Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 384/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 18556/117/2012/a8
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 384/2014
Ședința publică din 02 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
GREFIER: N. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat de procuror D. S..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj formulată împotriva încheierii penale nr. 51 din 30 iunie 2014, cauza având ca obiect contestația la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului T. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul T. V., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul G., personal și asistat de avocat ales S. B. din cadrul Baroului Cluj, în baza împuternicirii avocațiale nr. 98 (fila 14 dosar) și de avocat ales D.-S. C. din cadrul Baroului Cluj, în baza împuternicirii avocațiale nr. 99 (fila 15 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, Reprezentantul Ministerului Public arată că menține contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Apărătorul ales al inculpatului T. V., av. D.-S. C. arată că au formulat de asemenea, o contestație împotriva încheierii nr. 51/2014 a Tribunalului Cluj, nesupusă judecății la acest termen, deși hotărârea nu i-a fost comunicată inculpatului la Penitenciarul G., acesta luând cunoștință de conținut de pe portalul instanțelor de judecată. Totodată, invocă excepția încetării de drept a măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului, av. S. B. arată că inculpatul a fost căutat acasă de autoritățile desemnate cu supravegherea măsurii arestului la domiciliu și că inculpatul nu s-a sustras, deoarece el se afla în stare de arest preventiv în Penitenciarul G..
În temeiul art. 241 alin. 1 Cod procedură penală solicită să se ia act de încetarea de drept a măsurii arestului preventiv arătând că potrivit vechilor și noilor dispoziții legale, durata măsurii arestului preventiv este de 30 de zile, inculpatul s-a aflat în executarea măsurii arestului preventiv începând cu data de 02.06.2014, motiv pentru care în data de 01.07.2014 durata măsurii a expirat. Arată că formularea contestației de către P., potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, se face în interiorul termenului de 30 de zile, instanța neprocedând la judecarea acesteia în termenul prevăzut și prin urmare, consideră că măsura arestului preventiv a încetat de drept.
Totodată, arată că o persoană trebuie arestată în baza unui mandat legal, în speță neexistând un mandat legal, iar orice fel de restrângere, încălcare a libertății unei persoane trebuie constatată de către organele judiciare și soluționată de urgență și cu precădere.
În concluzie, solicită să se ia act de încetarea de drept a măsurii arestului preventiv raportat la circumstanța intervenită, respectiv faptul că nu a fost judecată cererea Parchetului.
Apărătorul ales al inculpatului T. V., av. D.-S. C. arată că inculpatul a executat măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru o perioadă de 13 zile înainte ca aceasta să fie infirmată, iar potrivit jurisprudenței CEDO și art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, zilele de arest la domiciliu se scad din pedeapsa aplicată, astfel încât cele 13 zile de arest la domiciliu trebuie cuprinse în mandatul de executare al pedepsei. Arată că în acest sens există și un RIL din 2009 care reglementează o discuție pe textul art. 18 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală care prevede că arestul la domiciliu din străinătate se scade din durata pedepsei aplicate.
Prin urmare, consideră în ceea ce privește contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 206 alin. 6 Cod procedură penală, nefiind judecată contestația Parchetului înainte de expirarea măsurii preventive dispuse anterior.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepțiilor invocate, arătând că încheierea nr. 51 din 30 iunie 2014 a Tribunalului Cluj a fost atacată în data de 01 iulie 2014, în aceeași zi fiind comunicat un exemplar al motivelor și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Arată că a fost emisă o adresă de către Inspectoratul Județean de Poliție privind data încarcerării, după ce Curtea de Apel Cluj a admis contestația Parchetului la înlocuirea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind încarcerat în acea zi, respectiv în 02 iunie 2014. Prin urmare, consideră că această contestație este formulată în termenul legal și că măsura arestului preventiv nu a încetat de drept.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepțiilor ridicate cu privire la încetarea de drept a măsurii arestului preventiv și apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Subliniază că inculpatul T. V. este cercetat pentru 8 infracțiuni, majoritatea comise în formă continuată, perioada infracțională fiind cuprinsă între anii 2007-2012, infracțiuni îndreptate împotriva statului, cu prejudicii însemnate, respectiv infracțiuni împotriva justiției și libertății persoanelor. Arată că inculpatul T. V. a conceput și organizat întreaga activitate infracțională, că i-a angrenat și pe ceilalți inculpați și un număr mare de societăți comerciale, ceilalți coinculpați audiați de instanța de fond confirmând implicarea totală a inculpatului. Totodată, arată că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, că acesta s-a prezentat la 2 ani după ce s-a dispus măsura arestului în lipsă, nedând nici un fel de explicație cu privire la absența intervenită, acesta prezentându-se în fața organelor judiciare în momentul în care a fost modificată legislația penală.
