Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 1707/219/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 433/A/2014
Ședința publică din 09 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul B. B., partea civilă S. M. și de către asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A. – Sucursala Cluj împotriva sentinței penale nr. 667 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect judecarea laturii civile disjunsă din procesul penal ce a format obiectul dosarului_ privind pe S. M., parte civilă S. J. DE URGENTA BAIA M., parte civilă S. DE R. CLUJ-N., asigurator S.C. ASTRA S.A. CLUJ, inculpatul B. B. pentru despăgubiri.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru asigurătorul – apelant S.C. A. R. Astra S.A. apărătorul ales, avocat B. T., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială nr. 039/2014 la dosar ( f. 215 ), pentru partea vătămată S. M. mandatar Gall R. M. cu procură judiciară la dosar ( f. 30, 31, 32 ) și pentru inculpatul B. B., apărătorul ales al acestuia, avocat F. G., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială nr. 2/16.01.2014 la dosar ( f. 5 ), lipsă fiind inculpatul B. B., partea vătămată S. M. și partea civilă S. de R. Cluj-N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al asigurătorului S.C. A. R. Astra S.A. depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al asigurătorului S.C. A. R. Astra S.A., având cuvântul, solicită, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului asigurătorului, desființarea sentinței atacate și, în limitele efectului devolutiv al apelului, rejudecând cauza, să se constate că în mod greșit prima instanță a reținut calitatea de parte civilă a Spitalului Clinic de R. Cluj-N., întrucât acesta a intervenit în cauză tardiv, după ce ea a fost practic soluționată în primă instanță. Astfel, prin sentința penală nr. 316/2013 pronunțată în dosar nr. 1231 al Judecătoriei D. s-a disjuns latura civilă și în noua cauză, înregistrată sub nr. 1707 a intervenit, în calitate de parte civilă, unitatea spitalicească anterior redată, cu precizarea că s-a pierdut constituirea de parte civilă a Spitalului Municipiul D. cu suma de 188 de lei, pentru că instanța a omis să se pronunțe asupra ei.
În ceea ce privește despăgubirile civile acordate de prima instanță părții civile S. M. solicită admiterea lor în parte și reducerea cuantumul daunelor materiale de la suma de 25 000 până la cea dovedită efectiv, în cuantum de 7 819 lei, precum și a daunelor morale până la un cuantum rezonabil și în acord cu jurisprudența instanțelor naționale.
În susținerea solicitărilor formulate arată că despăgubirile solicitate de S. Clinic de R. Cluj-N. sunt tardive având în vedere împrejurarea că este inadmisibilă intervenția ulterior declanșării cercetării judecătorești și, respectiv ulterior soluționării cauzei în primă instanță în procedura simplificată la care a recurs inculpatul, termenul până la care se poate formula constituirea de parte civilă fiind cel prevăzut de Codul de procedură penală anterior, precum și de dispozițiile celui în vigoare.
În consecință, pentru argumentele expuse în concluziile scrise și în motivele de apel depuse la dosar solicită admiterea apelului asigurătorului.
Raportat la despăgubirile civile acordate de prima instanță părții civile S. M. solicită a se avea în vedere că în cauză au fost practic două părți care au suferit vătămări în urma accidentului, una dintre ele fiind U. A., care a suferit leziuni vindecabile în 35 de zile și pentru care s-a acordat suma de 3000 de euro, cu mențiunea că apelul acesteia declarat în cauză a fost respins. Astfel, având în vedere discrepanța semnificativă între pretențiile formulate de către cele două părți vătămate sub aspectul despăgubirilor materiale, dar și al celor morale, consideră că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor materiale pretinse până la limita celor care sunt efectiv dovedite. În acest sens, invocă prevederile art. 49 pct. 1 din Ordonanța Comisie de supraveghere a asigurărilor nr. 14/14 din 2011, care evidențiază elementele care trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului concret al prejudiciului material creat și în ce măsură el poate fi acordat. Astfel, o primă observație vizează veniturile pe care le-a încasat până la data accidentului și ulterior, cu precizarea că și în prezent există încadrarea pe același post, diferența salarială nefiind una semnificativ diminuată după accident, motiv pentru care apreciază că se impune reducerea pierderii salariale de la 4828 lei la 3171 lei.
Cu privire la cheltuielile pentru kinetoterapie solicită a se constata că în constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic de R. Cluj-N. și a celui din Baia-M. acestea au fost practic decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, însemnând astfel obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata de două ori a aceleiași sume.
