Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1098/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1098/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 844/219/2011

ROMANIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1098/A/2014

Ședința publică din 3 decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. V. A., judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER: L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin

PROCUROR: S. D.

S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria D., partea vătămată T. M. C., partea civilă S. C. Județean de Urgență Tg.M. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva sentinței penale nr.432/26.05.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind pe inculpatul T. Z., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., județul C., din 08.03.2011 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident in urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără mcuvințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art 184 al. (2) și (4) cod penal, respectiv art. 89 al (1) din Q.U.G. 195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 432 din 26.05.2014 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 Cod penal, în infracțiunea de vătămare din culpă prev.de art.184 al.1 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul T. Z. fiul lui I. și A.- A. născ.la 20.02.1974 în C.-N., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, studii 10 clase, administrator de firmă, domiciliat în C.-N. ..15 . pedeapsa de:

- 120 zile amendă și stabilește 50 lei pentru o zi amendă - inculpatul va executa pedeapsa amenzii în cuantum de 6000 lei, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în modalitatea prev.de art.196 al.2 și 3 Cod penal nou, cu aplic. art.5,61,75 al.2 lit.b și art.76 din Noul cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.184 al.2,4 cod penal din 1969;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.61 al.1 cod penal privind consecințele neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii;

În temeiul art.397 rap.la art.25 al.1 Cod proc.penală, combinat cu art.998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile T. M. C. domiciliat în C.-N. ..28-30 și a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de protecție a victimelor străzii, în calitate de garant și parte responsabilă civilmente să achite părții civile cu titlu de despăgubiri suma de 6.250 lei daune materiale, și 5000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale;

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului prin apărător de introducere în cauză ca parte responsabilă civilmente a administratorului drumului, C. L. al comunei Bobâlna județ C..

În temeiul art.276 Cod proc.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de protecție a victimelor străzii, să achite părții vătămate cu titlu de cheltuieli judiciare 10.750 lei onorariu avocațial și 578 lei onorariu pentru expertul judiciar asistent.

În temeiul art.274 al.1 și 3 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de protecție a victimelor străzii, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul penal deschis prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., județul C., din 08.03.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. Z., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident in urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără mcuvințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art 184 al. (2) și (4) cod penal, respectiv art. 89 al (1) din Q.U.G. 195/2002, republicată, reținându-se că inculpatul T. Z. a condus un autoturism pe drumurile publice, provocând un accident de circulație în urma căruia o persoană care se afla în autoturismul condus de el a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 55 - 58 zile îngrijiri medicale, punându-i viata în primejdie,

Analizând probele dosarului instanța a reținut următoarele:

La data de 06.09.2009, în jurul orelor 15,00 inculpatul T. Z., s-a întâlnit cu mai mulți prieteni, între care partea vătămată T. M. C. și martorii Sâncrâian M., D. N. A., la cabana familiei martorului Hitian R. din localitatea Tănoiu, corn, Jichișu de Jos, jud. C..

În jurul orelor 16,00 – 17,00 s-au hotărât să facă o plimbare prin împrejurimi, cu autoturismele de teren. În autoturismul condus de Hitian Ronald marca Nssan Patrol cu nr, de înmatriculare de Franța, s-a urcat pe locul din dreapta față D. N. A., iar pe bancheta din spate T. M. și S. M. în autovehiculul condus de inculpatul T. Z., marca Nissan Patrol cu nr._de înmatriculare_ s-a urcat o persoană pe nume S., după care au plecat în plimbare pe dealuri.

La un moment dat, s-au oprit și au făcut o mică pauză, coborând din autoturisme, înainte de a-și continua traseul, unii dintre pasageri și-au schimbat locurile din autoturisme.

În autoturismul condus de inculpatul T. Zoltarr pe locul din dreapta față s-a așezat D. N. A. iar în spate, în partea stângă s-a așezat S. M. iar în dreapta partea vătămată T. M. C. fără să se afle vreo banchetă fiind numai o roată de rezervă a autoturismului. Autoturismul condus de către inculpat era prevăzut doar cu două locuri, în partea din față, în autoturismul condus de Hitian Ronald pe locul din dreapta față s-a urcat persoana pe nume S..

Primul autoturism care s-a pus în mișcare a fost cel condus de Hitian Ronald după care a plecat și inculpatul însoțit de cei trei pasageri. După ce au mers pe dealuri, testând mașinile, au intrat pe drumul public din satul Cremenea, iar la un moment dat, într-o curbă, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de_ drum, si mizând în mod nejustificat pe abilitățile sate, inculpatul T. Z. a pierdut controlul autoturismului, intrând în șanțul din partea dreaptă a drumului în sensul lui de mers, lovind un cap de pod din lemn după care s-a răsturnat în șanț.

