Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 661/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 661/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2055/100/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr.661/2014
Ședința camerei de consiliu din 29 octombrie 2014
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: V. G.
GREFIER: D. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatoarea CAMPIAN M. O. împotriva încheierii penale f.nr. din 17 iulie 2014 pronunțată în dosar nr._ 14 al Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale în procedura de cameră preliminară, prin care s-a dispus începerea judecății.
Cauza a fost soluționată fără participarea procurorului și a contestatoarei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a trecut la judecarea contestației.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea din 17 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpata C. M. O. privind nelegala sesizare a instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul întocmit la 27 martie 2014 de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 227/P/2013, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Maramureș.
S-a fixat termen de judecată la data de 7 octombrie 2014 pentru când se vor cita părțile (inculpații se vor cita de la adresele la care li s-a comunicat rechizitoriul; pentru inculpatul P. I. s-a emis dispozitie de transferare de la penitenciar; s-a citat ca și parte civilă S. R. prin ANAF și S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Cluj N. prin A.J.F.P. Maramureș).
Pentru a pronunța această soluție judecătorului de cameră preliminară a reținut că potrivit art. 36 alin. 1 lit. c1 Cod procedură penală, tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 astfel că aceasta instanță este competentă a soluționa acest dosar.
Cu privire la legalitatea sesizării instanței, a adminstrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală inculpatul P. I. nu a formulat cereri, excepții, însă inculpata C. M. O. a invocat unele neregularități după cum urmează:
I. 1. Rechizitoriul conține asemenea neregularități atât cu privire la facturile pentru care se susține că ar reprezenta operațiuni nereale, cât și cu privire la prejudiciul ce se susține că a fost produs. Astfel la pct. I pag. 2,3 s-a arătat că în luna februarie 2008 aceasta a înregistrat în contabilitatea . 5 facturi ce provin de la . în valoare totală de 241.282,64 lei (din care TVA 38.524,02 lei). La f. 4 s-au indicat diferite sume cu titlu de prejudiciu, apoi în finalul pct. I s-a indicat un prejudiciu total de 70.965 lei (TVA + impozit pe profit) sumă ce nu are nici un fundament, nereprezentînd nici suma prejudiciilor precizate anterior la acest punct și nici suma procentului de 19 % (TVA) și 16% impozit din totalul facturilor.
Judecătorul de cameră preliminară reține cu privire la acest aspect faptul că inițial în rechizitoriu la pct. I s-au indicat datele reținute în procesul verbal întocmit de Garda Financiară Maramureș, precizându-se că s-a indicat înregistrarea în contabilitate societății a 5 facturi fiscale în valoare totală de 241.282,64 lei, apoi s-au indicat datele reținute în alte două rapoarte de inspecție fiscală întocmite ulterior cu privire la unele eventuale impozite pe profit și TVA + majorări și penalități, indicându-se în final o valoare totală a prejudiciului reținut în rechizitoriu de 70.965 lei (TVA, impozit pe profit). Faptul că suma totală indicată diferă de totalul celorlalte sume arătate în cele două rapoarte de inspecție fiscală nu echivalează cu o neregularitate a rechizitoriului, aceste aspecte urmând a fi cenzurate de instanță în măsura în care inculpații ar fi găsiți vinovați.
2. Inculpata a mai arătat că la pct. II 2 din rechizitoriu (pag. 7-8) cu privire la . s-a arătat că nu s-au indicat nici facturile fiscale cu privire la care se susține că ar reprezenta operațiuni nereale și nici care este prejudiciul ce se susține că a fost produs. Există o confuzie cu privire la numărul acestor facturi (11, 7 sau 4) și la prejudiciul ce se susține că a fost cauzat. Nefiind indicate care sunt facturile, inculpata nu se poate apăra cu privire la ele.