În ceea ce privește celelalte pretenții formulate de către partea civilă S. M. apreciază ca fiind dovedite despăgubirile materiale până la concurența sumei anterior menționate, în cuantum de 7819 lei.
Raportat la daunele morale acordate de către prima instanță în cuantum de 400 000 de lei și la actuala practică judiciară a instanțelor naționale, precum și la criteriile cunoscute, solicită a se avea în vedere și consecințele negative care au fost suferite, importanța valorii lezate și măsura în care a fost prejudiciată efectiv sub aspect psihic și moral partea vătămată, pregătirea profesională pe care aceasta a avut-o, viața socială în care s-a integrat, precum și durata îngrijirilor medicale pretinse pentru recuperarea integrală. Astfel, apreciază că actualmente, partea civilă, cu incapacitatea adaptativă de 40 % rezultată din raportul de expertiză medico-legal, merită compensarea morală, dar într-un alt cuantum mult mai redus și în acord cu jurisprudența instanțelor naționale, depusă împreună cu motivele de apel.
În concluzie, solicită admiterea apelului promovat.
Mandatara cu procură judiciară a părții vătămate S. M., având cuvântul, solicită a se avea în vedere că cele 120 de zile de îngrijiri medicale necesare recuperării nu semnifică faptul că partea s-a recuperat integral, ci că s-a încercat aducerea acesteia la o stare apropiată de normalitatea avută anterior accidentului. Astfel, în prezent, partea poartă o orteză la picior, care să îi permită susținerea acestuia în mers, precum și baston, fără de care nu își poate menține echilibrul. În acest sens, confirmă că în raportul de expertiză este stabilită o incapacitate adaptativă, aspect neesențial schimbării intervenite, prin prisma modificărilor condițiilor anterioare.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că aceasta a fost șofer, câștigându-și existența din activitatea prestată și, deși se susține că nu i-a fost afectată capacitatea de a conduce, este dificilă conducerea unui autoturism având un aparat pentru susținerea piciorului și un baston, precum și o fobie pentru activitatea de a conduce, respectiv lipsa de încredere în a desfășura activități similare, nu doar prin prisma interzicerii medicului de a conduce fizic autoturismul, ci și a curajului pentru a șofa.
În ceea ce privește cheltuielile de fizioterapie efectuate de către parte solicită a se avea în vedere că aceasta a fost recomandată la externarea din spital, fiind efectuate de către parte exerciții de fizioterapie în ambulatoriu, respectiv acasă, suportate din costurile proprii. În acest sens, nu neagă faptul că fizioterapia efectuată în unitatea spitalicească a fost decontată din fondurile C.A.S., dar toate celelalte cheltuieli au fost suportate de către parte din împrumuturi și din susținerea familiei.
Totodată, contestă cuantumul daunelor morale și solicită acordarea sumei de 500 000 de euro, conform acțiunii formulate. Apreciază că daunele materiale sunt dovedite și invocă art. 49 din Ordin, care stabilește că daunele pot fi dovedite cu documente justificative, precum și art. 26 din Ordinul C.S.A., care stabilește că asigurătorul achită despăgubirile astfel cum au fost formulate, având în vedere dovedirea acestora prin orice mijloc de probă. În acest sens, invocă și declarațiile martorilor.
De asemenea, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului asigurătorului și, în măsura în care se va considera că cererea nu este tardiv formulată, apreciază că asigurătorul trebuie să achite și cheltuielile spitalicești, având în vedere că răspunderea este una contractuală, întrucât în momentul emiterii poliție s-a asumat riscul de a se acoperi toate cheltuielile – consecință a unui eveniment rutier, astfel încât solicită și admiterea apelului inculpatului.
Mai mult solicită și cheltuieli judiciare și depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Apărătorul ales al inculpatului B. B., având cuvântul, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina inculpatului de a achita contravaloarea spitalizării. În acest sens, invocă două argumente, respectiv faptul că în prezenta speță este incidentă o lege specială și anume Legea asigurărilor nr. 136/1995 și Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, conform cărora în toate problemele privind asigurările și reasigurările din România se aplică dispozițiile legii, precum și a normelor obligatorii adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor. Astfel, art. 20 alin. 3 stabilește că, în cazul în care s-a întâmplat evenimentul asigurat, asigurătorul va plăti indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute de contractul de asigurare, care sunt cele stabilite în Ordin, una dintre ele fiind cea prevăzută de art. 49 alin. 1 lit. d, conform căreia asigurătorul trebuie să achite eventualele cheltuieli prilejuite de accident, respectiv cu transportul persoanei, cu tratament și cu spitalizarea.
