Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 791/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2138/337/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.791/A/2014

Ședința publică din data de 02 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. D. L. AGHINIȚĂ, judecător

JUDECĂTOR – M. Ș.

GREFIER – G. I.-B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul O. G. împotriva sentinței penale nr.114/12.05.2014 a Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.120/P/2012 din data de 02.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art.37 alin.1 și 3 din Legea nr.319/2006 și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul O. G. asistat de apărător ales avocat C. Ținca din cadrul Baroului S. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și apărătorul ales al părții civile P. G. av. D. I. din cadrul Baroului S. M. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile P. G., S. Județean de Urgență Z., C. de N. Cluj-N. și S. Județean de Urgență S. M. și partea responsabilă civilmente S.C. E. S. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele formulate în scris.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, a arătat pe larg că sentința este criticabila in principal datorita faptului că instanța nu a analizat si culpa părții vătămate in producerea acestui accident. Arată că, este adevărat că partea vătămată nu a fost instruită pentru lucrul la înălțime, iar inculpatul nu a desemnat o persoană care să se ocupe cu protecția muncii in cadrul firmei. Solicită instanței de apel să analizeze cu atenție faptul că deși partea vătămată avea calitatea de muncitor necalificat, aceasta putea face orice fel de muncă, însă nimeni nu i-a cerut să urce pe acel eșafodaj de lemn si astfel să se ajungă la acest eveniment nefericit.

În cuprinsul primei declarații partea vătămată a arătat că s-a urcat singură, nimeni nu o văzut-o urcând pe acea construcție, prin urmare nu vede cum se poate retine un raport de cauzalitate intre faptul că acea persoană nu a fost instruită să lucreze la înălțime și apoi a căzut și fapta reținută în sarcina inculpatului. Apreciază că atâta vreme cât partea vătămată de la sine putere a suferit un accident nu vedere în ce măsură s-ar putea reține vreo culpă în sarcina inculpatului. Prima instanță în reținerea culpei exclusive a inculpatului are ca și bază procesul verbal de constatare a accidentului de muncă întocmit de ITM S.. Acel proces verbal reține pe lângă culpa inculpatului și culpă a părții vătămate, aspect pe care prima instanță îl ignoră. Prin același proces verbal a fost sancționată și partea vătămată pentru nerespectarea privind protecția muncii. Prin urmare, daca se apreciază că se poate reține o culpă în sarcina inculpatului nu se poate ignora faptul că se poate reține și o culpă în sarcina părții vătămate în producerea acestui accident de muncă.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei prima instanță a dat dovadă de prea mult subiectivism care în principal a fost generat in dozarea pedepsei, întrucât instanța de judecată a avut în vedere atitudinea inculpatului care în fața instanței de judecată c și-a permis să se așeze și să mestece gumă. Arată că din punct de vedere procedural instanța putea să ia măsuri față de inculpat și nicidecum comportarea sa in fața instanței nu trebuia avută în vedere atunci când s-a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii.

Atâta vreme cât parchetul a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar apărătorul ales al inculpatului de la fond a solicitat același lucru în subsidiar, crede că instanța de fond ar fi putut dispune ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că daunele morale acordate părtii vătămate au un cuantum exagerat. Este de notorietate cauza în care a fost implicat dl H. care a fost condamnat la pedeapsa de 2 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă care a avut ca urmare doi morți. În prezenta speță inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar acesta constatând producerea accidentul a încercat pe cât posibil să repare răul făcut și a achitat costurile și cheltuielile efectuate la spitalul de Neurologie din Cluj aspecte care însă nu au fost avute în vedere la către instanța de judecată. Daunele morale acordate nu trebuie dovedite dat trebuie avut in vedere faptul că partea vătămată și-a provocat singură această suferință, nimeni nu i-a cerut să urce pe schelă și nimeni nu i-a solicitat acest lucru. Vina inculpatului este acea că nu a facut protecția muncii așa cum i-ar fi cerut dispozițiile legale în materie. Apreciază că cuantumul daunelor morale este exagerat solicită reducerea acestuia. În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale acordate nu formulează obiecțiuni.

Raportat la motivele expuse solicită admiterea apelului ca fiind întemeiat.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotararii atacate. Arată că partea vătămată a urcat singur pe acea construcție, însă, această activitate de decopertare nu se putea efectua altfel, zidul construcției a fost de peste 2 metri și jumătate și trebuia să se decofreze din interior, lucru care este de altfel cert . Inspectoratul Teritorial de Muncă cu ocazia cercetării accidentului de muncă a stabilit cu certitudine că trebuia să existe o schelă în exterior pe care acea persoană trebuia să stea stabil, să primească grinzile din interior și să le arunce în exterior.

Culpa sefului de echipă se reflectă asupra inculpatului iar partea vătămată a fost pusă să desfășoare acea activitate, acesta și-a continuat activitatea din zilele anterioare, iar în acea zi seful de echipă i-a lăsat singuri pe muncitori, fără nicio supraveghere. Precizează că existau căști și chingi în bărăci însă nimeni nu le purta. Nu a fost purtat echipamentul de protecție deoarece nimeni nu i-a obligat pe muncitori să îl poarte. Apreciază că culpa îi aparține exclusiv inculpatului prin nenumirea unui om competent ca șef de echipa.

În privința pedepsei aplicate inculpatului arată că a existat un dispreț manifestat de către inculpat și în fața instanței de judecată, față de acei oameni care îi creează condiții de viață bune de viață și care pentru el nu constituie valori umane. Nerecunoașterea culpei și contestarea executării hotărârii denotă că pentru reeducare acestuia este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare.

Cu privire la latura civilă apreciază că daunele morale acordate sunt extrem de modeste, partea civilă a suferit o infirmitate de 75%, are dureri permanente chiar dacă primește în acest scop o medicamentație corespunzătoare, iar mai mult acestuia i-a fost afectată viața familială. Pentru suferința părții vătămate suma acordată de prima instanță este una modestă raportat la alte cauze penale și spețe asemănătoare. Solicită respingerea apelului formulat și cu privire la latura civilă a cauzei; cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosarul cauzei.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat întrucât toate criticile formulate sunt nefodate și nu au reflectare în probațiunea administrată la dosarul cauzei.

Sub aspectul laturii penale din perspectiva culpei concurente a părții vătămate consideră că nu există premisele aprecierii unei culpe a părții vătămate, întrucât așa cum rezultă din dosarul cauzei nu există o conduită a acesteia care să sugereze vreo cuplă în acest sens. În esență, victima nu a avut atribuții legate de asigurarea unor măsuri de sănătate în muncă care constituie din această perspectivă latura obiectivă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului. Inculpatul în virtutea obligațiilor contractuale care îi reveneau, prin neexecutarea acestora în totalitate, a generat situația premisă în care a fost pusă partea vătămată și în final vătămările corporale suferite de aceasta . Este adevărat că s-a verificat aspectul legat de existența unui echipament de protecție care teoretic ar fi fost de natură să asigure îndeplinirea atât a obligațiilor inculpatului din această perspectivă, cât și protejarea părții vătămate însă nu s-a efectuat niciun instructaj al acestei persoane care era un simplu lucrător necalificat. Astfel că, nu se poate susține că există vreo dispoziție în legislația în vigoare care să ceară angajatului să solicite să i se facă instructajul în materia protecției muncii și sănătății în muncă, întrucât ar fi o situația total anormală. Daca partea vătămată ar fi fost informată și i s-ar fi predat pe baza unui proces verbal și de luare la cunoștință acest echipament și nu l-ar fi folosit s-ar fi discutat de culpa exclusivă a părții vătămate, însă nu este cazul în prezentul dosar. Această ipoteză nu a fost dovedită, partea vătămată nu avea obligații în acest sens și prin urmare nu este subiectul unei astfel de discuții.

Instanța a procedat corect din perspectiva individualizării pedepsei și a modului de executare din perspectiva circumstanțelor legale a pedepsei deoarece aprecierea s-a făcut în baza temeiului art.74 din Noul Cod penal care la litera f prevede ca circumstanța de individualizare inclusiv conduita inculpatului pe perioada procesului penal. Inculpatul a încercat pe toată durata procesului penal nu doar să își facă o apărare în limitele normalului ci, chiar să manipuleze probatoriul din dosarul cauzei. Toate aceste circumstanțe conduc la concluzia instanței de judecată, este evident ca inculpatul a încercat să își asigure o situație de înlăturare a răspunderii penale prin orice mijloace a apreciat necesar.

Solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Solicită să nu fie avute în vedere ca practica judiciară spețele invocate în apărare fiind vorba de spețe total diferite.

Apărătorul ales al inculpatului în replică la cele susținute de apărătorul părții civile arată că cuvântul salaor nu a fost folosit în sens preorativ de către inculpat.

În ceea ce privește criticile parchetului referitor la apărarea pe care a înțeles inculpatul să o formuleze arată că nici un moment nu s-a încercat a se sfida inteligența instanțe.

Inculpatul O. G. având ultimul cuvânt arată că a lucrat în Spania și Portugalia timp de cca.18 ani, iar acolo termenul de salaor se folosește foarte des și înseamnă muncitor. Îi pare rău de cele întâmplate, nu se consideră vinovat de producerea accidentului. Arată că după producerea accidentului a fost sunat de soția părții vătămate căreia i-a dat suma de 6.000 lei, iar ulterior a fost sunat și amenințat că va avea probleme de o persoana din familia acesteia. Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea mare.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 114 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._:

În baza art.349 alin.1 și alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. G. născut la data de 09.11.1974 în municipiul Baia M., jud. Maramureș, CNP_, fiul lui natural și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, administrator la .. S. M., domiciliat în municipiul S. M., ., jud. S. M., fără antecedente penale, sancționat administrativ, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, săvârșită din culpă.

În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și g) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator la o societate comercială, pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și g) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator la o societate comercială, pe durata executării pedepsei.