Judecătorul de cameră preliminară constată că la pct. II 2 din rechizitoriu (f.7) sunt indicate un număr de 11 facturi, făcându-se trimitere în acest sens la un proces verbal întocmit de Garda Financiară Maramureș și la un raport de inspecție fiscală întocmit la data de 5 mai 2011 astfel că ele pot fi identificate (a se vedea anexele la raportul de inspecție fiscală - f. 288-290 vol. I dosar u.p.).
De asemenea, în legătură cu raportul de inspecție fiscală s-au indicat în actul de sesizare al instanței sumele reținute în cele două acte menționate ca presupuse ca fiind datorate cu titlu de TVA și impozit pe profit. În consecință, și aceste apărări urmează a fi respinse.
3. S-a mai arătat și faptul că la pct. II 4 din rechizitoriu, respectiv la pag.. 10 se reține cu privire la relația dintre . și . faptul că în evidența celei dintâi societăți comerciale menționate inculpata a înregistrat în perioada august 2009-februarei 2010 67 de facturi în valoare de 22.172 lei, cauzând un prejudiciu de 7.760 lei. Ulterior la aceeași pag. reținându-se o parte din declarația inculpatului P. I. s-a arătat că este vorba de 4 facturi. Nefiind indicat în mod clar dacă evaziunea fiscală vizează 67 de facturi sau 4 facturi sau care sunt în concret cele 63 de facturi pentru a putea fi identificate, inculpata nu-și poate realiza decât o apărare generală și nici valoare presupusului prejudiciu nu poate fi stabilită.
În privința acestor apărări judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că la pct. II 4 din rechizitoriu s-au indicat un număr de 67 de facturi și un presupus prejudiciu de 7.760 lei, însă referindu-se la un număr de 4 facturi cu trimitere la declarația inculpatului P. I. și la raportul de inspecție fiscală din 5 mai 2011 care vizează doar 4 facturi, se apreciază că inculpata a fost trimisă în judecată pentru acestea (ele sunt indicate în anexa la acest raport - f. 289 vol. I dosar u.p.).
4. S-a mai invocat de către inculpată și faptul că la pct. II 5 din rechizitoriu pag. 10-11 cu privire la relația dintre . și .-a reținut că ar fi fost emise de inculpatul P. I. 10 facturi în valoare totală de 84.162 lei fără a se indica care sunt acestea. La dosar există 13 facturi emise de ce-a de-a doua societate comercială (f.326-342), neputându-se stabili care dintre ele formează obiectul infracțiunii indicate în rechizitoriu.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că indicându-se la pct. II 5 din rechizitoriu un număr de 10 facturi în valoare de 84.162 lei pentru care se susține că valoarea presupusului prejudiciu este de 15.991 lei - TVA și 13.466 lei - impozit pe profit, s-au avut în vedere, de fapt, raportat la valoarea acestui prezumat prejudiciu facturile de la f. 288 vol. I dosar u.p. pct. 5-15 (11 facturi).
5. La pct. II6 din rechizitoriu nu se indică care sunt cele 12 facturi din relația dintre . și .; la pct. II 7 din actul de sesizare a instanței nu se precizează nr. facturilor - obiect al infracțiunii cu privire la . nici care sunt ele; la pct. 8-14 din rechizitoriu nu se indică care sunt facturile la care se referă infracțiunea de evaziune fiscală și ele nu sunt identificabile, neprecizându-se dacă se află la dosar și unde.
Cu privire la toate aceste aspecte judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că și aceste facturi pot fi identificate, fiindu-le indicată valoarea din anexa la raportul de inspecție fiscală întocmit de DGFP Maramureș - f.288-290 vol. I dosar u.p.
De asemenea, acesta a apreciat că rechizitoriul conține toate elementele prevăzute de art. 328 Cod procedură penală și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
II . 1 .Inculpata a susține cu privire la nelegalitatea administrării probelor faptul că nu a falsificat facturile sau chitanțele, singura probă administrată în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-științifică întocmit cu privire la aceasta. Inculpata a solicitat a se efectua o expertiză grafologică în privința acestor înscrisuri pentru a se stabili dacă scrisul îi aparține. Rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de I.P.J. Maramureș - Serviciul criminalistic nu pot constitui probe în sensul art. 116 Cod procedură penală potrivit cărora sunt necesare cunoștințele unui expert, iar art. 112 Cod procedură penală nu este aplicabil în cauză, neexistând pericolul de dispariție a mijlocului de probă.
