Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3396/328/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.89/R/2014
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: S. S.
V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare – pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul M. R. L., partea civilă S. C. Judetean de Urgență Cluj și asiguratorul . împotriva sentinței penale nr.438 din 04 octombrie 2013 a Judecătoriei T., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de conducere fără permis, prev de art 86 alin 1 OUG 195/2002 și vătămare corporală din culpă, prev de art 184 alin 2, 4 C pen, ambele cu aplicarea art 33 lit a C pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.438 din 4 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., în baza art 346 C pr pen, art 1357 C civ, s-a admis in parte actiunea civila formulate in procesul penal de partea civila S. L. A. – T., ., Cluj - impotriva inculpatului M. R. L.– fiul lui R. F. si M., nascut in data de 05.08.1994, in T., Cluj, roman, dom T., ., Cluj, elev, fara antecedente penale, CNP_ -.
A fost obligat inculpatul la 678,86 lei despagubiri materiale si la 200.000 lei despagubiri morale catre partea civila S. L. A. si respinge celelalte pretentii formulate.
S-a constatat ca S. Judetean de urgenta Cluj si S. de Urgenta Copii Cluj nu s-au constituit parte civila.
S-a constatat ca . – Sibiu, . 5, turn A, . - are calitate de asigurator de raspundere civila in cauza.
In baza art 191 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr 2554/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria T., inregistrat in data de 15.05.2013 la Judecatoria T., cu nr_ inculpatul M. R. L. a fost trimis in judecata pentru comiterea unei infractiuni de conducere fara permis, prev de art 86 alin 1 OUG 195/2002, vatamare corporala din culpa, prev de art 184 alin 2, 4 C pen, in concurs real, cu aplicarea art 33 lit a C pen.
S-a retinut urmatoarea stare de fapt:
F. a avea permis de conducere, in data de 14.09.2012, inculpatul a condus motocicleta cu numarul de inmatriculare_, a derapat si a provocat un accident de circulatie, in urma caruia partea vatamata Szilagy L. A. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-85 zile ingrijiri medicale.
Aceasta stare de fapt s-a retinut potrivit urmatoarelor probe: proces verbal de sesizare din oficiu (f.,6) ; proces verbal de cercetare la fața locului (f. 7-9), cu schiță (f.10) și planșe foto aferente (f. 17-23), buletine de examinare clinică (f.31, 50); buletine de analiză toxicologică-alcoolemie (f.30, 49); raportul de expertiză medico-legală (f. 34-37) ; suplimentul la Raportul de expertiză medico-legală (f. 40-41) ; adresa Poliției Mun. Cmpia Turzii, Biroul Rutier (f.52) ; pr. vb. de verificare a abaterilor rutiere în baza de date corespunzătoare (f. 53) ; copie a fișei de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor (f. 54) ; raport de inspecție tehnică perioadică (f. 55) ; declarațiile învinuitului (f.44, în faza actelor premergătoare și f. 46, în faza de urmărire penală) ; declarațiile părții vătămate (f.27, în faza actelor premergătoare și f. 28-29, în faza de urmărire penală) ; declarația martorului M. M. M. (f.61, în faza actelor premergătoare și f. 59-60, în faza de urmărire penală) .
Partea vatamata Szilagy L. A. s-a constituit parte civila in cauza, solicitand 10.000 lei despagubiri materiale si 390.000 lei daune morale (fila 7 prezentul dosar ), depunand inscrisuri (filele 9-21 prezentul dosar).
In sedinta publica din data de 19.06.2013, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, formandu-se prezentul dosar cu nr_ .
In cauza a fost citat asigurator ., aratand in inscrisul depus urmatoarele: are calitate4 de asigurator, nu d eparte responsabila civilmente, partea civila a declarat ca nu stia ca inculpatul nu are permis de conducere, insa declaratia a fost facuta pentru a se disculpa, prin acordarea daunelor materiale si morale trebuie sa se asigure repunerea in situatia anterioara faptei sin u crearea unei situatii privilegiate, a mai aratat ca pretentiile civile ale unitatilor spitalicesti urmeaza a fi suportate doar de inculpat.
Partea civila a propus si s-a incuviintat audierea martorilor S. M., A. C. D., care au fost audiati (filele 31, 32).
S. S. Judetean de urgenta Cluj si S. de Urgenta Copii Cluj nu s-au constituit parte civila.
Analizand materialul probator al cauzei, instanta a reținut ca in data de 14.09.2012, in jurul orei 0,30, inculpatul a condus motocicleta cu nr de inmatriculare_ pe ..
La trecerea peste un capac de canal, a pierdut controlul autovehiculului si s-a rasturnat.
