.

Ca o consecință a faptului că instanța apreciat că nu este necesară pentru îndreptarea inculpatului aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 65 alin.1 Cod penal nu poate fi aplicată inculpatului o pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, preocuparea acestuia pentru muncă, conduita bună anterioară și ulterioară comiterii faptei, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Riscul revocării și executării pedepsei în regim de detenție este apreciat suficient pentru îndreptarea inculpatului și evitarea riscului de recidivă, fără a fi necesară aplicarea unor obligații suplimentare și supravegherea îndeaproape a inculpatului de către un serviciu specializat.

Comparând dispozițiile privitoare la suspendarea condiționată din Codul penal 1969 cu cele privind amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere prevăzute în Codul penal în vigoare, a constatat că atât prin raportare la condițiile de acordare, obligațiile pe durata termenului de încercare, dar și efectele suspendării executări pedepsei, mai favorabile inculpatului sunt prevederile art. 81 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l și 2 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.

2. 1. Inculpatul S. L. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. S-a reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul în calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Z. a emis 3 avize de însoțire în conținutul cărora a consemnat aspecte nereale.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, de la momentul comiterii faptelor, instanța a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este incriminată de art. 321 alin.1 Cod penal, în vigoare începând cu data de 01.02.2014, care prevede pentru infracțiunea de fals intelectual pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare. Comparând prevederile celor două texte legale succesive, s-a constatat că sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, nu există modificări, dar raportat la limitele pedepsei principale prevăzute de lege pentru faptă, mai favorabilă este legea veche, respectiv art. 289 alin.1 Cod penal 1969.

În ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 alin.1 Cod penal 1969, din coroborarea probelor administrate în cauză cu prilejul stabilirii stării de fapt, instanța a reținut că cele trei avize de însoțire a mărfii nu redau fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrucât în acestea în mod real a fost consemnată proveniența materialului lemnos prin completarea parcelei și a APV- ului (avizul de însoțire a mărfii se întocmește cu scopul atestării provenienței legale a materialului lemnos pe durata transportului – art. 2 lit. e din HG 996/2008), în realitate lemnele au fost marcate pentru consumul propriu al proprietarilor de pădure și în mod real avizele, așa cum au fost completate, evidențiază acest aspect, la destinatar a fost consemnat numele proprietarului (conform art. 3 alin.11 lit. a din HG 996/2008), din avize rezultă și împrejurarea, conformă cu realitatea, că materialul lemnos nu a fost transportat la locuința proprietarilor de pădure, ci la diferite adrese de pe raza localității Românași, unde de altfel a fost dovedit cu martori că în perioada respectivă inculpatul T. M. a transportat cu căruța material lemnos. În condițiile date, instanța constată că fapta inculpatului S. L. de a completa avizele de însoțire a mărfii nr._/23.11.2010, nr._/26.11.2010 și nr._/03.12.2010 nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, întrucât nu este îndeplinită condiția ca faptele și împrejurările atestate în aceste înscrisuri să nu corespundă adevărului.

În consecință în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului S. L. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

2.2. Inculpatul S. L. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la tăiere ilegală de arbori și complicitate la furt de arbori prevăzute de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, c, alin.2 lit. a, alin.3 din Legea 46/2008 și art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, reținându-se de către procuror că acesta a ajutat pe inculpatul T. M. să taie de pe picior un număr de 43 de arbori nemarcați și să sustragă materialul lemnos astfel rezultat, emițând în acest scop în calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Z. un număr de 3 avize de însoțire în conținutul cărora a consemnat aspecte nereale, avize pe care le-a înmânat inculpatului T. M., întărindu-i acestuia rezoluția infracțională; de asemenea s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul S. L. a indicat inculpatului T. M. locul din care să taie lemne nemarcate. Fapta reținută în actul de sesizare se încadrează, potrivit reglementărilor legale în vigoare la data comiterii faptelor, în prevederile art. 26 Cod penal 1969 rap la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a și art. 115 din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 (pedeapsa prevăzută 6 luni – 9 ani închisoare sau amenda) și art. 26 Cod penal 1969 rap la art. 110 alin.1 lit. a, alin.2 lit. a, art. 115 din Legea 46/2008 ( pedeapsa de 6 l – 8 ani închisoare sau amenda). În plus față de calitatea inculpatului S. L. – de personal silvic, se impunea reținerea și a incidenței prevederilor art. 115 din Legea 46/2008.

Ca urmare a succesiunii de legi penale în timp și având în vedere toate argumentele expuse la momentul analizei încadrării în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. M. (și care nu se impun a fi reluate), instanța apreciază că raportat la condițiile de incriminare și limitele pedepsei principale, lege penală mai favorabilă este legea nouă, iar în ce privește pluralitatea de infracțiuni lege penală mai favorabilă este legea veche, respectiv reținerea formei continuate a infracțiunii de complicitate la tăiere ilegală de arbori, în locul concursului de infracțiuni. Astfel în temeiul art. 5 Cod penal și art. 386 Cod procedură penală, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, se va schimba încadrarea juridică a faptelor în ce îl privește pe inculpatul S. L. din infracțiunile de complicitate la tăiere ilegală de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, c, alin.2 lit. a, alin.3 din Legea 46/2008, complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, în infracțiunea de complicitate la tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. b, alin.2 lit. d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Așa cum s-a reținut anterior nu rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul S. L. a întocmit în fals cele trei avize de însoțire a mărfii. De asemenea, așa cum s-a analizat pe larg de către instanță la stabilirea stării de fapt, nu rezultă dincolo de orice îndoială faptul că între inculpatul S. L. și T. M. a existat o înțelegere prealabilă cu privire la tăierea și sustragerea de lemne nemarcate din pădurea Poienile Boznii și nici că inculpatul S. L. s-a întâlnit cu inculpatul T. M. în acea pădure pentru a-i indica arborii care să îi taie sau pentru a-i înmâna vize de însoțire a mărfii întocmite în fals. Instanța apreciază că declarațiile inculpatului T. M. și ale martorului Șimon A. - făptuitor, în condițiile în care aceștia sunt persoane direct interesate, și-a schimbat în numeroase rânduri declarațiile cu privire la aspectele legate de participarea inculpatului S. L., în plus legat de aceste aspecte există multiple contradicții între declarațiile celor doi, nu sunt probe suficiente pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială, cu privire la participarea inculpatului S. L. la comiterea faptelor inculpatului T. M. de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, nefiind în măsură a răsturna prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul S. L.. Instanța, în virtutea rolului activ, a administrat în cursul cercetării judecătorești un probatoriu suplimentar celui administrat în faza de urmărire penală, pentru stabilirea adevărului în cauză și formarea convingerii cu privire la starea reală de fapt, fără ca prin ansamblul probator administrat în cauză să poată înlătura dubiul cu privire la existența înțelegerii prealabile a celor doi inculpați și a ajutorului acordat de inculpatul S. L. inculpatului T. M. la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din urmă. Potrivit art. 4 alin. 2 C.p.p., după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a reținut că nu este dovedită existența vreunei fapte de participare și ajutor din partea inculpatului S. L. la comiterea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, săvârșite de inculpatul T. M..

