Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 365/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 15423/211/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.365/2014
Ședința publică din 25 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr.1303 din 06 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N., privind pe inculpatul G. R. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și judecând, să se dispună trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj N. pentru continuarea judecății.
Susține că hotărârea de restituire a cauzei la procuror este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale. Urmărirea penală a fost corect efectuată, nefiind încălcate dispozițiile procedurale care să ducă la o sesizare nelegală a instanței de judecată. De altfel, încălcarea unor dispoziții din faza de urmărire penală pot atrage nulitatea relativă și nu cea absolută. În speță această nulitate nu a fost invocată de inculpat sau de apărătorul acestuia, ci chiar de instanța de judecată, în condițiile în care, anterior, pentru termenul din 06.11.2013 inculpatul a fost citat în fața instanței inclusiv de la adresa din SUA, însă acesta nu a ridicat corespondența. Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul are cunoștință de procesul penal derulat împotriva sa, motiv pentru care nu i s-a cauzat nicio vătămare de natură a-i încălca dreptul la apărare.
CURTEA
Asupra contestației penale de față
În baza lucrărilor dosarului, constată că prin sentința penală nr. 1303 din 6 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 332 al. 2 din C.p.p. rap. la art. 197 al. 1, 2 și 4 din C.p.p. s-a restituit procurorului cauza privind pe inculpatul G. R. V., cetățean român, fiul lui V. și Argințica M., născut la data de 21 ianuarie 1980 în localitatea Baia M., jud. Maramureș, CNP_, domiciliat în Sighetul Marmației, cart. 1 Mai, ., cu domiciliul stabil în SUA, statul Illinois, 1530 Mc Clellan Drive, Lindenhurst_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na J. CHRISTA în cuantum de 200 de lei va fi avansat fin Fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, inculpatul G. R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 10.000/P/2011 din 26 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 modif, în fapt, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 20 octombrie 2011, în jurul orei 3.25, după ce a consumat băuturi a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Cluj-N. având o îmbibație alcoolică de 1,80 g%o la ora 4.13, respectiv 1,60 g%o, la ora 5.13.
Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, asupra restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale instanța a constatat următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 25 februarie 2013, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
Conform procesului verbal de la fila 4 din dos. UP, la data de 20 octombrie 2011, în jurul orei 3.25, organele de poliție au oprit în trafic pe . localitatea Cluj-N. autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, iar în prezența martorului asistent C. S. a fost identificat inculpatul ca fiind șoferul autovehiculului. Întrucât emana miros specific consumului de alcool, inculpatului i s-a cerut să se supună testării cu aparatul alcootest, rezultând o valoare de 0,81 ml/l alcool pur în aerul expirat la ora 3.29, iar în prezența martorului asistent a declara că nu a consumat bere.
Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la ora 4.13, alcoolemia a fost de 1,80 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 5.13 a rezultat o alcoolemie de 1,60 gr%o.
Din buletinul de examinare clinică s-a reținut că inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice (fila 8 dos. UP).
La aceeași dată inculpatul a fost citat pentru a se prezenta în fața organelor de poliție și in s-a cerut să scrie o declarație, în cuprinsul căreia inculpatul a consemnat că este cetățean român și american, că locuiește în statul Illinois 1333 Redbudd Lindenhurst și că nu dorește să declare nimic altceva. A prezentat permisul de conducere și a cărții de identitate, copiile acestora regăsindu-se la fila 11 dos. UP.
În dosar nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire penală până la data de 16 februarie 2013 când a fost audiat martorul C. S.. Martorul a fost reaudiat la data de 9 mai 2013.
La data de 20 martie 2013 a fost emisă o citație pentru inculpat la adresa Cluj-N., ., jud. Cluj pentru audierea sa la data de 25 martie 2013. Din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 14 rezultă că la acea adresă a fost identificat numitul V. H., care a declarat că inculpatul nu locuiește acolo și că este plecat în S.U.A. Numitul V. H. s-a deplasat la sediul Poliției Rutiere din Cluj-N. unde a declarat că este o rudă mai îndepărtată a inculpatului, că acesta din urmă a dobândit cetățenia americană, a stat în România până în cursul anului 2012, după care a plecat în SUA. A arătat că la data de 21 martie 2013 a luat legătura telefonică cu inculpatul căruia i-a adus la cunoștință că este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar acesta a declarat că se întoarce în România fără să precizeze data. În legătură această din urmă împrejurare, la data de 20 noiembrie 2013, înainte de începerea ședinței de judecată, în fața judecătorului s-a prezentat numitul V. H. care a declarat că inculpatul locuiește de mai multă vreme în SUA împreună cu familia, că a locuit în România numai pe perioada cât a fost student și că nu deține un număr de telefon al acestuia, ținând legătura prin rețeaua de socializare Facebook.