Martorii R. T. și R. R. au declarat că, în data de 06.09-2009, în jurul orelor 1730 se aflau pe banca din fața locuinței cu nr. 3 din localitatea Cremenea. Martorii susțin că din autoturismul răsturnat au teșit două persoane, după care, deplasându-se la autoturism, au observat că o a treia persoană se târa afară din autoturism iar a patra persoană (partea vătămată - T. M.) se afla cu jumătatea corpului ieșită din autoturism prin geamul portierei stânga spate iar picioarele îi erau prinse în autoturism, fiind scos afară de cei trei ocupanți și de către vecinul lor, martorul P. S.. Acesta din urmă confirmă declarațiile celorlalți martori anterior menționați (filele 62-68).

În urma investigațiilor și verificărilor efectuate, s-a stabilit că autoturismul a fost condus de inculpatul T. Z., iar ca pasageri în autoturism se aflau partea vătămată Tînăvean M. C. și martorii D. N. A. și S. M..

Inculpatul, fiind accidentat, a fost transportat cu un autoturism de ocazie la Clinica de Neuro-Chirurgie C. conform biletului de ieșire din spital (fila 88), Partea vătămată T. M. C., pasager în autoturismul condus de inculpat, fiind accidentat a fost transportat la S. C. Județean de Urgență C. -Clinica Chirurgie 1- Secția ATI, fiind diagnosticat cu politraumatism prin accident rutier, TCC grad neprecizabil, plagă contuză în regiunea occipitală, traumatism toraco-abdominal, fracturi toracice multiple, contuzie hepatică, contuzie pulmonară fiind Transportat ulterior la S. C. Județean Tîrgu M..

Conform raportului de expertiză medico-legală. nr.9566/II/b/280/2009 din 15.03.2010 al IML Clui-N. partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 55-58 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punând în primejdie viața victimei.

Fiind audiată, partea vătămată T. M. confirmă cele sus-menționate dar declară că în timpul aceleași zile, înainte și în timpul deplasării cu autoturismele au consumat băuturi alcoolice atât el cât și ceilalți ocupanți ai autoturismelor inclusiv conducătorii auto, aspecte neconfirmate de nici unul dintre martorii audiați. Martorul Hitian Ronald, declară că inițial inculpatul a refuzat să ia în mașina partea vătămată, insa aceasta a insistat și s-a urcat în partea din spate, pe roata de rezervă. După ce au ajuns în localitatea Maia, după aprox. 500 m, a observat că inculpatul T. Z. nu mai apare în spatele lui, fapt ce 1-a determinat să se întoarcă să vadă de ce nu mai vine, întocându-se a observat că în localitatea Cremenea, autoturismul condus de inculpat este răsturnat pe partea stângă a drumului în sensul de mers, iar în jurul acestuia se afla mai multe persoane, Ulterior, la fața locului a ajuns Ambulanta care a transportat victima T. M. C. Ia S. Municipal D., după care a venit și el, pentru a vedea starea acestuia. (filele51-55)

Martorul S. M. I., pasager în autoturismul condus de către inculpat, declară că în localitatea Cremenea inculpatul a pierdut controlul volanului răsturnându-se într-o curbă. După ce s-a răsturnat, martorul susține că a ieșit pe ușa din spate a autoturismului, neavând leziuni, iar la scurt timp s-a reîntors și autoturismul condus de Hitian Ronald. Martorul S. M. văzând că partea vătămată are roata de rezervă pe piept, a luat-o, iar martorul D. N. A. l-a scos din autoturism pe Tînăvean M..(filele 56-58)

În declarația de T. Z., susține că, în data de 06.09.2009 se afla împreună cu mai mulți prieteni la o plimbare pe dealuri cu două mașini de teren, el conducând autoturismul marca Nissan Patrol cu nr. de înmatriculare_ în care se afla doi prieteni pe care știe doar că îi cheamă M. (S.) și M.{T.), în fața lor se afla prima mașina, condusă de către Hitian Ronald iar când au ajuns pe drumul comunal din localitatea Cremenea, ., într-o curbă, fiind criblură pe marginea drumului, a derapat, și încercând să redreseze autoturismul s-a răsturnat, pierzându-și cunoștința, trezindu-se într-un autoturism care-l transporta spre Clinica de Neurochirurgie C., rămânând internat până a doua zi (fila48)

Inculpatul a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice înainte sau după producerea accidentului, în cauză nu au fost prelevate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cu prilejul audierii în calitate de inculpat, acesta susține că partea vătămată T. M. precum și martorul S. M. au insistat să se urce în spate, deși nu erau scaune în mașină, aceștia susținând că nu e nici o problemă. Deși, inculpatul declară că a obținut nenumărate premii la diferite concursuri de offroad și le-a spus celor doi pasageri că nu îi poate lua în mașină, susține ca nu știa că avea obligația de a nu-i transporta conform legislației rutiere.

Se consideră ca fiind lipsite de temei afirmațiile inculpatului întrucât în cauză nu există nici o dovadă în sensul în care inculpatul ar fi fost obligat să transporte partea vătămată, în momentul în care inculpatul a acceptat să transporte partea vătămată pe un loc care nu era destinat pasagerilor și în lipsa unei centuri de siguranță și-a asumat riscul. Date fiind condițiile de transport, lipsa banchetei din spate, imposibilitatea folosirii unei centuri de siguranță, cu atât mai mult inculpatul trebuia să manifeste prudență în conducerea autoturismului.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 39 al- (1) din G,U,G. 195/2002, republicată, în cauză urmează a se dispune scoaterea de sub urmărire penală fiind incidente dispozițiile art. 45 alin.2 cod penal, respectiv starea de necesitate. Astfel acesta a comis fapta pentru a salva de la pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa. Conform biletului de ieșire din spital, inculpatul T. Z. a fost internat la secția neurochirurgie, S. C. Județean C., în data de 06.09.2009, adică în ziua accidentului, cu diagnostic politraumatism prin accident rutier, TCC minor grad 1, traumatism toracic (fila 88).