Partea civila Szilagy L. A. era pasager pe motocicleta. In urma accidentului, partea civila a fost spitalizata, a suferit leziuni care s-au putut produce in accident rutier, necesitand pentru vindecare 80-85 zile ingrijiri medicale.
Conform adresei nr_/2012 a Serviciului public comunitar regim premise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, inculpatul nu avea permis de conducere la momentul 14.09.2012.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, aratand ca in timp ce conducea motocicleta, fara a avea permis de conducere, a derapat, cazand. Partea civila era pasager.
A fost de accord cu achitarea despagubirilor civile, in masura in care sunt dovedite, sustinand ca a platit partii civile suma de 1500 lei.
In ceea ce priveste prejudiciul material invocat de partea civila, in cuantum de 10.000 lei, instanta a reținut ca fiind dovedit un prejudiciu de 678,86 lei. Valoarea combustibilului pentru deplasare la medic in data de 24.10, 08.11, 04.12 este de 219,98 lei; instanta a tinut seama de imprejurarea ca partea civila a fost spitalizata in Cluj N. pana in data de 16.10.2012, avand controale in datele de 24.10, 14.11, 05.12.2012. Chitantele depuse nu vizeaza aceasta perioada a spitalizarii si ici perioada controalelor aratate, nefacandu-se dovada ca s-a deplasat in interes medical ; prin urmare, instanta nu va tine seama de acestea (chitantele din 23.10, 25.10, 26.10, 29.10 – cuprinde si tigari 23,6 lei -, 01.11, 04.11, 16.11, 29.11, 09.12, 21.12, 31.12, precum si cele din luna februarie, martie si aprilie 2013. Partea civila a cumparat medicamente in valoare de 389,78 lei (f 16). Instanta nu va tine seama de chitantele care atesta plata CASS si a altor impozite, care sunt obligatii legale ale fiecarei persoane, nu sunt urmarea actiunii inculpatului, partea civila avand oricum obligatia achitarii acestora. In privinta inscrisului in care se estimeaza costul tratamentului stomatologic – fila 15 – instanta va respinge aceste pretentii intrucat in inscrisurile medico-legale nu sunt mentionate leziuni la nivelul dintilor vizati in inscris, nefiind dovedita legatura de cauzalitate dintre tratamentul stomatologic indicat in inscris si vatamarile constatate in certificatele medico-legale (raport de expertiza medico-legala si sumpliment nr 7555/2012 ).
In ceea ce priveste prejudiciul moral, instanta a avut in vedere leziunile suferite de partea civila, urmarile acestora, modificarile produse de fapta inculpatului in viata partii civile.
Din actele medico-legale – filele 34-41 – s-a reținut ca partea civila a fost spitalizata in perioada 14.09._12 la Clinica Chirurgie I, apoi in perioada 02.10._12 la Clinica Chirurgie Toracica Cluj.A suferit un politraumatism, TCC cu focare hemoragice cerebrale, traumatism viscerocraniu, entorsa coloana cervicala, traumatism thoracic cu fracture costale, contuzie masiva pulmonara, contuzie abdominala, . deschisa cubitus dr, luxatie picior stg; a fost supus unui tratament de terapie intensive, s-a intervenit chirurgical pentru problema toracica, s-a redus si fixat in suruburi . de mandibula,, s-a imobilizat . de cubitus, s-au redus si imobilizat luxatiile falangiene. Din suplimentul la raport rezulta ca partea civila s-a prezentat la controale in 24.10.2012, 14.11.2012, 05.12.2012 – imobilizarea la nivelul membrului superior drept fiind mentinuta in toata aceasta perioada, precum si in continuare 14 zile, fiind mentionata limitarea deschiderii gurii. S-a stability ca partea civila a necesitat pentru vindecare 80-85 zile ingrijiri medicale.
Conform declaratiilor martorilor, care s-au coroborat cu leziunile descrise in rapoartele medico-legale, instanta a reținut ca partea civila a necesitat alimentatie cu mancare pasirata; si-a schimbat modul de viata, limitandu-si viata sociala. Instanta a reținut ca aceasta modificare este deosebit de importanta pentru un tanar in varsta de 21 ani, care se simte afectat de reactia celor din jur raportat la dificultatile de alimentatie pe care le are (urmare a accidentului in care a fost implicat).
S-a reținut, de asemenea, ca partea civila nu mai are loc de munca, nemaifacand fata la cerintele vechiului post de munca, urmare a leziunilor suferite (filele 31, 32).
Instanta a reținut de asemenea, ca partea civila a primit un imprumut de la inculpat, in valoare de 1500 lei, partea civila avand intentia de a-I restitui.
