Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1082/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 6864/112/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1082/A/2014

Ședința publică din 2 decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. M. – judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER :M. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentant prin procuror: S. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. N. A. împotriva sentinței penale nr.101/F din 8 august 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2/1 lit.„a” Cod penal, cu aplic. art.75 lit.„c” Cod penal; tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 Cod penal, rap. la art. 174 și 176 lit. „d” Cod penal și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. „a” Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. N. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.G. R. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile S. C. Județean de Urgență Târgu M. și S. Județean Bistrița Năsăud.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. N. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului.

De asemenea, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în tentativă la infracțiunea de tâlhărie și vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 și 2 vechiul C.pen.

În susținerea cererii arată că inculpatul nu și-a însușit bunurile sustrase astfel că infracțiunea de tâlhărie a rămas în forma tentativei, iar în ce privește tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, având în vedere că inculpatul a ripostat pentru a se apăra în urma agresiunilor fizice și verbale aduse de partea vătămată.

Solicită a se avea în vedere declarația inculpatului precum și faptul că din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, rezultă că inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului formulat de inculpat și, în consecință, a se dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului de către prima instanță.

Reprezentantul Ministerului Public având în vedere starea de fapt așa cum este susținută de probele de la dosar, apreciază că prima instanță a stabilit corect încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, aplicând o pedeapsă corect dozată și individualizată raportat la probele existente, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Inculpatul C. N. A. având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului declarat și reducerea pedepsei aplicate, arătând că are un minor în întreținere care se află în prezent la părinții săi.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 101/F din 8 august 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului C. N. A., formulată de apărătorul acestuia, ca neîntemeiată.

În temeiul disp.art. 396 alin. 2 Cod procedură penală:

A fost condamnat inculpatul C. N. A., fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de 24.03.1992 în .-Năsăud, domiciliat în ., județul Bistrița-Năsăud, fără forme legale în ., județul Bistrița-Năsăud, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Vechiul Cod penal rap. la art. 174, 176 lit. d Vechiul Cod penal, cu aplic. art. 53 pct. 2 lit. a, art. 64 Vechiul cod penal și art. 5 Noul cod penal la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal.

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit. a Vechiul Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Vechiul Cod penal, în baza art. 34 alin. 1 lit. b, 35 alin. 1 Vechiul Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.

Potrivit cu disp. art. 399 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 362 alin. 2, 208 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală.

Potrivit disp. art. 72 Noul Cod penal, art. 399 alin. 9 Noul Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului C. N. A., începând cu 24 octombrie 2011 și până la 16.04.2014 și durata arestului la domiciliu începând din 28.04.2014 la zi.

În conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul disp. art. 118 alin. 1 lit.b Vechiul Cod penal s-a dispus confiscarea corpului delict folosit la săvârșirea infracțiunilor (două bucăți de par).

S-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (două geci și un ciocan cu mâner metalic f.212-214 dosar urmărire penală menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară).

În temeiul disp. art. 19, 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1391 alin. 1 cod civil a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata de daune morale către partea vătămată D. O. în cuantum de 300.000 euro sau echivalentul în lei la data plății și pe inculpatul L. S. V. la plata de daune morale către aceeași parte vătămată în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

În temeiul disp. art. 1387, 1388 Cod civil a fost obligat inculpatul L. S. V. la plata de daune materiale în cuantum de 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea vătămată D. O..

A fost obligat inculpatul C. N. A. la plata cu același titlu aceleiași părți vătămate a sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

În temeiul disp. art. 1387, 1388 Cod civil a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata unei rente globale de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății pentru perioada 23.10._12 și pentru viitor de 500 euro pe lună sau echivalentul în lei la data plății începând cu 23.04.2012 și până la încetarea stării de nevoie (reducere a capacității totale de muncă).

S-a constatat că din despăgubirea totală stabilită în sarcina inculpatului C. N. A., acesta a achitat suma de 1.000 lei, sumă ce va fi dedusă din cea la care a fost obligat.

În temeiul disp. art. 313 alin. 1 Legea nr. 95/2006, modificată, a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate D. O. către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. în cuantum de 17.154,37 lei și a dobânzilor legale aferente, începând cu data prestării serviciilor medicale și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița în cuantum de 3.043 lei.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpatului C. N. A., av. Kocsis T. Jeno, onorariu în cuantum de 300 lei, care a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpatul L. S. V., av. Valea D., onorariu în cuantum de 400 lei (diferența onorariu din cel total de 800 lei) care a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției.

În temeiul disp. art. 274 alin. 2 Cod procedură penală:

A fost obligat inculpatul C. N. A. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.100 lei în favoarea statului (din care 300 lei pentru av. din oficiu și 450 pentru urmărirea penală și diferența la fondul cauzei).

A fost obligat inculpatul L. S. V. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 490 lei în favoarea statului (din care 400 lei pentru av. din oficiu și diferența la fondul cauzei).

În temeiul disp. art. 276 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată-parte civilă D. O. în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat și pe inculpatul L. S. V. la plata cheltuielilor judiciare către aceeași parte vătămată în cuantum de 500 lei, cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut urmtăoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 642/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților C. N. A., fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de 24.03.1992 în .-Năsăud, domiciliat în comuna Teaca, ., județul Bistrița-Năsăud, fără forme legale în comuna Teaca, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP –_, încarcerat în prezent în Penitenciarul G. și L. S. V., fiul lui D.-S. și F., născut la data de 26.04.1986 în Bistrița, domiciliat în comuna Teaca, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP –_, primul dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.”a” Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.”c” Cod penal; tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 și art. 176 lit.”d” Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002, toate cu aplic. art. 33 lit. „a” Cod penal, iar cel de al doilea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.”a” Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.”c” Cod penal.

În esență, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că, la data de 23.10.2011, pe timp de zi, aceștia s-au deplasat însoțiți de C. O. F. (sora primului inculpat și concubina celui de al doilea) și alți 2 minori, cu un autoturism condus de inculpatul C. N. A. (care nu posedă permis de conducere) la grădina părții vătămate, D. O., pentru a sustrage mere; că aceștia au fost surprinși de partea vătămată care s-a deplasat la cei în cauză cu un par, cu care a încercat să-l lovească pe inculpatul L. S. V., dar care s-a apărat cu sacul cu mere ce îl avea asupra sa, astfel încât parul s-a rupt; că partea vătămată a încercat să-l lovească, cu restul de par pe inculpatul C. N. A. care a parat lovitura și a luat parul de la partea vătămată; că inculpatul L. S. V. a lovit apoi pe partea vătămată cu pumnul în cap iar inculpatul C. N. A. a lovit-o pe aceasta cu parul în partea laterală a capului și în claviculă, după care i-a mai aplicat o lovitură de par în cap, în urma căreia aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința.

S-a reținut, de asemenea că, leziunile produse de inculpatul L. S. V., prin lovire cu pumnul au creat părții vătămate leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar cele produse de inculpatul C. N. A., prin lovire cu parul au produs leziuni vindecabile în 60-70 de zile de îngrijiri medicale, acestea punând în pericol viața victimei.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 52 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar penal nr._, s-a dispus condamnarea celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcină, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, reținând că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise prin actul de sesizare al instanței, cu toate că ambii inculpați, prin apărătorii lor, au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise.

În urma admiterii apelurilor declarate în cauză de către P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, ambii inculpați și partea vătămată D. O., Curtea de Apel Cluj a desființat în întregime sentința sus-menționată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp. art. 320/1 Cod procedură penală în ce-i privește pe ambii inculpați.

În ce-l privește pe inculpatul C. N. A., s-a apreciat că fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 și art. 176 lit. d Cod procedură penală, nu-i puteau fi aplicate dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, având în vedere dispozițiile art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, dispoziții care exceptează de la judecata în procedură simplificată a infracțiunilor pedepsite cu detențiunea pe viață, cum este și cea de omor deosebit de grav.

S-a susținut că și în ipoteza în care fapta acestui inculpat a rămas în faza de tentativă, textul de lege nu distinge între infracțiunea consumată și infracțiunea în forma tentativei.

Și în privința inculpatului L. S. V. s-a apreciat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, deoarece deși acesta a recunoscut prezența sa la locul faptei și împrejurarea că i-a aplicat o lovitură de pumn părții vătămate, în mod constant a negat intenția de a o tâlhări pe partea vătămată, susținând că a acționat doar pentru a o apăra pe concubina sa, care era însărcinată și care fusese agresată de partea vătămată.

Față de cele sus menționate, instanța de casare a statuat că instanța de fond, în cazul inculpatului L. S. V., trebuia fie să respingă solicitarea de judecare în procedura simplificată, fie să explice, în detaliu, inculpatului care sunt implicațiile judecării în această procedură, deoarece din toată atitudinea adoptată de acest inculpat a reieșit că recunoașterea a fost una formală, făcută fără intenția de a recunoaște în integralitate și fără nici o nuanțare starea de fapt din actul de sesizare.