Astfel, în temeiul principiului egalității de tratament penal cu ceilalți inculpați din cauză, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu este oportună, iar interdicția de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori din cauză este lipsită de eficiență și conținut, din moment ce soția sa este coinculpat în prezenta cauză, iar martorii sunt din anturajul familiei.
Prin urmare, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, desființarea încheierii penale nr. 51/2014 a Tribunalului Cluj și menținerea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului T. V., av. D.-S. C. solicită respingerea ca nefondată a contestației Parchetului.
În acest sens arată că instanța de fond, în mod corect a analizat că temeiurile vechi prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a, b, d, f Cod procedură penală au corespondență în Noul Cod de procedură penală, însă după 2 ani, pentru motivele arătate în încheierea nr. 51/2014 a Tribunalului Cluj, acestea nu mai pot fi susținute. Curtea de Apel Cluj nu a analizat temeiurile de arestare în baza cărora s-a dispus inițial arestarea, deși între momentul arestării și momentul confirmării mandatului au intervenit modificări legislative, preluând în integralitate contestația Parchetului și susținând că nu au intervenit elemente noi.
De asemenea, apreciază că arestul la domiciliu și arestul preventiv supun inculpatul acelorași condiții, în speță fiind vorba despre o discuție de suficiență, respectiv dacă e suficient ca T. V. să execute arestul la domiciliu și solicită să se aibă în vedere că acesta a executat deja 2 săptămâni în arest la domiciliu, moment în care soția lui s-a mutat de la domiciliul comun și nu a revenit decât în momentul în care inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul G.. Apreciază că același lucru se va întâmpla și acum, respectiv aceasta se va muta pentru ca inculpatul să respecte obligația impusă de către instanță de a nu comunica cu ceilalți coinculpați din cauză.
Totodată, arată că P. i-a reproșat inculpatului că s-a sustras de la urmărire penală și că a revenit în momentul în care legislația i-a devenit favorabilă, dar apreciază că în acest caz, inculpatul ar fi revenit imediat după . codului de procedură penală, respectiv a codului penal. Cu privire la faptul că nu a dat nici un fel de explicații cu privire la această absență, consideră că acest lucru ar fi contrar jurisprudenței CEDO care statuează că nu i se poate reproșa inculpatului că nu și-a recunoscut faptele, operând principiul autoincriminării, chiar și Codul de procedură penală, la art. 83 arată în mod clar că inculpatul are dreptul la tăcere, iar acest lucru nu se poate interpreta în defavoarea acestuia. Subliniază că inculpatul nu poate fi condamnat că a fost plecat, acesta trebuie condamnat în cazul în care se va aprecia vinovăția lui de către instanța de judecată pentru presupusele fapte pentru care a fost trimis în judecată în ianuarie 2013, inculpatul s-a prezentat în 20 mai 2014, la un moment procesual în care se audiază inculpații, în care poate da explicații.
Prin urmare, arată că inculpatul în arest la domiciliu nu va putea influența în nici un fel buna desfășurare a procesului penal, iar măsura arestului preventiv nu trebuie să fie apreciată ca o pedeapsă raportat la ceilalți coinculpați din cauză acuzați de fapte mai puțin grave, acest lucru fiind contrar jurisprudenței CEDO, ci instanța trebuie să aprecieze în mod concret oportunitatea acestei măsuri.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de P. ca nefondată.
Apărătorul inculpatului, avocat S. B. arată că în ceea ce privește obligația inculpatului de a nu comunica cu ceilalți coinculpați, în speță cu soția coinculpată, jurisprudența Curții de Apel a găsit soluții pentru astfel de situații, iar în cazul încălcării obligației asumate, inculpatului i se vor putea aplica sancțiunile procedurale, respectiv revocarea măsurii arestului la domiciliu.
Inculpatul T. V., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorilor săi aleși.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 51/I/2014 din data de 30 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ 12, a fost respinsă solicitarea inculpatului T. V., prin avocat ales, de a constata încetată de drept măsura arestării preventive.
