Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 581/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 10590/182/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.581/A/2014
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTORI: A. C.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. F. A. împotriva sentinței penale nr.287 din 13.02.2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice, care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și vătămare corporală din culpă prev. de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002, art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, art.184 al.2,4 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a și b C.pen. 1969.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. F. A., asistat de av. P. Anatol din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosar, în substituirea apărătorului ales al inculpatului, av. J. V. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată O. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului S. F. A. solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea soluționării litigiului cu partea vătămată O. T. pe cale amiabilă, cerere pe care Curtea o pune în discuția părților.
Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.
Instanța deliberând, respinge cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului S. F. A., având în vedere dispozițiile încheierii de ședință din data de 5 mai 2014, când s-a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului că este singurul termen acordat pentru a face demersuri în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Apărătorul ales al inculpatului S. F. A. depune la dosar acte în circumstanțierea inculpatului și concluzii scrise, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea apelului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului S. F. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, în consecință, schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv, suspendarea sub supraveghere, apreciind că instanța a dispus în mod greșit executarea pedepsei în regim de detenție.
În susținerea apelului arată că inculpatului trebuie să i se aplice prevederile vechiului cod penal, în condițiile în care există o lege penală mai favorabilă raportat, atât la sancțiunile prevăzute de legiuitor, cât și la modalitatea de executare a acestei sancțiuni. Apreciază că s-a dispus corect anularea suspendării care viza o sancțiune aplicată inculpatului într-un alt dosar penal, dar prin prisma acestei instituții a anulării suspendării, instanța de judecată, raportat și la sancțiunile ce au fost aplicate în cele două dosare, trebuia să ajungă la un alt cuantum de pedeapsă.
Pentru acest motiv și pentru cele expuse pe larg în scris la dosar, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care deși a avut tangență cu legislația penală, la acest moment este încadrat în muncă și a suferit urmările accidentului produs, așa cum rezultă din actele medicale anexate.
În consecință, în temeiul art.420 rap.la art.421 pct.2 lit.a și 423 C.pr.pen., solicită admiterea apelului declarat de inculpat și, rejudecând cauza, a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei care impune obligații concrete în sarcina inculpatului precum și posibilitatea de a obține dreptul de a conduce un autoturism.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, sub aspectul criticat de către inculpat, respectiv modalitatea de executare a pedepsei aleasă de instanță - aceasta este temeinică, așa cum rezultă din cuprinsul motivării, instanța explicând pe larg considerentele pentru care a ajuns la această concluzie. Este vădit că numărul mare de infracțiuni comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, natura acestora și modalitatea de realizare a fiecăreia dintre ele, inclusiv prin aprecierea concursului de infracțiuni conduc la concluzia că pentru realizarea scopului pedepsei, aplicarea unei alte modalități de executare - neprivative de libertate - nu este suficientă.
În consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul S. F. A. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.287 din 13.02.2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului S. F. A. ( fiul lui L. și L., născut la data de 28.04.1992 în Baia M., jud. Maramureș, cetățenie română, studii 12 clase, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Baia M., ./6, jud. Maramureș, CNP_, fără antecedente penale)la pedepsele de:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind. 1 alin.7 Cod de procedură penală din 1969 (art.335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.396 alin. 10 Cod de procedură penală), cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod de procedură penală (art.335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală) cu aplicarea art.71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod de procedură penală din 1969;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod de procedură penală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal din 1969.
S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.2066/06.09.2013 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr.56/16.01.2014 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă care a fost descontopită în componentele de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art.85 alin.1 din OUG 195/2002; 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având un număr fals de înregistrare, prev. de art.85 alin.2 din OUG 195/2002; 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, prev. de art.85 alin.2 din OUG 195/2002; 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art.239 alin.2 și 5 cod penal.
În baza art.33 lit. a rap. la art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a Cod penal din 1969.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1300 de lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. nr. 1114/P/2013 din 14.08.2013 a fost trimis în judecată inculpatulS. F. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul d către o persoană care nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice (două fapte), faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.2,4 cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 27.02.2013, în jurul orei 20:15, inculpatul S. F. A. a condus pe drumurile publice mopedul marca Aprilia, având aplicate plăcuțele cu numerele de înregistrare Baia M. 2683, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule.
