Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 817/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 9/328/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 817/2014
Ședința publică de la 08 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. S.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost
reprezentat de procuror - D. S.
Pe rol este judecarea apelului declarat de către inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 132 din 7 mai 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dat în dosar u.p. nr.1385/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. N. în substituirea apărătorului ales al inculpatului – avocat G. I. S., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire la dosar, partea civilă O. O. C., lipsă fiind inculpatul D. I. și partea civilă S. M. Câmpia Turzii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul D. I. a depus la dosar motive în susținerea apelului, iar partea civilă S. M. Câmpia Turzii a depus cerere de renunțare la judecată, atașând copia angajamentului de plată semnat de numita D. E. și copia hotărârii nr.103 din 21.08.2014 a Consiliului Local Câmpia Turzii.
S-a procedat la identificarea părții civile O. O. C., după care s-a adus la cunoștința acesteia dispozițiile legii penale conform cărora în cauză este posibilă retragerea plângerii prealabile, situație în care încetează procesul penal.
Partea civilă O. O. C. arată că nu-și retrage plângerea și solicită ca inculpatul să-și ispășească pedeapsa, arătând că a fost obligat la plata de daune materiale și morale de către instanța de fond. D. dacă va achita aceste sume, va fi dispusă la o eventuală împăcare.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în privința laturii penale, constatând că există temeiuri, să se dispună reducerea pedepsei, iar în privința laturii civile, reducerea pretențiilor materiale și cuantumul daunelor morale. Apreciază că instanța de fond în mod greșit a individualizat pedeapsa raportat la prevederile legale reținute de instanța de fond. Astfel, dacă potrivit acestor dispoziții minimul special este mai mic de 6 luni, consideră că scopul pedepsei ar putea fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic de 6 luni, îndreptat spre minimul de 2 luni închisoare.
Referitor la daunele materiale, învederează documentele depuse la dosar și apreciază că nu toate pot fi legate de acest incident, instanța de fond calculând daunele acordate raportat la documente care nu puteau fi reținute în cauză pentru obligarea inculpatului la despăgubiri.
În ceea ce privește daunele morale, opinează că acestea sunt exagerate raportat la modalitatea de desfășurare a faptei și la conduita inculpatului. Astfel, instanța de fond reține o temere a părții vătămate cauzată de inculpat, dar fapta acestuia constituie un incident nefericit care a luat naștere în urma unei discuții legate de un contract de muncă în străinătate și chiar dacă acuzarea a încercat să dea o tentă mai gravă incidentului, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a avut loc într-o cu totul altă formă decât cea descrisă de acuzare. De asemenea, ulterior incidentului, partea vătămată s-a dus la locuința inculpatului unde s-a certat cu acesta, împrejurare din care rezultă că nu i-a insuflat nicio temere.
În concluzie, criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează criteriile legale de stabilire a pedepsei și modalitatea de stabilire a daunelor materiale și morale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Partea civilă solicită a se respinge apelul inculpatului și a se păstra soluția instanței de fond. Contestă susținerile apărătorului inculpatului ca fiind nereale și arată că în ziua incidentului inculpatul a strâns-o de gât și a lovit-o cu pumnul, agresiunile încetând la momentul în care a venit o vecină. Este adevărat că s-a prezentat la locuința inculpatului, însă a făcut acest lucru pentru a-și recupera telefonul mobil și pentru a-i relata mamei inculpatului cele întâmplate.
De asemenea, susține că în urma incidentului a fost foarte speriată, motiv pentru care câteva luni nu a ieșit din casă neînsoțită. Față de toate aceste motive, solicită a se respinge apelul inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, contrar susținerilor apărării, arată că incidentul dintre părți a fost de fapt o agresiune exercitată de inculpat asupra părții vătămate și nu o ceartă, iar în urma acestui incident victima a suferit leziuni corporale care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Apreciază legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond, motiv pentru care solicită a se respinge ca nefondat apelul inculpatului.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria T. prin sentința penală nr. 132 din 7 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., în temeiul art. 396 alin. 2, 10 CPP rap. la art. 375 alin. 1, 2 CPP, a fost condamnat inculpatul D. I., CNP_, fiul lui I. și E., născut la 02.08.1983, în Câmpia Turzii, jud. Cluj, cetățenia română, studii medii, domiciliat în Câmpia Turzii, ., ., posesor al CI ., nr._, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP,
la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 1, art. 82 CP din 1968 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 404 alin. 2 CPP s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii condiționate a executarii pedepsei ca urmare a încălcării prevederilor art. 83 CP din 1968.