Ulterior s-au făcut verificări cu privire la adresele de domiciliu din România ale inculpatului înregistrate în bazele de date ale MAI și dacă se află în custodia statului.
S-a reținut așadar că încă de la momentul opririi în trafic, inculpatul, atunci făptuitor, a arătat adresa sa de domiciliu din SUA. Desigur, nimic nu împiedica organele judiciare să dispună începerea urmăririi penale împotriva inculpatului la data de 20 noiembrie 2011, să-i aducă la cunoștință învinuirea și obligația prev. de art. 70 al. 4 din C.p.p. de a comunica orice schimbare a domiciliului.
În schimb, această cauză a rămas în nelucrare mai bine de un an, timp în care numitul G. R. V. nu a avut nicio calitate procesuală alta decât făptuitor, adică suspect pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, calitate care nu implică drepturi și obligații procesuale.
După reluarea cercetărilor, deși din datele oferite de către inculpat rezulta adresa de domiciliu, nu s-a încercat niciun moment citarea acestuia, toate actele procesuale fiind efectuate fără aducerea la cunoștință a învinuirii, fără audierea inculpatului și fără prezentarea materialului de urmărire penală.
Instanța a reținut că în condițiile art. 200 din C.p.p., în contextul principiului aflării adevărului, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată. Or, din demersul procesual, instanța reține că singurul scop urmărit a fost acela al întocmirii rechizitoriului, fără a se asigura niciun drept al inculpatului. O astfel de practică apare ca fiind nelegală și periculoasă în condițiile în care inculpatul, care are o adresă de domiciliu cunoscută, indiferent că aceasta este în România sau aiurea, căruia nu i se aduce la cunoștință că este urmărit penal și nu i se aduce la cunoștință niciun act procesual, este trimis în judecată, fără a i se asigura, nici măcar formal, dreptul a lua cunoștință despre învinuire și dreptul de a se apăra. Instanța va considera că este nelegal sesizată, întrucât efectuarea unei urmăriri penale în totală contradicție cu normele procedurale arătate mai sus, echivalează cu o lipsă a urmăririi penale.
Chiar dacă în fața instanței pot fi surmontate unele carențe ale urmăririi penal, totuși faza de judecată nu poate complini întreaga urmărire penală. Orice susținere contrară ar atrage concluzia necesară că urmărirea penală are relevanță numai sub aspectul dispoziției de trimitere în judecată a inculpatului și că principiul asigurări dreptului la apărare așa cum este definit la art. 6 din C.p.p. și art. 6 din CEDO este opțional.
Or, instanța a considerat că atribuirea calității de inculpat în lipsa oricăror mijloace reale de exercitare a dreptului la apărare constituie o vătămare care nu poate fi surmontată decât prin trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva soluției instanței de fond a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., care a solicitat admiterea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanție, pentru continuarea judecății, sentința judecătoriei fiind netemeinică.
Curtea, examinând contestația, constată că aceasta este fondată pentru următoarele argumente:
Excepția nelegalei sesizări invocată de magistratul fondului, este neîntemeiată, iar restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penele este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale.
Din actele dosarului, rezultă că urmărirea penală a fost corect efectuată, nefiind încălcate dispoziții procesuale care să ducă la o sesizare nelegală a instanței de judecată. Astfel, dispozițiile art. 332 alin. l și 2 VCPP reglementau cazurile în care nerespectarea anumitor dispoziții legale atrăgeau, de drept, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, acestea vizând sancțiunea nulității absolute, în condițiile art. 197 alin. 2 VCPP, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță.
Este adevărat că urmărirea penală are drept scop strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea suspecților și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată, însă nu orice neobservare a unor dispoziții legale din cursul acesteia, atrage sancțiunea nulității absolute, ci doar lipsa efectuării urmăririi penale conduce la o nelegală sesizare a instanței și la incidența prev. art. 197 alin. 2 VCPP.
Distinct, încălcarea unor dispoziții din faza de urmărire penală poate atrage, în condițiile legii, nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. Această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art. 197 alin. l și 2-3 VCPP., art. 197 alin. 1 și 4 VCPP, respectiv art. 332 alin. l și 2 VCPP. (în acest sens, C.A. București, Secția I-a pen., Dec. nr. 1500/ 25 iulie 2011, Î.C.C.J., Secția Penală, Dec. pen. nr. 2807/ 13 septembrie 2012 ). În caz contrar, încadrarea oricărei nulități din timpul urmăririi penale în noțiunea de sesizare a instanței, duce la transformarea nulităților relative în nulități absolute, situație nepermisă, având în vedere că nulitățile prevăzute de art. 197 alin. 2 VCPP sunt limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, nulitatea invocată de către instanța de fond, referitoare la nelegala sa sesizare, constând în neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul și de la adresa din SUA, din cursul urmăririi penale, vizează, cel mult, un caz de nulitate relativă, în condițiile art. 197 alin. 1 și 4 VCPP, astfel că pretinsa vătămare nu este prezumată iuris .> și nici nu poate fi invocată oricând, ci doar înăuntrul termenului prevăzut de lege, fie cu ocazia efectuării actului, fie cel mai târziu la următorul termen, dacă partea nu a fost prezentă.