În data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul a condus pe drumurile publice marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ și din cauza nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate O. T., care a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost audiat și în cursul cercetării judecătorești, anterior citirii actului de sesizare a instanței, acesta recunoscând săvârșirea faptei și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța constatând incidența dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 cod de procedură penală din 1968 ( art.396 alin.10 din Codul de procedură penală).
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 27.02.2013, în jurul orei 20:15, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice, inculpatul S. F. A. a condus mopedul marca Aprilia, având aplicate plăcuțele cu numerele de înregistrare Baia M. 2683, pe . Baia M.. Deși un echipaj al poliției rutiere i-a făcut semnal regulamentar de oprire, prin pornirea semnalelor acustice și luminoase ale autospecialei de poliție, inculpatul nu a oprit, continuându-și deplasarea. După ce s-a deplasat cu mopedul în Piața Millenium, unde a reușit să scape de urmărirea echipajului de poliție, inculpatul a fost din nou identificat în trafic de către organele de poliție în zona intersecției străzii Minerilor cu . s-a conformat semnalului regulamentar de oprire și și-a continuat deplasarea.
Inculpatul a intrat în spatele imobilului cu numărul 4 de pe . vehiculul într-un garaj improvizat, după care a fugit printre blocuri, fiind prins de către polițiști pe . distanță de aproximativ 50 de metri de locul în care a abandonat mopedul.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul avea reținut permisul de conducere din data de 27.09.2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, fapt confirmat prin Adresa nr._/07.03.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș – Serviciul rutier (f.234 dosarul de urmărire penală).
În data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, deși nu avea dreptul că conducă autovehicule pe drumurile publice și avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul S. F. A. a urcat la volanul autoturismului marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 1 C, pe care l-a condus pe raza orașului Șomcuta M., deplasându-se înspre municipiul Baia M..
Împreună cu inculpatul, în autoturism se afla martorul C. A. B., care ocupa locul din partea dreapta față, partea civilă O. T., care ocupa locul din partea stângă spate și martorul Șeer P. C., care ocupa locul din partea dreaptă spate. Susnumiții se întorcea din localitatea Ciocmani, județul S., unde au consumat împreună băuturi alcoolice la un bar. Ajungând la Kilometrul 127 + 211, 8 metri, în dreptul imobilului cu numărul 56, pe o porțiune de drum în curbă la dreapta, din cauza vitezei excesive, inculpatul a pierdut controlul autoturismului, care a derapat, a părăsit partea carosabilă și s-a izbit frontal de un stâlp din beton care susține rețeaua electrică.
În urma accidentului, au suferit vătămări corporale inculpatul S. F. A., partea vătămată O. T., precum și martorii Seer P. C. și C. A. B., toți fiind transportați la Spitalul Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Inculpatul S. F. A. nu a putut fi testat cu aparatul etilotest, fiind în stare comatoasă. După transportarea la Spitalul Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., din cauza stării în care se afla i s-a recoltat o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ din 11.05.2013 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș, inculpatul S. F. A. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 g%0 la proba recoltată la ora 05:25 (f.116 din dosarul de urmărire penală).
Având în vedere intervalul de timp scurs între momentul accidentului și recoltarea probei biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prin ordonanța din data de 12.07.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș – Serviciul Rutier, s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale calcul retroactiv al alcoolemiei, pentru a se stabili alcoolemia inculpatului la ora evenimentului rutier (f.126-127 din dosarul de urmărire penală).
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr.5219/X/d/197 din 24.07.2013 al Institutului de Medicină Legală cluj N., inculpatul S. F. A. putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemiei mai mare de 0,80 g%0, cu o valoare teoretică apropiată de 1,55 g%0 (f.133-134 din dosarul de urmărire penală).