După ce dosarul a fost trimis instanței de fond și s-a reînregistrat sub numărul_ *, precum și după investirea prezentei instanțe, urmare admiterii cererii de abținere formulată în cauză de judecătorul care a pronunțat soluția în cauză în primul ciclu procesual, la termenul din 18 decembrie 2013, inculpatul L. S. V., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că dorește să se prevaleze de disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor ce i se rețin în sarcină prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita și administrarea altor probe.

Urmare acestei declarații, instanța a dispus judecarea cauzei cu privire la acest inculpat în latura penală(sentința penală nr.183/19 decembrie 2013) și a dispus disjungerea cauzei în latura penală în ce-l privește pe inculpatul C. N. A. și întreaga latură civilă și formarea unui nou dosar, cu numărul de mai sus(_ ).

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu declarația dată de inculpatul C. N. A. și probele administrate în cauză pe parcursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Inculpații C. N. A. și L. S. V., locuiesc pe raza localității Pintic, aparținând comunei Teaca, județul Bistrița-Năsăud, cel din urmă întreținând relații de concubinaj cu numita C. O. F., sora primului inculpat.

La data de 23.10.2011, în jurul orelor 14.30 – 15:00, cei doi inculpați, împreună cu C. O. F. și cu minorii L. T. F. și C. R., în vârstă de 13 și respectiv 12 ani, au plecat de la domiciliul lui Cuirar N. A., cu autoturismul marca Ford Escort cu numărul de înmatriculare_, condus de acesta, în locul numit”După V.”, cu intenția de a sustrage mere din grădina părții vătămate D. O., scop în care bărbații au luat asupra lor câte un sac, iar ceilalți plase, urmând ca în acestea să pună merele sustrase.

Ajungând în locul amintit, conducătorul auto C. N. A. a oprit autoturismul lângă grădină, după care au pătruns toți, printr-o spărtură a gardului, în grădina părții vătămate, unde cei doi bărbați au urcat în câte un pom și au început să scuture merele, în timp ce numita C. O. F. și cei doi minori culegeau merele căzute.

În timp ce persoanele menționate sustrăgeau mere, aceștia au fost observați de partea vătămată, care s-a îndreptat înspre locul în care se aflau cei în cauză, având asupra sa un par de aproximativ 2,5 m. Pe măsură ce se apropia de locul unde se aflau intrușii, partea vătămată a început să le adreseze injurii.

În aceste condiții, inculpații au cerut numitei C. O. F. și minorilor să se îndrepte spre mașină, după care ei s-au îndreptat, la rândul lor, spre spărtura din gard.

Ajungând în zona în care se aflau cei doi inculpați, partea vătămată a încercat să-l lovească, cu parul, pe inculpatul L. S. V., însă acesta a parat lovitura cu sacul cu mere pe care îl avea asupra sa, astfel încât parul s-a rupt în trei bucăți. Apoi, partea vătămată s-a îndreptat spre inculpatul C. N. A., cu intenția de a-l lovi pe acesta cu restul de par ce îl avea asupra sa. Inculpatul C. a parat lovitura prinzând parul cu ambele mâini și, smucindu-l, a dezarmat-o pe partea vătămată.

Imediat după aceea, inculpatul L. S. V. a lovit-o puternic cu pumnul pe partea vătămată, în zona capului, dezechilibrând-o, iar inculpatul C. N. A. i-a aplicat o lovitură de par, în zona laterală a capului și în zona claviculară, după care i-a mai aplicat o lovitură de par, în cap, în urma căreia partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.

În final, agresorii au abandonat-o pe partea vătămată în stare de inconștiență, au lăsat merele sustrase și au plecat de la fața locului, deplasarea făcând-o cu autoturismul împreună cu persoanele care i-au însoțit.

Partea vătămată D. O. a fost găsită de fratele său D. I., fiind internată în stare de comă profundă la S. C. Județean de Urgență Târgu M., unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, iar apoi la S. Județean de Urgență Bistrița.

Din Raportul de constatare medico - legală nr. 3350/24.10.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu-M. și din completarea la acest raport, cu nr. 3350/15.11.2011 rezultă că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice în zonele craniană (hemoragie subarahnoidiană emisferială stg., hematom subdural acut emiferial stg., multiple traiecte de fractură la nivel fronto-temporo- parietal bilateral, hemoragie intraventriculară stg., edem cerebral difuz, traiecte de fractură la nivelul sinusului frontal stg.,hemosinus frontal și sfenoidal), facială ( hematoame periorbitale bilateral, fractură arcadă zigomatică stg., hemosinus maxilar bilateral), a trunchiului ( . claviculei stg., scapulei stg. și a coastei VI stg.) și a membrelor inferioare bilateral (multiple echimoze la nivelul coapselor), că leziunile s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp dur, contondent, la data de 23.10.2011; că între leziuni și mecanismul de producere a acestora există legătură directă de cauzalitate; că leziunile traumatice de la nivel cranian au pus în primejdie viața victimei, direct și imediat; că leziunile de la nivel facial necesită pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, putându-se produce prin lovire cu pumnul, iar celelalte leziuni care s-au putut produce prin lovire cu parul, necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că salvarea victimei s-a datorat intervenției chirurgicale, efectuate de urgență (f.101 – 103 dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2091/II/h/10 din 15.02.2012 a Serviciului Județean de Medicină - Legală Bistrița-Năsăud(f. 1 și urm. dos._ ) s-a concluzionat că D. O. prezintă diagnosticul: „ Stare după TCC grav prin agresiune. Fractură cominutivă hemicraniu stg. Hematom subdural fronto-temporal-paretal stg. operat recidivat și reoperat. Dilacerare frontală stg. Hemipareză dr. globală avansată spastică, sechelară și afazie mixtă, predominant expresivă (anamnestic) reziduală. Compromiterea mobilității active complete a membrului superior stg. Demență de etiologie posttraumatică. Afazie motorie. Tulburare a personalității pe fond organic”. S-a mai statuat că „leziunile traumatice descrise în documentația medico-legală și medicală puse la dispoziție s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur contondent la data de 23.10.2011. Între leziunile traumatice suferite și mecanismul de producere există legătură directă de cauzalitate necondiționată. Leziunile traumatice suferite întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, salvarea acesteia datorându-se intervenției chirurgicale efectuate de urgență. Leziunile traumatice necesită în totalitate 240-250 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare până la stadiul sechelar. Leziunile suferite i-au determinat susnumitului pierderea totală, temporară, a capacității de muncă, pe o perioadă de 12 luni, de la data accidentului, încadrabilă în gradul I de invaliditate și ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 75%, încadrabilă în gradul II de invaliditate”. S-a recomandat continuarea tratamentului de recuperare prin masaj, gimnastică, kinetoterapie și tratament conform Rp.

În adresa nr. II/F/_/2652/2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto Bistrița Năsăud, rezultă că inculpatul C. N. A. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule (f.129 dos.u.p.)

Pe de altă parte, din adresa nr. I/2343/2.12.2011 a Primăriei comunei Teaca, reiese că drumul din intravilanul localității Pintic care trece pe lângă imobilul nr. 54 în locul numit „După V.” – drum parcurs de inculpatul C. N. A. la volanul autoturismului – face parte din categoria drumurilor publice (f.131 dos.u.p.)

În cursul urmăririi penale inculpatul C. N. A. a fost expertizat psihiatric, prin Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. A1/_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală București, conchizându-se că cel în cauză prezintă diagnosticul retard mintal ușor, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat(f.124-1269).

Ulterior descoperirii faptelor organele de cercetare penală au restituit cantitatea de mere abandonate de inculpați la fața locului, fratelui părții vătămate, valoarea celor 15 kg de mere fiind de 50 lei.

Audiat pe parcursul urmăririi penale, f. 133 și următoarele, inculpatul C. N. A. a arătat că în toamna anului 2011 s-a hotărât, împreună cu L. S. V. să sustragă mere din grădina părții vătămate, D. O.. Astfel, însoțit de inculpatul L., C. O. F. și minorii C. R. și L. T. F., în vârstă de 12 și respectiv 13 ani, cu autoturismul condus de el, s-a până în apropierea grădinii părții vătămate. C. R. a rămas în autoturism iar ceilalți au intrat, printr-o spărtură de la gard în grădina cu mere. Aici au constatat că erau multe mere pe jos și că în pomi mai erau puține. Inculpații au urcat în pomi și C. O. F. și L. T. F. au început să le culeagă. La scurt timp, au observat că proprietarul grădinii se îndrepta spre ei, având asupra sa un par lung de 2,5 m. Acesta i-a înjurat și s-a îndreptat spre L. S. V. intenționând să-l lovească cu parul. Inculpatul s-a apărat cu plasa de mere pe care o avea asupra sa și pe care a ridicat-o, parând lovitura aplicată de D. O.. Parul s-a rupt în mai multe bucăți, apoi D. O. s-a îndreptat spre C. N., având asupra sa o parte din parul care se rupsese și a intenționat să-l lovească. Acesta a prins cu ambele mâini de par, dezarmând partea vătămată. Apoi, l-a lovit pe D. O. de două ori, în zona capului și a umărului, cu parul, partea vătămată cazând la pământ. După ce D. a căzut la pământ, inculpatul C. a susținut că a fugit la mașină, fiind urmat de L. S. V.. Bucățile de par au rămas la fața locului, la fel și merele pe care intenționau să le sustragă. Deplasarea spre domiciliu au făcut-o tot cu autoturismul condus de C. N. A., participanții la furt plecând fiecare la casele lor.