Cel de-al doilea argument vizează tardivitatea constituirii de parte civilă a spitalului, efectuată ulterior disjungerii și soluționării procesului penal. Prin urmare, consideră că aceasta este tardiv formulată.
În ceea ce privește apelul părții civile și al asigurătorului arată că inculpatul regretă fapta și că este de acord cu despăgubirea părților vătămate. Astfel, cu privire la daunele materiale, se impune a fi achitate cele care sunt dovedite de către partea vătămată, iar cu privire la daunele morale, conform legii, lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora, neavând criterii legale de determinare.
În consecință, arată că este de acord ca instanța să stabilească o despăgubire justă în acuză.
Apărătorul ales al asigurătorului S.C. A. R. Astra S.A., având cuvântul, în ceea ce privește apelul inculpatului B. B., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea lui și constatarea nelegalității obligării acestuia la plata cheltuielilor de spitalizare, dată fiind tardivitatea cu care partea civilă S. Clinic de R. Cluj-N. a intervenit în dosar.
Raportat la apelul părții civile S. M., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din Noul Cod de procedură penală, admiterea în parte a apelurilor declarate de asigurător și inculpat, desființarea în parte a sentinței penale pronunțată în latură civilă și, în consecință, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună respingerea ca tardivă a acțiunii civile formulată de către partea civilă S. de R. Cluj-N..
De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civilă S. M., cu obligarea părții civile la cheltuieli judiciare față de stat ocazionate de procedura soluționării apelului.
În concordanță cu susținerile anterior expuse, arată că acțiunea civilă a Spitalului de R. Cluj-N. a fost formulată tardiv, iar soluția legală este aceea a respingerii acțiunii civile ca tardivă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale, apreciază că acestea au fost corect stabilite de către prima instanță de judecată, sens în care menționează că, în urma accidentului de circulație partea vătămată S. M. a suferit nu doar leziuni ale integrității corporale, care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 120 de zile, ci și o incapacitate adaptativă de 40 %. Pentru acest motiv, consideră că este justificată suma de 4_ lei vechi acordată cu titlu de daune morale.
CU R T E A
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la 20.05.2013, S. M. în calitate de parte civilă a solicitat introducerea în cauză a S.C. A. R. Astra SA în calitate de asigurator și obligarea asiguratorului la plata sumei de 25.000 lei daune materiale, (sumă folosită în vederea efectuării investigațiilor medicale, tratament de specialitate, medicație, fizioterapie, proteză, diferență de venit) ; 500.000 Euro daune morale( având în vedere 120 zile de îngrijiri medicale, necesar pentru refacerea sănătății și integrității corporale, cele 3 operații chirurgicale suferite și fizioterapia la care a fost nevoit să apeleze în vederea refacerii aparatului locomotor) (f. 92-93).Despăgubirile pretinse sunt consecința durerile fizice și afecțiunilor psihice datorate imobilizării la pat timp îndelungat, sentimentul de inutilitate încercat ulterior accidentului, faptul că s-a simțit smuls din mediul în care își desfășura activitatea deoarece anterior accidentului rutier a avut o viață profesională și socială activă cu un loc de muncă care-i permitea lungi și permanente deplasări prin țară în care interacționa cu numeroase persoane.
În drept au fost invocate disp. art.49-51 din Legea 136/1995 și Ordinul CSA nr._, directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CE, 84/5/CEE, 88/356/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto, Decizia nr. 1/2005 și Decizia nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art.24 al.2, lit. b, art.26 al.1, art.49 al.1 din Ordinul 14/2011, art.14 și urm. C.P.P., Legea 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.
La 18.09.2013 –f.131, S. Clinic de R. Cluj-N. solicită obligarea inculpatului B. B. la plata sumei de 6802,52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate S. M. în perioada 15.04._13 și 22.05._13 cu dobânda legală de 176,05 lei calculată din ziua următoare externării și până la 18.09.2013 și dobânda legală pentru viitor până la plata efectivă a debitului, în temeiul art.313 din Legea 95/2006.