Din Raportul de constatare medico-legală nr.400/10.06.2013 al Serviciului de Medicină Legală Maramureș, rezultă că inculpatul S. F. A. a suferit în urma accidentului leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale (f.112-113 din dosarul de urmărire penală). Potrivit certificatului medico-legal nr. 423/31.05.2013 al Serviciului de Medicină Legală Maramureș și raportului de constatare medico-legală nr.399/12.06.2013 al aceluiași Serviciu, partea vătămată O. T. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpurile dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, leziunile necesită 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (f.142 și f.258 – 259 dosarul de urmărire penală). Martorul C. A. B. a suferit la rândul său vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 398/23.05.2013 al Serviciului de Medicină Legală Maramureș (f.143-144 din dosarul de urmărire penală). Martorul Șeer P. C. a suferit leziuni corporale minore, care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale raport de constatare medico-legală nr. 397/23.05.2013 (f.149-150 din dosarul de urmărire penală).
Spitalul Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.602,60 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate O. T. în perioada 11.05._13 (f.247 d.u.p.).
Partea vătămată O. T. s-a constituit parte civilă în cauză.
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii și fotografii judiciare (f.17-18 și 36-46), adresa nr._/07.03.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș – Serviciul Rutier (f.234), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.267), proces verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare și schiță, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr._/11.05.2013, expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr.5219/IX/d/178/24.07.2013, raport de constatare medico-legală nr.400/10.06.2013 privind leziunile suferite de inculpatul S. F. A., certificat medico legal nr.423/31.05.2013 privind leziunile suferite de partea vătămată O. T., raport de constatare medico-legală nr.399/12.06.2013 privind leziunile suferite de partea vătămată O. T., raport de constatare medico-legală nr.398/23.05.2013 privind leziuni suferite de martorul C. A. B., raport de constatare medico-legală nr.397/23.05.2013 privind leziunile suferite de martorul Șeer P. Crisitan, procese verbale de audiere martori, declarații martori, plângerea formulată de partea vătămată O. T., declarații parte vătămată, declarații inculpat.
Prin Încheierea din data de 09.01.2013, în baza art. 320 ind. 1 alin. 5 Cod de procedură penală, instanța a dispus disjungerea laturii civile a cauzei de latura penală.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului S. F. A. care, în data de 27.02.2013, în jurul orei 20:15, a condus pe drumurile publice mopedul marca Aprilia, având aplicate plăcuțele cu numerele de înregistrare Baia M. 2683, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.
Fapta inculpatului S. F. A. care, în data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, a condus pe drumurile publice marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ deși nu avea dreptul să conducă autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.
Fapta aceluiași inculpat care, în data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, a condus pe drumurile publice marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Fapta inculpatului S. F. A. care, în data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, a condus pe drumurile publice marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ și din cauza nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate O. T., care a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Art.3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de OUG 195/2002 au rămas neschimbate, art.335 alin. 2 din Codul penal stabilind pentru sancționarea acestei infracțiuni o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă. Pe cale de consecință, în privința acestei infracțiuni, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.3 din Codul penal, urmând să aplice o pedeapsă potrivit legii sub imperiul căreia a fost săvârșită infracțiunea.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, instanța de fond a constatat că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, limitele de pedeapsă fiind prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal alternativ cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare care stabilea numai pedeapsa închisorii.
Legea mai favorabilă în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă este legea nouă, art.196 alin.1 prevăzând pentru sancționarea acesteia pedeapsa închisorii de la 3 luni până la 1 an închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii spre deosebire de art.184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969 care stabilește pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni săvârșite de inculpat (limite care au fost reduse cu o treime în urma aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Cod de procedură penală), împrejurările săvârșirii faptelor (deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule, inculpatul a condus pe drumurile publice un moped marca Aprilia, refuzând să se oprească în momentul când i s-a solicitat de către organele de poliție, fiind necesară urmărirea acestuia; ulterior inculpatul, deși nu avea dreptul de a conduce și a și consumat băuturi alcoolice a condus un autoturism marca Audi pe drumurile publice, punând în pericol atât propria integritate corporală, cât și pe cea a altor 3 persoane care se aflau în autoturism), dar și persoana inculpatului care, deși s-a prezentat în fața instanței de judecată și a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a mai fost condamnat anterior prin Sentința penală nr.2066/06.09.2013 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr.56/16.01.2014 a Curții de Apel Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având un număr fals de înregistrare, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul și ultraj, într-un dosar înregistrat pe rolul instanței de judecată în decembrie 2012.
