Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 6726/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 412/2014
Ședința publică din data de 15 iulie 2014-07
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: N. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul R. M.-C. cu privire la Sentința penală nr. 139 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul R. M.-C., aflat în Penitenciarul Bistrița, personal și asistat de avocat din oficiu S. R. I. din cadrul Baroului Cluj în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie din data de 30.06.2014 (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul R. M.-C. arată că hotărârea pronunțată de către Tribunalul Cluj i-a fost comunicată la Spitalul Penitenciar D. în data de 15.05.2013, deși era deținut în Penitenciarul Bistrița și nu a aflat de hotărârea atacată decât cu ocazia studierii dosarului său în cadrul Penitenciarului Jilava, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de repunere în termen. Totodată, depune un memoriu la dosarul cauzei (fila 22).
Nefiind cereri sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel arătând că din dosarul cauzei reiese că deși condamnatul era deținut în Penitenciarul Bistrița, Sentința penală nr. 139/2013 i-a fost comunicată acestuia la Spitalul Penitenciar D. în data de 15 mai 2013, iar cererea condamnatului a fost formulată în data de 16 iunie 2014 fiind astfel o cerere tardivă.
Prin urmare, solicită admiterea excepției tardivității contestației.
Avocatul condamnatului R. M.-C. arată că cererea inculpatului de repunere în termenul de apel a fost formulată în temeiul art. 411 Cod procedură penală raportat la că împrejurarea că acesta nu a luat cunoștință de Sentința penală nr. 139/2013 a Tribunalului Cluj prin care i s-a judecat contestația la executare. Mai arată că deși pe filele de comunicare a acesteia apare semnătura condamnatului, acesta a luat cunoștință de sentința atacată în data de 16 iunie 2014, moment în care a formulat contestația la executare.
În ceea ce privește fondul cauzei arată că R. M.-C. depune la dosarul cauzei un memoriu prin care solicită aplicarea legii penale mai favorabile și aplicarea art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură considerând că se creează o discriminare pentru cei condamnați potrivit vechilor prevederi legale față de cei condamnați potrivit noilor prevederi legale. Asftel, pentru aplicarea unitară a legii penale solicită admiterea contestației formulate. Cu onorariu FMJ.
Reprezentantul Ministerului Public pe fondul cauzei solicită să se constate inadmisibilitatea contestației formulate de către condamnatul R. M.-C. arătând că raportat la contestațiile la executare și la pedeapsa detențiunii pe viață prevederile procedurii simplificate nu pot fi aplicate.
Condamnatul R. M.-C. solicită reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond cu o treime.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.139 din 16 aprilie 2013 Tribunalul Cluj, în baza art. 461 lit. d rap. la art. 458 C.pr.pen. a respins contestația la executare formulată de petentul condamnat R. M. F., fiul lui G. și M., născut la data de 11.04.1955, deținut în Penitenciarul G., referitoare la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1274/21.09.2007 a Tribunalului București Secția I Penală.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. P. C. M.) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentința penală nr. 1274/21.09.2007 a Tribunalului București Secția I penală și că potrivit art. 458 C.pr.pen. „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire după caz, a dispozițiilor art.12, 14 și 15 C.pen.”
Potrivit art. 3201 C.pr.pen. până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara că recunoaște în întregime faptele pentru care este trimis în judecată și că este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le însușește, caz în care are loc reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii.
În ceea ce privește aplicarea art. 3201 C.pr.pen., prin Decizia nr. 1470/08.11.2011 Curtea Constituțională a stabilit că textul acestui articol are în vedere o judecată ce aparține numai fondului și care este aplicabil doar până la pronunțarea unei hotărâri definitive, ceea ce nu este cazul în speță cât timp sentința prin care a fost condamnat petentul este anterioară Legii 202/2010, lege care a introdus art. 3201 în Codul de procedură penală, aceasta fiind deci în faza de executare.
În concluzie, contestația la executare formulată de condamnat a fost respinsă ca inadmisibilă, art. 3201 C.pr.pen. nefiind aplicabil în faza de executare a pedepselor.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. condamnatul a fost obligat la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare ce includ și onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat la data de 16.06.2014, contestație condamnatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală, apreciind că art.320 ind.1 C.p.p. a fost aplicat în mod discriminatoriu, nefiind corect ca persoanele judecate anterior intrării în vigoare a acestei dispoziții legale să nu beneficieze de aceste prevederi.
De asemenea, contestatorul a solicitat repunerea sa în termenul de contestație, întrucât hotărârea atacată i-a fost comunicată la Spitalul Penitenciar D., acesta fiind la data respectivă la Penitenciarul Bistrița, astfel că nu a luat la cunoștință despre faptul că i-a fost respinsă contestația decât cu ocazia verificării dosarului său de penitenciar, încarcerat fiind la penitenciarul Jilava.
Verificând susținerile condamnatului cu privire la aceste aspecte, constatăm că acestuia i-a fost comunicată hotărârea la data de 15.05.2013 la Spitalul Penitenciar D., dată la care condamnatul era deja transferat la Penitenciarul Bistrița ( unde s-a aflat încarcerat în perioada 12.04.2013-3.06.2013 când a fost transferat la Penitenciarul Jilava). Față de aceste împrejurări, constatăm că există dubii cu privire la data la are a luat la cunoștință condamnatul despre hotărârea pronunțată, dubii ce-i profită acestuia, cu atât mai mult cu cât în tot acest timp s-a aflat încarcerat, fapt ce i-a diminuat considerabil posibilitățile de a se informa, vom admite cererea de repunere în termenul de contestație.
Pe fondul contestației, apreciem că solicitarea contestatorului de a-i fi aplicate prevederile art.320 ind.1 C.p.p. nu poate fi primită din cel puțin două motive.
În primul rând, acesta execută o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.176lit.a C.p.vechi, dispusă prin sentința penală nr.1274/21.09.2007 a Tribunalului București, infracțiune în privința căreia nu se poate aplica prevederile art.320 ind.1 C.p.p ( fiind pedepsită cu detențiunea pe viață).
Apoi, după cum a reținut și instanța de fond, prin Decizia nr. 1470/08.11.2011 Curtea Constituțională a stabilit că textul acestui articol, art.320 ind.1 vechiul C.p.p. are în vedere o judecată ce aparține numai fondului și care este aplicabil doar până la pronunțarea unei hotărâri definitive, ceea ce nu este cazul în speță cât timp sentința prin care a fost condamnat petentul este anterioară Legii 202/2010, lege care a introdus art. 3201 în Codul de procedură penală, aceasta fiind deci în faza de executare.
Față de cele de mai sus, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată.
Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. S. R. I..
Va obliga contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul R. M. F. (fiul lui G. și M., născut la data de 11.04.1955, deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.139 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, ca urmare a admiterii cererii contestatorului de repunere în termenul de contestație.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. S. R. I..
Obligă contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. R. N. C.
red.M.R./S.M.D.
3 ex. – 16.07.2014
jud.fond.T. S.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 400/2014.... → |
|---|