În temeiul art.242 al.2 NCPP, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestării preventive prevăzută de art. 202 alin 4 lit. e C. proc. pen., față de inculpatul T. V., fiul lui A. și R., născut la 03.05.1972, cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit. d NCPP.
În baza art. 221 alin. 1 NCPP, s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din Câmpia Turzii . județul Cluj fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. 2 NCPP, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu restul participanților la comiterea infracțiunii, respectiv cu ceilalți inculpați și martori în cauză.
În baza art. 221 alin. (3) NCPP, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va purta permanent un sistem electronic de supraveghere.
În baza art. 221 alin. 4 NCPP, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 8, 9 NCPP, supravegherea va fi exercitată de Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Cluj.
În baza art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra solicitării organului de urmărire penală privind constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul T. V., instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 22.08.2012, pronunțată de judecătorul din cadrul Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului T. V. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/22.08.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că inculpatul T. V., fiul lui A. și R., născut la data de 03.05.1972 în Câmpia Turzii, jud. Cluj, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 20 Cod Penal rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 241/2005, șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod Penal, șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod Penal, tăinuire prev. de art. 221 al. 1 Cod Penal, favorizarea infractorului prev. de art. 264 al. 1 Cod Penal și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod Penal. În motivarea propunerii și apoi în hotărârea instanței, s-a arătat, în esență, că în cauză există indicii și probe că acest inculpat a comis faptele pentru care este cercetat, și în plus există și temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. a, b, d și f Cod Procedură Penală.
În privința inculpatului T. V. s-a reținut, în esență, sub aspectul stării de fapt, că, în perioada 2007-martie 2012, în calitate de administrator al S.C. „Vel Trans” S.R.L., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi evidențiat în actele contabile ale societății mai sus amintite și în alte documente legale, cheltuieli care nu ar avea la bază operațiuni reale, precum și alte operațiuni fictive, cauzând un prejudiciu total de 4.288.477 lei. De asemenea, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. „Vel Poiana Turzii” S.R.L., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi dispus înregistrarea în contabilitatea firmei a unor facturi fiscale fictive emise de către diverși pretinși furnizori de mărfuri și servicii, evidențiind în contabilitate cheltuieli fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Se mai reține că inculpatul, prin stabilirea cu rea-credință a valorii TVA prin decontul de TVA nr. 8623/25.10.2010 aferent perioadei fiscale 15.07._10, ar fi încercat să obțină, fără drept, rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei. Pentru același inculpat, se reține că la data de 12.11.2010, l-ar fi șantajat pe numitul Palfi S. R., prin amenințarea acestuia cu moartea, cu scopul de a-l determina pe acesta să își mențină declarațiile mincinoase date anterior în fața organelor de poliție și să nu declare adevărul cu privire la două acte infracționale de înșelăciune comise de numitul O. C. A., ocazie cu care l-ar fi șantajat și pe numitul R. R. M., urmărind același folos.
Se mai arată că inculpatul T. V., în luna mai 2009, ar fi valorificat o parte din mărfurile obținute fraudulos de la partea vătămată S.C. „Profile Distrityre” S.R.L:, cunoscând că ar proveni din săvârșirea unor infracțiuni, și că în cursul lunii noiembrie 2010, prin șantajarea numiților Palfi S. R. și R. R. M., inculpatul ar fi urmărit să scape de răspundere penală, pentru fapta săvârșită de el și totodată să-l ajute pe finul său O. C. A. pentru ca acesta să nu fie tras la răspundere penală pentru actele infracționale comise.
De asemenea se mai reține că inculpatul, în mod repetat, cu scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală, pentru a disimula originea infracțională a acestor sume, ar fi conceput și executat un circuit financiar complex, prin conturile bancare ale firmelor pe care le-ar fi controlat, transferând sume mari de bani din conturile firmelor pretins beneficiare, în conturile firmelor pretins furnizoare ale serviciilor și mărfurilor, după care sumele respective de bani erau revirate în alte conturi bancare ce ar fi fost aflate la dispoziția sa, sau erau retrase de către acesta, sau de inculpatul Darrouza Sameh.
La data de 20.05.2014, prin încheierea penală nr.31/I/20.05.2014 a Tribunalului Cluj s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. P. de pe lângă Tribunalul Cluj a formulat contestație împotriva acestei încheieri, iar Curtea de Apel Cluj a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă, punând în executare acest mandat.