Instanța a reținut, așadar, că inculpatul a săvârșit infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze în timp ce acesta era în curs de judecată pentru săvârșirea altor infracțiuni la circulația pe drumurile publice și ultraj, inculpatul dând astfel dovadă de o perseverență infracțională, care conduce la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
Principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat, atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs. Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, întrucât, odată fapta stabilită și pedeapsa aplicată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile inculpatului.
În ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni, instanța de fond a reținut că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, având în vedere că sporul prevăzut de aceasta este facultativ, iar în cazul concret supus judecății, instanța nu a apreciat că este necesar a se aplica spor, în timp ce, potrivit Codului penal în vigoare, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului, urmează a fi aplicat în mod obligatoriu un spor de o treime din restul celorlalte pedepse.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S. F. A., la pedepsele menționate în dispozitiv cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a Cod penal.
Pedepsele accesorii au fost aplicate inculpatului în baza codului penal din 1969 în situația în care instanța a pronunțat condamnarea având în vedere aceste dispoziții legale.
S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.2066/ 06.09.2013 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr.56/ 16.01.2014 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă care a fost descontopită în componentele sale, iar în baza baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-au contopit aceste pedepse cu cele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal din 1969, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul S. F. A. solicitând desființarea acesteia și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei, stabilită de prima instanță, respectiv, a se suspenda sub supraveghere executarea acesteia, apreciind că instanța a dispus în mod greșit executarea pedepsei în regim de detenție.
În motivarea apelului s-a arătat că, instanța de apel trebuie să dea curs dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 privind constituționalitatea dispozițiilor art.5 NCP din perspectiva stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, decizia fiind publicată ulterior pronunțării hotărârii atacate, astfel că nu a fost avută în vedere de către instanța de fond.
Apoi, s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță este mult prea severă, dacă se au în vedere: atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal; atingerea redusă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, prin faptele inculpatului; consecințele produse și gravitatea acestora; motivul și scopul urmărit de inculpat prin comiterea faptelor.
Instanța de fond nu a apreciat în mod concret, în funcție de toate circumstanțele cauzei - în special, cele personale ale inculpatului - aptitudinea unei pedepse privative de libertate de a atinge scopul pedepsei.
Inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană tânără, provine dintr-o familie organizată, este încadrat în muncă, nu a creat probleme la locul de muncă, urmează cursurile unei școli postliceale, a înțeles gravitatea și consecințele faptelor sale, astfel că, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor și la periculozitatea redusă a inculpatului, reintegrarea și reinserția sa socială, se poate realiza și fără executarea în regim de detenție a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, care, sub aspectul stării de fapt și a procesului de individualizare a pedepselor, este una corectă și pertinentă, vom arăta în continuare de ce nu sunt întemeiate criticile apelantului sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate de instanța de fond.
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit și nu le-a contestat, optând pentru judecarea cauzei în forma simplificată privind recunoașterea vinovăției, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului constând în aceea că: în data de 27.02.2013, în jurul orei 20:15, inculpatul S. F. A. a condus pe drumurile publice mopedul marca Aprilia, având aplicate plăcuțele cu numerele de înregistrare Baia M. 2683, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule; în data de 11.05.2013, în jurul orei 03:25, deși nu avea dreptul să conducă autovehicule, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ și din cauza nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate O. T., care a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost apoi, încadrate corect în infracțiunile de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce prev. de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 (două fapte); conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002; vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2,4 C.pen.1969.
