Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 670/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 670/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 3975/117/2014/a6
ROMANIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.670/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 4 noiembrie 2014
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: I. M.
GREFIER: L. C.
S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării - contestațiile formulate de către inculpații P. R. V. și C. C. V., împotriva încheierii penale din data de 03.10.2014 a Tribunalului C., prin care s-au respins cererile și excepțiile formulate, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Cauza s-a luat fără citarea părților și participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei după care,
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală dată în camera de consiliu din data de 3 octombrie 2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 345 al.1 rap. la art.346 al.1 C.p.p., s-au respins cererile și excepțiile formulate de inculpații P. R. V., C. C. V. și D. I. R. I., prin apărătorii aleși.
În temeiul art.346 al.2 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații P. R. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată, cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art.297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p., permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., desfășurarea de activități ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, fals intelectual în forma participației improprii, prev. de art.52 al.3 rap. la art.321 C.p., șantaj, prev. de art.207 al.1 și 3 C.p. și luare de mită, prev. de art.289 C.p. rap. la art.7 lit.c din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.5 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p.; C. C.-V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art. 297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p. și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p. și D. I. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comisă în formă continuată, cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000 modif. prin Legea 187/2012 rap. la art.297 C.pen., cu aplic. art.35 al.1 C.p.
În baza art.346 al.1 C.p.p., s-a dispus comunicarea încheierii Parch. de pe lângă ICCJ - D.N.A. - Serv. Teritorial C. - și inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul 6/P/2014 emis la data de 10.07.2014 de D.N.A.-Serv. Teritorial C. - au fost trimiși în judecată:
Inculpatul P. R. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art.297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p., permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., desfășurarea de activități ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, fals intelectual în forma participației improprii, prev. de art.52 al.3 rap. la art.321 C.p., șantaj, prev. de art.207 al.1 și 3 C.p. și luare de mită, prev. de art.289 C.p. rap. la art.7 lit.c din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.5 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p.;
În fapt, s-a reținut în sarcina sus-numitului că, în calitate de inspector șef teritorial al I.-IT 4 (Inspectoratul de Stat pentru Controlul Traficului Rutier – Inspectoratul Teritorial 4), ce include în sfera de competență teritorială județele A., Bihor, Bistrița-Năsăud, C., Maramureș, Satu-M. și S.), în perioada august_14, singur sau împreună cu inculpații C. C.-V. și D. I.-R., în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, contrar atribuțiilor legale și de serviciu, a intervenit în activitatea de control desfășurată de către inspectorii din subordine, determinând încălcarea normelor legale privind constatarea și sancționarea faptelor contravenționale săvârșite la regimul transportului rutier, cu consecința producerii de urmări patrimoniale și vătămării grave a intereselor legale ale I., fiind obținute totodată foloase necuvenite (patrimoniale și nepatrimoniale), atât pentru sine, cât și pentru alții (40 acte materiale);
În perioada 2013-2014, în calitate de inspector șef teritorial al I.-IT 4, în mod repetat, a permis accesul unor persoane neautorizate (operatori de transport supuși controlului) la date și informații nedestinate publicității privind data, locul și intervalul orar de desfășurare a acțiunilor de control în trafic ori informații care permit identificarea autorului sesizării ce a întemeiat activitatea de control realizată în cursul lunii februarie 2014 la S.C. „Valtrans Impex” S.R.L., în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine și pentru operatorii de transport;
În perioada iunie 2012 până în prezent, în timpul exercitării funcției de inspector șef teritorial al I.-IT4, funcție ce implică exercițiul autorității de stat, a desfășurat activități comerciale ca acte de comerț, incompatibile cu funcția și însărcinările îndeplinite, activități constând în administrarea și conducerea S.C „Universal Auto Special” S.R.L., S.C. „UAS Service” S.R.L., S.C. „Universal Inspecții” S.R.L. și S.C. „Mm Itp Test” S.R.L., obținând în acest mod foloase patrimoniale;
La data de 21 mai 2014, inculpatul P. R.-V., în calitate de inspector șef teritorial al I.-IT 4, l-a determinat pe inspectorul Palyi K. I. F. să întocmească procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._ consemnând necorespunzător realității încălcarea de către S.C. „Tel Drum” S.A. A. a prevederilor art. 5 pct. 25 din H.G. nr.69/2012, cu consecința aplicării unei amenzi în cuantum de 250 lei;
În cursul lunii martie 2014, a constrâns persoana vătămată C. C.-H., prin amenințarea cu demiterea din funcția de inspector coordonator județean al I.C.J. A. (Inspectoratul de Control Județean A.), să anuleze nota de control întocmită la data de 27.03.2014 de către inspectorii din cadrul I.C.J. A., în cuprinsul căreia se rețin încălcări ale obligației de echipare cu tahograf și limitator de viteză a vehiculului deținut de către Școala Gimnazială Bistra, jud. A., constrângere căreia persoana vătămată nu i-a dat curs, acțiuni ce au urmărit obținerea în mod injust de avantaje nepatrimoniale pentru sine (menținerea în funcția de conducere) și respectiv de foloase materiale pentru unitatea școlară;
La data de 09.12.2013, a pretins martorilor denunțători C. Eronim-Ș. și M. C.-D. să plătească pe seama și în numele său suma de 1.500 lei cu titlu de contribuție în susținerea financiară a acțiunii desfășurate de Partidul Național Liberal prin biroul parlamentarului E. U., pentru ca în calitatea sa de inspector șef teritorial al I. să acorde ajutor S.C. „Fany Prestări Servicii” S.R.L. în activitatea de control desfășurată de inspectorii din subordine și pentru susținerea intereselor firmei în obținerea de trasee pentru transportul metropolitan.