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de proba: proces - verbal de sesizare din oficiu (fila 10), proces verbal cercetare la fața locului (fila 11-13),planse foto(f.15-31), raport expertiză medico-legală(filele 34-37), declarațiile inculpatului (filele 47-48;84-87), declarație parte vătămată (fila 40-43), declarație parte vătămată (filele 94-101),declarație parte civilă(fila40-43),declarație martori (filele 51-55; 56-58;62-64; 65-67;6S-69;),proces verbal de consemnare a actelor premergătoare(fila 80).

În drept, fapta inculpatului T. Z. de a conduce un autoturism pe drumurile publice, provocând un accident de circulație în urma căruia o persoană care se afla în autoturismul condus de el a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 55 - 58 zile îngrijiri medicale, punându-i viata în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.și ped. de art. 184 ai (2) si (4) din Codul Penal.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta din culpă, cu prevedere, neputându-se spune că acesta nu a prevăzut că, transportând partea vătămată pe un loc fără scaun si fără a se putea utiliza centura de siguranță, ar putea duce la vătămarea integrității corporale a pasagerului. Inculpatul nu a acceptat rezultatul și a socotit fără temei că nu se va produce, mizând probabil pe abilitățile sale de șofer profesionist, ceea ce s-a dovedit însă a fi o premisă greșită.

Dupa ce i s-a adus la cunoștință prev. art. 76 alin.2 din C.p.p. partea vătămată T. M. s-a constituit parte civila cu suma de 200.000 euro (fila 42).

S. C. Județean de Urgență C. se constituie parte civilă cu suma de 6685,07 lei.(f.94-95)

S. C. Județean de Urgență Târgu-M. s-a constituit parte civilă cu suma de 29.464,86 lei.(fila 96)

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului care are 37 de ani, cetățenia română, studii 10 clase, ocupația administrator firmă, și nu are antecedente penale.

Raportat la a ceste considerente la limitele speciale prevăzute pentru a ceastă infracțiune, instanța l-a condamnat pe inculpatul T. Z. la pedeapsa de:

- 120 zile amendă și stabilește 50 lei pentru o zi amendă- inculpatul va executa pedeapsa amenzii în cuantum de 6000 lei, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în modalitatea prev.de art.196 al.2 și 3 Cod penal nou, cu aplic. art.5,61,75 al.2 lit.b și art.76 din Noul cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.184 al.2,4 cod penal din 1969;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.61 al.1 cod penal privind consecințele neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii;

Instanța a respins ca neîntemeiată cerea inculpatului prin apărător de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă în modalitatea prev.de art.184 al.2,4 cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev .de art.184 al.1 cod penal, dat fiind că, raportul IML a concluzionat că prin leziunile cauzate s-a pus în primejdie viața victimei.

În temeiul art.397 rap.la art.25 al.1 Cod proc.penală, combinat cu art.998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile T. M. C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu F. de protecție a victimelor străzii, în calitate de garant și parte responsabilă civilmente să achite părții civile cu titlu de despăgubiri suma de 6.250 lei daune materiale, dovedite cu actele de la dosar, pentru diferența de pretenții materiale partea civilă nu a făcut nici un fel de probă. De asemenea va mai fi obligat inculpatul în solidar cu F. de protecție a victimelor străzi să achite părții civile 5000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, apreciindu-se că raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale natura leziunilor cauzate, a ceastă sumă va constitui o justă reparație pentru suferințele fizice și morale îndurate.

S-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului prin apărător de introducere în cauză ca parte responsabilă civilmente a administratorului drumului, C. L. al comunei Bobâlna județ C..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria D., partea civilă S. C. de Urgență Târgu M., partea civilă T. M. C. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.

Prin apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria D., a criticat sentinta atacata ca netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii penale prin care să se dispună înlăturarea cirsumstantelor atenuante si aplicarea unei pedepse cu închisoarea și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau, în ipoteza retinerii circumstantelor atenunate, să se dispună o sanctiune mai severă care să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite. S-a mai invocat si omisiunea aplicarii deciziei nr. 265/2014 a CCR privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

În motivarea apelului s-a arătat în esentă că retinerea circumstantelor atenunate este nejustificată si că pedeapsa aplicată inculpatului nu este îndestulătoare și aptă să servească scopului urmărit de legiuitor. S-a mai arătat că nelegal s-au combinat prevederi atât din vechiul cod penal, cât si din noul cod penal desi la data judecatii se pronuntase decizia nr. 265/2014 a CCR a carei aplicare este obligatorie.