În temeiul art. 397 alin. 1 CPP rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP, combinat cu art. 1357 și urm. C. Civ. a fost obligat inculpatul D. I. la plata sumei de 1.462,94 lei către partea civilă S. M. Câmpia Turzii, cu sediul în Câmpia Turzii, ..33, jud. Cluj, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile O. O. C. ca urmare a agresiunilor suferite, cu majorări de întârziere începând cu data de 20.07.2013 și până la plata efectivă.
În temeiul art. 397 alin. 1 CPP rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP, combinat cu art. 1357 și urm. C. Civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. O. C. și a fost oblilgat inculpatul D. I. la plata despăgubirilor civile în suma de 828, 53 lei cu titlu de daune materiale și în suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În temeiul art. 398, art. 274 CPP a fost obligat inculpatul D. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
În temeiul art. 398, art. 276 CPP a fost obligat inculpatul D. I. la plata către partea civilă O. O. C. a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta în sumă de 1.800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 17.12.2013 în dosarul nr. 1385/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul D. I., la data de 29.07.2013, i-a aplicat părții vătămate O. O. C. mai multc lovituri cu pumnii si picioarele, producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii penale orale (f. 9); plângerea penală formulată de partea vătămată (f. 10-11); declarațiile părții vătămate O. O. C. (f. 14-15, 16-20, 21-24); certificatul medico-legal nr. 5174/I/a/966 din data de 19.07.2013, eliberat de Institutul de Medicina Legală Cluj-N. (f.12); copia scrisorilor medicale eliberate părții vătămate (f. 25, 26, 27); copia contractelor de mediere privind angajarea la muncă în străinatate a învinuitului și părții vătămate (f. 44-47, 48-51); adeverinț medicală liberată părții vătămate de S. mun. Campia Turzii (f. 54); adresa Spitalului mun. Câmpia Turzii privind constituirea de parte civilă in cauză (f. 56); declarația martorei P. S. (f.87-88); declarația martorei P. B. C. (f. 90-91); declarația martorei O. A. (f.94-96); -dedaratia martorei D. E. (f. 99-l0l); declarația martorului D. I. sn. (f. 104-106); declarația martorului R. O. (f. 107-108); declarația martorului P. I. Richard (f. 109-110); declarația învinuitului (f. 75-77, 78, 80).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 06.01.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26.02.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 CPP a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 CPP iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la ascultarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 CPP, la luarea concluziilor procurorului și a apărătorului inculpatului. Totodată, s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fără a se depune vreun astfel de înscris.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în luna februarie 2013 între inculpatul D. loan și partea vătămată O. O. C. s-a stabilit o relație de prietenie care a durat până în cursul lunii iulie, când aceasta din urmă s-a hotărât să-i pună capăt, constatând nepotrivirea dintre ei.
În dimineața zilei de 29 iulie 2013, în jurul orei 10:00, învinuitul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate pentru a lua o găleată cu cireșe, ocazie cu care O. O. C. a deschis subiectul legat de relația lor, exprimându-și dorința finalizării acesteia.
Întrucat inculpatul nu a fost de acord să rupă aceasta relație, ș-a exprimat nemulțumirea verbal, iscându-se o discuție contradictorie care a degenerate, iar la un moment dat, enervându-se pe partea vătămată deoarece a apelat-o telefonie pe mama lui cerându-i să-l convingă să o lase în pace, a sarit să o prindă de gât, aplicându-i mai multe lovituri peste fața și corp.
Partea vătămată a strigat după ajutor, fiind auzită de vecina sa P. S. Letiția, care s-a dus să verifice ce se întamplă, fapt pentru care inculpatul a ieșit la scut timp din apartament, îndreptându-se spre casă.
Partea vătămată i-a urmat până la ieșirea din . mod repetat să-i dea telefonul înapoi, însa inculpatul s-a întors și i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul, trântind-o la pământ dupa care a lovit-o peste corp cu piciorul, de față cu martora P. B. C. care, auzind gălăgie, a ieșit pe hol să vadă ce se întâmplă.
Martora P. S. declară că, dupa ce inculpatul D. loan i-a deschis ușa, l-a văzut controlând în geanta părăii vătămate, dar nu a observat să fi luat ceva înainte de plecare, însă a auzit-o pe partea vătămată când cerea să-i restituie telefonul.