Ulterior, inculpatul a mai declarat pe parcursul urmăririi penale că și inculpatul L. S. V. i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate.

Audiat pe parcursul cercetării judecătorești, f. 17 și urm., inculpatul C. a recunoscut săvârșirea faptelor ce i se impută. A precizat însă că în toamna anului în care s-a petrecut evenimentul dedus judecății nu au intenționat, când au plecat de la domiciliu, să sustragă mere din grădina părții vătămate ci din altă parte, fiind nevoiți pentru a ajunge în locația dorită, să treacă prin livada acesteia. În grădina părții vătămate a cules mere de pe jos doar sora sa, C. O., merele din pomi fiind deja culese, în momentul în care ce-i ce efectuaseră deplasarea se hotărâseră să părăsească grădina părții vătămate au fost surprinși de către aceasta. Văzând că este înarmată cu o botă, au fugit din locul unde se aflau până în drum. Au fost ajunși de partea vătămată care i-a întrebat ce fac, iar după ce i-a răspuns că au venit să strângă mere pentru animale, au fost întrebați de ce au intrat pe proprietatea sa, același inculpat răspunzând că „nu a știut că este proprietatea lui”. Apoi, partea vătămată a început să-i înjure și să-l lovească cu bota pe L. S. V., deși inculpatul C. a încercat să-i explice că-i restituie merele și să fie lăsați în pace. Minorii au fugit la mașină și partea vătămată l-a lovit cu bota pe inculpatul L., care a parat lovitura cu plasa de mere luată de la C. O.. În urma loviturii aplicate, bota s-a rupt. C. a menționat că inițial partea vătămată a intenționat să-l lovească și pe el, dar a reușit să se ferească. După ce bota s-a rupt, C. s-a înarmat cu bucata ruptă și i-a aplicat o lovitură în cap părții vătămate. Aceasta a căzut și atunci au fugit la mașină și au plecat acasă.

A mai precizat că și inculpatul L. S. V. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față părții vătămate, atunci când aceasta intenționa să-l lovească, pentru că s-a temut pentru C. O..

Inculpatul a menținut și declarațiile date anterior, la procuror și în fața instanței, a precizat că a lovit partea vătămată de frică și că nu a intenționat să o lovească atât de rău.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a declarat că este de acord să despăgubească pe D. O. cu suma reprezentând suferința cauzată acestuia, a apreciat că poate oferi suma de 10.000 euro sau contravaloarea în lei.

Faptele reținute în sarcina inculpatului C. N. A., descrise anterior întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit.”a” Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.”c” Cod penal; tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 174 și art. 176 lit.”d” Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Atât în primul ciclu procesual, cât și în prezentul dosar, inculpatul C. N. A., prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea de tâlhărie, tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 20 rap.la art.211 alin.1 și 2 lit.”a” Cod penal; vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002.

În motivarea solicitării s-a relevat că, în urma intervenției părții vătămate, care a încercat să-l lovească pe inculpat, acesta din urmă nu și-a mai însușit merele sustrase astfel încât infracțiunea de tâlhărie a rămas în faza tentativei.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea contra vieții, s-a menționat că nu sunt îndeplinite condițiile tentativei la infracțiunea de omor deoarece, anterior, inculpatul a fost amenințat, înjurat și i s-a aplicat o lovitură de par, astfel că, în acel moment, din cauza fricii și a amenințării nu a mai putut avea nici intenția și nici praeterintenția, singurul scop urmărit fiind acela să nu mai fie bătut și să poată fugi, apărându-și sora și pe cei doi minori.

Susținerile inculpatului că a acționat violent ca urmare a agresiunii exercitate de partea vătămată și conduitei adoptate de ea, pentru protejarea martorei C. O. F. și că, în final, nu și-au însușit merele sustrase, sunt neîntemeiate. Netemeinicia susținerilor inculpatului sub acest aspect rezultă din probațiunea administrată în cauză sub aspectul împrejurărilor în care s-a derulat evenimentul dedus judecății. Conduita părții vătămate pentru înlăturarea celor care sustrăgeau mere de pe proprietatea ei nu-i poate fi reproșată. Pe de altă parte, la momentul când a avut loc altercația, martora C. O. și cei doi minori nu se mai aflau pe proprietatea lui D. O., erau deja la mașina cu care s-a făcut deplasarea - aspect susținut și de martora menționată și de minori, cu ocazia audierii lor și de coinculpatul L. S. V. - inculpații acționând violent pentru a-și asigura propria scăpare, astfel că faptele inculpatului C. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal.

Aplicarea unor lovituri de intensitate mare, repetate, de către inculpatul C., cu un obiect contondent, într-o zonă vitală, denotă intenția inculpatului (cel puțin indirectă) de a suprima viața părții vătămate, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pentru aceste considerente, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. N. A..

Comiterea de către inculpat a infracțiunilor care i s-au reținut în sarcină este dovedită cu prisosință, atât prin declarațiile date de către cei doi inculpați, cât și prin declarațiile date de ceilalți participanți la evenimentul dedus judecății: C. O. F.(f. 152 și urm. u.p. și f. 95 și urm. dos.fond), C. R.(f. 157 u.p., f. 97 fond), L. T. F.(f.162 u.p., f. 240 dos fond), precum și a celorlalți martori: D. I.(f. 167 u.p., f. 167 și urm. fond), C. P.(f. 180 și urm. dos.u.p.), B. D.(f. 178 dos.u.p.),T. L. (f. 187 dos.u.p., f. 101 dos. fond), C. Z. O.(f, 173 dos.u.p., f. 206 fond), B. A.(f. 198 dos.u.p., f. 99 dos.fond), J. Domokoș(f. 190 dos.u.p., f. 244 și urm. dos. fond), Uliceanu I.(f. 193 urm. pen., f. 248 dos. fond), S. A. I.( f. 197 dos.u.p.), C. P. Certin(f. 199 dos.u.p., f. 288 dos. fond), C. T. A. R.(f. 200 dos.u.p., f. 251 dos.fond).

Totodată, inculpatul C. a arătat expres, cu ocazia conducerii în teren(f. 10 și urm. dos.u.p.) modalitatea în care s-au săvârșit faptele deduse judecății, declarația dată de inculpat, consemnată în procesul verbal întocmit cu acea ocazie, se coroborează cu celelalte declarații.

Cu privire la încadrarea în drept a faptelor pentru care s-a pronunțat condamnarea, instanța a apreciat că vechile dispoziții penale sunt mai favorabile, raportat și la dispozițiile Deciziei nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, potrivit cărora în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Cod Penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a ținut seama de împrejurarea că potrivit Noul Cod Penal pentru sancționarea concursului de infracțiuni pedepsit cu închisoarea, la pedeapsa cea mai grea se adaugă obligatoriu 1/3 parte din totalul celorlalte pedepse, ceea ce ar conduce, în final, la aplicarea unei pedepse rezultante mai mari decât cele la care instanța a ajuns, în baza prevederilor vechiului Cod penal.

În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor amintite, dar și ale art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor și cele ale art. 53 pct. 2 lit.”a” Cod penal, art. 64 și 71 Cod penal, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul C. N. A. la pedepsele de: 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Vechiul Cod penal rap. la art. 174, 176 lit. d Vechiul Cod penal, cu aplic. art. 53 pct. 2 lit. a, art. 64 Vechiul cod penal și art. 5 Noul cod penal; 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit. a Vechiul Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal; și 1 an închisoare pentru săvârșirea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

Dată fiind conduita ulterioară comiterii faptei, constând în abandonarea părții vătămate în stare de inconștiență, încercarea de a se ascunde și de a se sustrage de la urmărirea penală, atitudinea avută în fața instanței de către inculpat, care, cu ocazia audierii sale, în prezentul dosar, a încercat să minimalizeze vinovăția ce i se reține în sarcină și și-a modificat declarațiile date anterior, în sensul că ar fi aplicat o singură lovitură părții vătămate(deși în primul ciclu procesual a dorit să se prevaleze de procedura simplificată, prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală)și că au lovit partea vătămată doar pentru că erau și ei agresați, cu toate că puteau să fugă de la fața locului și să nu lovească partea vătămată, cum au făcut și ceilalți participanți la eveniment, în favoarea inculpatului nu au fost reținute circumstanțe atenuante.

La stabilirea întinderii pedepselor instanța a avut în vedere limite de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse la jumătate în ce privește prima dintre infracțiuni, săvârșită în forma tentativei, natura și gravitatea faptelor, urmările deosebit de grave ale acestora pentru partea vătămată, atitudinea inculpatului cu privire la faptele imputate.