Prin sentința penală nr. 667/18.12.2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă disjunsă din dosar nr._ formulată de partea civilă S. M., constituită parte civilă în procesul penal, împotriva asiguratorului . SA, care a fost obligat să plătească părții civile 25.000 lei daune materiale și 400.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul B. B. să plătească în favoarea S. Clinic de R. Cluj-N. sumele de 6802,52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate S. M. în perioada 15.04._13 și 22.05._13 cu dobânda legală de 176,05 lei calculată din ziua următoare externării și până la 18.09.2013 și dobânda legală pentru viitor până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art.51 din Legea 136/1995 s-a constatat că . SA are calitatea de asigurator de răspundere civilă.
A fost obligată . SA să plătească părții civile S. M. 860 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., din 11 aprilie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin 1 și 3 și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 33 lit. b Cod penal, constând în aceea că la data de 06 iunie 2012, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. prin localitatea Câțcău, a provocat un accident de circulație, ca urmare a nerespectării normelor în materie rutieră, în urma căruia părțile vătămate S. M. și U. A. au suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 respectiv 30-35 zile îngrijiri medicale.-f.53
Prin sentința penală nr.316/2013 pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei D., a fost condamnat inculpatul B. B., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. (2) și (4) cod penal cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e cod penal ,art. 320 ind. 1 cod proc. penală la pedeapsa de 4 luni închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2ani 4 luni .
În temeiul art.320 ind. 1 alin.5 cod proc. penală s-a disjuns acțiunea civilă din procesul penal formulată de partea vătămată S. M. pentru plata despăgubirilor.
În temeiul art. 51 din Legea 136/1995 s-a constatat ca S.C. A.-R. Astra SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
În temeiul art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa plătească in favoarea Spitalului Județean de Urgență Baia M. suma de 8247,53 lei cheltuieli de spitalizare a partii civile S. M., în perioada 18.07._12 cu dobanda legala incepand cu 27.07.2012 pana la achitarea integrala.
La data de 06 iunie 2012, în jurul orei 15,30, inculpatul B. B. se deplasa cu autoturismul Dacia L. având numărul de înmatriculare_, prin localitatea Câțcău, județul Cluj, din direcția D. spre municipiul Baia M..
Ajungând în apropierea imobilului cu numărul 16, inculpatul a observat cu întârziere că, autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, și care rula în fața sa, avea pusă semnalizarea cu intenția de a vira spre stânga. Autoturismul era condus de către martora Baias R. A.. Pentru a evita impactul cu spatele autoturismului marca Skoda, inculpatul a virat spre stânga, însă, pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune cu autoutilitara marca F. cu numărul de înmatriculare_, condusă regulamentar de către partea vătămată S. M.. Ca urmare a impactului, autoturismul marca F. a fost proiectat către podețul din fața imobilului cu numărul 15, unde se afla partea vătămată U. A., care a fost accidentată.
Ca urmare a accidentului, inculpatul precum și părțile vătămate U. A. și S. M. au suferit leziuni corporale fiind transportați la spital.
Potrivit certificatului medico-legal nr._, partea vătămată U. A. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru îngrijire un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal nr.540/2012, partea vătămată S. M. suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru îngrijire un număr de 120 zile îngrijiri medicale.-f.65
Cu prilejul audierii, inculpatul a recunoscut fapta comisă, confirmându-se astfel starea de fapt mai sus expusă.
Potrivit contractului de A. RCA ./02/X1/SP nr._ cu valabilitate între 04.03.2012 și 03.03.2013 pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, s-a emis Polița de asigurare de răspundere civilă auto având calitatea de asigurator . SA(f.58).
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală efectuat în prezenta cauză, rezultă că numitul S. M. prezintă dgs. „Stare post accident rutier. Pareza nerv sciatic popliteu extern stânga posttraumatică. Gonartroza stângă posttraumatică. Stare post-fractură acetabul condil femural stâng”. Leziunile traumatice au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale, în totalitate. Leziunile traumatice nu au dus la scăderea capacității de muncă încadrabilă în grad de invaliditate. Leziunile traumatice au dus la instalarea unei incapacități adaptative de 40% cu deficiență locomotorie ușoară compatibilă cu capacitatea de a conduce autoturisme. Leziunile traumatice nu au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente. Leziunile pot data din 06.06.2012.f.165
Martorii audiați în cauză confirmă că partea civilă în urma accidentului a suferit atât un prejudiciu de ordin material constând în contravaloarea tratamentului medical necesar pentru refacere cât și un prejudiciu de ordin moral datorită traumei psihice provocate de accident, de spitalizarea ulterioară, de faptul că, o perioadă îndelungată a fost în imposibilitate de a desfășura activitatea la locul de muncă, de a participa la evenimente sociale, în condițiile în care anterior accidentului era o persoană extrem de activă și implicată social.