În consecință, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.1 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului S. L. sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și complicitate la furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit. b, alin.2 lit. d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat ă că s-au constituit părți civile în cauză

- partea civilă L. S. cu suma de 577,32 lei, fila 79;

- partea civilă S. I. cu suma de 384,33 lei, fila 81;

- partea civilă S. L. cu suma de 512,71 lei, fila 80;

- partea civilă L. E. s-a constituit ca parte civilă în nume propriu cu suma de 1.100,54 lei, și în numele mătușii sale P. P. (decedată), în calitate de moștenitor, cu suma de 459,44 lei fila 82;

- partea civilă L. M. cu suma de 388,43 lei, fila 83;

- partea civilă P. L. cu suma de 108,78 lei fila 78.

Având în vedere starea de fapt reținută în prezenta cauză, prin faptele inculpatului T. M. V. de tăiere și sustragere a 43 arbori nemarcați, fapte comise cu vinovăție s-a cauzat un prejudiciu în patrimoniul proprietarilor de pădure din a căror parcele au fost tăiați arborii, iar prejudiciul creat nu este recuperat, în consecință sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului față de proprietarii de pădure constituiți părți civile în cauză, potrivit art. 1349, 1357 din Noul Cod Civil.

Potrivit procesului verbal încheiat la data de 10.03.2011 (f. 52) reprezentanții comisie locale de fond funciar au stabilit care sunt proprietarii parcelelor de pădure din care au fost tăiate lemnele nemarcate, fiind măsurate cioatele arborilor tăiați și sustrași de la fiecare proprietar în parte, iar în baza măsurătorilor la cioată astfel efectuate la fața locului, Ocolul Silvic Z. prin adresa 2257/05.05.2011 (f. 54) a stabilit valoarea materialului lemnos sustras fiecărui proprietar de pădure în parte. Instanța constată că proprietarii de pădure identificați prin procesul verbal de măsurare din data de 10.03.2011 s-au constituit părți civile în cauză, iar pretențiile civile formulate de aceștia sunt în cuantumul valorii materialului lemnos așa cum a fost stabilită prin calcului efectuat de Ocolul Silvic. Partea civilă L. E. prin actele de stare civilă depuse la fila 222, 224, testamentul autentic și extrasul de carte funciară a făcut dovada faptului că pădurea proprietatea persoanei decedate P. P. face parte din masa succesorală a tatălui săi față de care partea civilă are vocație de moștenitor, în consecință partea civilă L. E. a fost prejudiciată și cu privire al arborii sustrași din pădurea persoanei vătămate decedate P. P..

Prin declarația dată în faza de urmărire inculpatul T. M. arată că recunoaște pretențiile părților civile și dorește achitarea acestora, iar conform prevederilor art. 23 alin.2 și 3 Cod procedură penală, în situația recunoașterii totale de către inculpat a pretențiilor civile, partea civilă nu mai este obligată să probeze un prejudiciu cert și nereparat, iar instanța de judecată, luând act de recunoaștere, l-a obligat pe inculpat la plata de despăgubiri în măsura recunoașterii. În plus prejudiciul invocat de părțile civile este apreciat de către instanță ca dovedite potrivit înscrisurilor la care s-a făcut referire anterior, fiind și nerecuperat.

Având în vedere aceste împrejurări, în baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală și la prev. art. 1349 Cod civil, s-au admis acțiunile civile așa cum au fost formulate și va obliga pe inculpatul T. M. V. la plata de despăgubiri către părțile civile astfel suma de 577,32 lei către partea civilă L. S., suma de 384,33 lei către partea civilă S. I., suma de 512,71 lei către partea civilă S. L., suma de 1 559,98 lei către partea civilă L. E., suma de 388,43 lei către partea civilă L. M., suma de 108,78 lei către partea civilă P. L..

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului T. M. V. asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că au fost ridicate de la Ocolul Silvic Z. și depuse la dosarul cauzei în original, exemplarul 2 al avizelor de însoțire nr._/23.11.2010, nr._/26.11.2010 și nr._/03.12.2010 (f. 87, 88, 89), iar instanța a apreciat că înscrisurile nu sunt întocmite în fals, în aceste condiții, în temeiul art. 404 alin.4 lit. f Cod procedură penală se va dispune restituite către Ocolul Silvic Z. a exemplarului original al acestor avize de însoțire a mărfii, la dosarul cauze vor fi păstrate copii certificate de pe aceste înscrisuri.

În faza de urmărire penală, asistența juridică nefiind obligatorie nu au fost desemnați inculpaților apărători din oficiu. În faza de judecată asistența juridică obligatorie a inculpatului T. M. a fost asigurată de către apărător desemnat din oficiu av. G. Doinița cu delegație la fila 155, iar în temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală se va dispune avansarea sumei de 300 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorul din oficiu av. G. Doinița, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului. Inculpatului S. L. i-a fost desemnat apărător din oficiu în faza de judecată av. G. A., (f. 156) al cărei mandat a încetat la al doilea termen de judecată prin prezentarea apărătorilor aleși ai inculpatului, av. C. C., av. S. L. (f. 178), iar prin încheierea din data de 23.10.2013 instanța a dispus avansarea sumei de 50 lei, onorariu parțial, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.

Având în vedere că s-a dispus condamnarea inculpatului T. M. V. și achitarea inculpatului S. L., în temeiul art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul T. M. V. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat (ținând seama de măsura în care acesta a provocat cheltuielile judiciar avansate de stat), iar în temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Z. solicitând instanței de control judiciar, admiterea acestuia desființarea sentinței judecătoriei și condamnarea inculpatului S. L. pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal (în prezent art.321 NCP); complicitate la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal și complicitate la infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit.b, alin.2 lit.d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal, învederând că la dosar există probe certe de vinovăție ale acestuia, care au fost interpretate eronat însă de către magistratul fondului.