Totodată, s-au avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, f. 75 (dosar inițial_ ) potrivit cărora inculpatul ar putea prezenta perspective de reintegrare socială, în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată pe reorientarea prosocială a comportamentului, prin dezvoltarea abilităților de autocontrol, gestionarea situațiilor de risc și respectarea normelor și valorilor sociale în paralel cu integritatea lui în anturaje cu orientare dezirabilă, suplinirea carențelor educative, menținerea afectivă a familiei și accesarea unui loc de muncă stabil, după eliberare, care să-i asigure mijloacele necesare traiului.

Dată fiind natura infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei comisă de inculpat, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii reținute în sarcina sa și urmările acesteia, tribunalul a apreciat că în ce-l privește interzicerea tuturor drepturilor electorale este justificată.

Constatându-se că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Vechiul Cod penal, în baza art. 34 alin. 1 lit. b, 35 alin. 1 Vechiul Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, menționate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal.

Totodată, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.

Sub aspectul măsurilor preventive se constată că inculpatul a fost reținut și respectiv arestat preventiv în perioada 24 octombrie 2011 și până la 16.04.2014, când față de acesta, Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 212/2014, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, măsura menținută ulterior pe tot parcursul soluționării cauzei de către instanță.

Potrivit disp. art. 72 Noul Cod penal, art. 399 alin. 9 Noul Cod penal s-a dispus deducerea din durata pedepsei rezultante aplicate a duratei reținerii și arestării preventive începând cu 24 octombrie 2011 și până la 16.04.2014 și a duratei arestului la domiciliu începând din 28.04.2014 la zi.

Precizăm cu privire la aspectul în discuție că ulterior pronunțării prezentei hotărâri de condamnare cu privire la inculpatul C. N. A., s-a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, urmare înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, prin încheierea penală din 21 august 2014, menținută de Curtea de Apel în calea de atac, măsură preventivă menținută de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin încheierea penală din 18.09.2014, în conformitate cu disp. art. 399 alin. 10 Cod procedură penală.

Potrivit cu disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul disp. art. 118 alin. 1 lit. b Vechiul Cod penal s-a dispus confiscarea corpului delict folosit la săvârșirea infracțiunilor ( două bucăți de par).

De asemenea, s-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (două geci și un ciocan cu mâner metalic, f.212-214 dosar urmărire penală, menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară).

În latura civilă a cauzei s-a reținut că S. Județean de Urgență Bistrița-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul urmăririi penale, potrivit adresei nr. 7.184/15 decembrie 2011(f.117) cu suma de în cuantum de 3.043 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente perioadei 9-25 noiembrie 2011 pentru partea vătămată D. O..

Tot pe parcursul urmăririi penale(f. 107 și urm.), s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență Târgu-M. potrivit adresei nr. 22.089/29.11/2011(f.107) cu suma de 17.154,37 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate D. O. la 23.10.2011 și în perioada 23.10._11. S-a solicitat și obligarea la plata dobânzilor legale aferente, începând cu data prestării serviciilor medicale și până la data plății efective.

Pretențiile formulate de unitățile spitalicești s-au găsit întemeiate și în consecință, în temeiul disp. art. 313 alin. 1 Legea nr. 95/2006, modificată, a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate D. O. către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. în cuantum de 17.154,37 lei și a dobânzilor legale aferente, începând cu data prestării serviciilor medicale și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița în cuantum de 3.043 lei. La acordarea dobânzilor legale s-au avut în vedere disp. art. 1385 alin. 2 Cod civil și O.G. 13/2011, intrată în vigoare la 29 august 2011.

Partea vătămată D. O. s-a constituit parte civilă, în primul ciclu procesual, prin apărătorul ales(f. 104 dos._ ) la 25 aprilie 2012, la 30.05.2012(f. 128 dos._ ) formulându-se o precizare a acestei constituiri.

Astfel, prin constituirea inițială de parte civilă, partea vătămată a solicitat plata următoarelor sume: 10.000 euro, reprezentând daune materiale; o rentă de întreținere în cuantum global de 2.500 euro pentru perioada 23.10.2011—23.04.2012, iar în continuare o rentă lunară de 500 euro pe lună, până la încetarea sau reducerea incapacității totale de muncă; 500.000 euro reprezentând daune morale și cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.

În motivare s-a arătat că prin infracțiunea de tentativă de omor a cărei victimă este partea vătămată a suferit leziuni traumatice care necesită 70-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile la nivel cranian întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, potrivit completării la raportul medico-legal de constatare privind pe numitul D. O., întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu M..

Până la data formulării cererii după cum rezultă și din actele medicale existente la dosar, dar și din actele de cercetare penală, partea vătămată este invalidă, neputând nici vorbi, nici să se deplaseze decât sprijinit sau susținut.

Procesul de vindecare - dacă va fi posibil - este de lungă durată, implică terapii complicate, scumpe, iar rezultatul este greu previzibil.

Cu privire la daunele materiale suferite s-a arătat că leziunile suferite au condus la pierderea totală, la data constituirii de parte civilă, a capacității sale de muncă, aspect ce urmează a fi stabilit mai exact - sub aspectul întinderii în timp - prin expertiza capacității de muncă.

Din acest motiv, deși anterior vătămării câștiga câte 100-200 lei pe zi, lucrând în agricultură și prestând servicii de transport cu caii și ștraiful (lemne, fân, cereale, materiale de construcții etc.) pentru diferite persoane din . pentru gospodăria proprie, în prezent nu mai poate face acest lucru, trebuind să plătească alte persoane care să se ocupe de bunurile și interesele lui.

A mai arătat că după efectuarea expertizei asupra capacității sale de muncă și văzând și evoluția stării de sănătate și cheltuielile impuse de tratament, va putea detalia structura daunelor materiale suferite, daune pe care le va dovedi cu martorii pe care-i va propune.

În ce privește daunele morale solicitate, în cuantum de 500.000 euro, inițial partea vătămată prin apărătorul său a făcut considerații cu caracter general legate de admisibilitatea unei astfel de cereri și de justificarea acordării daunelor morale în cauză.

Astfel a precizat că orice atingere prejudiciabilă adusă corpului uman, în afara situațiilor expres statuate, antrenează răspunderea autorului pentru daune corporale. Se poate afirma că suma prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin atingeri aduse integrității corporale sau sănătății persoanei dă expresie prejudiciului corporal.

Totodată, s-a mai arătat că prejudiciul estetic constă în rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, urmare susceptibilă de a cauza suferințe și de a avea repercusiuni în plan social. Strict definit, prejudiciul de agrement reprezintă imposibilitatea desfășurării anumitor activități culturale, sportive sau artistice.

Prejudiciul de agrement nu este o privare generală de plăcerile vieții, el reprezintă imposibilitatea victimei de a practica activitățile pe care le desfășura înainte de accident - activități de natură culturală, sportivă sau de petrecere a timpului liber.

Din acest punct de vedere, s-a exemplificat ca suferind un prejudiciu de agrement sportivul care nu poate sa-și mai îndoaie genunchiul sau de pianistul căruia îi este amputată o falangă.

S-a arătat că Rezoluția nr. 75-7 a CE recomandă indemnizarea atingerilor corporale concretizate în neplăceri cum sunt durerile fizice, insomniile, sentimentele de inferioritate, privarea de posibilitatea de a desfășura anumite activități recreative.

Noua concepție, inspirată din dreptul comunitar, este însă mai largă. Pe de o parte, este suficient ca pierderea de agrement să fie parțială; pe de altă parte, nu se cere ca aceasta să se raporteze la activități caracterizate, fiind suficient să privească modalități normale de petrecere a timpului.

Prin prisma noilor concepții de drept, victima unei agresiuni va fi indemnizată nu pentru că nu va mai putea juca tenis sau nu va mai schia, ci pentru că viața sa va deveni mai puțin agreabilă.

S-a susținut că trebuie avute în vedere toate actele cotidiene firești: posibilitatea de a se spăla, de a se hrăni, de a se deplasa, de a petrece timpul liber etc., în realitate, prejudiciul de agrement trebuind a fi înțeles în accepțiunea sa largă, ca având o dublă natură.

Aspectul obiectiv, concretizat în tulburări fiziologice care provoacă neplăceri în viața curentă, nu este altul decât prejudiciul fiziologic. Așadar, prejudiciul fiziologic se află înglobat în prejudiciul de agrement, care trebuie înțeles în sens larg.

În același timp, victima conștientizează starea în care se află, privațiunile și restrângerile pe care acel prejudiciu i le provoacă. Această percepție, diferită de la individ la individ, este expresia naturii subiective a prejudiciului de agrement.

Prejudiciul estetic și prejudiciul de agrement se întâlnesc într-un punct comun - ambele se subsumează categoriei mai largi a prejudiciului corporal.

Atingerile aduse integrității corporale sau sănătății - surse ale daunelor corporale - vor fi înțelese în sens larg. Vătămările se pot concretiza în leziuni organice, tulburări de ordin funcțional ori alte afecțiuni fizice.