Inculpatul C. C.-V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art. 297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p. (39 de acte materiale) și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p.;
În fapt, în sarcina sus-numitului s-a reținut că, în calitate de inspector coordonator al I.C.J. C. din cadrul I.-IT 4, în perioada_14, singur sau împreună cu inculpații P. R.-V. și D. I.-R., în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (39 de acte materiale), contrar atribuțiilor legale și de serviciu, a intervenit în activitatea de control desfășurată de către inspectorii din subordine ori a celorlalți inspectori din cadrul inspectoratului teritorial, determinând încălcarea normelor legale privind constatarea și sancționarea faptelor contravenționale săvârșite la regimul transportului rutier, cu consecința producerii de urmări patrimoniale și vătămării grave a intereselor legale ale I., fiind obținute foloase necuvenite (patrimoniale și nepatrimoniale) atât pentru sine, cât și pentru alții (38 acte materiale);
În calitate de inspector coordonator al ICJ C. din cadrul I.-IT 4, în perioada 2013-2014, în mod repetat a permis accesul unor persoane neautorizate (operatori de transport supuși controlului) la date și informații nedestinate publicității privind data, locul și intervalul orar de desfășurare a acțiunilor de control în trafic ori informații care permit identificarea autorului sesizării ce a întemeiat activitatea de control realizată în cursul lunii februarie 2014 la S.C. „Valtrans Impex” S.R.L., în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine și pentru operatorii de transport.
Inculpatul D. I. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comisă în formă continuată, cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000 modif. prin Legea 187/2012 rap. la art. 297 C.pen., cu aplic. art.35 al.1 C.p. (18 acte materiale).
În fapt, în sarcina sus-numitului s-a reținut că, în calitate de inspector coordinator al ICJ C. din cadrul I.-IT 4, în perioada 2013-2014, singur sau împreună cu inculpații P. R. V. și C. C. V., în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infrcaționale, contrar atribuțiilor legale și de serviciu, a intervenit în activitatea de control desfășurată de către inspectorii din subordine ori a celorlalți inspectori din cadrul inspectoratului teritorial, determinând încălcarea normelor legale privind constatarea și sancționarea faptelor contravenționale săvârșite la regimul transportului rutier, în modalitățile concrete indicate la pct.1 al stării de fapt din rechizitoriu, cu consecința producerii de urmări patrimoniale și vătămătii grave a intereselor legale ale I., fiind obținute foloase necuvenite (patrimoniale și nepatrimoniale), atât pentru sine, cât și pentru alții.
I. Prin înscrisurile depuse la dosar (f.52-89), inculpatul P. R. V., prin apărătorii aleși, a invocat nelegalitatea probelor, a actelor de urmărire penală efectuate în prezenta cauză, respectiv a nerespectării legalei sesizări a primei instanțe, solicitând ca, potrivit art.346 al.3 lit.a C.p.p., judecătorul de cameră preliminară să dispună restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii actului actului de sesizare a primei instanțe, datorită neregularității rechizitoriului întocmit de D. - ST C. -.
Astfel, s-a invocat:
a) nelegala sesizare a organului de urmărire penală cu referire la neregularități ale procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 14.01.2014, respectiv actul nu îndeplinește din punct de vedere al conținutului toate condițiile obligatorii și necesare pentru a putea fi considerat un act valabil încheiat;
b) nelegala sesizare a organului de urmărire penală prin denunțurile formulate de martorii C. Eronim și M. C. în dosar nr.52/P/2014 a D. - ST C.- și care nu îndeplinesc condițiile unui act de sesizare, pe motiv că prin denunțul făcut, C. Eronim Ș. nu a urmărit descoperirea de fapte de corupție, ci interese personale;
c) nulitatea urmăririi penale raportat la nevalabilitatea ordonanței din data de 06.02.2014 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru fapte cu privire la care organul de urmărire penală nu a fost sesizat, cu referire expresă la infracțiunea de luare de mită, prev. de art.289 al.1 C.p. rap. la art.7 lit.c din Legea 78/2000 modif. prin Lega 187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p.
d) lipsa procesului verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate înainte de 01.02.2014, cu nerespectarea disp. art.228 al.ultim și art.224 al.3 C.p.p. din 1968.
e) nulitatea ordonanței de extidere a urmăririi penale din data de 03.06.2014, pe motiv că, în cuprinsul ei, nu sunt descrise în concret faptele noi în materialitatea lor, se regăsesc fapte pentru care urmărirea penală, fie a fost deja începută, fie organul de urmărire penală nu a fost legal sesizat cu cercetarea acestora.
f) nulitatea relativă potrivit art.282 C.p.p. a ordonanței din data de 02.06.2014, prin care s-a dispus reunirea dosarelor 52/P/2014 și 6/P/2014, ambele ale D. -ST C.- și continuarea cercetărilor în dosar 6/P/2014, fiind dată într-un dosar în care organul de urmărire penală, nu a fost legal sesizat; pe cale de consecință și actele subsecvente, în concret fapta de luare de mită din data de 09.12.2013 reținută în sarcina inculpatului P. R., nu poate face obiectul rechizitoriului.
g) nelegalitatea ordonanței de conexare din data de 16.05.2014, prin care s-a dispus reunirea dosarelor 54/P/2014 și 6/P/2014, ambele ale D. -ST C.-, pe motiv că, este nemotivată, nefiind descrisă în mod complet și amănunțit fapta reținută în sarcina inculpatului P. R., precum și arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția.
h) nerespectarea dispozițiilor privind procedura începerii urmăririi penale in personam, conform art.305 al.3 C.p.p., față de suspectul P. R. V., în sensul că, parchetul a dispus-o cu mare întârziere de la momentul începerii urmăririi penale in rem.
i) nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P., din data de 04.06.2014, ca fiind nelegal întocmită, întrucât, organul de urmărire penală nu a fost legal sesizat, aspect ce atrage nelegalitatea începerii urmăririi penale in rem și in personam împotriva sus-numitului și, pe cale de consecință, lipsește una din condițiile prealabile necesare punerii în mișcare a acțiunii penale.
j) nulitatea relativă a ordonanței de extindere a acțiunii penale din data de 01.07.2014, întrucât, a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale, provocând o vătămare gravă a dreptului la apărare a sus-numitului.
k) neregularitatea rechizitoriului, întrucât, întocmirea și verificarea acestuia sub aspectul legalității și temeiniciei s-a făcut cu încălcarea disp. art.328 al.1 teza a-II-a C.p.p. corob. cu art.22/2 al.1 din OUG 43/2002, pe motiv că, la dosar există două adrese, una către banca BT SA C., iar cealaltă către I., ambele semnate de procurorul șef al D. -ST C.-, fapt ce atrage incompatibilitatea acestuia de a se pronunța asupra verificării legalității și temeiniciei actului de sesizare.
l) nerespectarea disp. art.209 al.3 C.p.p. privind obligativitatea efectuării urmăririi penale personal de către procuror în cazul infracțiunilor de corupție imputate inculpatului P. R. V., respectiv, acte de urmărire penală ce trebuiau îndeplinite obligatoriu de către procuror, au fost efectuate de organele de cercetare penală, fără a a fi delegați în mod legal în condițiile prev. de art.217 al.4 C.p.p. din 1968, respectiv art.201 C.p.p., respectiv, se invocă încălcări ale competenței după materie a organului de cercetare penală desemnat să își desfășoare activitatea în cadrul D.-ST C.; precum și nelegalitatea ordonanțelor de delegare dispuse de procuror în temeiul art.93/3 al.1 C.p.p. din 1968 sau art.142 C.p.p., raportat la faptul că, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate au fost întocmite de organul de poliție judiciară, fără o delegare expresă a acestuia, iar martora M. A. a fost audiată în data de 04.06.2014, de asemenea de către organul de poliție judiciară, fără o delegare expresă a acestuia.
m) nerespectarea dispozițiilor procesual penale privind administrarea unor probe (audierea persoanei vătămate C. C. H., precum și a martorilor M. C., C. Ș. Eronim, V. F. A., Palyi K. I. F. și P. A. M.) și exercitarea dreptului la apărare, solicitând excluderea acestor probe nelegale, întrucât, s-a ignorat obligația de a încunoștința apărătorii inculpatului P. cu privire la ora, data și locația în care urma să aibă loc audierea persoanelor de mai sus, la dosar lipsind dovezile de încunoștințare a apărătorilor aleși ai sus-numitului cu privire la aspectele menționate.
n) neregularitatea întocmirii rechizitoriului în raport de disp. art.328 al.1 C.p.p. și nu permite stabilirea obiectului sau limitelor judecății în primă instanță, întrucât, în privința inculpatului P., rechizitoriul prezintă doar o relatare generică a faptelor materiale pentru care a fost trimis în judecată și nu se face o referire explicită la probele concrete care au stat la baza acestei soluții.
II. Inculpatul C. C. V. a invocat prin apărătorii săi aleși, următoarele cereri și excepții (f.97-111):
a) excepția nelegalei sesizări a instanței generată de nelegala sesizare a organului de urmărire penală raportat la disp. art.221 C.p.p. din 1968, cu consecința nelegalității urmăririi penale in rem; inclusiv, cea in personam în condițiile în care s-a realizat cu mare întârziere, la 6 luni după procesul verbal de sesizare din oficiu, cu nerespectarea drepturilor procesuale ale inculpatului C..
b) nelegalitatea începerii urmăririi penale, raportat la faptul că, a fost realizată de un organ necompetent, respectiv ofițerii de poliție judiciară și nu de către procuror conform disp. art.324 C.p.p., respectiv art.217 C.p.p. din 1968.
c) neregularitatea rechizitoriului, care nu corespunde exigențelor art.328 C.p.p., sub aspectul reținerii elementelor constitutive ale infracțiunilor de care este acuzat sus-numitul.
d) nulitatea Încheierilor penale nr. 25/17.02.2014, nr. 55/14.03.2014, nr. 98/16.04.2014 și nr. 156/02.06.2014 pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Trib. C., raportat la lipsa minutei obligatorii potrivit disp. art.140 al.4 C.p.p., 144 al.2 C.p.p., cu consecința nulității mandatelor de supraveghere tehnică emise în baza acestora și a excluderii probelor obținute prin valorificarea metodelor speciale de investigație.
e) nulitatea ordonanței de delegare din data de 04.06.2014 prin care s-a dispus delegarea ofițerului de poliție judiciară în vederea ascultării suspectului C. C. V., precum și nulitatea declarației de suspect dată de acesta la aceeași dată, în condițiile în care, în speță, urmărirea penală reprezintă un atribut de competența exclusivă a procurorului.
f) nulitatea absolută a procesului verbal de percheziție domiciliară din data de 04.05.2014 și a mandatului de aducere a sus-numitului, din data de 03.06.2014, cu motivarea că, instanța a emis mandatul de percheziție domiciliară nr. 61/02.06.2014, cu valabilitate pentru datele de 04-05.06.2014, sens în care, percheziția s-a efectuat în baza unui mandat antedatat și fără a i se aduce la cunoștință inculpatului C. acest aspect, precum și faptul că, are dreptul să fie asistat de un avocat ales și de o persoană de încredere pe tot parcursul desfășurării acestui procedeu probatoriu.