Solicită ca printr-o interpretare judicioasă a probelor scrise și testimoniale atașate dosarului, să se dispună condamnarea inculpatului pentru faptele deduse judecății, conform art 97 și 103 NCPP.

Curtea, examinând apelul Parchetului, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În esență, critica parchetului vizează interpretarea eronată de către Judecătoria Z. a probelor administrate, prin prisma dispozițiilor art.97 și 103 NCPP.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Potrivit art.97 și art. 103 NCPP probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate, reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor”.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de apel, este reliefată și de practica CEDO – cauza B. contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți”.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul – infracțiunile deduse spre soluționare instanței – este, fără echivoc, cel pe care îl înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În baza art.99 NCPP, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale – nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpații au statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”; soluția magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanța de apel reține că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta inculpatului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu”. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpaților li s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).: (hotărârea Hobo Machado contra Portugaliei din 20 februarie 1996 paragraf 31; hotărârea CEDO din25 iunie 1997 în cauza V. Orshover contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Rowe și D. contra Marii Britanii, paragraf 60 ; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf 44.)

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea, examinând sentința atacată, apreciază că Judecătoria Z. a pronunțat o hotărâre netemeinică în privința inculpatului S. L..

În urma examinării tuturor actelor și lucrărilor dosarului, coroborând probele scrise cu cele testimoniale atașate cauzei, Curtea dimpotrivă, reține că în speță este dovedită vinovăția inculpatului S. L. în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, pentru următoarele argumente:

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele din fața judecătorului, respectiv cele strânse în fața procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești, iar scopul lor prev. în art. 97 NCPP, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpaților, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

Ca o primă remarcă, în analizarea apelului declarat de parchet, Curtea reține că alături de procurori, își însușește starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strassbourg).

Vinovăția inculpatului S. L. rezultă în primul rând din declarațiile inculpatului T. M. V. din faza de urmărire penală (f 18) care învederează textual: „La data de 3 decembrie 2010 m-am deplasat cu Șimon A. în pădurea Poienile-Boznii pentru a tăia lemne fiindu-mi indicat de către pădurarul S. L. locul și lemnele care urmau a fi tăiate. Ajuns în pădure, am tăiat cu drujba cinci arbori de esență gorun, fără a fi marcați. În luna noiembrie 2010 l-am întrebat pe pădurarul S. L. dacă-mi dă lemne pentru foc, lucru cu care a fost de acord afirmând că îmi dă lemne, cu condiția ca la fiecare căruță vândută să-i dau lui câte 150 lei, aspect cu care am fost de acord. În 23 noiembrie 2010 am luat legătura telefonic cu pădurarul S. L., i-am spus că doresc să merg în pădure pentru a aduce lemne de foc, acesta mi-a spus să ne întâlnim pe podul dintre localitățile Românași și Treznea și ajungând la locul stabilit, mi-a spus mie și numitului Șimon A., să-l urmăm în pădure, ca să ne indice locul de unde să tăiem, precum și arborii pe care puteam să-i tai cu drujba. În acest sens, am tăiat cu drujba câțiva arbori (goruni) nemarcați, după care pădurarul S. L. mi-a eliberat avizul de însoțire primar cu nr._ din 23 noiembrie 2010 (2 mc) pe numele de B. I.. În după amiaza aceleiași zile de 23 noiembrie 2010, ne-am deplasat cu Șimon A., din nou, în pădure, împreună cu pădurarul S. L. care și de această dată mi-a indicat locul de unde să tai de pe picior arbori cu drujba, acesta fiind de față și când am tăiat efectiv copacii și i-am fasonat. La 26 noiembrie 2010 m-am deplasat cu Șimon A. în pădurea Poienile-Boznii, unde ne aștepta pădurarul S. L., care și de această dată ne-a indicat locul și copacii pe care să-i tai de pe picior, fiind de față la tăierea acestora, iar după încărcarea în căruță, pădurarul S. L. ne-a eliberat avizul de însoțire primar nr._ din 26 noiembrie 2010 pentru 2 mc lemn foc pe numele de B. I., lemne pe care le-am vândut în aceeași zi, numitei Șimon D. din Românași. I-am predat suma de 150 lei pădurarului S. L.. În aceeași zi de 26 noiembrie 2010, după masa fiind împreună cu Șimon l-am sunat pe pădurarul S. L., i-am spus că mă duc după lemne, ne-am întâlnit cu acesta în pădure, el a indicat locul și copacii pe care pot să-i tai cu drujba, fiind de esență gorun și nemarcați, fiind prezent la tăierea acestora. Pădurarul S. mi-a spus că pentru această cantitate de lemne nu îmi eliberează un alt aviz, pentru că cel care mi l-a predat dimineața, fiind eliberat în aceeași zi, este valabil și pentru după-masă. I-am predat din nou suma de 150 lei pădurarului S. L.. La 3 decembrie 2010 pădurarul S. L. s-a deplasat din nou în pădure cu mine și cu martorul Șimon, mi-a arătat arborii pe care pot să-i tai și mi-a dat avizul de însoțire nr._ pe numele B. T., lemne pe care le-am vândut martorului M. Ș. din Românași, cu suma de 300 lei, din care 150 lei i-am predat pădurarului S. L..”

Mai mult, în faza de urmărire penală la datele de 19 ianuarie 2011 și 17 martie 2011, în fața organelor de poliție, inculpatul T. M. V. dă o nouă declarație incriminatoare la adresa inculpatului S. L. precizând textual: „ Când m-am înțeles cu pădurarul S. să-mi dea lemne, eu am fost convins că acesta îmi dă aprobare pentru pădurea pe care el o gestionează și pe care o are în pază. Eu am văzut însă că lemnele pe care mi le-a indicat el să le tai, nu sunt marcate. De fiecare dată, pentru fiecare căruță i-am dat pădurarului 150 lei și tot de fiecare dată S. L. mi-a arătat lemnele pe care să le tai însă niciodată nu le-a măsurat, iar eu nu le-am plătit. I-am predat însă pădurarului S., la cererea acestuia 150 lei pentru fiecare căruță, însă nu ca și plată la ocolul silvi,c ci pentru că îmi dădea lemne nemarcate. În perioada noiembrie - decembrie 2010 am transportat în total 7 căruțe cu lemne, pentru care i-am predat lui S. suma de 1050 lei”.