Se observă însă, că nu inculpatul sau apărătorul său, a invocat nulitatea urmăririi penale, ci instanța de judecată, în condițiile în care, anterior, pentru termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2013, inculpatul a fost citat în fața judecătoriei inclusiv de la adresa din SUA, însă acesta nu a ridicat scrisoarea recomandată externă. La data de 20 noiembrie 2013, instanța a pus în discuție restituirea cauzei la procuror, având în vedere, faptul că în cursul urmăririi penale s-ar fi insistat pe citarea acestuia prin afișare la Consiliul Local ( aspect eronat reținut întrucât în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat de la adresele cunoscute din România ) și a acordat un nou termen, în vederea formulării unei poziții procesuale, referitoare la acest aspect.
Curtea reține însă, că la momentul procesual la care a fost invocată, o eventuală nulitate relativă era deja acoperită, prin citarea inculpatului și de la adresa din SUA, de către judecătorie pentru termenul din data de 6 noiembrie 2013, chemare la care, însă, inculpatul nu a dat curs, astfel că soluția adoptată de instanță, de restituire a cauzei la procuror, este nejustificată (în acest sens, Curtea de Apel Cluj, Secția penala și de minori, Decizia pen. nr. 2011 din 8 decembrie 2011).
În altă ordine de idei, Curtea reține că în cursul urmăririi penale au fost respectate dispozițiile procesuale privind citarea inculpatului, astfel că nu i s-a cauzat acestuia nicio vătămare de natură a-i încalcă dreptul său la apărare, așa cum s-a reținut, mai mult, din actele dosarului, rezultând că acesta avea și are cunoștință de procesul penal derulat împotriva sa.
Astfel încă de la momentul opririi sale în trafic, inculpatul a indicat agenților faptul că poate fi găsit la adresa din Cluj-N., ., ., organele de poliție înmânându-i acestuia o citație pentru acea adresă (f. 11-12 dos. u.p.). Astfel, inculpatul a fost audiat în calitate de făptuitor ( f. 16 dos. u. p. ) el arătând că nu dorește să declare nimic la acel moment.
Ulterior, după începerea urmăririi penale, inculpatul a fost legal citat de la adresa indicată, din Cluj-N., ., în vederea audierii sale, ocazie cu care, la data de 25.03.2013, la sediul Biroului Poliției Rutiere s-a prezentat numitul V. H., verișor al inculpatului, care a adus la cunoștința organului de cercetare penală, faptul că inculpatul a plecat în SUA în cursul anului 2012 și nu știe când va reveni în țară.
Totodată, numitul V. H. a precizat faptul că, la data de 21 martie 2013 a luat legătura, telefonic, cu inculpatul G. R. V., ocazie cu care i-a comunicat că pe numele său a fost emisă o citație de către organele de cercetare penală, acesta răspunzând că va reveni în România, dar nu știe când, întrucât are loc de muncă în SUA ( f. 15 dos. u.p.).
Ulterior, inculpatul a fost citat de la domiciliul activ din România si de la reședință, astfel cum acestea apar în fișa de evidență ( f. 17 dos. u. p. ), inculpatul având și cetățenie română, organele de urmărire penală, efectuând și verificări în bazele de date privind persoanele încarcerate.
În aceste condiții, soluția judecătoriei, de restituire a cauzei la procuror este nu numai neîntemeiată, dar și inoportună, fără nicio finalitate, fiind greu de crezut că inculpatul, care nu s-a prezentat la solicitarea instanței, va da curs chemării organelor de urmărire penală.
Așa fiind, se va admite ca fondată, în baza art. 4251 alin.(7) pct. 2 lit.b) NCPP, contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr.1303 din 6 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N., care va fi desființată în întregime și se va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Se va stabili, în temeiul art. 272 alin.1 NCPP, în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu avocațial, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M. R., sumă ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în baza art. 275 alin.3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr.1303 din 6 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N., pe care o desființează în întregime și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu avocațial, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M. R., sumă ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. PURICEDELIA S.
Red.D.P./M.N.
8 ex./27.06.2014
| ← Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 876/2014. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