În cazul de față este vorba de un prejudiciu material și moral constând în paguba materială și suferința psihică ce a fost cauzată părții civile prin fapta inculpatului B. B. conducătorul autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ asigurat la . SA .
Prejudiciul material cauzat părții civile se compune din diferența între venitul obținut în perioada anterioară accidentului și indemnizația de boală încasată timp de 9 luni (f.683 lei – 576,6 lei = 106,4 lei x 9 luni = 957,60 lei), bonuri de masă ( 190 x 9 luni = 1710 lei, diurne (2160 lei), cheltuieli medicale de 3384 lei (medicamente 1847,20 lei, taxă examinări medicale 991 lei, dispozitive medicale 546 lei), kineto- terapie 8000 lei, cheltuieli cu transportul 1264 lei, totalizând despăgubirile materiale, se va constata că acestea sunt în cuantum de 25.000 lei.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile consacrat de dispozițiile art. 998 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că ulterior accidentului partea civilă a avut dureri fizice, a fost obligată să depună un efort suplimentar pentru a desfășura activitățile curente, a fost imobilizat la pat fiind necesară în permanență a unei persoane care să-l îngrijească, a fost în imposibilitate de a participa activ la ceremonia ocazionată de căsătoria singurului său copil, iar pe plan profesional a fost în imposibilitatea de a mai desfășura activitatea pe care o presta anterior( șofer), de a efectua deplasări cu mașina, pe plan social viața fiindu-i vizibil schimbată.
Față de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă - 500.000 Euro este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de acesta poate fi reparat cu suma de 400.000 lei. Aceasta suma acoperă prejudiciul care a rezultat din atingerea adusă integrității persoanei, inclusiv suferințele, atât fizice, cât și psihologice și este incidentă obligația în sarcina . SA întemeiul răspunderii civile a asiguratului .
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.49-51 din Legea 136/1995 și Ordinul CSA nr.14/2011 s-a admis acțiunea civilă disjunsă din dosar penal nr._ formulată de S. M. și a fost obligat asiguratorul . SA să plătească părții civile 25.000 lei daune materiale și 400.000 lei daune morale.
La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere considerentele enunțate anterior cât și limitele prevăzute în polița de asigurare, respectiv 1.000.000 Euro pentru pagube materiale și 5.000.000 Euro pentru vătămări corporale.
Potrivit foii de observație clinică existente la filele 134-136 în dosar partea vătămată a fost internată la S. Clinic de R. Cluj în perioadele 15.04.30.04.2013 și 22.05-31.05.2013 pentru a efectua tratamentul recuperator aferent leziunile traumatice cauzate prin accident. Decontul cheltuielilor de spitalizare este de 4969,89 lei, respectiv 1834,63 lei, iar dobânda calculată de la data externării până la data de 18.09.2013 este în cuantum de 176,05 lei.
Așa fiind în temeiul art.313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul B. B. să plătească în favoarea Spitalului Clinic de R. Cluj-N. sumele de 6802,52 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate S. M. în perioada 15.04._13 și 22.05._13 cu dobânda legală de 176,05 lei calculată din ziua următoare externării și până la 18.09.2013 și dobânda legală pentru viitor până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligată . SA să plătească părții civile S. M. 860 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul B. B., asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A. și partea civilă S. M..
În susținerea motivelor de apel inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat desființarea sentinței penale pronunțată în cauză și înlăturarea obligației sale de a achita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 lit. b din Ordinul CSA nr. 14/2011, asiguratorul trebuie să achite eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare. În contextul celor arătate, și obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare trebuie stabilită tot în sarcina societății de asigurare.
Asiguratorul, în susținerea motivelor sale de apel, a solicitat să se constate că în mod greșit prima instanță a reținut calitatea de parte civilă a Spitalului Clinic de R. Cluj-N. întrucât acesta a fost introdus în cauză tardiv. De asemenea, în ceea ce privește despăgubirile civile acordate de prima instanță părții civile, s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale de la suma de 25.000 lei la suma de 7.819 lei, precum și reducerea daunelor morale până la un cuantum rezonabil în acord cu jurisprudența instanțelor naționale.
S-a apreciat că în ceea ce privește despăgubirile materiale la care a fost obligat inculpatul, acestea au fost dovedite doar până la concurența sumei de 7819 lei, iar în privința daunelor morale acordate de instanța de fond, raportat la practica judiciară a instanțelor naționale, la consecințele negative ce au fost suferite și la importanța valorilor lezate, suma acordată este mult prea ridicată.