Partea civilă T. M. C. a criticat setinta apelata ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii si admiterea în totalitate a acțiunii civile.

În motivarea apelului partea civilă T. M. C. a arătat că pedeapsa amenzii aplicata inculpatului este prea blândă raportat la toate împrejurările comiterii faptei si la consecințele acesteia, având în vedere culpa exclusiva a inculpatului si urmările cauzate, iar cu privire la latura civilă, a probat cu înscrisuri si a justificat sumele pretinse în întregime.

Partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M.a criticat sentinta instantei de sub sub aspectul omisiunii pronuntării asupra actiunii civile formulate, solicitând pronuntarea unei decizii prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 29.464,86 lei suportate cu spitalizarea părții vătămate, precum șl a dobânzii legale, calculate de la data acordării asistenței medicale și pană ta data plăti efective, pentru următoarele

În motivarea apelului s-a arătat că desi a formulat actiune civilă în cauză, instanta de fond a omis a se pronunta asupra acesteia, pretentii invocate fiind probate cu foaia d eobservatie si decontul cheltuielilor suportate, iar plata dobânzilor derivă din dispozitiile art. 119 alin. 1 șl alin. 3 din Codul de Procedură Fiscală.

Partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII a solicitat desființarea parțială a sentintei apelate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reconsiderarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile Tirnavean M. C., în sensul corectei individualizări a acestora, reducerea cuantumului daunelor materiale acordate părții civile T. M. C., proporțional cu gradul său de culpă în producerea accidentului; înlăturarea obligării FPVS de la plata cheltuielilor de judecată către Statul Român și către partea civilă T. M. C..

În motivarea apelului s-a invocat calitatea sa de garant, astfel că instanța trebuia să cuantifice daunelor morale în persoana inculpatului, persoana responsabilă de producerea prejudiciului, și nu în considerarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, care garantează plata acestora, că partea civilă T. M. C. a avut o contribuție determinantă la producerea propriului prejudiciu, ceea ce impune diminuarea cuantumului daunelor morale si materiala acordate acestuia, că se impune exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare conform prevederilor art.454 NCPC, că între FPVS și inculpat nu există o răspundere civilă solidară în sensul art. 1443 NCC si că nivelul onorariului avocațial pentru reprezentantul convențional al părțiii civile T. M. C. este extrem de ridicat (10.750 lei), nefîind probat cu documente fiscale justificative, nu exista dovada necesității acestora și nici dovada plății.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea infracțiunii care face obiectul cauzei.

Solicitarea de a se reține și culpa concurentă a victimei nu poate fi primită deoarece nu s-a putut stabili existența unui raport de cauzalitate între producerea evenimentului rutier și a consecințelor acestuia și faptul că victima era pozitionată în masina într-o zona fără banchetă și nu a purtat centura de siguranță.

Dimpotrivă, s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza situată peste limita legală admisă și neadapatată condițiilor de drum a autoturismului condus de inculpat, acesta intrând într-o curbă periculoasa cu o viteză mult peste limita legală admisă.

Curtea reține că atâta timp cât inculpatul nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul, în sensul că nu a dat dovadă de diligență prin luarea tuturor măsurilor în vederea evitării oricărui pericol, faptul că victima se afla în partea din spate a masinii, asezata pe roata de rezerva si fără centură de siguranta, nu poate conduce la concluzia culpei concurente a acesteia la producerea evenimentului rutier.

Inculpatul avea obligația de a prevedea, aceasta fiind izvorâtă din obligația de diligență prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. De asemenea sunt incidente și dispozițiile art. 123 lit. b din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 potrivit cărora conducătorul auto este obligat să reducă viteza de circulație în curbe deosebit de periculoase, lipsite de vizibilitate; în afara indicatorului arătat, pe sectorul de drum respectiv era și indicatorul de presemnalizare „curbă la stânga si curbă la dreapta”, ceea ce impunea în mod obligatoriu adaptarea vitezei de deplasare de către conducătorul auto la o viteza adecvată pentru efectuarea virajului în condiții de siguranță – viteza apreciată de administratorul drumului public la maxim 30km/h, fiind în interiorul localității

Întrucât inculpatul a condus cu o viteză de 70 km/h (f. 440 fond) și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, acesta și-a încălcat obligația de diligență .

Având obligația de a prevedea rezultatul socialmente periculos, inculpatul avea în concret și posibilitatea de a-l prevedea și evita. Aceasta deoarece prin raportare la împrejurările concrete (conducerea pe un traseu uscat, suprafata din asfalt, cu vizibilitate bună ) și la calitățile inculpatului (șofer profesionist, cu experiență în cursele off-road), se poate concluziona că agentul model ar fi condus cu o viteză legală pe care ar fi adaptat-o la condițiile de drum și ar fi evitat producerea evenimentului rutier.

Referitor la culpă, Curtea observă că aprecierea vinovăției sub forma culpei s-a stabilit corect după observarea criteriilor prevăzute de lege, și anume: dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul și dacă putea să-l prevadă.