III. Prin înscrisurile depuse la dosar (f.90-94), inculpatul D. R. I., prin apărător ales a solicitat a se constata nulitatea relativă a rechizitoriului, cu referire la nerespectarea disp. art.327 și 328 C.p.p., corob. cu art.17 C.p.p., cu consecința invocării excepției nelegalei sesizări a instanței, raportat la faptul că, din conținutul infracțiunii de abuz în serviciu, 13/2 din Legea 78/2000 modif. prin Legea 187/2012 rap. la art. 297 C.pen., cu aplic. art.35 al.1 C.p., reținută în sarcina sus-numitului, s-a înlăturat actul material comis la data de 18.02.2014 și indicarea greșită în dispozitivul rechizitoriului a numărului de acte materiale reținute în sarcina inculpatului D., respectiv 18 acte materiale, în loc de 16.
Judecătorul a apreciat ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpați prin apărătorul ales, pentru următoarele argumente:
I. 1. Cu privire la nelegala sesizare a organului de urmărire penală cu referire la neregularități ale procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 14.01.2014, invocată de inculpații P. R. și C. C., prin apărători aleși, judecătorul a constatat că, îndeplinește cerințele legale prev. de art.221 C.p.p. corob. cu art.91 C.p.p. din 1968, respectiv cuprind toate mențiunile prevăzute în aceste texte de lege; însă, textele în discuție nu au prevederi exprese care să impună organului de urmărire penală de a indica date cu privire la modalitatea în care a luat la cunoștință de eventuale fapte ce se circumscriu sferei ilicitului penal.
Totodată, actul în discuție nu produce efecte asupra drepturilor vreunei persoane, ci dă legitimitate organelor de urmărire penală de a debuta desfășurarea de acte de cercetare.
2. Excepția invocată de inculpatul P. R. la pct.I.b) este total neîntemeiată, câtă vreme disp. art.288 și 290 C.p.p. prevăd ca modalitate de sesizare a organelor judiciare și denunțul; temeinicia sau netemeinicia conținutului acestui denunț, nu face obiectul procedurii de cameră preliminară, așa cum prevăd disp. art.342 C.p.p.
3. cu privire la nelegalitatea ordonanței de începere a urmăririi penale din data de 06.02.2014, invocată, atât de inculpatul P., invocată la pct.I.c), cât și de inculpatul C., la pct.II.a), judecătorul a constatat, că îndeplinește cerințele legale prev. de art.305 al.1 și 2 C.p.p.;
Este neîntemeiată susținerea inculpatului P. în sensul că, organul de urmărire penală nu a fost sesizat cu infracțiunea de luare de mită, prev. de art.289 al.1 C.p. rap. la art.7 lit.c din Legea 78/2000 modif. prin Lega 187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., întrucât, în procesul verbal de sesizare din oficiu se face referire la posibile acte de corupție (luare de mită) comise de inspectori din cadrul Inspectoratului Județean Satu-M., cu referire la numiții Cuș C. T. și A. A. I.;
Totodată, actul de începere a urmăririi penale in rem vizează fapte, nu persoane, fiind necesară realizarea cadrului procesual legal pentru îndeplinirea cerințelor prev. de art.305 al.3 C.p.p., respectiv continuarea urmăririi penale in personam, dacă este cazul; ori, în speță, prin rechizitoriu, s-a dat soluție de clasare în privința numiților Cuș C. T. și A. A. I., raportat la infracțiunea de luare de mită în discuție; așa încât, infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului P. prin rechizitoriu (pretins comisă în data de 19.12.2013, ce a făcut obiectul dosarului 52/P/2014, urmarea sesizării prin denunțurile făcute de C. Eronim Ș. și M. C., conexat ulterior la dosarul 6/P/2014 a D.-ST C.- și pentru care, urmărirea penală in rem a început la 22.05.2014), nu are nicio legătură cu cea descrisă în procesul verbal de sesizare din oficiu din 14.01.2014.
Neîntemeiată este și susținerea inculpatului C. în sensul că, efect al lipsei legalei sesizări a organului de urmărire penală (a se vedea pct.II.1) este și ordonanța în discuție, care de asemenea e lovită de nulitate absolută, în speță nefiind incidente niciunul din cazurile prev. de art.281 C.p.p; dealtfel, nici inculpatul nu a indicat încălcarea vreunui temei legal în sensul menționat.
4. cu privire la lipsa procesului verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate înainte de 01.02.2014, respectiv în perioada 14.01._14, în condițiile în care, din cuprinsul procesului verbal de sesizare din oficiu reiese fără echivoc faptul că, în cauză s-au efectuat acte premergătoare, invocate de inculpatul P. la pct.I.d), este de precizat că, potrivit disp. art.224 C.p.p. din 1968, organul de urmărire penală avea posibilitatea și nu obligația de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale; lipsa unui asemenea act nu reprezintă un caz de nulitate absolută, în sensul disp. art.281 C.p.p., nici măcar relativă în sensul disp. art.282 C.p.p., inculpatul nefăcând dovada vreunei vătămări în drepturile sale procesuale.
5. în ce privește nulitatea ordonanței invocată la pct.I.e) de inculpatul P., judecătorul apreciază excepția ca neîntemeiată, întrucât, aceasta îndeplinește cerințele legale impuse de disp. art.286 și art.311 C.p.p., cu aceeași precizare anterior făcută la pct.3 și anume că, urmărirea penală in rem vizează fapte, nu persoane.
6. de asemenea, ordonanța de conexare din data de 02.06.2014, a cărui nulitate se invocă la pct.I.f) de același inculpat (fiind dată într-un dosar în care organul de urmărire penală nu a fost legal sesizat) a fost emisă cu respectarea cerințelor legale impuse de art.286 al.2 C.p.p., corob. cu cele prev. de art.63 al.1 rap. la art.43 al.2 lit.c C.p.p., iar organul de urmărire penală a fost legal sesizat, așa cum s-a arătat anterior; pe de altă parte, reunirea cauzelor în temeiul dispozițiilor legale mai sus amintite, dispusă de organul de urmărire penală este la stricta apreciere a acestui organ judiciar raportat la buna desfășurare a urmăririi penale.