Aceeași poziție acuzatoare la adresa pădurarului S. L. o are inculpatul T. M. și în declarația din 6 mai 2011, fila 22 u.p. acesta relevând: „ Am fost în pădurea Poienile-Boznii împreună cu numitul Șimon din localitatea Românași, iar pădurarul S. L. a fost de fiecare dată în pădure, pentru a-mi arăta lemnele ce ar urma să le tai de pe picior, după care la terminare îi dădeam acestuia 150 lei, pentru fiecare transport vândut. Numitul Șimon, când îi dădeam bani pădurarului S. L., în pădure, era în apropierea noastră și rețin că o dată m-a văzut când i-am predat banii, pădurarului. Precizez că pădurarul S. venea în pădure, cu un autoturism marca Jeep cu două uși, de culoare roșie, și proveniență străină”.

Vinovăția inculpatului S. L. rezultă și din declarația inculpatului T. M. V. din 26 mai 2011 fila 25 u.p., care relevă următoarele:” În luna octombrie 2010 l-am sunat pe mobil pe pădurarul S. L. din cadrul OS Z., căruia i-am spus că am nevoie de lemne pentru foc. Pădurarul mi-a dat întâlnire la podul situat pe drumul dintre Românași și Treznea, unde m-am deplasat cu căruța. Pădurarul s-a urcat în atelajul meu, de față fiind și numitul Șimon, toți trei deplasându-ne în pădurea Poienile-Boznii. Aici, pădurarul mi-a arătat de unde să tai lemne. Înainte de a tăia materialul lemnos, am avut o înțelegere cu pădurarul S. L., în sensul ca la fiecare căruță de lemne transportată, din acel loc, să-i dau 150 lei. Am tăiat cu drujba arborii (cinci copaci de esență gorun) pe care i-am vândut în . dată am fost ajutat de numitul Șimon. De fiecare dată când mergeam în pădure, după lemne în zona Poienile-Boznii îl sunam pe pădurarul S., care venea în pădure cu un jeep roșu, cu numere de înmatriculare provizorii. Mă deplasam la mașina acestuia, iar pădurarul îmi întocmea aviz de însoțire pentru lemne, ocazie cu care îi dădeam câte 150 lei pentru fiecare căruță. În total, pădurarul S. mi-a eliberat 4 avize de însoțire material lemnos, iar eu i-am dat suma de 1050 lei pentru copacii tăiați și transportați din Poienile-Boznii. Arăt faptul că avizele au fost întocmite de pădurar, pe numele unor persoane din Treznea cu destinația transportului în Românași, la diferite numere de casă. Precizez că, atunci când am tăiat copaci, aceștia nu erau marcați dar ei îmi erau indicați de către pădurarul S.. Am tăiat 43 arbori și sunt de acord să-i despăgubesc pe proprietari dar numai împreună cu pădurarul S. L.. Apreciez că toată paguba trebuie să fie plătită de către pădurar, pentru că el a încasat de la mine pentru fiecare căruță suma de 150 lei. Eu nu tăiam lemne din acel loc, dacă pădurarul S. L. nu-mi spunea că el își asumă toate responsabilitățile, eu considerând că din moment ce el mi-a eliberat avizul și a fost de față arătându-mi de unde să tai lemne, sunt în legalitate. De fiecare dată când mi-a eliberat foaie, nu mi-a dat bon de casă sau factură și pe foaie nu scria contravaloarea lemnelor, decât cantitatea și numărul de metri cubi”.

Vinovăția inculpatului S. L. reiese și din declarația inculpatului T. M. din 12 noiembrie 2012 din fața organelor de poliție, fila 33 u.p. în care acesta își menține declarațiile anterioare, învederând că, a spus doar adevărul, referitor la acceptul din partea pădurarului S., de a tăia lemne nemarcate din pădurea Poienile-Boznii.

Probe de vinovăție referitoare la comiterea faptelor deduse judecății, de către inculpatul S. L., oferă și conținutul proceselor verbale de confruntare dintre inculpatul S. L. și T. M.: astfel la data de 17.03.2011 inculpatul T. M. susține că „pădurarul a stat lângă el de fiecare dată până a tăiat și încărcat lemnele „(f. 43).

Mai mult, vinovăția inculpatului S. L. rezultă și din declarația inculpatului T. M. V. din fața instanței din data de 6 decembrie 2013, de la fila 249 în care învederează textual: „Recunosc faptele descrise în rechizitoriu, îmi însușesc probele administrate în cursul urmăririi penale, nu solicit administrarea altor probe și nu doresc să dau o declarație detaliată asupra celor petrecute, în fața instanței”.

Relevantă este poziția inculpatului T. M. V., care tot la data de 6 decembrie 2013 mai face precizări în fața magistratului fondului, afirmând textual: „ Ulterior comiterii faptelor, S. L. a venit la mine ca să-i restitui avizele și să-mi propună să iau totul asupra mea”. Aceeași poziție de recunoaștere a faptelor și de incriminare a inculpatului S. L. a avut-o inculpatul T. M. tot în fața Judecătoriei Z. și la 10 ianuarie 2014 unde a precizat textual: „Când am rămas fără benzină pentru drujbă, l-am sunat pe inculpatul S. L. care mi-a promis că îmi trimite combustibil, iar ulterior a venit o persoană cu scuterul, care mi-a adus benzină”, ceea ce dovedește pe deplin complicitatea pădurarului S. L. la tăierea ilegală de arbori și la furtul acestora din pădurea Poienile-Boznii, autor fiind inculpatul T..

Vinovăția inculpatului S. L. rezultă și din declarațiile martorului Șimon A. C. care la data de 18.03.2011 precizează că „anterior datei de 03.12.2010 am fost în pădure cu T. și în timp ce tăiam lemne a venit o persoană cu un jeep rosu, nu știe cine este acea persoană, T. a mers la el și au discutat 15 minute fără a vedea să își înmâneze ceva. Inculpatul T. nu i-a arătat niciodată vreun act pe lemne” (f. 47-48 u.p.). Curtea reține astfel fără dubiu, că inculpatul S. L. era cel care avea în proprietate un autoturism jeep roșu, se confirmă astfel întâlnirile nemijlocite în prezența martorului Șimon dintre inculpatul T. și inculpatul S., într-o pădure pe care inculpatul S., nu o avea în pază și gestiune.

În fața Judecătoriei Z., la data de 14 februarie 2014, martorul Șimon precizează că „pădurarul S. L. l-a trimis pe T. în pădure și i-a arătat de unde să taie lemne, el fiind de față când i-a indicat lemnele. T. îi dădea pădurarului bani, iar pădurarul îi dădea foaie, la fiecare din transporturi i-a dat și avize, iar martorul a văzut avizele și a citit ce scria pe ele. Martorul afirmă că îl cunoștea pe inculpatul S. L. și știa ce calitate are (f. 283)”.