În baza art.196 alin.2 și alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. G. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.33 lit.a) și b) raportat la art.34 lit.b) Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, iar pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare o sporește cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art.86¹ alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului O. G. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.86² alin.1 Cod penal din 1968.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. M..

În baza art.86³ alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. M.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86⁴ Cod penal din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță ori al neexecutării obligațiilor civile.

În baza art.86³ alin.2 Cod penal din 1968, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. M..

În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 și art.1000 alin.3 cod civil din 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G., domiciliat în comuna T. M., ..374, jud. S. M. și a fost obligat inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M., la plata de despăgubiri către partea civilă, astfel:

-materiale în cuantum total de 7.916,78 lei (3.180,78 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale și deplasări la unități sanitare în vederea efectuării de analize și tratamente, 303 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată pe perioada 15 iulie 2011 – 1 noiembrie 2011, ca diferență între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta, iar suma de 4.433 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală calculată pe perioada 1 noiembrie 2011 – 12 mai 2014, ca diferență între venitul lunar nerealizat de partea vătămată și pensia de invaliditate de care beneficiază), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății;

-materiale sub forma unei prestații periodice lunare, în cuantum de 143 lei, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014 și până la data de 4 august 2034, dată la care partea civilă împlinește vârsta standard de pensionare;

-morale în cuantum de 120.000 lei.

S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor părții civile P. G..

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 s-au admis acțiunile civile formulate de S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Urgență S. M. și a fost obligat inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata de despăgubiri materiale către S. Județean de Urgență Z., în cuantum de 460,84 lei și către S. Județean de Urgență S. M., în cuantum de 753,37 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P. G., sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății integrale.

În baza art.397 alin.2 raportat la art.249 alin.1, 2 și 5 Cod procedură penală, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, în vederea recuperării pagubelor, până la concurența valorii de 129.130,99 lei, despăgubiri civile la care au fost obligați în solidar.

În baza art.273 alin.3 și 5 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea către martorul D. P., domiciliat în comuna T. M., ..292, jud.S. M. a sumei de 50 lei, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat, cu titlu de compensare pentru venitul de care a fost lipsit în ziua prezentării la instanța de judecată în vederea audierii sale.

S-a respinse ca neîntemeiată solicitarea martorului P. S. T. de acordare a cheltuielilor de deplasare de la D. la Z. în vederea audierii sale.

În baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 3.700 lei în favoarea părții civile P. G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.120/P/2012 din data de 02.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul O. G., pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art.37 alin.1 și 3 din Legea nr.319/2006 și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, reținându-se în esență că învinuitul O. G., în calitate de administrator al .. S. M., a nesocotit dispozițiile Legii nr.10/1995 republicată și ale Legii nr.319/2006 republicată, în sensul că nu s-a ocupat de desemnarea unei persoane cu pregătire de specialitate care să supravegheze în concret lucrările din șantier și nu s-a preocupat de asigurarea echipamentelor de protecție pentru toți muncitorii, astfel încât lucrările s-au efectuat în mod haotic și fără a fi respectate normele de protecție a muncii, ceea ce a condus în final la accidentul de muncă soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate P. G., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.6), proces-verbal de cercetare nr._/08.12.2011, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă S. (f.8-15, vol.I), declarații învinuiți (f.18-19, 26-27 vol.I, 19-22, 37-39 vol.III), declarații parte vătămată (f.33-35 vol.I, 23-24 vol.III), declarații martori (f.60-63 vol I, 28-35 vol.III), raport de constatare medico-legală (f.36-37 vol.I), alte înscrisuri (f.20,23, 28-30, 38-59, 64-250, vol I, 1-296 vol.II, 42-88 vol.III).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 04.04.2013 sub nr._ .

Prin cererea de constituire de parte civilă depusă la dosar, aflată la filele 60-61 vol.III dos.UP, persoana vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (7.900 lei venit nerealizat, 634.200 lei diferență între salariul realizat și pensia obținută, de la data producerii accidentului și până la pensionare, 30.000 lei cheltuieli cu tratament și deplasări la S. M. și Cluj N. cu însoțitor, 225.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imposibilitatea prestării de munci în gospodăria proprie și 20.000 lei medicamente și analize medicale) și suma de 200.000 lei reprezentând daune morale.

Prin adresa nr.7068/29.04.2013, aflată la fila 19 vol.III din dosar, S. Județean de Urgență Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 460,84 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului P. G..

Prin adresa nr.7967/24.04.2008, aflată la fila 9 vol.III din dosar, S. Județean de Urgență S. M. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 753,37 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului P. G..

Pe parcursul cercetării judecătorești, față de poziția inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii obișnuite, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală din 1968, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală din 1968, la termenul de judecată din data de 12.06.2013, instanța a procedat la audierea inculpatului O. G., care a arătat în esență, că nu se consideră vinovat de producerea accidentului de muncă, responsabilitatea acestuia revenindu-le persoanelor pe care le-a angajat în vederea execuției lucrărilor (f.96-97).

Pe parcursul procesului penal, au fost audiați martorii D. I., P. V. și P. D. (la termenul din 11.09.2013), F. Z. (la termenul din 09.10.2013), O. V., M. D. E. și S. V. (la termenul din 13.11.2013), N. V., D. P. V. și C. P. (la termenul de judecată din data de 11.12.2013) și P. S. T.-A. (la termenul din 12.02.2014), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul instanței la filele 116-118, 201, 213-215, 501-504 și, respectiv, 555.

La termenul de judecată din data de 09.10.2013, la solicitarea inculpatului, s-a încuviințat și s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă partea civilă are în prezent capacitate de muncă sau capacitate de autoîngrijire, precum și dacă există vreo posibilitate de redobândire a acestora, iar în caz afirmativ în ce proporție. Raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală S. și depus la dosar la filele 564-568, concluzionându-se că partea civilă a rămas în urma leziunilor suferite cu o incapacitate adaptativă apreciată procentual la 75 % și încadrabilă în gradul II de invaliditate.

Față de aceste concluzii și față de modificările legislative survenite prin . noului Cod penal, îndeosebi sub aspectul condițiilor de incriminare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, s-a apreciat necesar a se solicita unele lămuriri suplimentare, astfel că s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală, în vederea pronunțării medicilor specialiști dacă invaliditatea cu care a rămas partea civilă reprezintă sau nu o infirmitate, precum și dacă numărul de zile de îngrijiri medicale a suferit modificări.

La termenul de judecată din data de 09.04.2014 a fost depusă la dosar completarea la raportul de expertiză medico-legală, în care se arată că leziunile suferite de partea civilă reprezintă infirmitate și ele au necesitat pentru vindecare un număr de 135-140 de zile de îngrijiri medicale (f.679).

De asemenea, la solicitarea instanței au fost depuse la dosar în copie actele care au stat la baza întocmirii dosarului de pensionare a părții civile de către Casa Județeană de Pensii S. M. (f.577-677).

Inculpatul a depus un raport de expertiză extrajudiciară, ce formează obiectul vol.IV al dosarului instanței (f.230-498), precum și un set de înscrisuri (f.119-125).

LATURA PENALĂ

Starea de fapt:

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit istoricului comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S.-M., la data de 22.12.2006 a fost înmatriculată în registrul comerțului S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M., având numărul de înmatriculare J_, calitatea de asociat cu un procent de 50% din părțile sociale ale societății aparținându-i inculpatului O. G., iar diferența de 50% din părțile sociale fiind deținută de o societate din Portugalia, având denumirea S.C. E. EMPREENDIMENTOS E OBRAS S.A. Calitatea de administrator la momentul constituirii societății au avut-o inculpatul și trei cetățeni de origine portugheză. Obiectul de activitate a societății l-a reprezentat cel menționat la poziția 4521 în Codul CAEN revizuit – construcții de clădiri și lucrări de geniu.

La data de 04.03.2011 a fost operată în evidențele O.R.C. S.-M. mențiunea de modificare a denumirii societății din S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M. în .. S.-M.. La aceeași dată s-a operat revocarea celor trei cetățeni de origine portugheză din calitatea de administratori, inculpatul O. G. devenind astfel unicul administrator al societății și asociatul majoritar cu un procent de peste 99,96% din părțile sociale ale societății (f.65-80 vol. I dos.UP).

Persoana vătămată P. G. a fost angajat în cadrul S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M. în funcția de săpător manual, începând cu data de 15.04.2010, menținându-și raporturile de muncă cu societatea și după data schimbării denumirii, până la data de 01.11.2011, când contractul de muncă a fost desfăcut conform art.56 alin.1 lit.d) din Codul muncii.

În vara anului 2011, societatea administrată de către inculpat a efectuat lucrări conforme cu obiectul de activitate pe raza comunelor B. și Chieșd, jud. S.. În localitatea B., societatea presta lucrări specifice începând din anul 2008 pe baza contractului nr.1914/06.06.2008, obiectul contractului fiind realizarea rețelelor de canalizare în comunele B. și Chieșd. În cadrul lucrărilor, societatea s-a angajat să efectueze o stație de epurare pe raza localității B.. La lucrările de fundație și zidărie aferente construirii stației de epurare a participat și persoana vătămată P. G., alături de alți muncitori, printre care și martorii D. I. și P. V.. Faptic, de transportul muncitorilor din localitatea Câmpia, unde era locul de cazare, până în . desfășurau lucrările la stația de epurare, se ocupa martorul O. V., care îi prelua pe muncitori cu un autoturism, îi transporta până în locul respectiv, după care se deplasa la celelalte șantiere în cadrul cărora se desfășurau lucrări contractate de .. S.-M..

În data de 15.07.2011, persoana vătămată P. G. împreună cu martorii D. I. și P. V. au fost transportați la punctul de lucru din localitatea B. unde urmau a efectua decofrarea zidăriei, de către martorul O. V., care apoi s-a deplasat la un alt șantier. Persoana vătămată P. G. s-a urcat pe zidul construcției, iar o persoană cunoscută sub numele „D.” care nu a putut fi identificată în cadrul anchetei i-a dat de jos câteva bârne pe care partea vătămată trebuia să le arunce în exteriorul perimetrului construcției, astfel încât să se poată trece la decofrarea propriu-zisă. Î_ momentul manipulării unei astfel de bârne, ce avea o lungime de aproximativ 4 m, partea vătămată care nu purta echipament de protecție, neavând cască, centură de siguranță și chingi de prindere, s-a dezechilibrat și a căzut de la o înălțime de aproximativ 3 m în apropierea zidului exterior.