7. ordonanța de conexare din data de 16.05.2014, a cărui nulitate este invocată de inculpatul P. la pct.g), pe motiv că, nu este motivată, întrunește toate cerințele impuse de disp. art.286 al.2 lit.c C.p.p., mai puțin cele referitoare la persoana suspectului sau inculpatului, nefiind aplicabile în speță, în condițiile în care, este vorba de faza de urmărire penală in rem.
8. judecătorul respinge ca neîntemeiată excepția invocată de inculpatul P. la pct.I.h) cu privire la nerespectarea dispozițiilor privind procedura începerii urmăririi penale in personam, conform art.305 al.3 C.p.p., față de suspectul P. R. V., în sensul că, parchetul a dispus-o cu mare întârziere de la momentul începerii urmăririi penale in rem, invocată dealtfel și de inculpatul C. C. R. la pct. II a), vizând același motiv, întrucât, dispozițiile art.305 al.1-3 C.p.p., nu prevăd expres un termen anume între cele două etape procesuale ale urmăririi penale; sus-numiților le-au fost respectate drepturile procesuale, dovadă fiind procesele-verbale întocmite de procuror la data de 04.06.2014 (f.93-101, 148-157 vol.I dup) conform disp. prev. de art.307 C.p.p., prin care li s-au adus la cunoștință acuzațiile, precum și drepturile lor procesuale, în prezența apărătorilor aleși, semnate, atât de inculpați, cât și de apărători.
9. s-a respins excepția nulității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P., din data de 04.06.2014, invocată de acesta la pct.I.i) din data de 04.06.2014, întrucât, s-a argumentat la pct.I.1) faptul că, organul de urmărire penală a fost legal sesizat, iar ordonanța în discuție îndeplinește cerințele legale impuse de disp. art.309 C.p.p. rap. la art.286 al.2 C.p.p.
10. judecătorul a respins excepția nulității relative a ordonanței de extindere a acțiunii penale din data de 01.07.2014, invocată de inculpatul P. R. V. la pct.I j), întrucât, a fost dată cu respectarea disp. art.311 C.p.p., care sunt comune, atât extinderii urmăririi penale, cât și acțiunii penale; faptul că, noul act material pretins comis de sus-numit la data de 21.05.2014 și reținut ca făcând parte din conținutul infracțiunii de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, precum și infracțiunea de fals intelectual pretins comisă în forma participației improprii ce au făcut obiectul ordonanței în discuție, nu i-au fost aduse la cunoștință în calitate de suspect, ci de inculpat, nu atrage încălcarea drepturilor sale procesuale, întrucât, acesta dobândise calitatea de inculpat anterior, respectiv la data de 04.06.2014, totodată, prin procesul-verbal întocmit de procuror la data de 04.07.2014, i-au fost aduse la cunoștință inculparea de mai sus și drepturile sale procesuale, în prezența apărătorilor aleși, fiind audiat la aceeași dată, tot în prezența apărătorilor aleși, cu privire la noile acuzații (f.397-408 vol.I dup).
11. s-a respins excepția invocată de inculpatul P. R. la pct.I k), întrucât, întreaga urmărire penală a fost efectuată de către procurorul de caz, în speță d-na A. C., iar cele două adrese emise de D. - ST C. -, una către Banca Transilvania SA C. (f.363 vol.I dup), iar cealaltă către I. (f.1-3 vol.VII dup), reprezintă acte de corespondență care se întocmesc și se semnează de către procurorul șef al D. - ST C. -, în exercitarea funcției de reprezentare, funcție fără semnificație procedural-penală.
12. s-a respins excepția invocată de inculpatul P. R. la pct.I. l), precum și de inculpatul C. la pct.II b), întrucât, în speță, urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea disp. art.324 C.p.p. care prevăd că, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege, situația în speță față de disp. art.78/2000 modif. și art.56 lit.d C.p.p.;
Totodată, al.3 al art.324 C.p.p. prevede că, procurorul, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, cu precizarea expresă la al.4 al aceluiași text de lege, a acelor acte ce nu pot face obiectul delegării; ori, ordonanțele de delegare invocate de inculpatul P. la excepții pct. II. 1) lit.a),b) (f.75-79 dos. instanță), nu fac parte din cele prohibite de art.324 al.4 C.p.p.
Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate au fost legal întocmite de ofițerii de poliție, în baza ordonanței de delegare emisă de procuror la data de 20.01.2014 (f.267-268 vol.V dup); este real faptul că, în cuprinsul ordonanței s-a menționat greșit luna ianuarie, în loc de luna februarie, fiind vorba de o evidentă eroare materială, în condițiile în care se specifică faptul că, la data de 06.02.2014, a fost începută urmărirea penală in rem în cauză,…, iar temeiul delegării este cel prev. de art.324 al.3 NCPP; ori, la data de 20.01.2014, nu era încă în vigoare NCPP; mai mult, eroarea este evidentă lecturând și ordonanța de delegare emisă la aceeași dată de 20.02.2014 de la filele imediat următoare (f.269-270 vol.I dup), prin care același ofițer de poliție V. R. a fost delegat să întocmească și planșele fotografice și procesele verbale de supraveghere operativă.
De asemenea, martora M. A. a fost legal audiată la data de 04.06.2014 (f.330-334 vol.I dup), de către ofițerul de poliție V. R., în baza ordonanței de delegare emisă de procuror la aceeași dată, însă, din eroare, ambele exemplare au fost atașate în dosarul de casă al D.-ST C.-, așa cum reiese din înscrisul trimis la dosar (f.178-180).