2. La prezentarea materialului de urmărire penală inculpata a depus la dosar o expertiză întocmită în dosarul de contencios fiscal nr._ al Tribunalului Maramureș în care se analizează prejudiciul privind raportul de inspecție fiscală nr. 7805/6.08.2010 din care rezultă că nu s-a produs nici o pagubă în relația cu . - expertiză care nu se află în dosar și nu a fost avută în vedere deși din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală rezultă că s-a depus.
3. La prezentarea materialului de urmărire penală a depus o cerere în probațiune care nu a fost soluționată.
În legătură cu aceste apărări judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că toate aceste aspecte nu vizează nelegalitatea administrării probelor, ci țin de o eventuală netemeinicie a lor care însă nu poate fi examinată în această fază a procesului. Mai mult, acesta nu a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea de fals.
De asemenea, instanța examinând probele administrate în faza de urmărire penală și actele efectuate de organele de urmărire penală, nu a constatat existența cu privire la acestea a unor motive de nulitate absolută pe care să le poată invoca din oficiu.
Pentru toate acest motive judecătorul de cameră preliminară urmează a respins toate cererile și excepțiile formulate de inculpata C. M. O., a constata legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispune începerea judecății în acest dosar.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație contestatoarea C. M. O. prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, iar în subsidiar excluderea rapoartelor de constatare tehnico-științifică întocmite în cursul urmăririi penale.
În motivarea contestației prin memoriul depus la dosar s-a arătat că la pct.1 din rechizitoriu s-a reținut că în cursul lunii februarie a anului 2008 inculpata C. M. a înregistrat în contabilitatea S.C. Tekmar Impex SRL 5 facturi ce proveneau de la S.C. Martello Construct SRL în valoare totală de 241.282,64 lei din care TVA 38.524,02 lei, rezultând un prejudiciu de 70.965 lei compus din TVA și impozit pe profit, care nu are nici un fundament.
La pct.2 din rechizitoriu s-a reținut că potrivit procesului verbal din data de 9 iulie 2010 întocmit de Garda Financiară Maramureș S.C. Tekmar Impex SRL a înregistrat un număr de 11 facturi în valoare de 251.552 lei de la . prejudiciul cauzat fiind de 88.043 lei din care TVA 47.795 lei și impozit pe profit 40.248 lei.
Potrivit raportului de inspecție fiscală din 5 mai 2011 . Baia M. a înregistrat un număr de 7 facturi reprezentând materiale de construcții în valoare de 236.429 ,03 lei și TVA 44.921,52 lei, însă nu a depus declarații de impozite și taxe din luna octombrie 2009, sens în care s-au stabilit debite suplimentare în valoare de 142.310 lei și penalități de întârziere de 65.036 lei.
Referitor la raporturile dintre S.C. Tekmar Impex SRL și . în faza de urmărire penală nu se stabilește care ar fi facturile fiscale cu privire la care s-ar fi înregistrat operațiuni nereale și nici care este prejudiciul cauzat.
Mai mult nu s-au indicat care sunt facturile nereale emise de inculpată, sens în care aceasta nu poate să-și formuleze apărarea.
Cu privire la legalitatea administrării probelor inculpata C. M. a arătat că pe parcursul urmăririi penale a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice a facturilor fiscale și a chitanțelor emise pentru a stabili dacă scrisul îi aparține, iar raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Maramureș confirmă că anumite facturi au fost completate de inculpată, însă acest raport nu poate constitui mijloc de probă, întrucât nu a fost efectuat de un expert judiciar.