Martorul O. V. a fost anunțat despre accident, acesta sosind la locul respectiv și transportându-l ulterior pe P. G. la S. Județean de Urgență S., de unde a fost apoi transportat la C. N. Cluj-N. unde s-a intervenit chirurgical.

Din conținutul raportului de constatare medico-legală rezultă faptul că la Unitatea Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgențe S., persoana vătămată a fost diagnosticată cu traumatism la nivelul coloanei lombare, iar la examenul tomograf s-a evidențiat o fractură cu criterii de instabilitate și compresie medulară, astfel că în aceeași zi, a fost transportată la C. N. Cluj-N..

La data de 16.07.2011 s-a intervenit chirurgical, evoluția fiind favorabilă, context în care P. G. a fost transferat la S. Județean de Urgențe S.-M., unde a fost internat pe perioada 21.07._11.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat faptul că partea vătămată P. G. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul și prin lovire de corpuri dure. Leziunile traumatice au necesitat 85-90 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei (f.37).

Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cursul judecății de către Serviciul Județean de Medicină Legală S. a concluzionat că partea civilă a rămas în urma leziunilor suferite cu o incapacitate adaptativă apreciată procentual la 75 % și încadrabilă în gradul II de invaliditate, iar completarea la acest raportul a precizat că leziunile suferite de partea civilă reprezintă infirmitate și ele au necesitat pentru vindecare un număr de 135-140 de zile de îngrijiri medicale.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că martorul N. V., persoană fizică autorizată în domeniul securității și sănătății în muncă, a colaborat cu .. – S. M., prestând servicii care vizau domeniul său de activitate. Acesta verifica periodic modul de instruire și elabora instrucțiunile proprii în materia protecției muncii, însă instruirea propriu-zisă trebuia efectuată de șeful punctului de lucru.

Prin decizia nr.1/10.03.2011, martorul N. V. a fost desemnat de către inculpatul O. G. să efectueze instruirea generală a noilor angajați ai societății, acesta având obligația de a prezenta cadrul general al legislației în materie, de a aduce la cunoștință riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională (f.126 vol.II dos.UP). Martorul N. V. a întocmit instrucțiunile proprii de sănătate și securitate în muncă, tematica instructajului periodic, planul propriu de securitate și sănătate, aceste înscrisuri fiind depuse în copii la dosar la filele 135-254 vol.II dos.UP). La pct.8 subpct.44 din Planul propriu de securitate s-a inserat în mod explicit faptul că unul dintre riscurile previzibile legate de modul de lucru în cadrul șantierului îl reprezenta căderea de la înălțime prin dezechilibrare sau alunecare (f.219 vol.II dos.UP). Totodată, martorul N. V. a consemnat la punctul 11 din Planul propriu de securitate secțiunea privind măsurile ce trebuie luate și echipamentele necesare desfășurării unei astfel de activități. Astfel, la pct.6 și 7 din această secțiune s-a specificat faptul că lucrările la înălțime nu pot fi efectuate în principiu decât cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecție colectivă, cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere, iar în cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevăzute mijloace de acces corespunzătoare și trebuie utilizate centuri de siguranță sau alte mijloace sigure de ancorare (f.230 vol.II).

Martorul N. V. s-a deplasat la fața locului atât înainte de producerea evenimentului cu aproximativ o lună, când lucrările erau în faza incipientă, cât și la scurt timp de la producerea accidentului de muncă. Martorul a confirmat existența echipamentului de protecție constând în cizme, căști și mănuși la momentul la care lucrările erau în faza incipientă, precum și faptul că în momentul la care s-a deplasat la fața locului pentru a efectua cercetarea proprie cu privire la cauzele care au stat la baza producerii accidentului de muncă, nu a văzut nici plase de prindere și nici centuri de prindere (filele 54-55, vol.III dos. UP).

Din declarația martorului N. V., dar și ale martorilor D. I., P. V., O. V., M. D. E., S. V. și F. Z. rezultă faptul că a existat echipament de protecție achiziționat și pus la dispoziția lucrătorilor, însă aceștia nu le foloseau tot timpul și persoana vătămată nu a purtat echipament de protecție în momentul producerii accidentului de muncă, respectiv nu purta cască, iar centura de siguranță nu avea cum să o folosească, neavând de ce anume să o prindă. Achiziționarea echipamentelor de protecție rezultă și din înscrisurile aflate la filele 133-140 vol.III din dosarul instanței.

Din declarațiile martorilor P. V. și O. V. rezultă că persoanei vătămate nu i s-a cerut să urce pe zid, ci aceasta a făcut-o din proprie inițiativă. Martorul P. V. a arătat chiar că acesta ar fi avut suficient spațiu pentru aruncarea grinzilor și dacă ar fi rămas în interiorul bazinului. De asemenea, martorul O. V. a arătat că atribuțiile persoanei vătămate erau altele în ziua respectivă, și anume de a aranja materialele care erau scoase în urma decofrării. Această ultimă declarație nu este susținută de alte probe, din contră, chiar din cuprinsul documentației întocmite de către I.T.M. în urma producerii accidentului reieșind că toți muncitorii aveau sarcina de a realiza decofrarea pereților bazinului și de a stivui materialul lemnos rezultat, nerezultând de nicăieri că vreunul dintre muncitori ar fi avut atribuiții distincte față de ceilalți. Mai mult, potrivit fișei postului persoanei vătămate, acesta avea obligația de a îndeplini orice dispoziție dată de șeful ierarhic superior, de a răspunde tuturor solicitărilor venite din partea acestuia și de a executa orice alte activități în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu precizate de persoanele care sau acest drept. Din cuprinsul aceleiași fișe de post rezultă că angajatul P. G. se subordona șefului de șantier și șefului de punct de lucru, această ultimă responsabilitate aparținându-i martorului O. V., conform deciziei nr.23/12.05.2010 și potrivit fișei postului acestuia existentă la dosar. De altfel, toți lucrătorii audiați în calitate de martori au afirmat că șef de echipă era O. V., acesta fiind un aspect de notorietate.

Potrivit documentației de cercetare a accidentului de muncă întocmită de către martorul N. V., responsabilitatea pentru nerespectarea normelor de protecție a muncii ar reveni martorului O. V., șeful de echipă. Documentația și toate anexele au fost înaintate Inspectoratului Teritorial de Muncă S., însă, față de gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, această instituție a efectuat propria cercetare, în cuprinsul căreia s-a stabilit drept cauză principală a producerii evenimentului neamenajarea corespunzătoare a locului de muncă la înălțime, astfel încât să se elimine riscul de cădere și implicit de accidentare a lucrătorilor, iar cauză concurentă nepurtarea echipamentului de protecție de către persoana vătămată. I.T.M. S. a concluzionat că responsabilitatea pentru încălcarea reglementărilor legale constatate revine administratorului societății, inculpatul O. G., societatea fiind sancționată contravențional în acest sens. Este de observat și faptul că deși inculpatul susține că nu are nicio responsabilitate în producerea accidentului de muncă, a achitat amenda contravențională aplicată, fără a înțelege să o conteste în vreun fel, ceea ce echivalează cu o recunoaștere din partea acestuia a responsabilităților sale.

Prin adresa nr.169/26.04.2012, semnată de către inculpat, s-a comunicat organelor de cercetare penală că responsabilitatea pentru respectarea normelor de protecție a muncii le revenea martorilor F. Z. (responsabil tehnic cu execuția) și O. V. (șef de echipă), acesta punând la dispoziția organelor de urmărire penală două decizii de numire în funcțiile menționate a martorilor F. Z. și O. V..

Astfel, prin decizia nr.23 din 12.05.2010, O. V. ar fi fost numit în funcția de șef de echipă pentru punctul de lucru din localitatea B. începând cu data de 12.05.2010, iar F. Z. ar fi fost numit de la aceeași dată, prin decizia nr.24, ca responsabil tehnic cu execuția (f.23, 30 vol. I). Cele două decizii au fost puse apoi la dispoziția organelor de urmărire penală inițial în copie (filele 23, 30 vol.I), dar la data de 26.11.2012 au fost ridicate în original (filele 42-44 vol. III).

Analizând aceste decizii, s-a constatat în primul rând că ele nu sunt semnate de cei doi martori spre luare la cunoștință. De asemenea, nici fișa postului pentru martorul F. Z. nu a fost semnată de acesta, acesta arătând și în fața instanței că semnătura care apare pe înscrisul care poartă această denumire nu îi aparține.

Comparând copiile puse inițial la dispoziție cu originalele ridicate de către procuror de la sediul societății, s-a observat faptul că primele copii puse la dispoziția organelor de cercetare penală nu reprezintă copii ale înscrisurilor prezentate ulterior în original. S-a observat cu ușurință faptul că pe copia deciziei nr.24 din 12.05.2010, inculpatul O. G. a semnat în partea inferioară a mențiunii privind numele său, iar pe originalul prezentat a semnat în partea superioară.

Semnificativ este și faptul că ambele adrese poartă antetul .. – S.-M., deși la data de 12.05.2010, data inserată pe adresă, societatea avea denumirea S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M., iar entitatea menționată în antet nu exista din punct de vedere juridic, înființându-se după aproape 1 an de la data respectivă. Este evident că dacă decizia s-ar fi întocmit într-adevăr la data de 12.05.2010 ea ar fi trebuit să poarte antetul S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M., neputându-se trece în antet denumirea viitoare a societății.

Întrebat asupra neconcordanțelor menționate anterior cu ocazia audierii în fața instanței, inculpatul a arătat doar că nu poate să le explice.