Vinovăția inculpatului S. L. precum și înțelegerea prealabilă cu inculpatul T. M., anterior comiterii infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, de către aceștia, rezultă nu numai din declarațiile inculpatului T. ci și din actele scrise ale dosarului respectiv: adresa Ocolului Silvic Z. nr. 717 din 16 februarie 2011 care dovedește că pădurea situată în U.P. VI 114, în locul Poienile-Boznii, nu a fost dată în paza sau administrarea Ocolului Silvic Z., așa cum se atestă în actul de la fila 85 dosar și care confirmă astfel susținerile constante ale inculpatului T..

Probele scrise ale dosarului, atestă afirmațiile inculpatului T. M. în sensul că pădurarul S. L. i-a spus că poate să taie lemne din pădurea Poienile-Boznii, deoarece inculpatul S. pentru a da o notă de legalitate acțiunii sale, a eliberat în fals un număr de 3 avize de însoțire pe care i le-a predat inculpatului T.: avizul nr._ din 23 noiembrie 2010, avizul nr._ din 26 noiembrie 2010 și avizul nr._ din 3 decembrie 2010.

Potrivit adresei Ocolului Silvic Z. nr. 717 din 16 februarie 2011, aceste avize au fost atribuite inculpatului S., ele neputând fi folosite pentru eliberarea de material lemnos din pădurea situată în locul numit Poienile-Boznii U.P.VI 114, deoarece acea parcelă nu era în competența și gestiunea pădurarului S. L..

Mai mult, din conținutul aceluiași înscris, rezultă faptul că în evidențele Ocolului Silvic Z. nu au fost identificate facturi și chitanțe pentru aceste avize de însoțire.

Corespunde realității că inculpatul S. nu avea în atribuții să gestioneze pădurea Poienile-Boznii, dar această împrejurare nu are nicio relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa. De vreme ce acesta a emis un număr de trei avize de însoțire, prin care a creat aparența că operațiunea de tăiere a arborilor este legală și a înmânat aceste acte inculpatului T. M., este indubitabil faptul că, inculpatul S. i-a întărit autorului T. hotărârea de a săvârși infracțiunile, înlesnindu-i și ajutându-l la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, acțiune care se circumscrie formei de participare a complicității.

Curtea examinând conținutul celor trei avize de însoțire constată faptul că pe primele două inculpatul S. L. a consemnat numele martorului B. I. ca beneficiar al materialului lemnos, iar pe altul, al treilea, a consemnat numele martorului B. T.. Pe fiecare dintre avize, inculpatul S. a consemnat numele său la rubrica „Delegat” și cantitatea de 2 mc. În realitate însă, materialul lemnos menționat în avizele de însoțire a mărfii nu a fost niciodată destinat persoanelor consemnate în cuprinsul lor, respectiv martorilor B. I. și B. T..

De altfel, B. I. și B. T. nu au primit niciun exemplar al avizelor de însoțire, acestea fiind remise de către inculpatul S. L., inculpatului T. M., cu scopul ca acesta să aibă o justificare pentru arborii tăiați fără drept din locul „Poienile-Boznii”.

Această împrejurare rezultă din declarațiile nemijlocite ale martorilor din faza de urmărire penală – filele 30-31 u.p.

Astfel, martorul B. I. în declarația de la fila 30 relevă textual: „Pădurarul S. L. nu mi-a eliberat niciun bon de proveniență pe acele lemne, întrucât nu le-am dus la domiciliul meu, ele fiind duse de către acesta. Mi-au fost prezentate de către poliție două avize din 23 și 26 noiembrie 2010, fiecare pe cantitatea de 2 mc, eu fiind trecut la rubrica destinatar cu CNP, fără ca eu să cunosc acest lucru sau să dețin o copie a celor două avize întrucât pădurarul S. L. a eliberat cele două avize, în numele meu, dar fără știrea mea”.

Vinovăția inculpatului S. rezultă și din declarația martorului B. T., fila 31 u.p. care relevă textual: „Pădurarul S. L. nu mi-a spus că a întocmit aviz de însoțire material lemnos din data de 3 decembrie 2010 pe numele meu ca destinatar”.

Curtea reține că vinovăția inculpatului S. L. în tăierea ilegală a arborilor și în furtul acestora în modalitatea complicității, rezultă din declarațiile nemijlocite ale inculpatului T., ale martorului Șimon A. C., care pun în evidență existența unei înțelegeri prealabile cu pădurarul, având acordul acestuia pentru ca să se deplaseze în locul numit Poienile-Boznii pentru a tăia de pe picior, fără drept și să sustragă 43 arbori a căror valoare a fost de 3532,11 lei fără TVA.

Probele dosarului confirmă că tăierea și sustragerea celor 43 arbori s-a realizat de către inculpatul T. M. împreună cu martorul Șimon A. în 4 zile diferite în perioada noiembrie 2010-decembrie 2010.

Inculpatul T. M. V. a relevat faptul că, inculpatul S. L. i-a arătat în concret și arborii care trebuiau tăiați din locul numit Poienile-Boznii.

Curtea reține că, inculpatul S. L. a negat acest aspect, precizând atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, că nu s-a deplasat niciodată în locul numit Poienile-Boznii, însă prezența acestuia la liziera pădurii, rezultă fără dubiu, din declarația martorului Șimon A. C..

Probele dosarului, confirmă că inculpatul T. a tăiat de pe picior și a sustras 43 arbori, care nu fuseseră marcați în prealabil de către organele silvice, fiind ajutat de fiecare dată de către martorul Șimon A., arborii tăiați fără drept aparținând mai multor persoane fizice din localitatea Bozna, respectiv: L. S.- 6 arbori, S. I.- 6 arbori, P. P.-7 arbori, S. L.- 9 arbori, L. E.-8 arbori, L. M.-5 arbori și P. L.- 2 arbori.

De reținut că identificarea proprietarilor s-a făcut în urma indicării cioatelor de către inculpatul T. M. și a măsurării acestora, activitate materializată în procesul-verbal de la fila 52 u.p.

Aceleași probe relevă că după ce a tăiat de pe picior arborii nemarcați și i-a fasonat împreună cu Șimon A., inculpatul T. a vândut materialul lemnos martorilor M. Ș., Șimon D., C. M., Ș. Patrițiu, C. V., Șimon C. primind în schimb suma de câte 300 lei pentru fiecare transport, așa cum rezultă nemijlocit din declarațiile martorilor de la filele 60, 61, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69.