Obligația de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele normative care reglementează exercitarea anumitor activități (conducător auto, electrician, medic, farmacist). Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală, în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta, pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului ( pregătire, experiență de viață) avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

În acest context, Curtea observă că la momentul producerii evenimentului rutier și a consecințelor acestuia, existau mai multe dispoziții legale, legate de obligațiile ce reveneau inculpatului ca si conducător auto. Aceste dispoziții aveau ca scop tocmai prevenirea și, pe cât posibil, înlăturarea condițiilor ce ar fi putut favoriza producerea unui rezultat periculos pe timpul deplasării în trafic, dispoziții legale pe care inculpatul le-a încălcat și care au avut drept consecință producerea rezultatului socialmente periculos.

Ca atare, concluzia care se desprinde din rapoartul de expertiză criminalistică este aceea că inculpatul putea prevedea producerea evenimentului rutier dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum existente în acel moment, astfel încât să aibă în permanenta controlul asupra vitezei de deplasare și să poată înscrie autovehiculul pe o traiectorie conformă segmentului de drum parcurs, prevenind astfel apariția fenomenului derapare.

Din coroborarea declarațiilor date în fața instanței de către martorii P. S. (fila 351), Hitian Ronald (fila 382), S. M. (fila 383) și R. T. (fila 384), rezultă că autoturismul condus de inculpat s-a răsturnat în momentul în care acesta a încercat să abordeze o curbă la stânga din cauza drumului care avea pietriș și criblură pe acostament.

Pe de altă parte, în momentul în care inculpatul a acceptat să transporte persoane pe un loc care nu era destinat pasagerilor și în lipsa unei centuri de siguranță, acesta și-a asumat un risc, asa că. date fiind aceste condiții de transport, cu atât mai mult inculpatul trebuia să manifeste prudentă în conducerea autovehiculului, iar nu să circule cu o viteză mai mult decât dublă față de cea maximă admisă pe porțiunea respectivă de drum și mai ales într-o curbă deosebit de periculoasă.

Asa fiind, inculpatul a încălcat obligația de diligență prevăzută de art.48 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorii auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și art.123 lit. b și i din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 (potrivit cărora conducătorul auto este obligat să reducă viteza de circulație în curbe deosebit de periculoase, lipsite de vizibilitate).

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 9566/II/b/280/15.03.2010 a IML C. N. (f. 34-37dos.u.p.) victima T. M. C. a suferit în urma evenimentului rutier cauzat de inculpat leziuni traumatice constând în: politraumatism prin accident rutier; traumatism cranio-cerebral; contuzie-dilacerare lob parietal stg; contuzie lob frontal stg; fractură arc posterior C2 bipediculară; insuficiență respiratorie acută;sindrom de aspiratie pulmonara; pleurezie bilaterală medie cu atelectazie pulmonara posterioare bilateral; fracturi costale multiple hemitorace dr; fractură cu deplasare col humeral drept operat; . apofizei transverse lombare; contuzii hepatice; colecție lichidiană în fundul de sac Douglas”, leziuni care au necesitat 55-58 zile îngrijiri medicale, (timp în care se include si extragerea materialului de osteosinteza”, au putut fi produse în conditiile unui accident rutier si au pus în primejdie viata victimei.

Așa fiind, prima instantă corect a stabilit că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului, iar fapta acestuia care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranță pe drumurile publice în scopul evitării oricărui pericol, încălcând prevederile legale arătate, a accidentat victima producându-i leziuni ce au avut caracter tanatogenerator constituie infracțiunea de vătămare corporala din culpa, faptă prevăzuta si pedepsita de prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal.

Curtea consideră că s-a făcut o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 5 C.pen., noua reglementare fiind mai favorabilă sub aspect sanctionator, pedeapsa fiind închisoarea alternativ cu amenda spre deosebire de vechiul cod penal care prevedea doar pedeapsa închisorii, în aceleasi limite ca în prezent.

Curtea consideră că retinerea circumstantelor atenunate nu se justifică. Aplicarea dispozițiilor art. 75 al. 2 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În cauză, nu poate fi omisă modalitatea de comitere a faptei, respectiv conducerea cu viteză excesivă și prin supraestimarea propriilor abilitati, fapt ce denotă un comportament absolut iresponsabil și care explică producerea evenimentului tragic. De asemenea, atitudinea inculpatului care a încercat să minimalizeze până aproape la înlăturare culpa sa în producerea urmărilor faptei sale asupra victimei penale, încercând să justifice urmarea produsă prin diverși factori din care culpa vicitmei sau cea a administratorului drumului s-a conturat cu pregnanță, toate evidențiind o totală lispă de empatie cu victima.

Prin urmare, apreciem că pentru realizarea unei individualizări corespunzătoare a pedepsei și care să ducă la realizarea scopului procesului penal, se impune aplicarea față de inculpat a unei pedepse într-un cuantum mult sporit și fără retinerea circumstantelor atenunate si care să fie corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului.

Curtea consideră că mentinerea unei pedepse constând în amendă penală este suficientă si justă, proportională cu gravitatea faptei și în acord cu caracterizările favorabile inculpatului care nu are antecedente penale și se bucură de referințe pozitive.

