Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 671/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 3305/100/2014/a2
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.671/2014
Ședința publică din 4 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către inculpatul C. L. I., împotriva încheierii penale din 16.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.de art.188 alin.1 C.penal rap.laart.199 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. L. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.F. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială dpeusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține contestația formulată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acesteia nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună privarea de libertate nu au apărut. Mai mult, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale iar anterior comiterii faptei a suferit o lovitură puternică la cap și suferă de tulburare de personalitate. De asemenea, inculpatul este arestat de peste 7 luni astfel că perioada îndelungată de arest este suficientă pentru atingerea scopului măsurii. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a încheierii contestate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate având în vedere fapta săvârșită precum și modalitatea de comitere a acesteia. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. L. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar formulată de inculpatul C. L. I., prin avocat.
În temeiul art. art. art. 362 Cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. L. I. (fiul lui I. și F., născut la 11.12.1980 în Sighetu Marmației, județul Maramureș, CNP_, domiciliat în ., nr. 584, județul Maramureș, aflat în prezent la P. G.), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 96/P/2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul C. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la instanță la data de 18 iunie 2014 sub dosar nr._ 14.
La termenul fixat pentru data de 20 iunie 2014 judecătorul de cameră procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. L. I., a menținut această măsură pentru următoarele 30 de zile.
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la menținerea acesteia s-au avut în vedere următoarele:
Prin încheierea penală nr. 299 din 27 martie 2014 a Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. L. I. pe o durată de 30 zile (27 martie 2014 – 25 aprilie 2014), reținându-se că acesta, în seara zilei de 14 martie 2014, în timp ce se aflau în locuința comună situată în ., județul Maramureș, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpatul C. L. I. i-a aplicat tatălui său – victima C. I. mai multe lovituri cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni craniene, aceasta decedând la data de 19 martie 2014 la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M..
Potrivit concluziilor preliminare întocmite de S.M.L. Maramureș, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de contuzii și o hemoragie cerebrală și de trunchi cerebral; leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur urmată de cădere în cadrul unei heteroagresiuni; moartea s-a produs la data de 19 martie 2014.
S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel că s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv prin încheierile nr. 377/23.04.2014 și respectiv nr. 432 din 20.05.2014, până la data de 24.06.2014.
În data de 16.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus prin încheiere motivată începerea judecății, iar la termenul fixat pentru data de 17 iulie 2014 instanța, procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. L. I., a menținut această măsură pentru următoarele 60 de zile, măsură menținută ulterior și prin încheierea din 19.08.2014.
Potrivit art.208 alin. 2 și 4 C.proc.pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Examinând temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, instanța a reținut că acestea subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală precum și din expunerea stării de fapt rezultă probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind acuzat de comiterea unei infracțiuni intenționate contra vieții și se apreciază că măsura privării sale de libertate este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind astfel realizate cerințele art. 223 al. 2 Cod procedură penală.
Se are în vedere natura, gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă, de urmarea produsă – decesul victimei și de relațiile de rudenie foarte apropiate dintre inculpat și victimă – fiu-tată) și al inculpatului (și-a recunoscut doar parțial prezumata faptă, chiar dacă acesta nu are antecedente penale). In raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura preventivă a controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu sunt insuficiente.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, în cauză rezultă suficiente elemente care conturează starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate, iar măsura arestării apare ca fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către acesta. Se reține în acest sens atitudinea sa față de valorile ocrotite de lege, dar și modul violent în care se presupune că s-a manifestat și care îndreptățește presupunerea că în împrejurări similare ar putea comite alte asemenea fapte.
În raport de aceste aspecte instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fapta de care este acuzat inculpatul fiind de natură să producă o puternică reverberație în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta face parte, iar lăsarea sa în libertate ar putea determina un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen.
Totodată, instanța a reținut că la acest moment procesual, datele existente în cauză sunt de natură să convingă un observator obiectiv că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat și măsura arestării preventive se impune a fi menținută.
Raportat la particularitățile cauzei instanța a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, iar pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 199 Cod penal, faptă care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală.
În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatului subzistă și în prezent, în temeiul art. 362Cod procedură penală raportat la art. 208 alin.2 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile.
Raportat la toate considerentele expuse instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciind că această solicitare nu poate fi admisă cel puțin în acest moment procesual.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul C. L. I., solicitând revocarea măsurii arestului preventiv si punerea sa de îndata în libertate ori să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acesteia nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună privarea de libertate nu au apărut. Inculpatul a ami invocat lipsa antecedentelor penale, faptul că suferă de tulburare de personalitate, precum și depășirea duratei rezonabile a privării de libertate deoarece este arestat de circa 7 luni si că scopul procesului penal se poate asigura si prin luarea altei măsuri preventive, având în vedere că probatoriul este aproape finalizat.
Procedând la solutionarea contestatiei prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 208 al. 4 C.proc.pen. în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 223 C.pe.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sunt îndeplinite cerintele textului legal enuntat atunci când în cauza exista probe ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efctueaza urmarirea penala a savârsit fapta.
Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.
În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Desigur, își păstrează în continuare valabilitatea și motivările încheierilor anterioare prin care s-a dispus în sensul luării si prelungirii măsurii arestului preventiv, toate acestea argumentând subzistența indiciilor temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptei sesizate. Sub același aspect al subzistenței indiciilor temeinice de vinovăție, vom menționa faptul că marea majoritate a probelor administrate sunt în sine apte a combate în întregime și în mod convingător apărările inculpatului astfel cum au fost formulate pană în acest moment procesual.
Din coroborarea acestor probe rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, constând în aceea că în seara zilei de 14 martie 2014, în timp ce se aflau în locuința comună situată în ., județul Maramureș, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpatul C. L. I. i-a aplicat tatălui său – victima C. I. mai multe lovituri cu un corp contondent dur, cauzându-i leziuni craniene, aceasta decedând la data de 19 martie 2014 la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M..
Potrivit concluziilor preliminare întocmite de S.M.L. Maramureș, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de contuzii și o hemoragie cerebrală și de trunchi cerebral; leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur urmată de cădere în cadrul unei heteroagresiuni; moartea s-a produs la data de 19 martie 2014.
Totodată, cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de a cărei comitere este cercetat contestatorul, este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, se constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care estet cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la fapte, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei – infractiunea de omor; sfera relațiilor sociale lezate – dreptul la viata si integritatea fizică a unei persoane; circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele – inculpatul acționând pe fondul consumului de alcool si a unor sentimente personale de frustrare, intempestiv si prin actiuni repetate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de judecată.
Prin prisma acestor împrejurări, se apreciază că lăsarea inculpatului în libertate sau dispunerea unei alte măsuri preventive în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetate în stare de libertate.
Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, mentinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă, proportională și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive sau neprivative de libertate.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina Curtea să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.
În final, văzând și faptul că cercetarea judecaătorească nu a fost demarată, se constată că temeinic si fondat s-a dispus mentinerea măsurii arestului preventiv a contestatorului, motive pentru care în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge contestația formulată, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 272 N.C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul C. L. I. împotriva încheierii penale f.nr. din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe inculpat sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțata în ședința publica, azi, 4 noiembrie 2014.
P., GREFIER,
L. H. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./14.11.2014
Jud.fond. G. O. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 646/2014. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 791/2014. Curtea... → |
|---|