Potrivit contractelor individuale de muncă ale martorilor, F. Z. a fost angajat în funcția de subinginer materiale de construcții, el neputând ocupa funcția de responsabil tehnic cu execuția, iar O. V. în funcția de instalator rețele de distribuție fluide (filele 81-88 vol. III). De asemenea, martorul F. Z. nu se regăsește în lista responsabililor tehnici cu execuția, listă publicată pe site-ul de profil al ministerului de resort (MLPAT) și comunicată și instanței, la solicitarea expresă, de către Inspectoratul Teritorial în Construcții (f.111).

Potrivit prevederilor art.14 alin.2 din Legea 10/1995, agenții economici care execută lucrări de construcții asigură nivelul de calitate corespunzător cerințelor esențiale prin personal propriu și responsabili tehnici cu execuția atestați, precum și printr-un sistem propriu conceput și realizat. De asemenea, potrivit art.23 lit.b) și c) din același act normativ, la începerea execuției lucrărilor executantul trebuie să respecte proiectele verificate de specialiști atestați, iar asigurarea nivelului de calitatea corespunzător cerințelor esențiale printr-un sistem propriu de calitate conceput și realizat prin personal propriu, se face cu responsabili tehnici de execuție atestați.

Martorul F. Z. nu a făcut niciodată parte din categoria responsabililor tehnici atestați, astfel că nu putea îndeplini această calitate, astfel că numirea sa în această calitate, chiar dacă s-ar fi realizat efectiv la data de 12.05.2010, ceea ce însă nu poate corespunde realității, raportat la diferențele relevate anterior în înscrisuri, s-a făcut doar formal, de către inculpatul O. G., o asemenea numire nefiind legală.

La data de 07.12.2012, cu ocazia unui control efectuat la .. – S.-M., organelor de urmărire penală li s-a pus la dispoziție în original alte decizii cu antetul S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. – Filiala S.-M., cu aceleași mențiuni, printre care și data întocmirii (12.05.2010), însă nu s-a putut pune la dispoziție dovada aducerii la cunoștința martorilor F. Z. și O. V. a respectivelor decizii. Cu aceeași ocazie, s-a ridicat în copie un contract încheiat între .. – S.-M. și S.C. BABEL BIT S.R.L. Z., având nr.544/11.10.2011, acesta fiind singurul contract încheiat cu această societate. Contractul avea ca obiect prestarea serviciilor vizând activitatea specifică responsabilului tehnic cu execuția, iar martorul P. S. T., reprezentantul S.C. BABEL BIT S.R.L. Z., a confirmat împrejurarea că acesta a fost singurul contract încheiat cu .. – S.-M..

S-a observat așadar că la data de 15.07.2011, data la care s-a produs accidentul de muncă, nu exista un raport juridic încheiat între societatea administrată de inculpatul O. G. și S.C. BABEL BIT S.R.L. Z. și, implicit, societatea nu avea angajat un responsabil tehnic cu execuția autorizat.

Inculpatul a depus la dosar o . facturi emise de către S.C. BABEL BIT S.R.L. către S.C. E. PORTUGALIA S.R.L. anterior datei încheierii contractului menționat, susținând că acestea fac dovada existenței calității de responsabil tehnic cu execuția angajat pentru șantierul din B.. În lipsa unui contract, a cărui existență de altfel a fost negată chiar de inculpat, dar mai ales de către reprezentantul S.C.BABEL BIT S.R.L., instanța a apreciat că nu pot fi luate în considerare acele facturi și oridne de plată emise pe baza lor, nefăcându-se dovada raporturilor existente, cu atât mai mult cu cât pe unele dintre acestea apar mențiuni cu scris sau instrument de scris diferite (f.181, 183, 185). Totodată, inculpatul a depus și copia unui contract încheiat cu numitul P. L. în calitate de responsabil tehnic cu execuția la data de 01.03.2011, fără însă a depune facturi emise în baza acestui contract sau ordine de plată, astfel că nu este de înțeles raționamentul încheierii unui astfel de contract dacă existau deja raporturi similare cu S.C. BABEL BIT S.R.L., așa cum se susține.

Referitor la raporturile de muncă ale martorului O. V. cu societatea administrată de inculpat, la dosarul cauzei există, alături de acea decizie nr.23/12.05.2010,a cărei dată reală nu a putut fi stabilită, după cum s-a arătat anterior, o fișă a postului pentru șef de echipă pe numele martorului, nedatată (f.28-29 vol.I dos.UP), în care este menționat, printre altele, la cerințele postului, la capitolul studii – liceu/tehnice medii, iar la capitolul instruire: școală sau curs de calificare în meserie. La filele 170-172 din vol.II dos.UP există o altă fișă a postului datată 01.11.2007 pe numele martorului O. V. tot pentru postul de șef de echipă, în care apare cerința studiilor superioare în construcții civile și industriale, iar la capitolul „sumarul postului” se arată că titlularul postului este conducătorul locului de muncă și aigură conducerea și supravegherea activității pe șantier și puncte de lucru. De asemenea, la data de 05.02.2008 apare întocmită o altă fișă a postului pe numele martorului O. V., de data aceasta pentru funcția de șef punct de lucru (f.174-175 vol.II dos.UP). Potrivit declarației martorului O. V., acesta are șapte clase și nu are studii de specialitate, iar potrivit informațiilor furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M., martorul a fost angajat la data de 01.11.2007 în funcția de instalator rețele de distribuție și transport fluide (f.70-72 vol.III dos.UP).

Prin decizia nr.2/10.03.2011 (fără vreo dovadă că aceasta a fost adusă la cunoștința martorului), martorul O. V. a fost însărcinat ca de la acea dată să se ocupe de instruirea la locul de muncă pe linia securității și sănătății în muncă a lucrătorilor nou angajați în baza Intrucțiunilor proprii care urmau a fi elaborate de către martorul N. V..

Raportat la înscrisurile menționate anterior coroborate cu declarațiile martorilor, instanța a reținut că scriptic, administratorul societății, inculpatul O. G. l-a desemnat pe martorul O. V. ca persoană responsabilă cu supravegherea lucrărilor la punctul de lucru din B., însă nu a desemnat și o persoană care să exercite aceste atribuții în lipsa șefului de echipă de la locul de muncă. Martorul O. V. a afirmat în fața instanței că verbal a fost desemnată o asemenea persoană, respectiv martorul D. I., însă această susținere nu a fost confirmată de nicio altă declarație și, mai ales, prin nici un înscris. În realitate, așa cum rezultă din starea de fapt expusă de martori și de persoana vătămată, la momentul producerii accidentului de muncă, activitatea muncitorilor nu era supravegheată efectiv de nicio persoană, singura persoană desemnată cu asemenea atribuții, martorul O. V., aflându-se pe un alt șantier al societății.

Față de starea de fapt astfel cum a fost ea expusă, instanța a apreciat așadar dovedite faptele reținute în sacrina inculpatului și vinovăția acestuia în comiterea lor. Practic, inculpatul l-a desemnat pe martorul O. V. șef de șantier la mai mult puncte de lucru ale societății, atribuindu-i și responsabilitatea supravegherii lucrărilor, inclusiv din punct de vedere al protecției muncii, fără a lua măsuri de asigurare a substituirii acestuia, astfel că a lăsat muncitorii nesupravegheați, încercând însă să arunce responsabilitatea în exlusivitate asupra subordonaților săi. În aceste condiții, în calitatea sa de administrator al societății angajatoare, instanța a apreciat că responsabilitatea cu privire la modul de executare și de supraveghere a executării lucrărilor îi revine în exclusivitate.

Instanța a reținut că apărătorul inculpatului a solicitat reținerea culpei concurente a persoanei vătămate prin nefolosirea echipamentului de protecție și prin îndeplinirea unor aqctivități peste responsabilitățile încredințate. Față de faptul că persoana vătămată nu a folosit echipament de protecție la momentul producerii accidentului, deși acesta îi fusese pus la dispoziție, potrivit inclusiv propriei declarații, s-ar putea aprecia că acesta are o culpă proprie în producerea accidentului, însă având în vedere că singurul echipament de protecție pus la dispoziția victimei și care ar fi putut fi utilizat la momentul respectiv era casca de protecție, iar rănile suferite de acesta nu s-au produs în zona capului, ci în zona lomabră a coloanei, instanța a reținut că nu există o legătură de cauzalitate între nefolosirea echipamentului erspectiv și accidentul produs. Referitor la îndeplinirea sarcinilor de lucru, așa cum s-a arătat și anterior, susținerile inculpatului că martorul avea alte atribuții nu sunt confirmate de probele dosarului, singura certitudine fiind aceea că toți munitorii aveau sarcina de a decofra pereții bazinului, fără atribuții distincte pentru vreunul dintre ei. Aceasta coroborat cu atribuțiile din fișa postului referitoare la executarea oricăror activități în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu încredințate de către persaonele cu atribuții în domeniu vin să înlăture culpa victimei în producerea accidentului.

În consecință, instanța a respins solicitarea apărării și a constatat că în sarcina persoanei vătămate nu se poate reține vreo culpă în producerea accdientului de muncă.

Încadrarea juridică a faptelor:

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Față de . noului Cod penal, procurorul a apreciat că noua incriminare este mai favorabilă inculpatului, întrucât se prevede alternativ și pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile a fost efectuată având în vedere instituțiile de drept penal autonome care au incidență asupra condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor. Instanța a considerat că o asemenea modalitate de determinare a legii mai favorabile reprezintă singura modalitate prin care organele judiciare pot fi sigure că o lege penală mai grea nu va fi aplicată retroactiv inculpatului, cu încălcarea art.15 alin.2 din Constituția României și a art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că în privința infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, săvârșită din culpă, atât condițiile de incriminare, cât și cele de sancționare sunt aceleași, astfel că nu se poate discuta despre o lege penală mai favorabilă.

Referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, instanța a considerat că simpla existență a posibilității aplicării amenzii penale, prevăzută de către art.196 alin.3 Cod procedură penală nu duce la concluzia automată că legea nouă constituie legea penală mai favorabilă. Astfel, determinarea legii penale mai favorabile este realizată in concreto, în raport de pedeapsa spre care instanța se orientează, iar, astfel cum va fi arătat, față de gravitatea faptei, instanța consideră că nu poate fi avută în vedere pedeapsa amenzii penale. În consecință, întrucât condițiile de incriminare a faptei raportat la starea de fapt reținută și la consecințele efectiv produse rămân practic aceleași, neexistând diferențe nici sub asepctul regimului sancționator, s-a apreciat că nici în privința acestei infracțiuni nu se poate discuta despre o lege penală mai favorabilă, astfel că în baza principiului activității legii penale, instanța s-a raportat la încadrarea juridică dată faptelor în Codul penal în vigoare la momentul pronunțării.

În drept, fapta inculpatului O. G., care, în calitate de administrator al .. S. M. nu a luat măsurile legale de desemnare a unei persoane cu pregătire de specialitate care să asigure supravegherea efectivă a lucrărilor din șantier, având îndatorirea de a lua aceste măsuri, cauzând astfel vătămarea corporală din culpă a persoanei vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art.349 alin.1 și 2 Cod penal (fost art.37 alin.1 și 3 din Legea nr.319/2006).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin inacțiunea inculpatului, care nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, respectiv nu a desemnat o persoană cu pregătire de specialitate care să asigure supravegherea efectivă a lucrărilor din șantier, deși avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Urmarea imediata a acestei infracțiuni, respectiv a conduitei inculpatului constă în existența pericolului de producere a unui accident de munca. Existența infracțiunii nu este condiționată de producerea efectivă a unui accident de muncă, însă dacă în urma săvârșirii s-a și produs un astfel de accident, cum este cazul în speța de față, devin aplicabile regulile concursului de infracțiuni. Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea imediată rezultă ex re din săvârșirea faptei, infracțiunea fiind, așa cum s-a arătat deja, una de pericol.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma culpei, în conformitate cu art.16 alin.4 lit.b) Cod penal, deoarece acesta nu a prevăzut că omisiunea sa în luarea măsurilor care se impuneau privind protecția muncii poate genera o stare de pericol, trebuia și putea să prevadă acest lucru.

În drept, fapta aceluiași inculpat, care, în data de 15.07.2011, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.319/2006, a determinat accidentarea persoanei vătămate P. G., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 135-140 zile de îngrijiri medicale fără a-i pune în primejdie viața, însă i-au cauzat o infirmitate încadrabilă în gradul II de invaliditate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.196 alin.2 și 3 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.196 alin.2 și 3 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.194 alin.1, respectiv dacă fapta a produs o infirmitate sau leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 135-140 de zile de îngrijiri medicale ce nu au pus în primejdie viața părții vătămate, dar i-au cauzat și o infirmitate încadrabilă în gradul II de invaliditate.

De asemenea, în conformitate cu art.196 alin.3 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Astfel, inculpatul a încălcat obligațiile prevăzute de Legea nr.319/2006, în sensul că a nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, așa cum s-a detaliat cu ocazia expunerii stării de fapt.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de nerespectare a dispozițiilor legale privind sănătatea și securitatea în muncă. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 135-140 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile determinând producerea unei infirmități, fapt atestat de completarea la raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 679 din dosar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.16 alin.4 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea sau trebuia să-l prevadă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 Cod procedură penală, întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. G..

Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.74 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 Cod penal, pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, întrucât nesocotirea regulilor de asigurare a securității și sănătății în muncă a avut drept consecință producerea unui accident cu implicații grave asupra sănătății persoanei vătămate, existând totodată riscul producerii unor consecințe mult mai grave, prin accidentarea mai grava și a mai multor persoane, putându-se ajunge chiar la decese în urma producerii de accidente de muncă.

Referitor la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, instanța a reținut că acesta este absolvent de studii medii, având așadar un grad normal de pregătire, în prezent având ocupație și loc de muncă și acesta nu se află la prima confrumtare cu legea penală. Chiar dacă nu a mai fost anterior condamnat, în anii 2010 și 2011, inculpatului i-au fost aplicate două sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiuni la legea cecului și infracțiuni la regimul circulației rutiere, ceea ce atestă că acesta nu se află la prima pătrundere în câmpul infracțional.

Cu toate acestea, față de conținutul concret al infracțiunilor și de cosecințele acestora, instanța a apreciat că lipsa unei condamnări penale și recunoașterea faptei nu au relevanța și consistența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a) și b) Cod penal.

În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art.75 alin.2 Cod penal nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale reduse cu o treime, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauză, lipsa unei condamnări penale nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârșirea infracțiunilor. De aceea, lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.

Sub aspectul acelorași criterii, instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului de pe parcursul procesului penal, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, nu a manifestat compasiune față de situația în care se află un fost angajat al său, nu și-a asumat nicio responsabilitate în producerea accidentului de muncă ci, mai mult, a încercat evitarea tragerii sale la răspundere prin încercarea de angajare a răspunderii altor persoane, existând indicii inclusiv cu privire la întocmirea unor documente nereale, dar menite să îngreuneze desfăsurarea anchetei și aflarea adevărului în cauză. De asemenea, instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului din fața instanței de judecată la momentul la care s-a prezentat în vederea audierii, când a fost nevoie să i se atragă de mai multe ori atenția de către judecător să rămână în picioare pe parcursul desfășurării cauzei și să nu mai mestece gumă, precum și să nu mai intervină neîntrebat în timpul audierii persoanei vătămate. O asemenea atitudine denotă lipsă de respect față de judecător, față de instanța de judecată, indiferență și chiar de sfidare a normelor de conduită normale în cadrul desfășurării unui proces, reprezentând totodată un indiciu că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și consecințele acestora. Ulterior, a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară în care s-a consemnat, potrivit informațiilor furnizate de către inculpat, că instanța ar fi încuviințat efectuarea unui asemenea raport de expertiză, în condițiile în care, raportat la obiectivele propuse de către inculpat, respectiv indicarea de către un expert dacă au existat dispoziții legale încălcate de către inculpat în activitatea sa, efectuarea unei expertize de specialitate a fost apreciată de către instanță inutilă cauzei și respinsă ca atare. La solicitarea expresă a instanței de a motiva aceste împrejurări, inculpatul a revenit arătând că a fost o eroare de consemnare în raportul respectiv.

Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, se impune condamnarea inculpatului la pedepse orientate spre mediu, dar mai ridicate de acesta. În aceste condiții, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă și, respectiv de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Având în vedere că în cauza de față nu a putut fi identificată vreo lege mai favorabilă cu privire la limitele de pedeapsă și la condițiile de incriminare, instanța a aplicat pedepsele complementare și accesorii conform noii legi.

În ceea ce privește pedeapsa complementară ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a precizat că a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată.

Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptelor săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale. Prin atitudinea adoptată, inculpatul a dat dovadă de lipsă de respect față de legislația ce reglementează obligațiile pe care la presupune funcția de administrator pe care a deținut-o la momentul săvârșirii faptelor. Prin urmare, în baza art.67 alin.1 Cod penal, i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și g) Cod penal pe o durată de 1 an pentru comiterea acestei infracțiuni și care se va executa după executarea pedepsei închisorii.

În raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul părții vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.d), h), i), j) k), l), m), n) și o) Cod penal.

Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunilor sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, și exercitarea autorității părintești sau a funcției de tutore ori curator, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.c), e) și f) Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a precizat că a avut în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.74/2007, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii sub egida vechiului Cod penal și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), astfel că interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 Cod penal nu s-a făcut automat, prin efectul legii, ci a fost supusă aprecierii instanței de judecată.

Prevederile art.65 alin.1 Cod penal arată că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Astfel, pentru considerentele anterior expuse, în baza art.65 Cod penal, instanța i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și g) Cod penal pe durata executării pedepsei.

Având în vedere că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite înainte să intervină o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs ideal, față de intervenirea succesiunii de legi penale în timp, de la momentul săvârșirii faptei până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, s-a pus problema identificării legii penale mai favorabile inculpatului, conform dispozițiilor art.5 Cod penal și în ceea ce privește concursul de infracțiuni, atât sub aspectul condițiilor de reținere a formei pluralității de infracțiuni, cât și sub cel al regimului sancționator.

Pentru a se identifica legea penală mai favorabilă, instanța a făcut o apreciere in concreto și o comparare între dispozițiile din cele două legi penale succesive doar sub aspectul modului de stabilire a pedepsei, întrucât în ceea ce privește formele pluralității, condițiile de reținere a acesteia subzistă în ambele legi.

Astfel, potrivit Codului penal din 1968, instanța ar fi procedat la contopirea pedepselor concurente, fiind facultativă aplicarea unui spor, în cazul concret de față instanța apreciind că se impune sporirea pedepsei rezultante cu 2 luni ca urmare a incidenței cauzei facultative de agravare a pedepsei reprezentată de concursul de infracțiuni, astfel că ar fi rezultat o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.

Potrivit art.39 alin.1 lit.b) Cod penal, atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Contopind pedepsele concurente în această modalitate de calcul, rezultă o pedeapsă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare (pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare + o treime din cealaltă pedeapsă, adică din 10 luni, respectiv 3 luni și 10 zile).

Comparând pedepsele rezultante menționate anterior, s-a observat că în cazul concret de față, legea penală mai favorabilă este vechea reglementare, pedeapsa rezultantă fiind mai mică, urmând a fi făcută așadar aplicarea prevederilor art.5 Cod penal și sub acest aspect.

În consecință, în baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) Cod penal din 1968, s-au contopit cele două pedepse rezultante menționate anterior, iar la pedeapsa cea mai grea s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa în final o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.

Din legile succesive incidente în cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art.86¹ Cod penal din 1968 și de art.91 Cod penal, însă instanța a considerat că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile art.81 Cod penal din 1968, întrucât acestea nu prevăd existența unei obligații de presatare a unei munci neremunerate în sarcina inculpatului pe parcursul termenului de încercare.