Sub aspect obiectiv, ambele prejudicii se caracterizează prin vătămări aduse sănătății sau integrității corporale. Din punct de vedere subiectiv, atât prejudiciul estetic, cât și prejudiciul de agrement implică suferințe fizice și psihice.

Spre deosebire de prejudiciul de agrement, cel estetic se rezumă la acele leziuni care înfrâng armonia fizică a persoanei. Numai vătămările susceptibile să aducă atingere esteticii individului justifică indemnizarea, cauza suferințelor psihice se analizează, de asemenea, diferit în situația daunelor estetice. Dacă în cazul prejudiciului de agrement leziunile se repercutează asupra tuturor acțiunilor pe care le presupune o viață normala, prejudiciul estetic influențează în mod special anumite segmente ale vieții sociale. Mutilările, cicatricele, desfigurările pot fi factori de natură a provoca pierderea locului de muncă - dacă aceasta este condiționată de un aspect fizic agreabil - sau chiar „condamnarea" la singurătate.

Urmările negative ale prejudiciului estetic se resimt cu precădere în plan familial și profesional, fără a pierde din vedere împrejurarea că orice persoană suferă în urma conștientizării plăgilor sau cicatricelor inestetice.

Categoria prejudiciului concretizat în dureri fizice sau psihice include întreaga gamă de suferințe și dureri de natură fizică sau psihică ori deopotrivă de natură fizică și psihică, pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil, pe lângă pagubele de natură patrimonială care îi pot fi cauzate pe această cale. Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale.

Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică, experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, nevroze, stări de angoasă. Cauza acestor din urmă suferințe rămâne vătămarea corporală, chiar dacă există și factori favorizatori ai pagubei.

În general, indemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doloris. Atingerile generatoare de suferințe au ocupat un loc aparte în jurisprudență, care apreciază că orice consecințe păgubitoare (imposibilitatea fizică de a îndeplini acte ale vieții curente, de a desfășura activități domestice, teama de moarte, conștientizarea de către victimă a împrejurării că, datorită propriei neputințe, a devenit o povară pentru cei apropiați) reclamă despăgubiri.

Prejudiciul constând în dureri fizice și psihice se diferențiază în mod evident de prejudiciul estetic, fiind mai cuprinzător decât pretium pulchritudinis. Gama suferințelor indemnízate sub denumirea de pretium doloris este mai largă întrucât include toate leziunile generatoare de durere. în schimb, pretium pulchritudinis se limitează la acele vătămări și suferințe morale pe care victima le resimte văzându-se mutilată sau desfigurată. Scopul despăgubirii acordate cu titlu de „preț al frumuseții"" este în relație directă cu leziunile susceptibile de a urâți individul, de a provoca dezgustul sau compătimirea semenilor săi.

S-a susținut că în speță, se impune a se reține că anterior suferirii leziunilor în discuție, partea vătămată avea un loc de muncă stabil, în agricultură, în gospodăria proprie, care îi asigura atât veniturile bănești necesare unui trai decent, cât și un standard social și economic respectabil.

La data agresiunii avea vârsta de 35 de ani și eram în plină putere fizică ș psihică, cu visuri realiste și realizabile.

Avea dorințe de realizare pe plan social și familial, de perfecționare și de evoluție - profesională și materială - își dorea o împlinire socială normală la o astfel de vârstă.

Totul s-a frânt brusc, în împrejurări cu privire la care nu are nicio culpă.

Din bărbatul puternic - fizic și psihic - care era a ajuns, într-o clipită, într-un cărucior, povară pentru cei din jur și mai ales pentru familie.

În justiție și medicină este oarecum profesional să vorbești de infirmități, de invalidități, ori de alte asemenea consecințe, întotdeauna ale altora, pentru că durerea altora nu doare niciodată ca propria-ți durere.

Omul nu are atâta capacitate de empatie încât să realizeze adevărata durere a semenului lui, oricare-ar fi legăturile afective dintre ei.

Într-o lume civilizată nu-ți pui problema, nici când auzi de alții, că ți s-ar putea întâmpla chiar ție să fi victima nevinovată a unui accident care, practic, să-ți curme viața. Pentru că viață nu înseamnă numai ființă, ci și trăire. Or, un astfel de eveniment te poate face să pierzi una din cele două componente ale ei.

La 5 luni de la agresiune partea vătămată nu poate vorbi, nu poate comunica cu cei din jur, nu-și poate manifestat prin grai nevoile, dorințele, suferințele. Nu se pot deplasa decât sprijinit sau susținut, ajungând practic nu un asistat ci un „obiect", povară pentru cei din jur și în primul rând pentru familie.

El și-a pierdut bucuria de a trăi, iar uneori chiar speranța. Situația în care partea vătămată se găsește este mai rea și mai grea decât moartea, deoarece nu se știe când va mai putea umbla pe propriile picioare, când va mai putea munci, când va mai putea socializa, când se va putea bucura de viață.

Deși daunele morale nu pot constitui un temei al unei îmbogățiri nejustificate a victimei, printr-o despăgubire în cuantumul celei solicitate și-ar putea alina durerea și frustrarea suferită, și-ar putea procura bucurii în locul celor pierdute și astfel să-și recapete bucuria de a trăi.

Sub aspectul rentei lunare s-a arătat că pe timpul cât durează incapacitatea totală de muncă prejudiciul suferit prin acest fapt se impune a fi compensat printr-o rentă.

Cum partea vătămată nu era angajată în muncă, pentru a fi în măsură să facă dovada veniturilor realizate anterior prin înscrisuri, a arătat că venitul net lunar pe care îl putea realiza anterior era de circa 500 euro.

Pentru o justă și integrală reparare a prejudiciului se impune acoperirea prin despăgubire a veniturilor nerealizate, pe timpul cât durează invaliditatea.

Renta lunară de întreținere are ca scop menținerea, cel puțin la nivelul avut la data producerii agresiunii și pierderii totale a capacității de muncă, a veniturilor totale de care partea vătămată să beneficieze, pentru a putea contribui și în viitor, în aceeași măsură, la susținerea nevoilor proprii și ale familiei.

S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de constituire de parte civilă formulată prin apărător la 30.05.2012(f.128 și urm. dos_ ) s-a arătat că se solicită de la inculpatul C. N. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav și tâlhărie, a sumelor de: 10.000 euro reprezentând daune materiale, o rentă de întreținere în cuantum global de 2.500 euro pentru perioada 23.10.2011—23.04.2012, iar în continuare o rentă lunară de 500 euro pe lună, până la încetarea sau reducerea incapacității totale de muncă; 500.000 euro reprezentând daune morale.

Totodată, s-a menținut cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

De la inculpatul L. S. V. s-au solicitat sumele de: 1.000 euro reprezentând daune materiale, 10.000 euro reprezentând daune morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată a inculpatului.

Cu privire la pretențiile reprezentând daune materiale și morale izvorâte din infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav și tâlhărie, săvârșite de inculpatul C. N. A., s-a arătat că le menține integral, astfel cum au fost formulate la termenul din 25.04.2012, cu aceeași motivare.

Cu privire la pretențiile reprezentând daunele materiale și morale izvorâte din infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul L. S. V., s-a arătat că și în ipoteza în care intensitatea și urmările leziunilor produse de inculpatul L. S. V. sunt de mai mică amploare, prin raportare la cele produse prin faptele săvârșite de inculpatul C. N. A., acestea au fost de natură să-l prejudicieze moral și material într-un mod însemnat, fiind justificată obligarea inculpatului la repararea pagubei astfel cauzate.

Cu privire la pretențiile reprezentând daune materiale s-a arătat că în urma leziunilor suferite ca urmare a lovirii cu pumnul de către inculpatul L. S.-V. au fost necesare tratamente medicale, deplasări la instituții sanitare, internări medicale și incapacitate de muncă, partea vătămată apreciind că a cheltuit sau a fost lipsit de posibilitatea unui câștig material echivalând cel puțin 1.000 euro.

Este evident că o faptă de lovire sau alte violențe - chiar de mică intensitate, dar care presupune intervenția sistemului medical, implică numeroase costuri de la deplasare, transport, însoțirea de către aparținători, timp, telefoane, taxe, cumpărarea de medicamente ori de materiale sanitare pentru tratament, care, în cauza de față, cu referire la fapta acestui inculpat, s-a apreciat că ating suma de 1.000 euro.

În ce privește daunele morale ce apreciază că i se cuvin urmare faptei inculpatului L. S.-V., partea vătămată, prin apărătorul său, a arătat că integritatea corporală și sănătatea sunt printre cele mai importante valori ocrotite de lege, justificarea acestui fapt fiind aproape de la sine înțeleasă.

Când vătămarea acestor valori are loc în condițiile concrete în care partea civilă a fost vătămată, fapta capătă o gravitate extremă, iar pagubele sunt maxime, chiar dacă dificil de evaluat.

S-a apreciat că D. O. a fost victima unui atac din partea unei bande infracționale organizate, care i-a atacat proprietatea și i-a amenințat viața.