13. referitor la excepția invocată de inculpatul P. la pct.I. m), judecătorul a constatat că, nu i s-a încălcat dreptul la apărare cu ocazia administrării unor probe, (cu referire specială la audierea persoanei vătămate C. C. H., precum și a martorilor M. C., C. Ș. Eronim, V. F. A., Palyi K. I. F. și P. A. M.), întrucât, persoanele de mai sus au fost audiate anterior datei de 04.06.2014, orele 17,00, când inculpatul P. a dobândit calitatea de suspect, calitate ce i-a fost adusă la cunoștință în prezența apărătorilor aleși, așa cum rezultă din procesul-verbal (f.148-157 vol.I dup); de la acest moment apărătorii inculpatului au dobândit vocația în exercițiul dreptului invocat, acela de a fi încunoștințați cu privire la fiecare act procesual efectuat în cauză, drept care le-a fost dealtfel respectat.
14. s-a respins excepția privind neregularitatea întocmirii rechizitoriului invocată de inculpatul P. R. la pct.I.n), ca dealtfel și inculpatul C. la pct.II.c), întrucât, acesta îndeplinește cerințele prev. de art.328 C.p.p.; judecătorul a constatat că, rechizitoriul cuprinde actele materiale reținute în sarcina inculpaților, descrise clar și detaliat în partea expozitivă, cu menționarea mijloacelor de probă ce au stat la baza reținerii lor;
Totodată, judecătorul a constatat că, raportat la obiectul camerei preliminare prev. de art.342 C.p.p., argumentele invocate de inculpați, respectiv contestarea anumitor mijloace de probă, netemeinicia acuzațiilor imputate, vizează chestiuni de fond, deci nu poate face obiectul analizei în procedura de cameră preliminară.
În ce privește excepțiile invocate de inculpatul C. C. V. la pct.II a)-f);
1. Judecătorul a respins excepțiile invocate la pct.II a)-c), în considerentele de mai sus, fiind comune cu cele invocate de inculpatul P. la pct.I.1),3),8),12),14).
2. S-a respins excepția invocată de inculpatul C. la pct.II.d) privind nulitatea Încheierilor penale nr. 25/17.02.2014, nr. 55/14.03.2014, nr. 98/16.04.2014 și nr. 156/02.06.2014 pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Trib. C., raportat la lipsa minutei obligatorii potrivit disp. art.140 al.4 C.p.p., 144 al.2 C.p.p., întrucât, prin acvirarea pe cale scurtă a dosarelor în care au fost pronunțate încheierile de mai sus, judecătorul a constatat existența minutelor în dosar; faptul că, acestea nu se regăsesc în dosarul de urmărire penală este pentru că, judecătorul de drepturi și libertăți eliberează organului de urmărire penală doar mandatele de supraveghere tehnică în discuție și încheierea dată de judecătorul de drepturi și libertăți.
3. judecătorul a respins excepția invocată de inculpatul C. la pct.II.e) privind nulitatea ordonanței de delegare din data de 04.06.2014 prin care s-a dispus delegarea ofițerului de poliție judiciară în vederea ascultării suspectului C. C. V., precum și nulitatea declarației de suspect dată de acesta la aceeași dată, în condițiile în care, în speță, urmărirea penală reprezintă un atribut de competența exclusivă a procurorului, pentru aceleași considerente arătate la pct.I 12, respectiv al.3 al art.324 C.p.p. prevede că, procurorul, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, cu precizarea expresă la al.4 al aceluiași text de lege, a acelor acte ce nu pot face obiectul delegării; ori, luarea declarației de suspect nu face parte din cele prohibite de art.324 al.4 C.p.p.
Totodată, sus-numitului i-au fost respectate drepturile procesuale, dovadă fiind procesul-verbal întocmit de procuror la data de 04.06.2014 (f.93-101 vol.I dup) conform disp. prev. de art.307 C.p.p., prin care i s-a adus la cunoștință acuzațiile, precum și drepturile sale procesuale, în prezența apărătorului ales, semnat, atât de inculpat, cât și de apărător.
4. s-a respins excepția nulității absolute a procesului verbal de percheziție domiciliară din data de 04.05.2014 și a mandatului de aducere a sus-numitului, din data de 03.06.2014 invocată de inculpatul C. C. la pct.II f), întrucât, percheziția domiciliară s-a efectuat în baza mandatului nr.61 emis de Trib. C. la data de 02.06.2014 (f.275 vol.I dup), cu valabilitate pentru datele de 04-05.06.2014; într-adevăr procesul-verbal de percheziție este datat 04.05.2014, fiind vorba de o evidentă eroare materială, în condițiile în care, percheziția s-a desfășurat în data de 04.06.2014, cu respectarea disp. art.159 C.p.p.
Totodată, cu ocazia efectuării percheziției de mai sus, autorizate în prealabil de către judecătorul de drepturi și libertăți (Încheierea penală nr. 59/C/P/02.06.2014 a Trib. C. -f.268-274 vol.I dup), la sediul persoanei juridice I.-Inspectoratul Teritorial nr.4 C.-, inculpatului C. nu i-au fost încălcate drepturile, întrucât, mandatul în discuție se înmânează reprezentantului legal al instituției în discuție, în speță, inculpatului P. RareșVasile, potrivit disp. art.156 al.6 C.p.p. și 164 C.p.p., care a și fost asistat de apărătorul său ales, ambii semnând procesul verbal întocmit, fără obiecțiuni (f.278-285 vol.I dup).