Inculpatul D. loan nu recunoaște comiterea agresiunii, susținând că doar a împins-o pe partea vătămată O. O. C. care a încercat să-l lovească pentru a-1 împiedica să scoată cartela din telefonul ei. Acesta declară că i-a cerut parții vătămate telefonul să-și noteze numărul persoanei cu care aveau contract în vederea plecării la muncă în Germania și pentru că a refuzat, a încercat să ia cartela, urmând să i-o restituie după ce-și va nota numărul, deoarece pe de-o parte era achiziționată de el și conveniseră să o folosească amândoi, iar pe de altă parte nu voia să piardă numărul de telefon al persoanei de contact cu firma straină.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar atât el, cât și partea vătămată aveau încheiate astfel de contracte, inculpatul declarând ca toate cheltuielile legate de transport, comisioane, etc., au fost achitate de către el, inclusiv pentru partea vătămată. La data agresiunii, luând cunoștință despre faptul ca prietena sa dorește să rupă relația, i-a solicitat restituirea sumelor în discuție și a contractelor, iar pentru că aceasta nu a fost de acord, i-a cerut cartela de telefon (pe care tot el o achiziționase) pentru a nu pierde numărul persoanei de contact și, deoarece partea vătămată a îngercat să-l lovească, a luat telefonul spunându-i că o să i-1 restituie dupa ce notează numărul de telefon respectiv.
Partea vătămată O. O. C. confirmă în declarațiile inițiale faptul că și înainte de destrămarea relației inculpatul obișnuia să-i ia telefonul pentru a verifica cu cine a vorbit, deoarece era foarte gelos.
Dupa ce inculpatul a plecat, partea vătămată l-a urmat până acasă la el unde le-a adus la cunoștința părinților acestuia cele întâmplate, iar la întoarcerea spre casă, fiindu-i rău din cauza loviturilor primite, a anunțat-o pe mama sa O. A., sesizând poliția și salvarea.
Fiind transportata la S. mun. Campia Turzii, partea vătămată O. O. C. a fost internată în perioada 08-19 iulie 2013 cu diagnosticul ,,Politraumatism prin agresiune. Contuzie cervical a cu excorații. Hematom parietal stâng, Contuzie toracică cu fisura C10 hemitorace stg. Traumatism gamba dr. cu hematom.Reacție depresivă posttraumatică”, pentru vindecarea leziunilor suferite necesitând un numărde 8-9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 5174/I/a/966 din 19.07.2013eliberat de Institutul de Medicină Legală Cluj-N..
Inculpatul D. I. declară că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de care este învinuit cu toate că în declarațiile inițiale confirmă faptul că a împins-o pe partea vătămată în timp ce se afla în apartamentul acesteia, cu mențiunea că aceasta fusese la rândul ei agresivă, iar telefonul l-a restituit în aceeași zi, neavând intenția de a și-l însuși.
Partea vătămată O. O. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză însă declară că va preciza ulterior cuantumul pretențiilor.
Raportat la faptul că în perioada 8-19 iulie 2013, partea vătămată a fost internată în spital, prin adresa nr. 5371/22.10.2013 S. mun. Câmpia Turzii a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.891,18 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, la care s-a făcut referire mai sus, și aceasta pentru că instanța a făcut aplicarea art. 374 alin.4, 375 CPP.
Având în vedere că de la data comiterii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a pus în discuție aplicarea legii penale mai favorabile și, ca atare, dacă este cazul schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul D. I. a fost trimis în judecată.
Pe cale de consecință, având în vedere condițiile de încriminare, cele de sancționare și sancțiunea în sine, instanța a apreciat că legea anterioară este mai favorabilă, astfel că va menține încadrarea juridică stabilită pentru fapta pentru care inculpatul D. I., a fost trimis în judecată respectiv infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968.
În drept, fapta săvârșită de inculpatul D. I., care la data de 29.07.2013, i-a aplicat părții vătămate O. O. C. mai multc lovituri cu pumnii si picioarele, producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de aplicare a loviturilor părții vătămate O. O. C. lezându-i integritatea corporală și sănătatea, valori sociale ocrotite penalmente.
Rezultatul socialmente periculos - atingerea adusă integrității corporale și sănătății părtii vătămate - este dovedit prin certiflcatul medico-legal nr. 5174/1/ a/966 din data de 19.07.2013, întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-N., din care a rezultat că partea vătămată O. O. C. a suferit numeroase leziuni ce se puteau produce prin lovirea cu un corp dur și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din aceea că leziunile victimei sunt efectul loviturilor administrate de inculpatul D. I..