Periculozitatea faptelor rezultă din modalitatea în care ele s-au comis: partea vătămată a fost bătută bestial pe propria proprietate.

Traumele fizice și psihice sunt greu de evaluat, iar cele din urmă s-a apreciat că nu se circumscriu strict gravității leziunilor suferite din partea lui, ele depășind această sferă, datoriți „încurajării" reciproce pe care acțiunea „în echipă" a inculpaților a constituit-o.

Astfel, s-a arătat că atât temerea cauzată victimei cât și curajul inculpaților, au fost sporite de faptul că infractorii au acționat în echipă, organizat, aspect de natură să justifice aprecierea că daunele morale pretinse și respectiv datorate nu sunt doar cele ce izvorăsc din întinderea nemijlocită a vătămărilor suferite din partea acestui inculpat,

„Atacul" - ca formă a violenței specifică infracțiunii de tâlhărie comisă de cei doi inculpați - i-a produs în sine, chiar fără un contact material, o traumă psihică importantă.

Față de spaima suferită și angoasele cu care a rămas, suma de 10.000 euro pretinsă ca despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin fapta de tâlhărie comisă de inculpatul L. S. V., reprezintă o palidă alinare și o minimă compensare.

Pentru aceste motive, s-a apreciat justificată obligarea inculpatului L. S.-V. la plata despăgubirilor civile pretinse, în cuantumul menționat.

Prin prisma probațiunii administrate în cauză (acte medicale și declarațiile martorilor), instanța a apreciat ca fiind întemeiate pretențiile civile formulate de partea vătămată, în parte, în conformitate cu dispozitivul hotărârii.

În ce privește cuantumul daunelor morale acordate s-a avut în vedere suferința fizică și psihică cauzată părții vătămate prin faptele celor doi inculpați, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite și la aportul fiecărui inculpat la producerea respectivelor leziuni, a împrejurării că în urma leziunilor suferite partea vătămată este lipsită de capacitatea de a munci, ajungând dintr-o persoană sănătoasă, cu putere de muncă, total dependent de îngrijirile membrilor familiei, aceasta nu poate vorbi, motiv pentru care nici nu a putut fi audiat de procuror sau instanță, nu se poate deplasa singur, nu se poate bucura de plăcerile unei vieți obișnuite, practic viața sa a fost spulberată prin faptele deduse judecății, fiind modificată ireversibil.

Se are în vedere sentimentul de jenă, neputință și umilință resimțit de D. O. în viața de zi cu zi, după ce a fost lovit cu bestialitate pe proprietatea sa, starea fizică și psiho-sociologică a persoanei vătămatei, avută anterior, caracterul ireversibil al vătămărilor, imposibilitatea ca persoana vătămată să se mai poată afirma în viitor, vârsta acesteia, experiența de viață, pregătirea sa – lucra în propria gospodărie, fiind practic, capul familiei sale -, condiția sa socială și împrejurările concrete ale cauzei.

Cu toate că este incident principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, se reține că suferința fizică și psihică a părții vătămate nu poate fi acoperită integral prin acordarea unor despăgubiri bănești(daune morale), în aprecierea cuantumului despăgubirii fiind irelevantă posibilitatea de plată a debitorului obligației, dar pot și trebuie a fi avute în vedere criteriile menționate anterior, astfel încât compensația acordată să înlăture, cât mai mult, din consecințele faptei prejudiciabile.

Probele testimoniale administrate în cauză sub aspectul laturii civile au făcut dovada că anterior evenimentului dedus judecății partea vătămată lucra în propria gospodărie dar presta activități și pentru alte persoane, realizând venituri situate la 15-20 de milioane lei lunar, că acesta nu a mai putut lucra după incident, că nu poate vorbi, că nu-și poate mișca o mână și are dureri la un picior(P. G.-P.,f.45). Același martor a arătat că, din discuțiile purtate cu membrii familiei victimei a dedus că s-au cheltuind imediat după accident aproximativ_ lei vechi pentru tratamente, pentru internare, pentru transportul victimei și aparținătorilor, pentru îngrijirea acesteia. Totodată, familia a fost nevoită să facă uz de economiile avute și să vândă animalele din gospodărie - cai și vaci – în scopul acoperirii tuturor cheltuielilor legate de îngrijirea părții vătămate. Martorul a precizat și că, anterior, D. O. era un om sănătos, sociabil, participa la evenimentele comunității, avea o prietenă cu care intenționa să se căsătorească, iar în prezent acesta nu mai are prietenă, nu poate participa la evenimentele locale, este îngrijit de membrii familiei sale.

Și martorul P. I. Ș.(f. 46) a declarat că anterior agresiunii suferite partea vătămată muncea în gospodăria proprie, în agricultură, deoarece avea animale, iar după eveniment acesta era imobilizat la pat și nu putea vorbi. Pentru acoperirea cheltuielilor legate de spitalizarea și îngrijirea victimei familia a fost nevoită să vândă animale(doi cai și două vaci). Martorul a mai declarat că anterior incidentului D. O. era un om activ, înțelegându-se cu toată lumea, dar în prezent „ nu te mai poți înțelege cu victima, nu mai poate face nimic, în sensul că nu mai poate lucra și nu-l mai cauză nimeni”, toată treaba din gospodărie căzând pe umerii fratelui victimei în prezent. Totodată, partea vătămată lucra și în gospodăria altor persoane, cu caii, o zi de lucru cu caii plătindu-se cu 1.000.000 lei Rol, iar o zi de muncă obișnuită în gospodărie cu_.000 lei Rol.

Martorul C. P.(f. 47) a arătat și el că anterior incidentului soldat cu infirmitatea victimei aceasta lucra în gospodăria proprie și cu caii, dar și la alte persoane, familia deținea animale, avea prieteni și o prietenă, C., dar în prezent nu mai poate lucra, toate muncile din gospodărie fiind efectuate de fratele său, de asemenea, nu mai poate vorbi. Pentru suportarea cheltuielilor legate de spitalizarea și îngrijirea lui D. O., familia a fost nevoită să vândă animale(cai și vaci) din gospodărie. Martorul a declarat că victima lucra cu caii și la alte persoane, în măsura în care era solicitat, apreciind că lucra aproximativ 20 de zile din lună cu caii și o zi de muncă cu aceste animale se plătește de 3.000.000 lei Rol.

Același martor a mai declarat că D. O. face în prezent crize frecvente în care își pierde cunoștința, asemănătoare cu cele de epilepsie.

Potrivit declarației martorului B. A. (f.99), în vârstă de 80 de ani, vecin cu familia părții vătămate, anteriori incidentului, D. O. era băiat gospodar, se ocupa de agricultură, de creșterea și întreținerea animalelor, cu munca în gospodărie, efectua și lucrări de zidărie, aducea lemne când era solicitat, avea cai - cu care lucra și în gospodărie, vaci, oi, mașină de cosit, mulgătoare, un motoraș de grădină, dar în prezent este paralizat pe o parte, nu poate munci, doar de o mână se mai folosește, nu se poate alimenta singur, iese doar până în drum și curte și se plimbă puțin, poate parcurge doar distanțe mici, iar în . fost văzut. Pentru întreținerea și îngrijirea lui familia a trebuit să vândă din animale.

Martorul T. L.(.101) a declarat că D. O. a fost un om muncitor, muncea în gospodărie, avea cai, vaci, porci, „ a întreținut familia”, mergea și în . pădure cu caii, după lemne, practica și tâmplăria, ajuta persoanele din . la acoperișuri, martorul apreciind că în total partea vătămată putea câștiga aproximativ 2.000 lei lunar. În prezent partea vătămată este îngrijită de mama sa, iar capacitatea de a munci nu o mai are. Deși în trecut era o persoană activă, vioaie, care participa la viața socială a localității, la petreceri, avea o prietenă, în prezent nu se mai poate deplasa decât până în curte. Partea vătămată a stat trei săptămâni în comă și medicii nu i-au dat șanse să supraviețuiască, după ce a ieșit din comă nu mai poate vorbi sau scrie. Efortul financiar pentru îngrijirea părții vătămate a fost substanțial din partea familiei care a vândut în acest scop 2 vaci și 2 cai, apoi s-au cheltuit aproximativ 200 milioane lei vechi pentru tot ce a presupus tratarea și îngrijirea părții vătămate, bani proveniți din economiile familiei. În plus, mama lui l-a îngrijit în permanență pe D. O., stând lângă el. Martorul a apreciat valoarea unui cal și a unei vaci la aproximativ 50 de milioane lei vechi, astfel că, în total, familia victimei a cheltuit aproximativ_ lei Rol.

Și martorul D. I. (f. 156) a arătat în declarația dată că D. O. era un om harnic, muncea în gospodăria proprie și în . din animalele rezultate din creșterea acestora, se câștigau bani și din laptele vândut de la vaci, astfel că venitul adus lunar de partea vătămată era de aproximativ 20 de milioane lei vechi.

