Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1168/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1168/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1474/309/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1168/A/2014
Ședința publică din 16 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelul declarat de către partea civilă Visăliuț T., împotriva sentinței penale nr.87/30.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, privind pe inculpatul S. M. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilorși cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 87 pronunțată la 30 iunie 2014 de Judecătoria Șimleu-Silvaniei, în baza art. 181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 74 lit. a, b C. pen, art. 76 lit. e C. p., art.396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. M. C., născut la data de 24 aprilie 1984 în Z. jud.S., fiul lui I. și Noruca, cetățenia română, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Z., ., nr.21, ..A, ., jud.S., CNP_, la pedeapsa 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal din 1969, au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 1 lună, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 19, 25 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Văsăliuț T. și obligă inculpatul la plata sumei de cuantum de 5950 lei daune materiale și 5000 lei daune morale către partea civilă.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.1357 și art.1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Z. și obligă inculpatul la plata de despăgubiri materiale către S. Județean de Urgență Z., în cuantum de 2489.51 lei, actualizată cu dobânda legală penalizatoare până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Văsăliuț T..
În baza art.272 rap. La art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 450 lei cheltuieli judiciare către stat iar suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul desemnat din oficiu I. B. lei va rămâne în sarcina statului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea părții civile Văsăliuț T..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 20.10.2012 organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Carastelec au fost sesizați prin plângere de către numitul Văsăliuț T. despre faptul că în data de 20.10.2012 numitul S. M. C. l-a bătut.
Astfel, în data de 20.10.2012 în jurul orelor 9 învinuitul S. M. C. se afla în localitatea Dumuslău la bunicii acestuia pentru a ajuta la strângerea fânului ars din curtea ultimilor. Constatând că nu are suficiente ustensile pentru strângerea fânului învinuitul s-a deplasat însoțit de bunicul acestuia Văsăliuț G. spre locuința unei rude a primului pentru a împrumuta furci.
În timp ce învinuitul se deplasa spre locuința rudei sus-menționate, însoțit de către bunicul său Văsăliuț G., a observat partea vătămată Văsăliuț T. care se deplasa din direcția opusă către primii. Învinuitul declară că apropiindu-se de ei, partea vătămată s-a aplecat și a luat de jos în mână o piatră de mărimea a jumătate de pumn, continuându-și drumul, fapt confirmat și de către martorul Văsăliuț G.. Învinuitul s-a îndreptat spre partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, respectiv în partea stângă mijloc în apropierea urechii.
Învinuitul S. M. C. declară că după ce i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona capului, i-a mai aplicat 1-2 lovituri cu pumnul în zona feței, fără a putea preciza exact locul aplicării loviturilor și imediat i-a mai aplicat un pumn în zona dorsală, undeva în lateral sau spate, fără a putea indica exact zona. Urmare a ultimului pumn aplicat de către învinuit părții vătămate în zona dorsală, aceasta din urmă a căzut la pământ. Învinuitul mai arată că în zonă au apărut și martorii C. C. și Văsăliuț E. iar ultimul a întrebat cine l-a bătut pe Văsăliuț T., iar învinuitul a răspuns că el a făcut acest lucru.
Din declarația părții vătămate Văsăliuț T. reiese faptul că după prima lovitură primită de la învinuit în zona capului, a căzut pe sol fiind lovit cu picioarele în zona costală, abdominală a feței și din nou cu pumnul în ochiul stâng, iar ulterior i s-au aplicat lovituri cu picioarele în toate zonele corpului, rupându-i-se și proteza dentară de pe maxilarul superior.
Martor la incident a fost numitul Văsăliuț G., bunicul învinuitului care conform declarației sale și a învinuitului a asistat în totalitate la săvârșirea faptei. Partea vătămată declară că martorul Văsăliuț G. a asistat doar la prima lovitură aplicată cu pumnul în zona capului și că a părăsit zona, revenind după aproximativ 15-20 de minute. Fiind audiat martorul Văsăliuț G. declară că învinuitul i-a aplicat doar câteva lovituri părții vătămate lăsând-o căzută la pământ.
În zona săvârșirii faptei, la aproximativ 20-30 de metri se afla și martorul C. C., care auzind gălăgie a ieșit din curte în stradă să vadă ce se întâmplă și a observat că partea vătămată Văsăliuț T. se afla căzută la pământ și în apropierea acesteia pe învinuitul S. M. C. și martorul Văsăliuț G.. Martorul C. C. s-a apropiat de locul unde partea vătămată se afla căzută la pământ dar în acest timp învinuitul și martorul Văsăliuț G. au părăsit zona. Ajuns lângă partea vătămată, martorul a observat că aceasta prezenta echimoze și sânge în zona nasului și a urechii și că era umflat în zona abdominală, fapt care l-a văzut prin bluza strâmtă pe care o purta. Întrebând partea vătămată cine l-a bătut aceasta i-a răspuns că învinuitul S. M. C.. Martorul mai arată faptul că în zonă a apărut și Văsăliuț E. aproape concomitent cu el și care l-a întrebat pe învinuitul S. M. C. dacă l-a bătut pe Văsăliuț T. iar acesta a confirmat.