F. de amploarea leziunilor suferite, extinderea acestora si persistenta in timp, a urmarilor acestora la nivel fizic si social, instanta a apreciat ca este necesara repararea acestui prejudiciu, rezultat din fapta inculpatului care a provocat un accident de circulatie, in care partea civila a fost ranita. Pentru repararea acestui prejudiciu, instanta a stabilit suma de 200.000 lei, daune morale.
Intrucat inculpatul este cel care a condus motocicleta, fara a avea permis de conducere, a provocat un accident de circulatie urmare a lipsei abilitatilor de conducator auto, instanta a reținut ca acesta a comis o fapta ilicita, cu vinovatie, urmarea acesteia fiind leziunile descrise anterior pe care le-a suferit partea civila, prejudiciul suferit de aceasta fiind de 678,86 lei prejudiciu material si 200.000 lei prejudiciu moral.
Inculpatul fiind autorul faptei ilicite are obligatia repararii prejudiciului conform art 1357 C civ.
Instanta nu a reținut culpa partii civile in producerea cauzei, nefiind dovedit in cauza ca aceasta cunostea ca inculpatul nu are permis de conducere.
Din polita de asigurare de raspundere civila obligatorie RCA – fila 54 dos up – rezulta ca la data producerii accidentului, motocicleta condusa de inculpat era asigurata la .. Ca urmare, in temeiul contractului de asigurare pentru raspundere civila, C. A. SA are calitate de asigurator in cauza, limitele raspunderii acestuia fiind conform contractului de asigurare (fiind mentionate si pe polita de asigurare – 5.000.000 euro pentru vatamari corporale si deces, 1.000.000 euro pentru pagube materiale)
In baza art 346 C pr pen, art 1357 C civ, s-a admis in parte actiunea civila formulate in procesul penal de partea civila S. L. A. – T., ., Cluj - impotriva inculpatului M. R. L.– fiul lui R. F. si M., nascut in data de 05.08.1994, in T., Cluj, roman, dom T., ., Cluj, elev, fara antecedente penale, CNP_ -.
A fost obligat inculpatul la 678,86 lei despagubiri materiale si la 200.000 lei despagubiri morale catre partea civila S. L. A. si va respinge celelalte pretentii formulate.
S-a constatat ca S. Judetean de urgenta Cluj si S. de Urgenta Copii Cluj nu s-au constituit parte civila.
S-a constatat ca . are calitate de asigurator de raspundere civila in cauza.
In baza art 191 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: inculpatul M. R. L., partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj și asigurătorul . SIBIU.
Prin motivele scrise și orale inculpatul M. R. L. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, reducerea daunelor morale acordate părții civile, la suma de 10.000 lei, de la cea de 200.000 lei, statuată prin sentința instanței de fond. Se învederează că, partea civilă nu a suportat alte traume, decât în cursul celor 80 de zile cât a suportat tratament spitalicesc și medicamentos, în urma accidentului provocat de inculpat.
Partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj a cerut acordarea sumei de 23.431, 72 lei cheltuieli de spitalizare ale părții civile, cu privire la care Judecătoria T. a omis să se pronunțe, deși decontul acestora era atașat dosarului.
Asigurătorul . SIBIU a solicitat admiterea recursului și reducerea cuantumului daunelor morale, pe care le consideră excesive, la o altă sumă pe care Curtea o va aprecia ca fondată, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și traumele suferite de partea civilă.
Apreciază că și victima are o culpă în sensul că, deși cunoștea că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru motocicletă a acceptat să se urce, ca pasager pe acel mijloc de transport, asumându-și astfel un risc, iar pe de altă parte, nerămânând cu vreo infirmitate în urma accidentului, se justifică reducerea cuantumului daunelor morale.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul asigurătorului:
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme.” Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.” De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „asigurător de răspundere civilă” fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe dispozițiile Codului civil, cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Curtea reține că nu se impune reducerea daunelor morale în favoarea părții civile S. L. A., întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercate de victimă și caracterul rezonabil al sumei solicitate.