După incident familia a trebuit să vândă din animale: 3 cai( cu 30 de milioane lei, 30 de milioane lei și 25 de milioane lei), 2 vaci( între 30 de milioane și 40 de milioane lei pe bucată), 4 viței( cu câte 10 milioane lei bucata, 2 mânji( 10-15 milioane lei bucata). În plus, s-au cheltuit și din economiile familiei, aproximativ 150 de milioane lei vechi, în total pentru îngrijirea părții vătămate cheltuindu-se 200-300 milioane lei Rol.

Starea de sănătate a părții vătămate este tot mai precară, nu poate vorbi, face crize de epilepsie, nu poate mișca mâna dreaptă iar piciorul drept îl mișcă greu de tot, este nevoie să fie îngrijit în permanență de cineva( de mamă și frate), se deplasează foarte greu, prin curte, doar în împrejurimi, stă mai mult în pat, este exclusă participarea lui la viața socială, la evenimente, iar de perspectiva întemeierii unei familii nici nu poate fi vorba, deși are doar 37 de ani. În trecut el era capul familiei și cel care o întreținea, în prezent a ajuns el un întreținut și este dependent de ajutorul celorlalți. Pentru eventuala îmbunătățire a stării sale de sănătate este nevoie de intervenție chirurgicală la cap și de tratament permanent, inclusiv de recuperare.

În baza stării de fapt reținute cu privire la starea fizică și psihică a părții vătămate, raportat la contribuția fiecărui inculpat, prin faptele ce li s-au reținut în sarcină, la producerea urmărilor prin evenimentul dedus judecății, au fost obligați inculpații la plata în favoarea părții vătămate a unor daune morale în cuantum de 300.000 euro C. N. A. și respectiv de 10.000 euro L. S. V.. Criteriile avute în vedere s-au expus anterior de către instanță, daunele morale fiind acordate în compensare.

Pe baza probațiunii administrate în cauză și a criteriilor evidențiate în considerentele exprimate mai sus, în temeiul disp. art. 19, 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1391 alin. 1 Cod civil a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 euro sau echivalentul în lei la data plății și inculpatul L. S. V. la plata unor daune de aceeași natură către partea vătămată în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

În temeiul disp. art. 1387, 1388 Cod civil a fost obligat inculpatul C. N. A. la plata de daune materiale în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, iar inculpatul L. S. V. la plata de daune materiale în cuantum de 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Pentru acordarea daunelor materiale menționate s-au avut în vedere probele testimoniale administrate în cauză cu privire la cheltuielile pe care familia părții vătămate le-a efectuat pentru tratarea acesteia, evidențiate anterior, la suportarea acestora ținându-se seama, desigur, de aportul fiecărui inculpat la vătămarea lui D. O. exprimat prin numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării până la stadiul sechelar(astfel cum menționează actele medicale)..

Sub aspectul rentei acordate, instanța a ținut seama de împrejurarea că s-a dovedit în cauză că D. O., prin munca prestată pe parcursul unei luni de zile, reușea să obțină un câștig de minim 2.000 lei Ron lunar, iar în prezent acesta nu poate să muncească, împiedicat fiind de infirmitatea ce i-a fost cauzată de către inculpatul C. N. A., mai mult, este dependent de îngrijirile celor din jur. Astfel, în considerarea disp. art. 1387, 1388 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatului C. N. A. la plata unei rente globale de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății pentru perioada 23.10._12 și pentru viitor de 500 euro pe lună sau echivalentul în lei la data plății începând cu 23.04.2012 și până la încetarea stării de nevoie (reducere a capacității totale de muncă). Din despăgubirea totală ce s-a stabilit în sarcina inculpatului C., se constată că acesta a achitat, pe parcursul cercetării judecătorești, suma de 1.000 lei.

Raportat la soluția dată în cauză, în temeiul disp. art. 274 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului C. N. A. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.100 lei în favoarea statului (din care 300 lei pentru apărătorului din oficiu și 450 pentru urmărirea penală și diferența la fondul cauzei) și obligarea inculpatului L. S. V. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 490 lei în favoarea statului (din care 400 lei pentru avocatul din oficiu și diferența la fondul cauzei).

În temeiul disp. art. 276 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare menționate în dispozitivul hotărârii în favoarea părții vătămate D. O., cu titlu de onorariu pentru apărătorul ales al părții vătămate, cheltuieli reieșite din chitanțele aflate la dosar.

Cheltuielile cu apărarea din oficiu a celor doi inculpați a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției, în conformitate cu disp. art. 272 alin. 2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. N. A., solicitând desfiintarea solutiei atacate si pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna reducerea cuantumului pedepsei aplicată si schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în tentativă la infracțiunea de tâlhărie și vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 și 2 vechiul C.pen.

În susținerea apelului inculpatul a arătat că nu și-a însușit bunurile sustrase astfel că infracțiunea de tâlhărie a rămas în forma tentativei, iar în ce privește tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, având în vedere că inculpatul a ripostat pentru a se apăra în urma agresiunilor fizice și verbale aduse de partea vătămată.

Referitor la individualizarea pedepsei, invocă concluziile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit cărora prezintă perspective de reintegrare socială în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată.

Procedând la solutionarea apelului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată că probațiunea administrată în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești demonstrează că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii ce i-au fost reținute în sarcină prin actul de inculpare este una indubitabilă.

Însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale instanței de fond, Curtea apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă adaugă următoarele completări:

Infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiunea complexă, se caracterizează sub aspectul laturii obiective prin două acțiuni, din care una principală – furtul, iar a doua, secundară – folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în neputința de a se apăra. Între aceste două acțiuni există o legătură de la mijloc la scop, fapta constituind tâlhărie chiar dacă violența, amenințarea, etc. a fost întrebuințată de făptuitor cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului. Aceasta deoarece acțiunea principală apare ca fiind cea care vizează în mod direct obiectul juridic al infracțiunii complexe, pe când acțiunea secundară se conturează ca fiind cea care, vizând un alt obiect juridic, are întotdeauna un caracter ajutător, complinitor, în sensul că este destinată să ușureze, să completeze sau să dea eficiență acțiunii principale în crearea rezultatului.

Tâlhăria se consumă în momentul când executarea activității principale – furtul – a fost dusă până la capăt, cu condiția ca inculpatul să fi folosit violența sau amenințarea.

Pe de altă parte, existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este condiționată de concomitența apriorică a poziției subiective raportată la ambele acțiuni, iar atunci când nu sunt concomitente, nici de o anumită ordine în care cele două poziții psihice trebuie să se succeadă. Chiar dacă făptuitorul a conceput săvârșirea numai a uneia dintre acțiuni și implicit a infracțiunii caracterizată prin această acțiune, dar pe parcursul executării faptei au survenit situații care l-au determinat să se hotărască a comite și cealaltă acțiune, infracțiunea complexă se constituie în integralitatea conținutului său, cu poziția subiectivă complexă ce îi este caracteristică.

Totodată, unitatea infracțiuni complexe, în general, nu rezultă din anterioritatea concepției integrale a infracțiunii, în toate acțiunile sale, ci din conexiunea materială ce se stabilește între acțiunile componente, conexiune care corespunde și unei legături psihice între pozițiile subiective ce au întovărășit fiecare din acțiunile respective și aceasta indiferent de ordinea în care acele poziții subiective s-au conturat în psihicul făptuitorului și de împrejurarea că amplificarea atât a activității materiale, cât și a poziției psihice a intervenit pe parcursul executării.

Pe de altă parte, atunci când la comiterea tâlhăriei participa doua sau mai multe persoane, pentru existența acestei circumstanțe agravante se cere o contributie efectivă a participantilor, acțiunile acestora complinindu-se pentru realizarea rezultatului, determinantă fiind cooperarea fizică, în sens material, mărind forța de acțiune a făptuitorilor, cu consecința anihilării ori micșorării posibilității victimei de a se apăra.

În cazul de speță, contribuția apelantului la comiterea atât a actelor de violență, cât și a celor de sustragere este dovedită fără dubiu. Este de menționat că literatura și practica judiciară au statuat că violența, ca element constitutiv al tâlhăriei, presupune o constrângere fizică exercitată asupra unei persoane, constrângere care trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei.

În cauză s-a dovedit că partea vătămată, în timp ce incerca să-si recupereze bunurile sustrase si aflate deja în posesia numitului Lăcătus S. V., inculpatul i-a aplicat lovituri cu un corp contondent în zona capului si peste corp, acțiunea acestuia fiind determinantă în punerea victimei în imposibilitatea de a a reactiona și, în final, în asigurarea scăpării.

Prin urmare, chiar admițând susținerea apelantului în sensul că activitatea sa s-a limitat numai la realizarea acțiunii adiacente, respectiv la comiterea actelor de violență, acesta și-a dat seama că, prin activitatea sa, chiar parțială, contribuie la realizarea întregii infracțiuni complexe, la producerea rezultatului acesteia pe care l-a urmărit și l-a acceptat.