Din declarațiile constante ale inculpatului T. M. din faza de urmărire penală precum și din fața instanței, rezultă că din valorificarea materialului lemnos, acesta i-a dat inculpatului S. suma de câte 150 lei, pentru fiecare transport, inculpatul S. nerecunoscând însă această împrejurare iar neconcordanțele dintre declarațiile celor doi inculpați s-au menținut și cu prilejul confruntării realizate în faza de urmărire penală, fila 43 u.p.

Probe indirecte în comiterea faptelor cu vinovăție de către inculpatul S. L. oferă și declarațiile martorilor M. C. și P. M. din faza de urmărire penală care relevă la filele 72 și 73 u.p., textual: „Ajunși lângă cei doi ei au răspuns că duc lemne din acel loc, cu acordul pădurarului, cui îi trebuie” (declarație martor M. C.). În același sens, declară și martorul P. M. care precizează „Împreună cu M. ne-am deplasat să vedem cine taie lemne, am văzut în pădure o căruță încărcată și două persoane care au răspuns că duc lemne cu acordul pădurarului”.

Curtea reține că referirea la acordul pădurarului, îl vizează pe inculpatul S. L., deoarece pe tot parcursul procesului penal, inculpatul T. M. l-a indicat doar pe acesta, în sensul că și-a dat acordul nemijlocit și chiar i-a indicat, venind la fața locului, arborii pe care să-i taie și să-i transporte, ajutându-l astfel la săvârșirea infracțiunilor silvice, nefiind vorba niciun moment de vreun alt pădurar. Prin urmare, declarațiile acestor martori nu pot fi înlăturate din ansamblul materialului probator, ele trebuind interpretate prin coroborare cu celelalte probe, pentru a servi la pronunțarea unei soluții juste în cauză.

Apărarea inculpatului S. L., în sensul că nu a comis faptele imputate de către procurori, pentru că nu avea atribuții de gestiune în pădurea Poienile-Boznii, va fi înlăturată de către curte, deoarece această împrejurare nu exclude participarea sa în calitate de complice, la infracțiunile comise în calitate de autor, de către inculpatul T., câtă vreme din probele administrate în această cauză, rezultă contrariul.

Mai mult, apărarea inculpatului S. conform căreia i-ar fi dat în realitate inculpatului T. lemne, din pădurea pe care o gestiona, înmânându-i cele trei avize de însoțire a mărfii, pe numele unor persoane, care aveau pădure în acel loc, va fi înlăturată de către Curte, ca nesinceră.

Astfel, nu s-ar justifica sub nicio formă atitudinea inculpatului T. care, având aprobarea inculpatului S. L. de a tăia lemne din pădurea pe care acesta o gestiona, ar fi preferat să taie lemne din alt canton silvic, expunându-se în mod nejustificat riscului de a fi tras la răspundere penală.

Pe de altă parte, modul de întocmire a avizelor de însoțire evidențiază legătura infracțională prealabilă, dintre cei doi inculpați.

Curtea reține faptul că pe fiecare aviz, inculpatul S. L. a consemnat numele său ca delegat privind expediția, deși aceasta s-a efectuat de către inculpatul T. M., astfel că trebuia consemnat numele acestuia la rubrica respectivă.

În realitate, prin consemnarea numelui său la rubrica privind expediția, inculpatul S. L. a urmărit să ascundă persoana care s-a ocupat în realitate de transportul materialului lemnos.

Mai mult, niciun exemplar al avizelor de însoțire nu a fost predat beneficiarilor consemnați în cuprinsul lor, respectiv martorilor B. T. și B. I., aceștia neavând cunoștință de existența avizelor întocmite de către inculpatul S. L. și nici de predarea lor, către inculpatul T. M..

Sintetizând și coroborând declarațiile inculpatului T. M. cu cele ale martorului Șimon A. C., care ambii confirmă prezența inculpatului S. L. la liziera pădurii, și chiar în interiorul acesteia, arătându-le în concret arborii pe care să îi taie din locul Poienile-Boznii, unde nu avea atribuții de pază și gestiune, se demonstrează indubitabil înțelegerea prealabilă dintre inculpatul S. și inculpatul T. în săvârșirea faptelor deduse judecății.

O dovadă în plus a implicării inculpatului S. L. în săvârșirea faptelor imputate de către procuror, o reprezintă și atitudinea sa, ulterior finalizării activității infracționale, relevată de inculpatul T., care precizează textual la 6 decembrie 2013 în fața Judecătoriei Z.:” Ulterior comiterii faptelor, S. L. a venit la mine ca să-i restitui avizele și să-mi propună să iau totul asupra mea”.

Ori, este evident că, dacă nu ești implicat în comiterea vreunei infracțiuni, orice control s-ar efectua cu privire la activitatea derulată, nu trebuie să ai nicio temere, raportat la consecințele ce pot surveni.

Atitudinea inculpatului S., de a cere restituirea avizelor de la inculpatul T. M., pentru a le distruge, dovedește că el știa că sunt false, iar pe de altă parte, rugămintea adresată aceluiași coinculpat, de a-și asuma în nume propriu întreaga activitate infracțională, relevă că el era conștient de conotațiile penale ale acțiunilor sale.

Inculpatul S. L. în calitate de pădurar trebuia să-și desfășoare activitatea, conform fișei postului. Aceasta presupunea cunoașterea cu exactitate și a limitelor de competență în ceea ce privește hotarele teritoriului ce îl are în gestiune, inclusiv speciile de arbori de pe acele terenuri și activitățile ce se desfășoară acolo.

Prin urmare, inculpatul S. cunoștea că lemnele tăiate și sustrase de inculpatul T. din locul Poienile-Boznii, nu proveneau de pe terenurile din zona sa de activitate și dispunerea de aceste lemne, fără drept, în schimbul sumei de 150 lei pentru fiecare transport, eliberând și aviz primar de însoțire a materialului lemnos, dovedește fără putință de tăgadă, săvârșirea de către inculpatul S. a faptelor pentru care a fost deferit justiției.

Apărarea formulată de către inculpatul S. în sensul că nu este vinovat de comiterea faptelor va fi înlăturată împreună cu susținerea că ar fi întocmit actele legale pentru transportul materialului lemnos, în condițiile în care nu a alterat în vreun mod, conținutul avizelor.

Nu poate fi acceptată nici aserțiunea că prin activitatea sa a acționat cu bună credință și în urma acestui comportament, nu a obținut niciun beneficiu material.