Raportat la gravitatea faptei așa cum a fost ea reținută anterior, raportat la modalitatea de individualizare a executării pedepsei solicitate de către procuror și de către apărătorii inculpatului și ai persoanei vătămate, instanța a reținut că prin prisma cuantumului pedepsei rezultante aplicate aceasta nu este posibilă, iar pe de altă parte a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu ar fi fost suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, chiar dacă s-ar fi ajuns la aplicarea unei pedepse rezultante în limita de 2 ani prevăzută de art.81 alin.2 Cod penal din 1968, ținând cont de conduita inculpatului astfel cum a fost ea reliefată anterior. Împrejurările expuse sunt de natură să formeze convingerea instanței că inculpatul are un comportament sfidător la adresa normelor legale în general și a celor privind protecția si securitatea muncii în special, fiind departe de a conștientiza pericolul la care își expune angajații prin conduita sa.

În consecință, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.5 Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.86¹ Cod penal din 1968, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani și 2 luni, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

A fost stabilit un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, potrivit dispozițiilor art.86² alin.1 Cod penal din 1968.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă S. M., iar în baza art.86³ alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. M.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art.404 alin.2 Cod procedură penală, instanța i-a atras atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune sau dacă nu va executa obligațiile impuse de instanță sau obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească.

Ca urmare a suspendării pedepsei sub supraveghere, conform art.71 alin.5 Cod penal din 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

LATURA CIVILĂ

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că persoana vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (7.900 lei venit nerealizat, 634.200 lei diferență între salariul realizat și pensia obținută, de la data producerii accidentului și până la pensionare, 30.000 lei cheltuieli cu tratament și deplasări la S. M. și Cluj N. cu însoțitor, 225.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imposibilitatea prestării de munci în gospodăria proprie și 20.000 lei medicamente și analize medicale) și suma de 200.000 lei reprezentând daune morale.

De asemenea, S. Județean de Urgență Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 460,84 lei, iar S. Județean de Urgență S. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 753,37 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului P. G..

Cu privire la temeinicia pretențiilor civile, instanța a reținut incidența răspunderii civile delictuale. Având în vedere că noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, ulterior săvârșirii infracțiunii (15.07.2011), dar anterior înregistrării cauzei pe rolul instanței (04.04.2013), există o situație tranzitorie care pune în discuție aplicarea legii în timp. Față de prevederile art.103 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, care arată că obligațiile născute din fapte extracontractuale sunt supuse dispozițiilor în vigoare la data la care acestea au luat naștere, instanța a aplicat prevederile răspunderii delictuale cuprinse în vechea reglementare, respectiv dispozițiile art.998 din Codul civil din 1864: „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Instanța a reținut că la data producerii accidentului de muncă, inculpatul O. G. avea calitatea de administrator al .., împrejurare față de care instanța a considerat că această societate are calitatea de comitent și, implicit de parte responsabilă civilmente, fiind de altfel citată în această calitate pe tot parcursul procesului penal, urmând a răspunde în solidar cu prepusul său, inculpatul O. G. de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil din 1864.

Prin art.1000 alin.3 Cod civil din 1864 se instituie o garanție a comitentului în solidar cu prepusul față de victima prejudiciului, garanție menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită. Răspunderea comitentului este antrenată însă numai dacă și în măsura în care în persoana prepusului sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Astfel, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998–999 Cod civil din 1864: fapta ilicită – infracțiunile săvârșite, prejudiciul cauzat prin rănirea gravă a persoanei vătămate P. G., legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.

1. Acțiunea civilă a părții civile P. G.

Având în vedere faptul că accidentul de muncă s-a soldat cu rănirea gravă a persoanei vătămate P. G., instanța a apreciat că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale ale acesteia, precum și cu veniturile de care a fost lipsită, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică deosebită creată prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.

Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că partea civilă a formulat pretenții atât cu privire la prejudiciul patrimonial, cât și cu privire la cel nepatrimonial.

Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).

În privința prejudiciului patrimonial suferit, instanța a reținut că acesta a fost dovedit doar în parte, potrivit celor ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în ce privește cheltuielile efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului, respectiv deplasări la S. M. și Cluj N., medicamente și analize, a fost dovedită o sumă totală de 3.180,78 lei, potrivit înscrisurilor de la filele 60-64 vol.III, 682-683 vol.V. Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate. Analizând actele medicale depuse în cauză, dovezile de plată și declarațiile martorilor audiați, instanța a constatat că partea vătămată în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli privind medicamentația, deplasarea la diverse unități medicale, inclusiv pentru consultații medicale ulterioare, însă partea civilă nu a precizat câte drumuri a efectuat în concret pentru a putea fi apreciat cel puțin în echitate prejudiciul patrimonial suferit sub acest aspect, iar martorii audiați au precizat doar costurile la care se ridică un drum, fără a fi în măsură să precizeze de câte ori a fost nevoită partea civilă să efectueze deplasări în vederea tratamentelor medicale necesare, astfel că au fost acordate doar cheltuielile efectiv dovedite de către partea civilă singurele deplasări certe sunt cele menționate de numitul P. D. în înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 64 din vol.III al instanței, care indică datele de 21.07.2011, 04.08.2011, 25.07.2012 și 23.08.2012, când l-a transportat pe partea civilă la S. Clinic Județean Cluj N.. Înscrisul care atestă efectuarea de analize medicale respectiv computer tomograf (CT) în data de 25.07.2012 (f.63) se suprapune cu data indicată de către numitul P. D.. Având în vedere că din scrisoarea medicală de la fila 55 rezultă că partea civilă a fost internată la S. de Urgență S. M. în perioada 17.01._13, iar potrivit declarațiilor martorilor D. P. și C. P., pentru o deplasare dus-întors de la domiciliul părții civile la S. M., costurile se ridică la suma de 100-150 lei, instanța a cuprins în valoarea acordată cu titlu de despăgubiri pentru deplasări la unitățile medicale și deplasarea în vederea internării și cea aferentă externării, de la S. M. la domiciliul părții civile.

De asemenea, instanța a apreciat că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri materiale cu titlu de venit lunar nerealizat pe perioada 15 iulie 2011-1 noiembrie 2011 (data pensionării), având în vedere că la momentul producerii accidentului, aceasta era angajată cu contract de muncă, motiv pentru care a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestui venit, calculat ca diferență între salariul obținut în lunile anterioare producerii accidentului (542 lei lunar, respectiv un total de 2.168 lei) și indemnizația de concediu medical încasată în total în această perioadă, 1865 lei, rezultând o diferență de 303 lei. Pentru a se asigura păstrarea echilibrului între paguba produsă și despăgubirea acordată, suma menționată de către instanță va fi actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.

Totodată, întrucât partea civilă a fost nevoită să încheie raporturile de muncă datorită stării de sănătate, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită să primească venitul lunar nerealizat pe perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă în urma pensionării, respectiv 1 noiembrie 2011 (decizia de pensionare nr._/04.01.2012 f.580 vol.V al instanței) și 4 august 2036, când partea civilă ar fi împlinit vârsta standard de pensionare, rezultând o valoare de 143 lei lunar. Pentru perioada cuprinsă între data de 1 noiembrie 2011 și data pronunțării prezentei hotărâri, sumele se vor capitaliza, urmând a se acorda suma globală de 4.433 lei (143 lei lunar x 31 luni), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății. Pentru viitor, această diferență se va achita de către inculpat și partea responsabilă civilmente sub forma unor prestații periodice lunare, în cuantum de 143 lei, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014, suma aferentă lunii mai 2014 fiind inclusă în calculul sumei globale acordate.

Partea civilă a solicitat și despăgubiri materiale pentru imposibilitatea prestării de munci în gospodăria proprie până la împlinirea vârstei de pensionare. Instanța a reținut că sub acest aspect, partea civilă nu a susținut că ar fi obținut venituri în urma prestării unor asemenea munci și nici că ar fi fost nevoit în acest sens să angajeze o terță persoană pe care să o plătească, astfel că s-a apreciat că partea civilă nu este îndreptățită să primească despăgubiri materiale cu acest titlu. Imposibilitatea prestării de munci în gospodăria proprie a fost avută însă în vedere de instanță ca un prejudiciu nepatrimonial și luată în considerare la stabilirea despăgubirilor cuvenite cu acest titlu.

Totalizând sumele reținute anterior, instanța a acordat părții civile despăgubiri materiale totale de 7.916,78 lei, la care s-a adăugat o rentă lunară în cuantum de 143 lei, actualizată cu rata inflației, începând cu luna iunie 2014 și până la data la care partea civilă ar fi împlinit vârsta standard de pensionare, respectiv 4 august 2036.

Referitor la prejudiciul nepatrimonial, cu privire la care s-a formulat acțiunea civilă, instanța a avut în vedere criteriul echității, care presupune ca indemnizația acordată să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Raportat la suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că leziunile cauzate au determinat apariția unei deficiențe grave a părții civile, aceasta prezentând o incapacitate adaptativă de 75%, ce a determinat încadrarea sa în gradul II de invaliditate și pensionarea la vârsta de doar 40 de ani, fiind afectată inclusiv viața socială și cea familială a părții civile, instanța a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda părții civile o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.

Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial suferit, instanța a reținut și împrejurarea că partea civilă, înainte de accident, își ajuta familia în afara programului de lucru, prestând muncile aferente gospodăriei și contribuind astfel la întreținerea întregii familii, în prezent nemaiputând face acest lucru tot datorită stării de sănătate și dificultăților de deplasare pe care le are. În aceste condiții, instanța a reținut că aceste urmări ale accidentului asupra părții civile sunt de natură să aibă un impact puternic inclusiv asupra psihicului acesteia, impunându-se o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice care suportate de către partea civilă și care o vor afecta inclusiv pe viitor.

Instanța a apreciat că pretențiile acesteia sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 120.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să îi atenueze suferințele.