Nu poate fi admisă apărarea potrivit căreia infractiunea a rămas în faza tentativei motivat de faptul că bunurile au fost abandonate la fata locului deoarece actiunea de furt s-a consumat în momentul în care bunurile au fost scoase din patrimoniul victimei, fiind însusite pe nedrept de către inculpati, actul imposedării fiind consumat (merele au fost culese, puse în sacose, scoase din perimetrul proprietatii victimei si duse către mijloacele de transport cu care apelantul si ceilalti participanti au venit la fata locului; mai mult, numitul Lăcătus S. V. s-a folosit de una dintre sacose ca mijloc aparare la actiunea exercitată de victima).

Cu privire la infractiunea de tentativa la omor deosebit de grav, în privința încadrării juridice a faptei comise de inculpa, Curtea reține următoarele:

Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art.174 C.pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „dol special”, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei infracțiuni” (art.19 pct.1 lit.a C.pen.), iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui” (art.19 pct.1 lit.b C.pen.). Ceea ce deosebește deci, intenția directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă, făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate s-a produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat.

Demonstrează astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul și pumnii, care au cauzat leziuni interne grave; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur (pumni, picioare).

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 176 lit. d C.pen.) ori în vătămare corporală gravă prev. de art.182 C.pen. este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenția este de ucidere. Este adevărat că infracțiunea prevăzută în art.182 alin.2 C.pen.poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu cea generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav – punerea în primejdie a vieții persoanei – fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenție”.

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite – că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

În cauză s-a probat fără dubiu că inculpatul a aplicat victimei lovituri într-o zonă vitală, respectiv în zona capului, folosind un obiect contondent, apt de a cauza decesul unei persoane. Aceste aspecte, coroborate cu concluziile actelor medicale existente la dosar confirmă intentia, cel putin indirecta, de a suprima viata victimei. Exemplificăm cu concluziile din Raportul de constatare medico - legală nr. 3350/24.10.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu-M. și din completarea la acest raport, cu nr. 3350/15.11.2011 din care rezultă că partea vătămată prezenta următoarele leziuni corporale traumatice în zona craniană (hemoragie subarahnoidiană emisferială stg., hematom subdural acut emiferial stg., multiple traiecte de fractură la nivel fronto-temporo- parietal bilateral, hemoragie intraventriculară stg., edem cerebral difuz, traiecte de fractură la nivelul sinusului frontal stg.,hemosinus frontal și sfenoidal), care s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp dur, contondent, la data de 23.10.2011 si care au pus în primejdie viața victimei, direct și imediat; că au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că salvarea victimei s-a datorat intervenției chirurgicale, efectuate de urgență (f.101 – 103 dos.u.p.), perioada fiind majorata potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2091/II/h/10 din 15.02.2012 a Serviciului Județean de Medicină - Legală Bistrița-Năsăud (f. 1 și urm. dos._ ) la 240-250 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare până la stadiul sechelar. Leziunile suferite au determinat pierderea totală, temporară, a capacității de muncă, pe o perioadă de 12 luni, de la data accidentului, încadrabilă în gradul I de invaliditate și ulterior o scădere permanentă a capacității de muncă cu 75%, încadrabilă în gradul II de invaliditate”.

Probatoriul administrat nu sugerează existența unor indicii minime în sensul îndeplinirii condițiilor legitimei apărări prevăzută în art. 44 V.C. pen. - la care, în mod incidental, a făcut referire inculpatul - dar nici în sensul îndeplinirii condițiilor „stării de provocare” prevăzută în art. 73 lit. b) V.C. pen.

Acțiunea de urmărire și imobilizare a inculpatului de către partea vătămată era justificată legal, fiind consecința unei bănuieli rezonabile - în condițiile arătate - că acesta este persoana vinovată de sustragerea bunurilor.

Or, potrivit art. 465 alin. (3) V.C. proc. pen., în cazul infracțiunii flagrante sau cvasiflagrante, „orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor și să-l conducă înaintea autorității.”

În condițiile arătate, acțiunea extrem de violentă a inculpatului - prin folosirea conștientă și orientată a unui par - nu a fost una de apărare, ci una având ca scop asigurarea scăpării, împiedicarea prinderii, imobilizării și conducerii sale înaintea autorității, acțiune care se situează în afara protecției legii - totale sau parțiale - ca efect al aplicării, după caz, a art. 44 C. pen. sau a art. 73 lit. b) V.C. pen.

Cu privire la sanctiunea penală aplicată inculpatului, se impune a sublinia că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.

În cauză, Curtea consideră că pedepsele, prin cuantum si modalitatea de executare, corespund atât cerinței restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și nevoii de reeducare a inculpatului.

Chiar daca inculpatul nu are antecedente penale, nu se poate omite gravitatea faptelor din perspectiva modului si mijloacelor de comitere, precum si urmarile cauzate (victimei fiindu-i pusă viata în pericol si ramânând cu numeroase sechele, care i-au afectat definitiv si iremediabil starea de sănătate: Hemipareză dr. globală avansată spastică, sechelară și afazie mixtă, predominant expresivă (anamnestic) reziduală. Compromiterea mobilității active complete a membrului superior stg. Demență de etiologie posttraumatică. Afazie motorie. Tulburare a personalității pe fond organic”): La acestea, se adaugă conduita inculpatului (abandonarea părții vătămate în stare de inconștiență, încercarea de a se ascunde și de a se sustrage de la urmărirea penală, încercarea de minimalizare a contributiei si vinovăției) astfel că sanctiunile aplicate, se apreciază ca fiind corespunzator individualizate, fiind justificata stabilirea unor pedepse . sporit.

Curtea observă că în procesul de individualizare nu se putea face abstractie de dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările membrilor comunității în care s-au comis faptele, de la sistemul justiției penale ca sistem de reacție împotriva faptelor antisociale săvârșite, precum si natura faptelor supuse judecății prin raportare la sistemul general de valori consacrat în societate pentru a asigura prin hotărârea pronunțată restabilirea echilibrului între interesul social general și dreptul fiecărei persoane Ia un proces echitabil.

În acest sens, Curtea observa că faptele deduse judecătii sunt extrem de grave, din care infractiunea contra vietii se remarca ca una dintre cele mai severe atingeri, atât în plan fizic, în plan psihologic, pe care o poate suferi o persoană indiferent de sex sau vârstă. Din aceasta perspectivă, retinerea unor circumstante atenuante, dar si stabilirea unor modalitati neprivative de libertate nu se justifică deoarece s-ar ajunge la stabilirea unor sanctiuni mult disproportionate si injuste fata de gradul concret de pericol social al faptelor si consecintele produse.

În final, Curtea retine aplicarea corecta a legii penale mai favorabile prin retinerea dispozitiilor vechiului cod penal deoarece, raportat și la dispozițiile Deciziei nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, în aplicarea globală a legii penale, dispozitiile privind sanctionarea concursului de infractiuni potrivit vechiului cod penal conduc la stabilirea unei sanctiuni mai reduse decât actualele dispozitii penale care instituie aplicarea pedepsei celei mai severe si un spor obligatoriu si fix reprezentând 1/3 din totalul restului pedepselor.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie se impune a fi precizat ca potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în cauză vechiul cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa complementară si accesorie, instanța a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că s-a interzis corespunzător inculpatului exercitarea dreptului de natura electorală de a alege si de a fi ales si de a exercita functii publice prevăzut de art. 64 lit. a si b din Codul penal din 1969.

Pentru toare aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauza, iar solutia atacată se va mentine în totalitate ca fiind legala si temeinică.

Cu privire la starea de detentie a inculpatului se observă că acesta a fost retinut la adata de 24.10.2011 si arestat la data de 25.10.2011 pentru 29 de zile prin încheierea penală nr.49/CC/2011, pronunțată în dosarul penal nr._/190/2011 al Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Încheierea penală nr.246/R/2011, pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud. Prin decizia penală nr.212/28.04.2014 a Curții de Apel Cluj s-a luat față de inculpat măsura arestului la domiciliu si s-a dispus punerea sa de îndată în libertate.

Prin încheierea penală din datat de 21 august 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a arestului preventiv, măsura fiind pusă în executare la data de 21.08.2014.

Asa fiind, în temeiul art. 399 alin.1 C.proc.pen. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar potrivit art. 72 alin.1 C.pen. scade din pedeapsa stabilita perioada reținerii și arestării preventive începând data de 24.10.2011 si până la 28.04.2014, arestul la domiciliu începând din 28.04.2014 până la 21.08.2014 si arestarea din 21.08.2014 la zi.

În temeiul art. 272 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. N. A. împotriva sentinței penale nr. 101/F din 8 august 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Menține starea de arest preventiv a inculpatului.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând data de 24.10.2011 si până la 28.04.2014, arestul la domiciliu începând din 28.04.2014 până la 21.08.2014 si arestarea din 21.08.2014 la zi.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe apelant sa plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

Definitiva.

Pronunțata în ședința publica, azi, 2 decembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. M. L. H.

GREFIER,

M. B.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./15.12.2014

Jud.fond. B. D.

← Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 647/2014....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 646/2014. Curtea... →

Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 1082/2014. Curtea de Apel CLUJ