Ieșind din curtea socrilor, martorul Văsăliuț E. a observat mai multe persoane pe stradă la o distanță de aproximativ 100 de metri, printre care și partea vătămată Văsăliuț T. căzută la pământ. Imediat s-a îndreptat spre grup strigând cu voce tare și întrebând cine a bătut partea vătămată, întrebare la care a răspuns învinuitul S. M. C., afirmând că el l-a bătut. Ajungând lângă partea vătămată, martorul arată că l-a văzut având fața desfigurată, plângându-se că îl doare coloana și acuza o durere puternică l-a ureche, iar fața îi era plină de sânge. După aproximativ 5-10 minute, conform declarației martorului în zonă au apărut organele de poliție și mașina SMURD, partea vătămată fiind transportată la spital.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale având ca obiect stabilirea zilelor de îngrijiri medicale, leziunile, natura acestora și mecanismul de producere și dacă viața părții vătămate Văsăliuț T. a fost pusă în pericol.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1.288/IIa/28 din 08.11.2012 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală S. partea vătămată Văsăliuț T. a prezentat leziuni traumatice care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat pentru vindecare 32-35 de zile de îngrijiri medicale, nu i-au pus viața în pericol și care pot data din data de 20.10.2012.
Privitor la mijloacele de probă, declarația învinuitului se coroborează parțial cu declarația părții vătămate și în totalitate cu a martorilor Văsăliuț E., C. C., Văsăliuț G.. Declarația învinuitului și a părții vătămate se coroborează cu conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 1.288/II/a/28 din 08.11.2012 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală S..
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței a arătat că recunoaște în integralitate starea de fapt expusă în rechizitoriu și își înușește probele administrate în faza de urmărire penală..
Potrivit prevederilor art.103 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
Instanța a reținut că declarațiile martorilor oculari se coroborează atât cu declarațiile inculpatului și parțial cu ale părții vătămate, și de asemenea și cu constatările din raportul medico-legal întocmit părții vătămate, care atestă că acesta a fost victima unei agresiuni, astfel încât apreciază dovedită existența infracțiunii și a săvârșirii ei de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată VISĂLIUȚ T. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, obligarea acestuia la 7.250 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că față de modul de comitere a faptei, de motivul comiterii ei (răzbunare), de starea conflictuală dintre părți, pedeapsa aplicată apare ca insuficientă și necorespunzătoare.
Pe de altă parte, în raport de leziunile suferite, de numărul de zile de îngrijiri medicale, vârsta părții vătămate care a făcut ca perioada de recuperare să fie anevoioasă, suma acordată cu titlu de daune morale apare ca fiind modică.
Apelul declarat în cauză este fondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în raport de criteriile prevăzute de lege, în ceea ce privește cuantumul sancțiunii, aceasta nefiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea ei.
Curtea reține că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii, se poate reține că fapta inculpatului, comisă cu intenție directă, prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.
Curtea mai reține că, instanța de fond a reținut în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c V C. penal având în vedere vârsta inculpatului, studiile superioare, starea civilă și faptul că, acesta dă dovadă de permanentă preocupare pentru perfecționare, întrucât toate aceste împrejurări reținute în circumstanțiere sunt contrazise de comportamentul violent, necontrolat și determinat de un motiv josnic al inculpatului.
Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în procedura recunoașterii vinovăției prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și nu poate primi o dublă semnificație juridică favorabilă acestuia și prin reținerea ei ca circumstanță atenuantă în condițiile art. 74 lit. c V. C.penal.
În aceste condiții, este evident că reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c V. C.penal în favoarea inculpatului, este greșită având în vedere considerentele arătate, gradul ridicat de pericol social al faptei și caracterul facultativ al acestora.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni este în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de lege.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea reține că în raport de suferințele fizice și psihice suferite, de caracterul grav al leziunilor suferite și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (32-35), vârsta părții vătămate și perioada lungă de recuperare, acordarea unor daune morale în sumă de 10.000 lei reprezintă o despăgubire justă și echitabilă care să compenseze prejudiciul moral suferit.
În ce privește daunele materiale, Curtea reține că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică cu privire la cuantumul acestora având în vedere documentele justificative depuse la dosar.
Așa fiind, în temeiul art. 421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul părții vătămate, va desființa hotărârea atacată, cu privire la cuantumul pedepsie termenul de încercare și în latura civilă a cauze și înlăturând circumstanțele atenuante, va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, menținând modalitatea de executare a pedepsei.
În temeiul art. 19, art. 25 alin. 1 C.pr.penală raportat la art. 1357 cod civil va obliga inculpatul la 10.000 lei daune morale către partea civilă Văsăliuț T., menținând cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond.
Potrivit art. 276 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească părții vătămate 1500 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea vătămată VĂSĂLIUȚ T. împotriva sentinței penale nr. 87/2014 a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei pe care o desființează cu privire la cuantumul pedepsei, termenul de încercare și latura civilă a cauzei.
Pronunțând o nouă hotărâre majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. M. C. la 6 luni închisoare.
Stabilește termen de încercare de 2 ani plus 6 luni.
Menține modalitatea de executare a pedepsei.
Obligă inculpatul S. M. C. la 10.000 lei daune morale în favoarea părții civile VĂSĂLIUȚ T..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă inculpatul la 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții civile Băsăliuț.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. M. V. V. A. L. C.
Red. V.V.A./19.12.2014.
Dact.H.C/4 ex./19.12.2014
Jud.fond:M. A. D..
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 249/2014. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