2. Acțiunile civile ale unităților medicale

Prin adresa nr.7068/29.04.2013, aflată la fila 19 vol.III din dosar, S. Județean de Urgență Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 460,84 lei, iar PRIN adresa nr.7967/24.04.2008, aflată la fila 9 vol.III din dosar, S. Județean de Urgență S. M. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 753,37 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului P. G..

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Urgență S. M. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical părții civile.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 și ale art.1000 alin.3 Cod civil din 1864, instanța a obligat inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. la plata de despăgubiri materiale către S. Județean de Urgență Z., în cuantum de 460,84 lei și către S. Județean de Urgență S. M., în cuantum de 753,37 lei, reprezentând cheltuieli legate de administrarea tratamentului medical al persoanei vătămate, urmând ca aceste sume să fie actualizate cu rata inflației la data plății integrale.

> Măsuri asiguratorii

Instanța a reținut că potrivit prevederilor art.397 alin.2 Cod procedură penală, odată cu soluționarea acțiunii civile, instanța este obligată să analizeze oportunitatea luării unor măsuri asiguratorii privind reparațiile civile, partea civilă formulând de altfel o cerere în acest sens, a cărei soluționare a fost prorogată odată cu soluționarea fondului cauzei.

În speța de față, având în vedere cuantumul ridicat al sumei la care inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați cu titlul de despăgubiri și cheltuieli de judecată către partea civilă, s-a apreciat că este necesară instituirea unor măsuri asiguratorii care să garanteze repararea într-un termen cât mai scurt a pagubei cauzate de inculpat. În acest sens, s-a instituit sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, potrivit dispozițiilor art.249 alin.2 și 5 Cod procedură penală, până la concurența sumelor la care au fost obligați în solidar față de toate părțile civile, respectiv 129.130,99 lei.

Cheltuieli de judecată

Instanța a constatat că partea civilă P. G. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli legate de deplasarea avocatului la instanță și la parchet în cursul urmăririi penale. Au fost depuse la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 2.500 lei (f.692), precum și bonuri fiscale care atestă plata combustibilului pentru deplasări la termenele de judecată din datele de 13.11.2013, 11.12.2013, 12.02.2014 și 12.03.2014 (f.686), instanța constatând că apărătorul părții civile a fost prezent la un număr de 9 termene de judecată și la audierea părții civile în cursul urmăririi penale, a apreciat dovedită efectuarea de către avocat a unui număr de 10 deplasări în cursul procesului penal. Întrucât bonurile de alimentare cu combustibil cuprind sume diferite, cuprinse între 86,55 lei și 164 lei, având în vedere și distanța dintre municipiile S. M. și Z., de aproximativ 90 km și un consum mediu de carburant de 7,5 l/100 km, prețul variabil al carburantului, precum și eventuale cheltuieli de hrană, în lipsa altor dovezi în acest sens, instanța a reținut o sumă medie de 120 lei pentru o deplasare a apărătorului la fiecare termen, astfel că s-a acordat cu acest titlu o sumă de 1.200 lei.

În consecință, în baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 Cod procedură penală, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens în cuantumul menționat, instanța a dispus obligarea inculpatului O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. la plata sumei de 3.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Restul pretențiilor legate de acordarea cheltuielilor de judecată au fost respinse întrucât partea civilă nu a făcut dovada achitării lor. În acest sens, instanța a reținut că celelalte chitanțe care atestă alimentarea cu combustibil nu corespund cu datele termenelor de judecată și nici nu sunt din zile apropiate acestora, pentru a putea fi considerate a fi cheltuieli legate de deplasarea avocatului la instanță. În lipsa altor dovezi, instanța a presupus că bonurile din datele de 15.11._, 18.12.2013 și 29.01.2014 (f.686) vizează deplasări ale părții civile în vederea consultațiilor medicale necesare pentru întocmirea raportului de expertiză medico-legală, or aceste deplasări au fost achitate de către inculpat, potrivit înscrisului aflat la fila 556 și semnat chiar de avocatul părții civile (suma de 500 lei). În ceea ce privește costul expertizei medico-legale, chitanțele depuse au fost luate în considerare la calculul despăgubirilor pentru medicamente și tratamente medicale ulterioare accidentului.

Instanța a constatat că la momentul audierii, martorii D. P. și P. S. Teodot au formulat pretenții pentru prezentarea în vederea audierii, respectiv martorul D. P. a solicitat suma de 50 lei, reprezentând contravloarea unei zile de muncă, arătând că lucrează cu ziua în localitatea de domiciliu, iar martorul P. S. T. a solicitat suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare din localitatea D., unde se afla cu atribuții de serviciu și Z., depunând la dosar ordinul de deplasare și bonurile de benzină care atestă efectuarea cheltuielilor respective.

Referitor la pretențiile martorului D. P., având în vedere că susținerile acestuia se coroborează cu declarația părții civile și a martorului C. P. în privința cuantumului unei zile de lucru, apreciază dovedite aceste pretenții, astfel că ele au fost admise, urmând ca martorului să îi fie achitată suma de 50 lei din fondul cheltuielilor judiciare special alocat, conform art.273 alin.3 și 5 Cod procedură penală.

În ceea ce privește însă pretențiile martorului P. S. T., acestea au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât cheltuielile de deplasare ale martorului au fost decontate de către angajator, potrivit ordinului de deplasare depus în copie, martorul nefăcând dovada că ulterior audierii sale a fost nevoit să se întoarcă la D., iar unul dintre drumuri nu i-ar fi fost deconatat de societate. Simplul fapt că durata deplasării apare pe ordinul de deplasare ca fiind 10.02._14, iar plecarea este 10.02.2014 și sosirea 11.02.2014 nu atestă efectuarea unui drum suplimentar de către martor, doar pentru audierea sa de către instanță.

În temeiul art.272 raportat la art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, cheltuieli determinate de îndeplinirea actelor de procedură și administrarea probelor atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O. G. solicitând în principal admiterea apelului și desființarea parțială a sentinței atacate în sensul reținerii și a culpei părții vătămate în producerea accidentului, deoarece acesta a urcat pe eșafodajul de lemn fără a i se cere acest lucru și chiar dacă nu a fost instruită în acest sens în mod expres și-a asumat riscul producerii accidentului. În acest sens a fost invocat procesul-verbal de constatare a accidentului de muncă întocmit de I.T.M. S. prin care partea vătămată a fost și ea sancționată pentru nerespectarea regulilor privind protecția muncii.

Pe cale de consecință s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului, aplicarea art. 81 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și totodată diminuarea despăgubirilor civile acordate părților civile.

Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, a actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 120/P/2012 din data de 02.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul O. G., pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art.37 alin.1 și 3 din Legea nr.319/2006 și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, reținându-se în esență că învinuitul O. G., în calitate de administrator al .. S. M., a nesocotit dispozițiile Legii nr.10/1995 republicată și ale Legii nr.319/2006 republicată, în sensul că nu s-a ocupat de desemnarea unei persoane cu pregătire de specialitate care să supravegheze în concret lucrările din șantier și nu s-a preocupat de asigurarea echipamentelor de protecție pentru toți muncitorii, astfel încât lucrările s-au efectuat în mod haotic și fără a fi respectate normele de protecție a muncii, ceea ce a condus în final la accidentul de muncă soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate P. G., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile îngrijiri medicale.

La data de 16.07.2011 s-a intervenit chirurgical, evoluția fiind favorabilă, context în care P. G. a fost transferat la S. Județean de Urgențe S.-M., unde a fost internat pe perioada 21.07._11.

Instanța de fond a reținut că la data de 10 martie 2011 martorul N. V. a fost desemnat de către inculpat să efectueze instruirea noilor angajați ai societății, martorul întocmind instrucțiile proprii de sănătate și securitate în muncă și tematica instructajului periodic, unul dintre riscurile previzibile legate de modul de lucru în cadrul șantierului, menționat în mod expres la punctul 8 subpunctul 44 din planul de securitate întocmit de către martor, fiind căderea de la înălțime prin dezechilibrare sau alunecare. În aceleași plan au fost prevăzute măsurile ce trebuie luate și echipamentele necesare desfășurării unei astfel de activități, menționându-se în mod expres condițiile în care pot fi efectuate lucrări la înălțime, respectiv cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare, a celor de protecție colectivă cum ar fi balustradele, platformele, plasele de prindere, iar în cazul imposibilității utilizării acestor echipamente s-a prevăzut că trebuie utilizate centurile de siguranță sau alte mijloace de ancorare.

Același martor a arătat că la fața locului exista echipament de protecție constând în cizme, căști și mănuși la momentul în care lucrările erau în fază incipientă.

În același timp, martorii D. I., P. V., O. V., M. D. E., S. V. și F. Z. au arătat că deși exista echipament de protecție achiziționat și pus la dispoziția lucrătorilor aceștia nu l-au folosit tot timpul, iar persoana vătămată, la momentul accidentului, nu a purtat echipament de protecție.

A mai rezultat din probele testimoniale că persoana vătămată s-a urcat pe zid din proprie inițiativă, chiar dacă avea suficient spațiu pentru aruncarea grinzilor și din interiorul bazinului. Rezultă deci împrejurarea că, deși fișa postului o prevedea, persoana vătămată nu a cerut și nici nu a obținut vreo dispoziție de la șeful ierarhic superior pentru a îndeplini activitatea care a condus la vătămarea sa corporală, șeful ierarhic fiind martorul O. V..

În același sens sunt și concluziile cercetărilor întocmite de Inspectoratul Teritorial de Muncă S., care a arătat în cuprinsul raportului că responsabilitatea pentru încălcarea reglementărilor legale revine administratorului societății, respectiv inculpatului, iar cauza concurentă a fost nepurtarea echipamentului de protecție de către persoana vătămată.

Curtea mai reține că prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților F. Z. și O. V. sub aspectul comiterii infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă săvârșite din culpă și vătămare corporală din culpă pe considerentul că aceștia nu erau angajați în funcțiile de responsabil tehnic cu execuția, respectiv șef de echipă și prin urmare responsabilitatea respectării prevederilor legale în materia protecției muncii nu le revenea acestora.