III. Judecătorul a respins ambele excepții invocate de inculpatul D. I. R. prin apărător ales, întrucât, actul de sesizare întrunește cerințele impuse de art.328 C.p.p.; faptul că, un act material a fost înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de abuz în serviciu reținută în sarcina sus-numitului, este consecința unității legale de infracțiune, nefiind caz de nulitate din cele prev. de art.281 C.p.p.; în speță nu poate fi vorba nici măcar de o nulitate relativă, prev. de art.282 C.p.p., în condițiile în care prin înlăturarea actului material în discuție, cel pretins comis la data de 18.02.2014, inculpatul D. nu a suferit vreo vătămare; dimpotrivă, i s-a creat o situație mai ușoară, deci nu a suferit vreo vătămare.
Totodată, indicarea greșită a numărului de acte materiale în dispozitivul rechizitoriului reținute în sarcina inculpatului D., nu atrage neregularitatea actului de sesizare, fiind vorba de o evidentă eroare materială, câtă vreme, în partea expozitivă reiese clar numărul acestor materiale, cu descrierea detaliată a fiecăruia, iar potrivit disp. art.371 C.p.p., judecata se mărginește la faptele și persoanele din starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului.
Față de cele arătate, judecătorul, în baza art. 345 al.1 rap. la art.346 al.1 C.p.p., a respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpații P. R. V., C. C. V. și D. R. I., prin apărătorii aleși.
De asemenea, judecătorul a constatat că, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art.346 al.2 C.p.p., judecătorul a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 6/P/2014 emis de D.N.A. - Serv. Teritorial C. -, fiind respectate dispozițiile art.328 C.p.p., legalitatea administrării probelor - cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și legalitatea actelor de urmărire penală.
Totodată, s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații P. R. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată, cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art.297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p., permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., desfășurarea de activități ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, fals intelectual în forma participației improprii, prev. de art.52 al.3 rap. la art.321 C.p., șantaj, prev. de art.207 al.1 și 3 C.p. și luare de mită, prev. de art.289 C.p. rap. la art.7 lit.c din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.5 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p.; C. C.-V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu comis în formă continuată cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012 rap. la art. 297 C.p., cu aplic. art.35 al.1 C.p. și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 modif. prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 al.1 C.p., totul cu aplic. art.38 al.1 C.p. și D. I. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comisă în formă continuată, cu obținere de foloase necuvenite, prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000 modif. prin Legea 187/2012 rap. la art. 297 C.pen., cu aplic. art.35 al.1 C.p.
În baza art.346 al.1 C.p.p., s-a dispus comunicarea încheierii Parch. de pe lângă ICCJ - D.N.A. - Serv. Teritorial C. - și inculpaților.
Primul termen de judecată s-a dispus a se stabili după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații inculpații P. R. V. si C. C. V., solicitând desființarea încheierii atacate, și în urma reanalizării tuturor cererilor și excepțiilor invocate, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a primei instanțe, datorită neregularității Rechizitoriului întocmit de D.-ST C., și a nelegalității unor acte de urmărire penală efectuate în cauză, cu nesocotirea sau încălcarea normelor imperative de procedură penală prevăzute de C.p.p. în vigoare la momentul îndeplinirii actelor de urmărire penală.
Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate în contestațiile ce fac obiectul prezentului dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C. va respinge contestațiile ca neîntemeiate, menținând în totalitate încheierea atacată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.342 C.pr.pen. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței instanței, a legalității sesizării instanței precum și verificarea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Potrivit art.102 al.2 C.pr.pen. probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, ca urmare ele urmează a fi excluse. În speță însă nu poate fi vorba despre probe obținute nelegal.
În ceea ce privește sintagma „legalitatea sesizării instanței” menționate în dispozițiile art. 342 C.p.p. trebuie stabilit în mod corect actul procesual care face obiectul cenzurii camerei preliminare.
Sintagma „legalitatea sesizării instanței” desemnează acele condiții de formă și fond de a căror respectare depinde legala sesizare a instanței, respectiv care fac ca un anumit act să aibă aptitudinea de a investi în mod valabil instanța competentă să soluționeze procesul penal.
În acest sens se reține că verificând legalitatea actului de sesizare instanța trebuie să cerceteze aspecte cum ar fi: natura actului de sesizare (rechizitoriu, plângere prealabilă); îndeplinirea legală a autorului actului de a-l emite (competența procurorului, calitatea de persoană vătămată a autorului plângerii); întrunirea condițiilor de fond și de formă ale actului de sesizarea a instanței (semnarea rechizitoriului de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, descrierea tuturor faptelor pentru care este sesizată instanța, conformitatea rechizitoriului în cazul în care legea prevede această condiție).
Curtea constată că actul de sesizare a Tribunalului C. întrunește condițiile de fond și de formă, instanța de judecată fiind legal sesizată, îndeplinind cerințele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, timp, loc, spațiu, persoane, număr de acte materiale în raport de care să se poată stabili contribuția și gradul de participare al inculpaților la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, încadrarea juridică a faptelor, fără a exista vreo neconcordanță între faptele descrise și încadrarea juridică a acestora, nefiind nici un impediment de a se trece la judecarea faptelor și persoanelor trimise în judecată, cu încadrarea juridică respectivă.
Se constată că în motivarea contestațiilor s-au reiterat practic aceleași excepții care au fost formulate și în fața judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță, deși acesta a răspuns punctul și juridic argumentat fiecărei excepții invocate.