Partea civilă, prin mandatara sa, în susținerea motivelor de apel, a solicitat desființarea sentinței penale atacate și admiterea pretențiilor civile astfel cum au fost formulate. S-a apreciat că repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit. Din această perspectivă, partea civilă a susținut că, urmare a accidentului suferit, echilibrul psihic și financiar a fost puternic zdruncinat atât pe plan familial, cât și profesional și social.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din 11.04.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3, respectiv, 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. b C.pen., constând în aceea că în data de 06.06.2012, în timp ce conducea autoturismul Dacia L. prin localitatea Câțcău a provocat un accident de circulație în urma căreia părțile vătămate S. M. și U. A. au suferit vătămări corporale ce au necesitate pentru vindecare un număr de 120, respectiv 30-35 zile îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 316/13.06.2013 s-a dispus condamnarea inculpatului B. B. la o pedeapsă rezultantă de 4 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 C.pen., reținându-se că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.
Prin aceeași sentință penală s-a disjuns acțiunea civilă, având ca obiect plata despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată S. M..
În cauză a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea laturii civile disjunsă din dosarul nr._ la data de 19.09.2013 (f. 117), termen de judecată pentru care s-a dispus citarea inculpatului, a asiguratorului, a părții civile, a Spitalului de R. Cluj-N. și a Spitalului Județean de Urgență Baia M. (f. 125-130).
La data de 18.09.2013 la dosarul cauzei s-a înregistrat constituirea de parte civilă formulată de S. Clinic de R. Cluj-N. (f. 131-137).
Din această perspectivă, solicitarea formulată de asigurator, de a se constata că S. Clinic de R. Cluj-N. s-a constituit parte civilă, în cauză, în mod tardiv nu poate fi primită raportat la faptul că acesta a fost citat pentru prima dată în cauză pentru termenul din 19.09.2013, termen pentru care s-a constituit parte civilă. Independent de prevederile art. 15 V.C.pr.pen., prevederi care statuau că se poate face constituirea de parte civilă în tot cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare în fața instanței, nu îi poate fi imputată părții civile S. Clinic de R. împrejurarea că s-a constituit parte civilă în cauză abia după pronunțarea instanței asupra laturi penale. De altfel, în cauză nu s-a procedat la citirea actului de sesizare al instanței raportat la faptul că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.
Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile ce vizează cuantumul despăgubirilor civile stabilite de instanța de fond, critici formulate atât prin motivele de apel ale asiguratorului, cât și prin motivele de apel ale părții civile.
Astfel, pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reținut că partea civilă a suferit în urma accidentului un prejudiciu de ordin material constând în contravaloarea tratamentului medical necesar refacerii, cheltuieli medicale, medicamente, examinări și dispozitive medicale, kineto-terapie, toate aceste cheltuieli fiind cuantificate în mod corect de instanța de fond la suma de 25.000 lei.
În ceea ce privește prejudiciul moral cauzat părții civile, ca urmare a accidentului suferit, părții civile i-a fost deteriorată viața, fiind imobilizat la pat mai multe luni, perioadă în care a fost necesară prezența permanentă a unei persoane care să se ocupe de îngrijirea sa. De asemenea, acesta a parcurs o perioadă de recuperare fizică de mai multe luni, viața profesională fiindu-i afectată și fiind nevoit să își găsească un alt loc de muncă adaptat noii sale condiții fizice.
Accidentul de circulație suferit de partea civilă cu consecințe asupra sănătății acesteia pe termen lung a fost de natură să o priveze pe aceasta și pe familia ei de avantajele unei vieți normale, atrăgând după sine schimbarea în mod negativ a vieții sociale și de familie.
În consecință, Curtea apreciază că suma acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale, aceea de 400.000 lei este de natură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a părții vătămate pentru prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost produs acesteia.
Este neîntemeiată de asemenea, și critica formulată de inculpat ce vizează înlăturarea obligație sale de a achita contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, raportat la prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere prevederile art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., apelurile declarate în cauză de asigurator, partea civilă și inculpat vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 275 pct. 4 alin. 2 C.pr.pen. vor fi obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. B., asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A. si partea civilă S. M. împotriva sentinței penale nr. 667 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei D..
Obligă pe apelanți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. B. C. I. L. A. S.
Red.MB/dact.MS
5 ex./21.05.2014
Jud.fond: C.I.M.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