Chiar dacă în acest moment, când trebuie analizată legalitatea și temeinicia acestei măsuri luate față de inculpat, din partea acestuia, prin avocatul ales, s-a solicitat constatarea încetării de drept a acestei măsuri. Aceasta pe considerentul că el a executat o perioadă din mandatul de arestare preventivă în intervalul 20 mai 2014 până la 2 iunie 2014, deci 13 zile, și ca atare acum în acest moment, măsura preventivă a încetat de drept.
Instanța nu poate fi acord cu această abordare a situației, deoarece chiar dacă inițial nu s-a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă și s-a luat măsura arestului la domiciliu, deși ambele sunt măsuri preventive, nu sunt ghidate de aceleași reguli procedurale, nu se poate pune un semn de egalitate între ele, ca atare suntem în prezența unui mandat de arestare preventivă de 30 zile pus în executare de către Curtea de Apel Cluj la data de 02.06.2014.
Pe cale de consecință, solicitarea inculpatului de a constata încetată de drept această măsură nu a fost admisă.
Făcând o analiză succintă a condițiilor legale ce trebuie respectate pentru luarea, respectiv menținerea unei măsuri preventive, fără a prejudicia fondul cauzei și a aduce atingere prezumției de nevinovăție, instanța a constatat că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acest inculpat a săvârșit o infracțiune, totul potrivit art.202 NCPP.
Astfel, aceste indicii se materializează în chiar mijloacele de probă și anume, declarațiile celorlalți inculpați cercetați în cauză, și anume T. D., C. V., Palfi S. R., H. M. I., înscrisuri întocmite de organele fiscale, înscrisuri puse la dispoziție de unități bancare, facturi fiscale, declarații de martori, amintind aici declarațiile martorilor Bardan C. R., R. R. M., E. A. V., T. I., Lador G., E. O. L., etc., procese verbale de percheziție domiciliară, acte constitutive ale unor societăți comerciale.
Inițial mandatul de arestare preventivă dispus în lipsă a avut ca temeiuri prevederile art.148 lit.a, b, d și f C.pr.pen. În lumina noilor prevederi legale, aceste temeiuri se regăsesc astfel. Temeiul prev. de art. 223 alin. 1 lit. a NCPP, conduce la ideea că în executarea procedurii de citare, la locuința inculpatului s-au prezentat polițiștii care nu l-au găsit, și din acest motiv s-a presupun că inculpatul s-a sustras, însă probe în acest sens nu există la dosar și nici din declarația inculpatului nu rezultă acest aspect.
În ceea ce privește celelalte temeiuri de arestare, referitoare la încercarea de a influența martorii, ele au fost înlăturate având în vedere că și celălalt coinculpat a fost arestat în cauză și apoi liberat cu condiția arestului la domiciliu. În cauză, fapta principală este evaziunea fiscală, din care decurg elemente corelative, iar la momentul la care se va aprecia temeinicia acuzației se va analiza infracțiunea de evaziune fiscală, ori o astfel de infracțiune care afectează interesele fiscale ale statului are o altă semnificație prin comparație cu alte infracțiuni. Prin urmare, nu numărul faptelor este important, ci natura lor, evaziunea fiscală fiind în esență o infracțiune neviolentă. În ceea ce privește art. 223 lit. d NCPP, există probabilitatea de a nu fi aplicabil, întrucât la momentul la care s-a produs arestarea preventivă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, aceasta realizându-se ulterior.
Mai mult, în prezent trebuie analizate cerințele art.202 NCPP, mai exact al.3 unde se indică faptul că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Ar trebui să se ia în calcul momentul în care se susține că s-au comis faptele respective, că sunt infracțiuni nonviolente, că față de ceilalți inculpați nu mai există nici o altă măsură preventivă, fiind lipsit de eficiență a mai discuta la acest moment despre o măsură privativă de libertate, în sensul de a se dispune arestarea inculpatului și încarcerarea lui într-un penitenciar. Noul cod de procedură penală oferă posibilitatea arestului la domiciliu. În opinia instanței, această măsură ar satisface toate cerințele unei bune desfășurări a procesului penal și trebuie avut în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat singur.
În aceste condiții, în temeiul art.242 al.2 NCPP, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestării preventive prevăzută de art. 202 alin 4 lit. e C. proc. pen., față de inculpatul T. V., cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit. d NCPP.