Cu privire la cuantmul sancțiunii se apreciază că pedeapsa de 9000 lei amendă penală (corespunzătoare a 180 zile amendă a câte 50 lei pe zi) este în măsură să îndeplinească scopul de prevenție, precum si funcțiile de constrângere, de reeducare si exemplaritate.

Cu privire la latura civilă, în conformitate cu prevederile art. 19 al.5 C.proc.pen., repararea prejudiciului material si moral se face "potrivit legii civile", ceea ce înseamna ca legea penala trimite atât la dispozitiile civile de drept material care reglementeaza raspunderea civila delictuala (art. 1357 Cod civil), cât si la cele de drept procesual civil, derogarile în materie de procedura rezultate din alaturarea actiunii civile actiunii penale fiind expres reglementate în Cod procedura penala.

Rezultă, deci, că temeiul raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma savârsirii infractiunii îl constituie temeiul general al raspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede ca " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” si art. 1391 al. 1 cod civil referitor la repararea prejudiciului nepatrimonial care arată că ”în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Cerintele legii impun ca persoana care a savârsit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savârsirea faptei, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din însasi redactarea art. 1385 C.civ. care, referindu-se la întinderea reparației statuează că ”prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Astfel, pentru a fi angajata raspunderea inculpatului pentru daunele suferite de partea civila, trebuie sa fie îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 1357 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Fapta ilicita consta în actiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice cu încălcarea dispozițiilor legale si care a avut drept consecință producerea unui de leziuni victimei care au necesitat pentru vindecare 55-58 zile de îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții acesteia.

Între aceasta fapta ilicita si prejudiciul produs exista un raport de cauzalitate, actiunea inculpatului cauzând victimei daune materiale și morale.

Existenta vinovatiei inculpatului a reiesit din analiza laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala, fapta fiind savârsita sub forma culpei cu prevedere.

Principiul reparării integrale a prejudiciului impune obligația înlăturării tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite sau a împrejurării care le-a generat, în scopul repunerii victimei în situația anterioară. Repararea integrală presupune ca în primul rând să fie stabilită întinderea prejudiciului cert. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și totodată poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, adică acelea care s-au produs în totalitate până la momentul la care se solicită repararea lor. De asemenea sunt certe și prejudiciile viitoare care, deși nu s-au produs, este sigur că se vor produce putând fi evaluate pe baza unor elemente îndestulătoare.

În ceea ce privesc despăgubirile pentru daune materiale acestea sunt supuse unei riguroase probatiuni, sarcina probei cazand in sarcina partii civile, or din aceasta perspectiva instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost produse probe care să demonstreze că prin fapta inculpatului s-au cauzat daune materiale în cuantumul pretins de partea civilă T. M. C..

Curtea observă că probele invocate în sprijinul petitului privind daunele materile de la filele 288-311 din dosarul de fond, fac dovada partială a prejudiciului material, în limita celor stabilite de instanță. Deși exista numeroase recomandări medicale pentru achizitia de medicamente pentru tratarea unuo afectiuni de natură psihică, nu s-a probat că între evenimentul rutier si acele afectiuni, chiar daca au debutat după accident, există legătură de cauzalitate. Mai mult, nu s-a probat achizitionarea acelor medicamente, iar pentru o parte există mentiunea „eliberat Rp compensat” (f.290). La fel, s-a făcut vorbire despre achizitia unui cărucior cu rotile sau a unui aparat special pentru sustinerea gâtului, fără însă a aduce probe certe în acest sens, proba testimonială nefiind suficientă deoarece bunuri de felul acestora, dat fiind specificul lor, nu pot fi achizitionate decât din unităti specializate cu eliberarea corespunzătoare a documentatiei aferente.

În final, martorii audiati fac vorbire despre cheltuirea unei sume de 10.000 euro însă apreciarea acestora este una globală, iar putinele precizări sunt generale.

În privința daunelor morale solicitate instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții vătămate i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința fizică și psihică generată de vătămarea sănătății și integrității fizice și corporale. Astfel, în speță este vorba de un prejudiciu datorat încălcării dreptului la integritate corporală și la sănătate, prejudiciu care are o alcătuire mixtă: pe de o parte care o componentă economică și pe de altă parte are o componentă morală, ambele fiind reparabile prin acordarea unor sume sub formă de despăgubiri bănești sau mai corect spus compensații bănești.

Întrucât legiuitorul român nu a prevăzut nici un criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral în literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral legate de: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările speței, or în cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatului s-a cauzat o traumă fizică și psihică severă părții civile.

În cauză, părtii civile i-au fost cauzate leziuni descrise mai sus, iar toate aceste efecte suportate de partea civilă au fost compensate prin acordarea unor daune morale ce reprezintă pretium doloris, nivelul stabilit fiind corespunzător prejudiciului real încercat de partea civilă și care reflectă fidel suferința acesteia, constituind totodată o reparatie justa si fiind în măsură să asigure o compensație suficientă și echitabilă.