La prezentarea materialului de urmărire penală inculpata a depus al dosar o expertiză contabilă efectuată în dosarul de contencios fiscal înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș sub dosar nr._ prin care se analizează prejudiciul din prezenta cauză, însă acest raport de expertiză nu a fost luat în considerare.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație formulate de contestatoarea C. M., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererile și excepțiile formulate de inculpata C. M. privind nelegala sesizare a instanței, a administrării probelor și a întocmirii actelor de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen în cauză.
Cu privire la cele 5 facturi fiscale cu o valoare de 241.282, 64 lei indicate la pct.1 din rechizitoriu au fost reținute în cele două rapoarte de inspecție fiscală cu privire la impozit pe profit și TVA, majorări și penalități, stabilindu-se o valoare a prejudiciului de 70.965 lei. Împrejurarea că suma totală indicată în cuprinsul celor două rapoarte de inspecție fiscală nu este aceeași, nu constituie o neregularitate a actului de sesizare a instanței.
Referitor la criticile formulate de inculpată la pct.2 din rechizitoriu unde sunt indicate un număr de 11 facturi cu trimitere la procesul verbal întocmit de Garda Financiară Maramureș și un raport de inspecție fiscală din 5 mai 2011, acestea au fost indicate în anexele raportului de inspecție fiscală, astfel că inculpata poate lua act de conținutul acestuia și să-și facă apărările pe care se consideră utile în cauză.
La fel, cu privire la critica referitoare la raporturile dintre S.C. Tekmar Impex SRL și S.C. P. B. SRL s-a arătat în rechizitoriu că prima societate a înregistrat în perioada august 2009 – februarie 2010 un număr de 67 facturi în valoare de 22.172 lei, cauzând un prejudiciu de 7.760 lei, însă s-a făcut referire doar la un număr de 4 facturi cu trimitere la declarația inculpatului P. I. și raportul de inspecție fiscală din 5 mai 2011, apreciindu-se că inculpata a fost trimisă în judecată doar pentru acestea.
De asemenea, referitor la prejudiciul în valoare de 84.162 lei s-a reținut că la dosar există un număr de 13 facturi emise de ., care sunt nominalizate la fila 288 vol.I d.u.p.
Referitor la modalitatea în care s-a desfășurat urmărire penală și la faptul că inculpata la prezentarea materialului de urmărire penală a solicitat administrarea unor probe asupra cărora procurorul nu s-a pronunțat, nu constituie o neregularitate a actului de sesizare a instanței.
Inculpata în faza de judecată are dreptul să solicite administrarea unor probe pe care le consideră necesare în vederea stabilirii stării de fapt . Aceasta critică modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală prin invocarea unor probe care pot fi administrate în faza de judecată, iar raportul de expertiză întocmit în dosarul de contencios fiscal poate fi depus și la instanța de fond pentru a fi luat în considerare în raport de toate celelalte probe administrate în cauză.
Nu se impune nici înlăturarea raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de IPJ Maramureș pe motiv că nu ar constitui mijloc de probă, întrucât Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Maramureș este abilitat să întocmească asemenea rapoarte de constatare tehnicoo-științifică.
Având în vedere că rechizitoriul întocmit în cauză întrunește condițiile de legalitate sub aspectul conținutului și avizării acestuia, iar criticile formulate de inculpată la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală și actele întocmite de procuror, nu sunt întemeiate, inculpata având posibilitatea ca la instanța de fond să solicite administrarea unor probe din care să rezulte vinovăția sau nevinovăția sa, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, contestația formulată de aceasta împotriva încheierii penale din 17 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș urmează să fie respinsă, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. contestatoarea urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea C. M. O. născută la 07.07.1962, fiica lui R. și M., domiciliată în Baia M., . T. nr.40, jud.Maramureș împotriva încheierii penale din 17 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 29 octombrie 2014.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
V. G. D. S.
red.VG/SMD
4 ex./03.11.2014
jud.fond. B. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