În esență, în susținerea contestației inculpatului P. R. s-au invocat nelegalitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu din 14.01.2014, nelegalitatea denunțurilor din data de 23.04.2014 formulate de C. Eronim și M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, nelegalitatea ordonanței de începerea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de luare de mită, lipsa procesului verbal de consemnare a unor acte premergătoare anterior datei de 1.02.2014, nulitatea ordonanței de extindere a urmăririi penale din 3.06.2014, nulitatea ordonanței de conexare a dosarelor din 16.05.2014, nerespectarea dispozițiilor privind procedura începerii urmăririi penale in personam cf art.305 al.3 C.pr.pen., nulitatea Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din 4.06.2014, nelegalitatea ordonanței de extindere a acțiunii penale din 1.07.2014, nelegalitatea rechizitoriului prin încălcarea disp. art. 328 al.1 teza a II-a coroborat cu art.22/2 al.1 din OUG 43/2002, nerespectarea disp. art.209 al.3 C.pr.pen., privind obligativitatea efectuării urmăririi personal de procuror în cazul infracțiunilor de corupție imputate inculpatului, nelegalitatea odonanțelor de delegare, nerespectarea dispozițiilor procesual penale privind administrarea unor probe și exercitarea dreptului la apărare și neregularitatea rechizitoriului prin nerespectarea disp. art. 328 al.1 C.pr.pen.
În susținerea contestației inculpatului C. C. s-a solicitat admiterea excepției nelegalității urmăririi penale față de încălcarea dispozițiilor legale care prevăd că urmărirea penală este de competența obligatorie a procurorului și nulitatea ordonanței de delegare din 4.06.2014 prin care s-a dispus delegarea ofițerului de poliție judiciară în vederea ascultării acestuia în calitate de suspect, precum și nulitatea declarației de suspect din 4.06.2014, și prin urmare excluderea acestora din materialul probator al cauzei, s-a invocat de asemenea excepția nulității absolute a procesului verbal de percheziție domiciliară din 4.05.2014 și a mandatului de aducere din 3.06.2014, nelegalitatea sesizării organului de urmărire penală prin procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 14.01.2014 și nelegalitatea începerii urmăririi penale in personam din 4.06.2014, astfel că actele de urmărire penală desfășurate până la data de 4 iunie 2014 au fost efectuate cu eludarea dreptului inculpatului de a participa la aceste activități, fiind lovite de nulitate,
însă, așa cum s-a arătat, încheierea dată în primă instanță a răspuns tuturor acestor chestiuni, argumentând judicios respingerea acestora.
Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a procedat la examinarea punctuală a tuturor cererilor și excepțiilor arătate mai sus, acestea fiind găsite ca neîntemeiate raportat la dispozițiile procedurale ce reglementează desfășurarea urmăririi penale în sens larg, incluzând modurile de sesizare a organului de urmărire penală, actele de procedură efectuate, probatoriile administrate, respectarea drepturilor și garanțiilor procedurale ale părților. S-a analizat de asemenea conformitatea actului de sesizare a instanței, cu exigențele de formă și fond impuse prin dispozițiile art.328 și urm. C.pr.pen. cu concluzia întemeiată că rechizitoriul îndeplinește aceste exigențe. Totodată, a fost examinată incidența prev. art.280, 281 și 282 C.pr.pen. ce reglementează nulitățile, regimul și efectele lor, nefiind identificate încălcări ale normelor legale ce atrag aplicarea sancțiunii nulității actelor de urmărire penală.
Se impune a se preciza, în primul rând, faptul că aspectele reiterate de inculpați nu vizează nulități absolute, pentru că nu erau expres prevăzute nici între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 6 C. pr. pen.din 1968 și nu se regăsesc nici în prevederile art. 281 din actualul Cod de procedură penală.
In conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. 1 C.p.p. constituie nulități absolute încălcarea dispozițiilor privind: compunerea completului de judecată; competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; publicitatea ședinței de judecată; participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie, niciuna dintre aceste situații negăsindu-se în speță.
Cu privire la forța sau valoarea probantă a probatoriului administrat, Curtea observă că legea nu face nicio distincție, în ceea ce privește valoarea probantă, în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate, principiul liberei aprecieri a probelor lăsând instanței de judecată posibilitatea să aprecieze asupra concludenței tuturor probelor, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. De altfel, această chestiune nu poate fi asimilată nulitătilor absolute deoarece a considera astfel, ar însemna să se adauge la dispozițiile legale prin care sunt reglementate nulitățile și să se reia urmărirea penală pentru chestiuni de ordin formal, ceea ce ar fi inadmisibil.
Totodată, neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage în toate cazurile nulitatea absolută și, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage - în condițiile legale - nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.
Apoi, potrivit art. 4 din legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege; nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală.
Pe de altă parte, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul soluției de respingere a excepțiilor inculpaților sunt pertinente și convingătoare, fiind însușite în totalitate.
Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar (iar procedura din acest cadru constituie evident un control judiciar) nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de contestație prezentate de inculpați nu diferă substanțial față de susținerile acestora în fața primei instanțe.
Încheierea atacată cuprinde analiza judicioasă a tuturor chestiunilor invocate de părți cu indicarea motivelor legale ale soluției, evidențiind că judecătorul a examinat în fapt și în drept chestiunile esențiale invocate, astfel că reformarea hotărârii nu se impune.
Pentru toate aceste motive se constată că în mod corect au fost respinse exceptiile invocate si s-a dispus începerea judecatii, motiv pentru care în temeiul art. 347 C.proc.pen. rap. la art. 425/1 C.proc.pen. contestatiile se vor respinge ca nefondate, iar încheirea atacată se va mentine ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga fiecare contestator la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 347 Cod proc.penala
Respinge contestațiile formulate de inculpații P. R. V. si C. C. V. împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din 3 octombrie 2014 a Tribunalului C..
Obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Definitiva.
Pronunțata în ședința publica, azi, 4 noiembrie 2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,GREFIER,
I. MOLDOVANLENUȚA C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./15.12.2014
Jud.fond. I. N. B.
I
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1065/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