Cu privire la prejudiciul estetic și de agrement, respectiv existenta unor cicatrici si interzicerea practicării unor sporturi extreme, se observă că în actele medicale nu s-a mentionat existenta uno asemenea urmări sau recomandări. Este adevărat că victima a depus o . fotografii la dosar, însă nu se cunoaste persoana fotografiată si nici dacă, victima fiind, fotografiile sunt actuale și nu imediat accidentului, situatie în care ar fi de presupus că acele urme ar fi dispărut.

Asa fiind, Curtea concluzioneaza că soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268), iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază ca fiind nejustificată majorarea cuantumului acestei sume.

Cu privire la actiunea civilă a Spitalului C. de Urgență Târgu M., potrivit constituirii de parte civilă (f. 96 dos.u.p.) făcută în termen legal, serviciile medicale acordate victimei în suma de 29,464,86 lei sunt probate cu decontul de cheltuieli, foaia de observație clinică, foile de evoluție și tratament, buletinul de analize, foaia de îngrijire a pacientului, foaia de decont a materialelor sanitare și alte acte medicale (f. 97-101 dos.u.p.)., astfel: 628,92 lei cheltuieli de spitalizare în UPU Smurd din 11.09.2009; 27.074,26 lei cheltuieli în Secția Clinică ATI în perioada 11.09._09; 934,06 lei cheltuielie în Secția Ortopedie și Traumatologie în perioada 14.02._10; 827,62 lei cheltuieli în Secția Clinică ATI în perioada 15.02._10.

Curtea constată că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind asigurarea sănătății populației, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Pentru recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei (suportate inițial de bugetul asigurărilor de sănătate), textul din legea specială prin raportare la art. 1593 alin. (1) din C.civ. consacră o dublă subrogație legală a spitalului în drepturile casei de asigurări care, la rândul său, este subrogată de drept în drepturile victimei decurgând din prejudiciile aduse sănătății acesteia.

Astfel, dacă se constată întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, în sensul art. 1349 alin. (1) și (2) corob. cu art. 1357 din C. civ., inculpatul va fi obligat direct față de spital la repararea pagubei.

În cauză, instanța a constatat existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpat față de persoana vătămată, faptă care a condus la vătămarea corporală a celui din urmă și la acordarea de servicii medicale acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență M., cauzându-se un prejudiciu material direct unitătii sanitare, prejudiciu care se reflectă în patrimoniul spitalului, ca urmare a subrogației legale rezultate din suportarea contravalorii serviciilor medicale din bugetul asigurărilor de sănătate. Legătura de cauzalitate este evidentă, iar vinovăția sub forma culpei reiese din cele menționate anterior.

Prejudiciul cauzat casei de asigurări a devenit cert la data la care a încetat acordarea de servicii medicale victimei, anume data externării, când se cunoșteau în ce au constat serviciile medicale prestate victimei și, implicit cheltuielile aferente (care rezultă din aplicarea H.G. nr. 429/2008 și a Ordinului Min. Sănătății nr. 1100/2005 prin raportare la contractul de furnizare a serviciilor medicale încheiate cu casa de asigurări de sănătate).

Cu toate acestea, instanta de fond a omis a solutiona actiunea civilă a părtii civile mentioante.

În concluzie, în conformitate cu art. 397 alin. (1) din N.C.P.P., art. 25 alin. (1) din N.C.P.P. și art. 19 alin. (5) din N.C.P.P. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 din C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind asigurarea sănătății populației, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, se va acțiunea civilă în procesul penal formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență M. și se va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii să plătească părții civile S. C. de Urgență Târgu M. suma de 29.464,86 lei cu titlu de despăgubiri la care se aplică dobânzile legale aferente începând cu data externării părții vătămate T. M. C. și până la achitarea efectivă.

Referitor la dobânda legală solicitată de spital, trebuie observat că potrivit art. 1385 din C.civ. prejudiciul se repară integral, și trebuie să cuprindă pierderea suferită și câștigul pe care în condiții normale (în lipsa faptei ilicite) le-ar fi putut realiza.

Dreptului la reparație îi sunt aplicabile regulile executării obligațiilor în general, în conformitate cu art. 1381 alin. (3) din C.civ., astfel că și în cazul răspunderii civile delictuale devin aplicabile prevederile art. 1535 din C.civ., din care rezultă că, în situația în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii calculate până la momentul plății.

Dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal va curge din ziua ulterioară scadenței, anume data externării, când prejudiciul a devenit cert, deoarece serviciile medicale acordate victimei (a căror contravaloare era prestabilită) erau certe de la această dată.

Susținerile că în mod greșit instanța de fond a obligat FPVS în solidar cu inculpatul, la recuperarea prejudiciului, inclusiv la acoperirea cheltuielilor de judecată, sunt total nefondate deoarece prin Recursul în Interesul Legii nr. 3/2010, se prevede expres că FPVS are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat chiar și singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. Ori ca parte responsabilă civilmente dobândește toate drepturile și obligațiile pe care le presupune această calitate.

Aceasta și în raport de prevederile art. 19 alin. 2 și art. 20 alin. 8 din Codul de procedură penală, care prevăd în mod expres faptul că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente.