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. a CP din 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 CP din 1968, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul D. I. este născut la data de 02.08.1983 în Câmpia Turzii – având 30 de ani la data faptei, jud. Cluj, este cetățean român, are studii medii, fără antecedente penale, că în timpul urmăririi penale nu a avut o conduită sinceră, dar în fața instanței de judecată a recunoscut fapta comisă așa cum a fost descrisă și reținută prin rechizitoriul parchetului. Totodată, instanța are în vedere că inculpatul i-a aplicat părții vătămate O. O. C. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în diverse zone ala corpului, atât în locuința acesteia, cât și pe casa scărilor, și chiar în fața imobilului, că la un moment dat partea vătămată s-a lăsat jos din cauza loviturilor, ceea ce denotă o intensitate crescută a acestora.
Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art. 396 alin. 2, 10 CPP rap. la art. 375 alin. 1, 2 CPP, a condamnat pe inculpatul
D. I., CNP_, fiul lui I. și E., născut la 02.08.1983, în Câmpia Turzii, jud. Cluj, cetățenia română, studii medii, domiciliat în Câmpia Turzii, ., ., posesor al CI ., nr._, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1968 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării condiționate prevăzute de art. 81 CP din 1968, și anume,
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani…;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii...;
c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia; în temeiul art. 81 alin. 1, art. 82 CP din 1968 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 404 alin. 2 CPP s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii condiționate a executarii pedepsei ca urmare a încălcării prevederilor art. 83 CP din 1968.
În temeiul art. 397 alin. 1 CPP rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP, combinat cu art. 1357 și urm. C. Civ. a fost obligat inculpatul D. I. la plata sumei de 1.462,94 lei către partea civilă S. M. Câmpia Turzii, cu sediul în Câmpia Turzii, ..33, jud. Cluj, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile O. O. C. ca urmare a agresiunilor suferite, cu majorări de întârziere începând cu data de 20.07.2013 și până la plata efectivă.
Instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 9.500 lei din care 6.000 lei daune morale și 3.500 lei daune materiale. Raportat la împrejurările și modalitățile de comitere a faptei, la consecințele în planul integrității corporale și sănătății produse, instanța apreciază ca fiind corespunzătoare suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale. În ceea ce privește daunele materiale instanța a cnstatat că partea civilă a depus o . chitanțe și bonuri fiscale, dar numai în valoare totală de 828, 53 lei, restul sumei până la concurența sumei de 3.500 lei pretinsă de către aceasta, rămâne nedovedită. Ca atare, în temeiul art. 397 alin. 1 CPP rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP, combinat cu art. 1357 și urm. C. Civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. O. C. și a fost obligat inculpatul D. I. la plata despăgubirilor civile în suma de 828, 53 lei cu titlu de daune materiale și în suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În temeiul art. 398, art. 274 CPP a fost obligat inculpatul D. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Din documentele depuse la dosar, instanța a constatat că partea civilă a efectuat cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat în sumă totală de 1.800 lei, motiv pentru care, în temeiul art. 398, art. 276 CPP a fost obligat inculpatul D. I. la plata către partea civilă O. O. C. a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta în sumă de 1.800 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. I., solicitând sub aspect penal reducerea pedepsei, iar în latura civilă micșorarea daunelor materiale și morale.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului D. I. constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată, conform art 81 Cod penal, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni de furt calificat constând în aceea că la 20 noiembrie 2010, pe timp de noapte împreună cu inculpatul B. A. și-au însușit de pe o pășune 105 oi, în valoare de 45.000 lei, aparținând părții civile P. A. și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei 3 ani închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar neexecutarea sa, dispunându-se suspendarea condiționată, va da posibilitate inculpatului să conștientizeze consecințele faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1391 NCCiv.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În privința părții civile O. O., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 30 de ani, a fost supusă mai multor investigații medicale, ca urmare a fracturilor suferite, a avut nevoie de 8-9 zle îngrijiri medicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de Curte, este justificat.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile O. O. la traume fizice și psihice.
De asemenea în mod just i-au fost stabilite și daunele materiale părții civile.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial și material încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale astfel că va respinge apelul promovat de inculpat conform art 421 pct 1 lit b Cod procedură penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, în favoarea acestuia corect nu s-au reținut circumstanțele atenuante prev la lit a a art 74 VCP, întrucât procesul soluționându-se în baza art. 375 Cod procedură penală, conduita bună a inculpatului și sinceritatea acestuia nu pot primi o dublă valență.
Va obliga inculpatul să achite statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentintei penale nr.132 din 7 mai 2014 a Judecătoriei T..
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. SISERMANVASILE G.
GREFIER
A. B. H.
Red. S.S./M.N.
4 ex./6.11.2014
Jud.fond.-E. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 796/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1093/2014.... → |
|---|