Având în vedere că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, deci de la data săvârșirii faptelor din prezenta cauza și până la judecarea definitivă a acesteia a intervenit o nouă lege penală, instanța de fond a făcut aplicarea dispoz. art.5 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile, în interpretarea aplicării acesteia pe instituții autonome, aplicând dispozițiile mai favorabile din una sau alta din cele două legi penale.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de ÎCCJ și s-a constatat că „dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Așa fiind, pentru stabilirea legii penale mai favorabile și în prezența speță, trebuie analizate global condițiile de incriminare, tratamentul sancționator al faptelor comise și al celorlalte instituții incidente, din cele două legi și, după analizarea comparativă, se stabilește în final, în funcție de pedeapsa finală ce se obține prin aplicarea separată a celor două legi - care lege permite stabilirea unei situații mai favorabile pentru inculpat.
Astfel, pentru infracțiunea prev. de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 - în prezent art.335 alin2 C.pen., tratamentul sancționator este identic în ambele legi - pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda; pentru infracțiunea prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 - în prezent art.336 alin2 C.pen., este mai favorabilă legea nouă pentru că, deși pedeapsa închisorii este în aceleași limite ca și în legea veche - de la 1 la 5 ani, prevede alternativ și pedeapsa amenzii penale; pentru infracțiunea prev. de art.184 al.2,4 C.pen.1969 - în prezent, art.196 alin.1 C.pen., este mai favorabilă legea nouă, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda, față de legea veche, care prevedea numai pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
O comparație de ansamblu ar conduce la concluzia că legea nouă este mai favorabilă, pentru că, în esență, prevede un regim sancționator mai blând pentru faptele deduse judecății.
Având în vedere însă că, infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art.33 lit.a C.pen.1969 și, mai mult, în concurs și cu infracțiunile pentru care inculpatul fusese anterior condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, a cărei anulare a fost dispusă, iar regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil conform legii vechi - art.34 alin.1 lit.b C.pen.1969 care, prevede posibilitatea sporirii pedepsei cele mai grele din cadrul concursului, în timp ce legea nouă prevede un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite - art.39 alin.1 lit.b NCP - rezultă, în concret, în speță că, instanța de fond neorientându-se spre soluția aplicării unui spor la pedeapsa cea mai grea a concursului, legea veche este mai favorabilă, pedeapsa rezultantă obținută fără aplicarea vreunui spor, fiind mai mică decât cea care s-ar obține prin aplicarea sporului obligatoriu prevăzut de legea nouă.
În consecință, rămân în continuare, bine aplicate și pedepsele accesorii, în virtutea dispoz. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a NCP, potrivit cărora „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă”.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite de prima instanță - prin privare de libertate - și Curtea apreciază că aceasta este una corectă, aptă a realiza scopul coercitiv și preventiv al pedepsei.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, că faptele deduse judecății sunt în concurs cu cele pentru care inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret - aspecte, de altfel, reținute și valorificate de instanța de fond, prin orientarea pedepselor spre minimul special, însă nu trebuie pierdute din vedere nici celelalte aspecte esențiale pentru procesul individualizării pedepsei - caracterul repetitiv al activității infracționale a inculpatului, centrată pe același tip de infracțiuni, cele privind regimul circulației rutiere; importanța relațiilor sociale lezate; consecințele faptelor sale și, nu în ultimul rând, modalitatea concretă de comitere - inculpatul refuzând să se oprească în momentul când i s-a solicitat de către organele de poliție, fiind necesară urmărirea acestuia în trafic, dar și împrejurarea că faptele din prezentul dosar au fost comise în timp ce inculpatul se afla în curs de judecată pentru săvârșirea altor infracțiuni privind circulația pe drumurile publice și ultraj, inculpatul dând astfel dovadă de perseverență infracțională - toate aceste aspecte conducând la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins și fără executarea acesteia ori că simpla pronunțare a condamnării ar constitui un avertisment suficient pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea atacată se privește ca legală și temeinică, iar apelul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. F. A., domiciliat în Baia M., ./6, Jud. Maramureș împotriva sentinței penale nr.287 din 13 februarie 2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. A. C.
GREFIER
M. B.
plecat în C.O., semnează
prim grefierul instanței
Red.A.C./ Dact.H.C.
4 ex./01.07.2014
Jud.fond: C.R.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 421/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1148/2014. Curtea... → |
|---|