Partea responsabilă civilmente, la fel ca inculpatul, poate fi și este obligată în solidar cu acesta la acoperirea întregului prejudiciu cauzat părții civile într-un proces penal și implicit este ținută a acoperi, tot în solidar, cheltuielile de judecată ocazionate cu procesul în sine de către partea civilă. Această obligație este expres prevăzută de art 276 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală.

În altă ordine de idei, obligația solidară există, contrar celor susținute de FPVS, chiar în considerarea dispozițiilor art. 1444 din Noul Cod civil, care stipulează că „există solidaritate chiar dacă debitorii sunt obligați sub modalități diferite".

Nu trebuie omis faptul că ne aflăm într-un proces penal, care are un scop mult mai amplu decât tranșarea unor pretenții civile pe cale amiabilă, anume are drept scop principal pedepsirea, tragerea la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni și, în măsura în care prin infracțiune s-a produs un prejudiciu, acoperirea acestuia. Ori aceasta nu dă dreptul FPVS de a invoca faptul că sunt exonerați de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a fost avizată anterior dauna spre soluționare pe cale amiabilă. Atâta vreme cât este pe rol procesul penal, care este guvernat de regulile anume prevăzute de Codul de procedură penală, care se completează, în privința laturii civile, cu dispozițiile Codului Civil, FPVS, în măsura în care inculpatul este găsit vinovat, este ținut, ca parte responsabilă civilmente, să răspundă în solidar cu acesta în latura civilă.

Tot în acest context, este de observat că se invocă prevederile art. 454 NCPC, susținându-se de Fond faptul că nu ne-am adresat lor în prealabil pentru avizarea daunei și implicit nu i-am pus în întârziere. Față de aceste susțineri ale Fondului, arătăm că ele nu pot fi primite de instanța penală în fața căreia se soluționează acțiunea civilă, pe de o parte pentru că în ceea ce privește procedura aplicabilă, aceasta va fi cea prevăzută de Codul de procedură penală, iar pe de altă parte, chiar dacă pur ipotetic s-ar invoca dispozițiile art. 454 C. pr. Civ., acestea nu sunt incidente în prezenta speță, atâta vreme cât vorbim de răspundere civilă delictuală (având în vedere fapta ilicită săvârșită de inculpatul T. Z.), în această materie fiind evident faptul că nu este necesară vreo punere în întârziere a debitorului, acesta fiind de drept pus în întârziere.

Cu privire la onorariul avocatial, dovada achitării acestuia s-a făcut în fața instanței de fond, prin depunerea chitanțelor în copii conforme cu originalul, la dosarul cauzei, chiar la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, respectiv la data de 12.05.2014. Cu privire la reducerea acestuia, Curtea observă că singura motivatie invocat de FPVS este cea a unui cuantum prea ridicat, argument insuficient pentru a decide în sensul celor solicitate deoarece nu s-a făcut nicio referire la volumul de muncă al apărătorului si calitatea activitătii acestuia, criterii în raport de care se poate aprecia asupra existentei unui onorariu corespunzător sau exagerat.

În final, obligarea părtii responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat isi are temeiul în dispozitiile art. 275 al. 3 C.proc.pen. potrivit căruia ”partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.

Pentru toate aceste motive, în temeiula art. 421 pct. 1 lit. a C.proc.pen. se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria D. și partea civilă S. C. de Urgență Târgu M., iar sentinta atacată se va desființa cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante și omisiunea soluționării acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență Târgu M..

Judecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului T. Z. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 9000 lei amendă penală (corespunzătoare a 180 zile amendă a câte 50 lei pe zi).

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 C.pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea credința a pedepsei amenzii.

Se va obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii să plătească părții civile S. C. de Urgență Târgu M. suma de 29.464,86 lei cu titlu de despăgubiri la care se vor aplica dobânzile legale aferente începând cu data externării părții vătămate T. M. C. și până la achitarea efectivă.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

In temeiul art. 421 pct. 1 lit.b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă T. M. C. și partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii împotriva sentinței penale 432 din 26.05.2014 a Judecătoriei D..

Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga partea civilă T. M. C. și partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare în apel, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului în temeiul art. 275 al. 3 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria D. și partea civilă S. C. de Urgență Târgu M. împotriva sentinței penale 432 din 26.05.2014 a Judecătoriei D. pe care o desființează cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante și omisiunea soluționării acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență Târgu M..

Judecând în aceste limite, condamnă pe inculpatul T. Z. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 9000 lei amendă penală (corespunzătoare a 180 zile amendă a câte 50 lei pe zi).

Pune în vedere inculpatului dispozițiile referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea credința a pedepsei amenzii.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii să plătească părții civile S. C. de Urgență Târgu M. suma de 29.464,86 lei cu titlu de despăgubiri la care se aplică dobânzile legale aferente începând cu data externării părții vătămate T. M. C. și până la achitarea efectivă.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă T. M. C. și partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii împotriva sentinței penale 432 din 26.05.2014 a Judecătoriei D..

Obligă partea civilă T. M. C. și partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare în apel, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. V. A. L. H.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./18.12.2014

Jud.fond. R. S.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 869/2014....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1098/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1098/2014. Curtea de Apel CLUJ