Curtea reține că faptele de tăiere și furt de arbori nu se circumscriu autoratului, din moment ce inculpatul S. L. nu a efectuat direct, nicio manoperă specifică laturii obiective a acestor infracțiuni.

Complicitatea inculpatului S. a constat în faptul că i-a întărit autorului T. M. hotărârea de a comite infracțiunile, acțiune care se circumscrie formei de participare a complicității.

În privința infracțiunii de fals intelectual prev de art 289 alin 1 vechiul Cod penal, în prezent incriminată prin art 321 NCP, Curtea reține că inculpatul S. L. a confecționat înscrisurile fictive (avizele) în calitatea sa de funcționar, în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Ajutorul acordat inculpatului T. constă tocmai în întocmirea în fals a avizelor primare de însoțire, pentru transporturile de material lemnos din lunile noiembrie și decembrie.

Astfel, Curtea reține că fapta inculpatului S. L. – funcționar public – de a întocmi, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, avizele primare de însoțire pentru transportul de material lemnos, indicând cu prilejul realizării înscrisurilor date contrare realității cu privire la locația acestora și destinatar, îndeplinește conținutul infracțiunii de fals intelectual prev de art 289 alin 1 VCP.

În sensul întrunirii în speță, a elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, stau mai multe decizii pronunțate de instanța supremă, astfel: „ existența infracțiunii de fals intelectual nu este condiționată de un anumit mobil determinant sau de un anumit scop urmărit de infractor; odată ce inculpatul și-a dat seama că, săvârșind fapta, alterează adevărul pe care actul trebuia să-l exprime și a voit sau a acceptat acest rezultat, latura subiectivă a falsului intelectual este realizată, indiferent de considerentele ce l-au determinat să acționeze”.

În consecință, inculpatul S. L. întocmind în fals avizele primare de însoțire a mărfii, atestând în cuprinsul lor date nereale, ele nefiind niciodată destinate persoanelor consemnate în cuprinsul lor, respectiv martorilor B. I. și B. T., scopul dresării lor fiind acela ca inculpatul T. M. să aibă o justificare pentru copacii tăiați fără drept din Poienile-Boznii, constituie infracțiunea de fals intelectual.

Mai mult, în evidențele Ocolului Silvic Z. nu au fost identificate facturi și chitanțe pentru aceste avize de însoțire, ceea ce probează încă o dată caracterul fals al acestora. Pe de altă parte, inculpatul T. la 17 martie 2011 relevă textual: „Inculpatul S. L. mi-a arătat lemnele pe care să le tai, însă niciodată nu le-a măsurat, iar eu nu le-am plătit”.

În ce privește fapta incriminată în art. 289 Cod penal, existența sa este probată prin declarațiile martorilor B. și B. din faza de urmărire penală, aceștia precizând: „Pădurarul S. L. nu mi-a eliberat niciun bon de proveniență pe acele lemne, întrucât nu le-am dus la domiciliul meu, ele fiind duse de către acesta. Mi-au fost prezentate de către poliție două avize din 23 și 26 noiembrie 2010, fiecare pe cantitatea de 2 mc, eu fiind trecut la rubrica destinatar cu CNP, fără ca eu să cunosc acest lucru sau să dețin o copie a celor două avize, întrucât pădurarul S. L. a eliberat cele două avize, în numele meu, dar fără știrea mea”.(B. I.); „Pădurarul S. L. nu mi-a spus că a întocmit aviz de însoțire material lemnos din data de 3 decembrie 2010 pe numele meu ca destinatar”.(B. T.).

Tot în practica instanței supreme s-a relevat că: „Atâta timp cât inculpatul – funcționar public – a semnat o adeverință prin care se atesta în mod nereal că o anumită persoană este salariat al unei unități din subordine, confirmând astfel conținutul fals al acesteia, există infracțiunea de fals intelectual prevăzută la art. 289 VCP, chiar dacă acea adeverință nu a fost întocmită de el, ci de un alt angajat, însă inculpatul cunoștea neconcordanța conținutului ei cu realitatea”.

În același sens, instanța supremă arată că: „Infracțiunea de fals intelectual se comite numai cu intenție; ca atare, atestarea, în cuprinsul unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar, a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cade de sub incidența art. 289 VCP.”

Calitatea de pădurar și experiența inculpatului S. L., atribuțiile care i-au fost încredințate potrivit fișei postului, existența unor limite de hotar certe între suprafețele pe care le păzea și gestiona inculpatul S. L. și Poienile-Boznii, locație din care i-a indicat inculpatului T. să comită tăierile și furtul arborilor, exclud apărările formulate de acesta pe parcursul procesului penal.

Curtea reține că aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecății, este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective, in cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, confirmarea sau absența vinovăției persoanei trimise în judecată.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art.6 paragr.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe: a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului; b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp.art. 4 NCCP și art.99 NCPP – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința celor doi inculpați, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestora.

Folosirea ca probe a declarațiilor administrate în fața procurorului nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 și paragraf 3 lit. d din Convenție, în condițiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca inculpatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declarații împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii, așa cum se arată în cauzele CEDO „Craxi contra Italiei prg.86 din 5 decembrie 2002; Birutis contra Lituaniei din 28 martie 2002 prg.28; cauza SN contra Suediei prg. 44 din 2 iulie 2002; Artner contra Austriei prg.2 din 28 august 1992”.

Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declarație dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, așa cum se învederează în deciziile CEDO „D. contra României din 8 martie 2007; Guilloury contra Franței prg.53 din 22 iunie 2006; Sadak contra Turciei din 17 iulie 2001 prg.67; Hulki Gunes contra Turciei prg. 86 din 8 aprilie 2004, dispoziții respectate în speța de față, martorii acuzării și ai apărării fiind ascultați nemijlocit în fața inculpaților și a instanței.

Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 prg.1 nu interzic instanței ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze și pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, așa cum se arată și în decizia din 4 iulie 1979 în cauza „X contra Germaniei nr. 8414/1978”, dispoziție respectată în prezenta speță.

Declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului S. L. făcute în fața organelor de urmărire penală și a Judecătoriei Z., sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor lui, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dând sens și dispozițiilor art.5 din NCPP privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de apel a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Deși inculpatul S. L., în fața judecătorilor, a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Așa fiind, soluția de achitare a inculpatului S. L. pronunțată de Judecătoria Z. apare ca netemeinică, urmând a fi înlăturată, condamnarea sa pronunțându-se de către Curte, deoarece instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele imputate există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta.