În baza art. 221 alin. 1 NCPP, s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din Câmpia Turzii . județul Cluj fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. 2 NCPP, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu restul participanților la comiterea infracțiunii, respectiv cu ceilalți inculpați și martori în cauză.
În baza art. 221 alin. (3) NCPP, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va purta permanent un sistem electronic de supraveghere.
În baza art. 221 alin. 4 NCPP, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 8, 9 NCPP, supravegherea va fi exercitată de Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ Cluj.
În baza art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând admiterea contestației declarate, desființarea încheierii penale_ pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea măsurii a arestării preventive dispusă fata de inculpatul T. V..
În motivarea contestatiei s-a arătat, în esentă, că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu este inoportună în acest moment procesual raportat la gravitatea faptelor rezultând din numarul ridicat de fapte, valoarea prejudiciului si perioada îndelungata de comitere, precum si modul si mijloacele de savârsire, precum si persoana inculpatului care a conceput și organizat întreaga activitate infracțională, a angrenat pe ceilalți inculpați și un număr mare de societăți comerciale si s-a sustras de la urmărire penală. S-a mai arătat că măsura arestului la domiciliu si obligatiile impuse inculpatului sunt ineficiente atâta timp cât soția sa este coinculpat în prezenta cauză, iar martorii sunt din anturajul familiei.
Procedând la solutionarea contestatiei pe baza actelor si lucrărilor dosarului, precum si raportat la motivele invocate, se constată următoarele:
Potrivit art. 208 al. 2 C.proc.pen., referindu-se la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
De asemenea, art. 207 al. 4 si 5 C.proc.pen. la care face trimitere art. 208 al. 3 C.proc.pen.art. precizează că atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, se dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar atunci când se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, se dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Referindu-se la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, art. 206 al. 6 C.proc.pen. statuează că contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.
În cauză, fata de inculpatul T. V. prin încheierea penală nr. 100/C/22.08.2012 a Tribunalului Cluj s-a dispus arestarea preventivă în lipsa pe o durata de 30 de zile începând cu data punerii în executare, retinându-se ca temeiuri dispozitiile art. 148 al. 1 lit. a, b, d și f V.C.proc.pen.
Încheierea mentionată a rămas defintivă prin încheierea penală nr. 1162/28 08 2012 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr. 31/1/20.05.2014 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de confirmare a măsurii arestului preventiv dispusă în lipsa inculpatului T. V. și de punere în executare a mandatului de arestare și, în temeiul art. 242 al. 2 NC.proc.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura arestului la domiciliu .
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penala nr. 292 din 2 iunie 2014, a admis contestația declarată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și, în baza art. 231 alin 7 C.proc.pen. a confirmat arestarea preventiva a inculpatului dispusa prin încheierea nr. 100/C/ 22. 08. 2012 si s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 46/22.08.2012.
F. de inculpatul T. V. măsura preventivă a fost pusă în executare la data de 2 iunie 2014 (f.42 dos._ 12/a6 a Curtii de Apel Cluj, măsura care, potrivit duratei dispuse si raportat la dispozitiile legale în materie expira la data de 1 iulie 2014.
Instanta de fond a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestului preventiv la data de 30 iunie 2014, dată la care a dispus înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. La aceeasi dată, solutia instantei de fond a fost contestată, memoriul cuprinzând motivele căii de atac exercitate de parchet fiind înregistrat la data de 1 iunie 2014.
Contestatia a fost înregistrată la instanta de control judiciar la data de 2 iulie 2014, dată la care s-a procedat la solutionarea căii de atac promovate.
Potrivit art. 241 al. 1 lit. a C.proc.pen. se arată că măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare.
F. de cele aratate rezultă că la data sesizarii Curtii cu judecarea contestatiei măsura arestului încetase de drept din data de 1 iunie 2014 prin împlinirea duratei pentru care s-a dispus această măsură astfel că instanta de control judiciar, în pofida criticilor principiale formulate în calea de atac promovata, este obiectiv împiedecata a mai verifica legalitatea si temeincia măsurii arestului preventiv deoarece această măsură nu mai este în fiintă, practic judecata fiind lipsită de obiect.
Pentru aceste motive în temeiul art. 425/1 al.7 lit.b N.C.proc.pen. se va respinge contestatia formulată.
În baza art. 275 al. 3 N.C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 51/I/30.06.2014 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie2014.
P., GREFIER,
L. H. C. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./09.07.2014
Jud.fond. A. I.
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 384/2014.... → |
|---|