Deși inculpatul nu a atacat dispoziția de scoatere de sub urmărire penală în condițiile art. 278 indice 1 din Codul de procedură penală anterior, Curtea reține că în fapt martorul O. V., deși încadrat scriptic în muncă ca și instalator rețele de distribuție fluide, avea în fapt atribuția de a supraveghea activitatea muncitorilor în acel loc, lucru care nu s-a întâmplat, martorul aflându-se pe un alt șantier al societății. Acest aspect a fost subliniat atât de către partea vătămată cât și de alți martori audiați în cauză, martorul O. V. arătând printre altele că în lipsa sa verbal a fost desemnat să supravegheze activitatea muncitorilor martorul D. I.. Mai există de asemenea la dosar Decizia nr. 23/12 mai 2010 prin care martorul O. V. a fost numit în funcția de șef de echipă pentru punctul de lucru din localitatea B. începând cu data de 12 mai 2010 și chiar dacă această decizie nu a fost semnată de către martor, acesta a recunoscut implicit existența și realitatea ei prin declarația dată în fața instanței.

În acest condiții, Curtea conchide că în producerea accidentului de muncă culpa a aparținut mai multor persoane și nu exclusiv inculpatului O. G., însă fiind ținută de limitele sesizării sale va examina gradul de culpă în producerea accidentului al inculpatului și al părții vătămate. În acest sens se constată că prin nerespectarea normelor de securitate în muncă - care i-au fost aduse la cunoștință anterior - și prin faptul că, din proprie inițiativă și fără a avea dispoziția șefului ierarhic, partea vătămată P. G. s-a urcat pe zidul construcției fără a utiliza centurile de prindere care existau la fața locului, acesta are o culpă egală cu a inculpatului în producerea accidentului de muncă.

Din aceste considerente în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul O. G. împotriva sentinței penale nr.114/12.05.2014 a Judecătoriei Z., pe care o va desființa în parte sub aspectul gradului de culpă reținute in sarcina inculpatului, a cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia precum și a cuantumului despăgubirilor civile acordate și a cheltuielilor de judecată la fond.

Pronunțând o nouă hotărâre, va constata că în producerea accidentului de muncă gradul de culpă al inculpatului și al părții vătămate P. G. a fost egal, respectiv de câte 50 % și pe cale de consecință va reduce pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de neluarea masurilor legale de securitate si sănătate în muncă prev. de art.37 alin.1 și 3 din Lg.319/2006 la 6 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a si b rap. la art. 34 lit. b Cod penal anterior cu aplicarea art.5 NCP contopește pedepsele sus menționate‚ aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv cea de 1 an închisoare.

În aceste condiții Curtea apreciază că raportat la circumstanțele producerii faptei și al circumstanțele personale ale inculpatului, la culpa acestuia în producerea accidentului de muncă și prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 anterior ( reținând dispozițiile art. 5NCP ) suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o modalitate de executare prea drastică, sens în care va dispune suspendarea condiționată a pedepsei rezultante, apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin această modalitate.

În consecință va înlătura aplicarea art. 67 alin. 1 C.pen. și art. 65 alin. 1 C.pen. cu rap la art. 66 alin.1, lit .a, b și g Cod penal, precum si a dispozițiilor art. 861 și urm. Cod penal anterior.

În baza art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 NCP va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani si va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968.

Va face aplicarea art. 64 lit.a teza a –II- a si lit .b ,art. 71 alin. 5 Cod penal anterior.

Reținând culpa egală a inculpatului și a părții vătămate în producerea accidentului Curtea va reduce la jumătate daunele materiale acordat în cuantum total, de la 7.916,78 lei (3.180,78 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale și deplasări la unități sanitare în vederea efectuării de analize și tratamente, 303 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată pe perioada 15 iulie 2011 – 1 noiembrie 2011, ca diferență între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta, iar suma de 4.433 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală calculată pe perioada 1 noiembrie 2011 – 12 mai 2014, ca diferență între venitul lunar nerealizat de partea vătămată și pensia de invaliditate de care beneficiază), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății, la:

- 3.958,39 (1.590,39 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale și deplasări la unități sanitare în vederea efectuării de analize și tratamente, 151,5 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată pe perioada 15 iulie 2011 – 1 noiembrie 2011, ca diferență între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta, iar suma de 2.216,5 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală calculată pe perioada 1 noiembrie 2011 – 12 mai 2014, ca diferență între venitul lunar nerealizat de partea vătămată și pensia de invaliditate de care beneficiază), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății;

În aceleași condiții va reduce daunele materiale acordate sub forma unor prestații periodice lunare, în cuantum de 143 lei, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014 și până la data de 4 august 2034, dată la care partea civilă împlinește vârsta standard de pensionare la suma de 71,5 lei actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014 și până la data de 4 august 2034, dată la care partea civilă împlinește vârsta standard de pensionare;

De asemenea, va reduce daunele morale în cuantum de 120.000 lei la suma de 60.000 lei și va reduce despăgubirile civile acordate Spitalului Județean de Urgență Z. și Spitalului Județean de Urgență S. M. de la 460,84 lei la 230,42 lei și, respectiv de la 753,37 lei la 376,68 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P. G., sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății integrale.

Va menține măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, în vederea recuperării pagubelor, până la concurența valorii de 64.565,50 lei, despăgubiri civile la care au fost obligați în solidar.

În baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond (sumă redusă cu 50 % din suma de 2.000 lei stabilită de prima instanță cu acest titlu).

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 1.850 lei în favoarea părții civile P. G., cu titlu de cheltuieli de judecata la soluționarea cauzei în fond (sumă redusă cu 50 % din suma de 3700 lei acordată de prima instanță cu acest titlu).

Ca și consecință a admiterii apelului inculpatului va respinge solicitarea părții civile P. G. de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare în apel și va menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul O. G. (născut la data de 09.11.1974 în municipiul Baia M., jud. Maramureș, CNP_, fiul lui natural și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, administrator la .. S. M., domiciliat în municipiul S. M., ., jud. S. M., fără antecedente penale, sancționat administrativ) împotriva sentinței penale nr.114/12.05.2014 a Judecătoriei Z., pe care o desființează în parte sub aspectul gradului de culpă reținute in sarcina inculpatului, a cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia precum și a cuantumului despăgubirilor civile acordate si a cheltuielilor de judecată la fond.

Pronunțând o nouă hotărâre, constată că în producerea accidentului de muncă gradul de culpă al inculpatului și al părții vătămate P. G. a fost egal, respectiv de câte 50 % .

Reduce pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de neluarea masurilor legale de securitate si sănătate în muncă prev. de art.37 alin.1 și 3 din Lg.319/2006 la 6 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.a si b rap. la art. 34 lit.b C.penal anterior cu aplicarea art.5 NCP contopește pedepsele sus menționate‚ aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv cea de 1 an închisoare.

Înlătură aplicarea art.67 alin.1 C.pen. și art. 65 alin.1 C.pen. cu rap la art. 66 alin.1, lit.a,b și g C.pen., precum si a dispozițiilor art. 861 și urm. Cod penal anterior.

În baza art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 NCP dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani si atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968.

Face aplicarea art. 64 lit.a teza a –II- a si lit.b, art.71 alin.5 Cod penal anterior.

Reduce daunele materiale acordate, în cuantum total, de la 7.916,78 lei (3.180,78 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale și deplasări la unități sanitare în vederea efectuării de analize și tratamente, 303 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată pe perioada 15 iulie 2011 – 1 noiembrie 2011, ca diferență între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta, iar suma de 4.433 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală calculată pe perioada 1 noiembrie 2011 – 12 mai 2014, ca diferență între venitul lunar nerealizat de partea vătămată și pensia de invaliditate de care beneficiază), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății, la:

- 3.958,39 (1.590,39 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale și deplasări la unități sanitare în vederea efectuării de analize și tratamente, 151,5 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală, calculată pe perioada 15 iulie 2011 – 1 noiembrie 2011, ca diferență între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta, iar suma de 2.216,5 lei reprezentând rentă periodică lunară în sumă globală calculată pe perioada 1 noiembrie 2011 – 12 mai 2014, ca diferență între venitul lunar nerealizat de partea vătămată și pensia de invaliditate de care beneficiază), sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății;

Reduce daunele materiale acordate sub forma unor prestații periodice lunare, în cuantum de 143 lei, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014 și până la data de 4 august 2034, dată la care partea civilă împlinește vârsta standard de pensionare la suma de 71,5 lei actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu luna iunie 2014 și până la data de 4 august 2034, dată la care partea civilă împlinește vârsta standard de pensionare;

Reduce daunele morale în cuantum de 120.000 lei la suma de 60.000 lei.

Reduce despăgubirile civile acordate Spitalului Județean de Urgență Z. și Spitalului Județean de Urgență S. M. de la 460,84 lei la 230,42 lei și, respectiv de la 753,37 lei la 376,68 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P. G., sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății integrale.

Menține măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, în vederea recuperării pagubelor, până la concurența valorii de 64.565,50 lei, despăgubiri civile la care au fost obligați în solidar.

În baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond (sumă redusă cu 50 % din suma de 2.000 lei stabilită de prima instanță cu acest titlu).

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 Cod procedură penală, obligă inculpatul O. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. M. la plata sumei de 1.850 lei în favoarea părții civile P. G., cu titlu de cheltuieli de judecata la soluționarea cauzei în fond (sumă redusă cu 50 % din suma de 3700 lei acordată de prima instanță cu acest titlu).

Respinge solicitarea părții civile P. G. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.

Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A.-D. L.-AGHINIȚĂMONICA Ș.

C.O. semnează președinte complet,

GREFIER,

G. I.-B.

C.M. semnează Grefier-șef,

Red.A.D.L.A./dact.L.C.C.

3 ex./16.02.2015

Jud.fond: M. C. Ș.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... →

Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel CLUJ