Pentru motivele ce preced se va admite ca fondat în baza art. 421 alin 2 lit a NCPP apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 74 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Z., pe care o va desființa în latura penală și civilă și judecând cauza în aceste limite: va condamna pe inculpatul S. L.,:- pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare (în prezent art.321 NCP);- pentru comiterea complicității la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare; - pentru complicitate la infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit.b, alin.2 lit.d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.33, 34 C.pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să o execute pe cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art.81, 82 V.C.pen. se va suspenda condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Se va atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 V.C.pen.

La pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului S. L. pentru faptele deduse judecății s-a avut în vedere că prevederile vechiului Cod penal sunt mai favorabile în timp ce, sub aspectul regimului sancționator, noua incriminare este mai severă, pentru că minimul pedepsei cu închisoarea este de 1 an, în vreme ce reglementarea anterioară prevedea un minim al pedepsei de doar 6 luni, pentru infracțiunea de fals intelectual.

Prevederile vechiului Cod penal sunt mai favorabile și în privința reținerii caracterului continuat al infracțiunii și a concursului de infracțiuni, unde aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă, față de obligativitatea sporului prevăzut în noul Cod penal.

Câtă vreme față de inculpatul T. M. s-a reținut prin hotărâre definitivă că a comis în calitate de autor tăierea ilegală de arbori și furtul de arbori, aceeași încadrare juridică va reține Curtea și în privința inculpatului S. L., care a săvârșit aceleași fapte penale, dar în calitate de complice, în sarcina acestuia reținându-se în plus și agravanta de la art. 108 alin 2 lit d și art. 110 alin 2 lit d, „în sensul majorării limitelor speciale ale pedepselor, în cazul în care infracțiunile au fost comise de către personalul silvic”.

La dozarea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S. L. Curtea a avut în vedere atât pericolul social ridicat al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia care, în pofida dovezilor de vinovăție, a negat constant acest lucru, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, pedepsele de câte 8 luni închisoare pentru fals intelectual și câte 2 ani închisoare pentru tăierea ilegală și furtul arborilor.

Poziția adoptată de inculpat, în fața procurorului și a instanței de fond, de nerecunoaștere a niciunei infracțiuni, constituie un aspect negativ cu privire la faptele comise, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea acestuia este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective.

Ținând cont însă de împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, că este un element tânăr în vârstă de 44 de ani, Curtea apreciază că există garanții în sensul reeducării sale și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, sens în care s-a oprit la această individualizare judiciară a sancțiunii rezultante.

Se vor desființa avizele de însoțire a mărfii nr._/23.11.2010, nr._/26.11.2010 și_/03.12.2010 ca fiind false, în conformitate cu dispozițiile art. 397 alin.3 NCPP.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul S. L. va fi obligat în solidar cu inculpatul T. M. la repararea prejudiciilor cauzate părților civile întrucât complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către autor.

Câtă vreme s-a statuat în această cauză, că inculpatul T. este autorul tăierilor ilegale de arbori și furtul acestora, iar inculpatul S. a acționat ca și complice la aceleași fapte penale, rezultă indubitabil, că trebuie să existe o răspundere solidară a acestora la repararea prejudiciului cauzat părților civile, conform art 397 alin 1 NCPP.

Astfel, va fi obligat inculpatul T. M. V. în solidar cu inculpatul S. L. la plata de despăgubiri către părțile civile astfel:

- suma de 577.32 lei către partea civilă L. S. domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 384,33 lei către partea civilă S. I., domiciliat în ., jud. S., CNP_

- suma de 512.71 lei către partea civilă S. L., domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 1 559,98 lei către partea civilă L. E., domiciliat în mun. Z., ., ., CNP_

- suma de 388,43 lei către partea civilă L. M., domiciliată în mun. Z., ., nr. 14, .. 3, ., CNP_.

- suma de 108,78 lei către partea civilă P. L., domiciliată în ., jud. S., CNP_.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului T. M., av.N. C. și suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S. L., av.M. V., sume ce se vor plăti din FMJ, conform art.272 alin 1 NCPP.

Va fi obligat inculpatul S. L. la 300 lei cheltuieli judiciare la judecata în fond a cauzei, în favoarea statului, conform art.274 alin 1 și 275 pct 1 lit c NCPP.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art.275 alin 3 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.74 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Z., pe care o desființează cu privire la latura penală și judecând cauza în aceste limite:

Condamnă pe inculpatul S. L., fiul lui G. și V., născut la data de 29.11.1969, în mun. Z., jud. S., CNP_, domiciliat în mun. Z., ., jud. S., cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, de profesie pădurar, loc de muncă Ocolul Silvic Z., fără antecedente penale:

- pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare (în prezent art.321 NCP);

- pentru comiterea complicității la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.26 Cod penal 1969 rap. la art. 108 alin.1 lit. a, alin.2 lit. d din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru complicitate la infracțiunea de furt de arbori prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art.110 alin.1 lit.b, alin.2 lit.d din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.33, 34 C.pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să o execute pe cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art.81, 82 V.C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 V.C.pen.

Desființează avizele de însoțire a mărfii nr._/23.11.2010, nr._/26.11.2010 și_/03.12.2010 ca fiind false.

Obligă pe inculpatul T. M. V. în solidar cu inculpatul S. L. la plata de despăgubiri către părțile civile astfel:

- suma de 577.32 lei către partea civilă L. S. domiciliat în ., jud. S., CNP_

- suma de 384,33 lei către partea civilă S. I., domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 512.71 lei către partea civilă S. L., domiciliat în com. Treznea, ., jud. S., CNP_

- suma de 1 559,98 lei către partea civilă L. E., domiciliat în mun. Z., ., .. 3, ., CNP_

- suma de 388,43 lei către partea civilă L. M., domiciliată în mun. Z., ., nr. 14, .. 3, ., CNP_.

- suma de 108,78 lei către partea civilă P. L., domiciliată în com. Treznea, ., jud. S., CNP_.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului T. M., av.N. C. și suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S. L., av.M. V., sume ce se vor plăti din FMJ.

Obligă pe inculpatul S. L. la 300 lei cheltuieli judiciare la judecata în fond a cauzei, în favoarea statului.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

V. GOJADELIA P.

GREFIER

D. S.

Red. D.P./M.N.

12 ex./30.06.2014

Jud.fond.-D.E.M.

← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Sentința nr. 77/2014....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 411/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel CLUJ Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel CLUJ Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 992/2014. Curtea de Apel CLUJ Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Sentința nr. 77/2014. Curtea de Apel CLUJ Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 411/2014. Curtea de Apel CLUJ