În speță, s-a dovedit culpa exclusivă a inculpatului M. R. L. în producerea accidentului de circulație și a constat în aceea că, a condus pe drumurile publice motocicleta, fără a avea permis de conducere și a provocat un accident de circulație, urmare a lipsei abilităților de a pilota mijlocul de transport, partea civilă suferind astfel un politraumatism craniocerebral, focare hemoragice cerebrale, traumatism viscerocranio, entorsă coloană cervicală, traumatism toracic cu fracturi costale, contuzie masivă pulmonară, contuzie abdominală, fractură deschisă cubitus drept, luxație picior stâng. Mai mult, partea civilă a stat o perioadă îndelungată la terapie intensivă, i s-au fixat șuruburi în mandibulă, iar din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, rezultă că 14 zile a avut limitată deschiderea gurii, astfel că a beneficiat pentru vindecare de un timp total de 85 zile îngrijiri medicale. Ca urmare a accidentului suferit, victima și-a schimbat modul de viață, a necesitat o alimentație cu mâncare lichidă și pasirată, limitându-și totodată și viața socială. Nu poate fi ignorat faptul că victima este în vârstă de 21 de ani, iar urmare a accidentului suferit și-a pierdut locul de muncă, acesta nemaifăcând față la cerințele serviciului, urmare a leziunilor suferite.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit art. 63 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanță, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în fața judecătorului, probele administrate în fața procurorilor se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești iar scopul probelor prev. în art. 62 Cod procedură penală constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.
Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.
Vinovăția exclusivă a inculpatului a fost dovedită prin propria recunoaștere a acestuia, din declarația dată în fața procurorului, precum și din cea efectuată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală unde a arătat că nu solicită nici probe testimoniale și nici probe științifice, din declarația dată în fața instanței, coroborată cu declarația martorului M. M. M., precum și cu declarația părții civile și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală a părții civile.
Așa fiind, Curtea va reține că prima instanță a stabilit în mod judicios culpa exclusivă a inculpatului M. R. L. în producerea evenimentului rutier, în baza actelor scrise și testimoniale ale cauzei.
Pe de altă parte, raportat la leziunile suferite de partea civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale avut de acesta, privațiunile la care a fost supus în urma activității ilicite a inculpatului, justifică pe deplin daunele morale acordate, neimpunându-se reducerea cuantumului acestora.
Curtea a avut în vedere că partea civilă S. L. A. este în vârstă de 21 de ani.
Victima nu a prezentat prejudicii estetice anterioare, acestea fiind provocate exclusiv din culpa inculpatului, ceea ce justifică o compensare în prezent, sub forma daunelor morale, care în cuantumul stabilit de judecătorie, se apreciază a fi îndestulătoare.
Nu poate fi omis faptul că victima a suferit un număr de 85 zile îngrijiri medicale, și-a pierdut locul de muncă, și-a limitat viața socială, modificare ce este relevantă pentru o persoană în vârstă de 21 de ani, care se simte lezată de reacția celor din jur, raportat la dificultățile de masticație și alimentație pe care le resimte, urmare accidentului cauzat exclusiv de către inculpat.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Cu privire la recursul inculpatului:
Referitor la motivul de recurs, vizând diminuarea daunelor morale pentru partea civilă S. L. A. de la suma de 200.000 lei la suma de 10.000 lei, raportat la traumele fizice și psihice de excepție, încercate de victima accidentului de circulație produs de inculpatul M. R. L., Curtea reține următoarele:
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din art. 1391 din actualul cod civil (repararea daunelor morale).
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
În privința părții civile S., Curtea constată că victimele unor infracțiuni de natura celei comise de inculpatul M., au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății lor, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima S., o persoană în vârstă de 21 ani, a fost supusă unor intervenții chirurgicale, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, a necesitat pentru vindecare 85 de zile îngrijiri, după care s-a aflat în tratament medical, în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Partea civilă a suferit în urma accidentului cauzat de inculpat „politraumatism prin accident rutier, multiple contuzii și fracturi, entorsă coloană cervicală”.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce l-a cauzat victimei.
Curtea, examinând atât probele testimoniale cât și cele științifice atașate cauzei, constată că partea civilă S. a suferit un prejudiciu corporal, atât unul de agrement, cât și unul estetic care reclamă o compensație corespunzătoare, aceasta cu rostul de a-i alina victimei, pe cât posibil, suferințele încercate, ca o consecință directă a vătămării.
Perceperea de către victimă a desfigurărilor suferite sau a cicatricelor în zona feței și a gambelor, este cauza suferințelor psihice.
Așadar, Curtea reține că prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic, că inculpatul M. R. L., a determinat supunerea părții civile S., nu numai la traume fizice și psihice excepționale, dar și la unele prejudicii estetice, care, chiar cu efectuarea în viitor a unor operații de profil, îi limitează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor lui.
Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Așa cum se arată în literatura de specialitate „sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri”.
Astfel, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel că va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b C.proc.pen
Curtea apreciază astfel că, sumele acordate de către judecătorie cu titlu de daune morale, părții civile, vor constitui o compensare rezonabilă a traumei psihice de excepție încercate de aceasta, ca efect al faptei inculpatului.
Cu privire la recursul părții civile SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că la primul termen de judecată al cauzei la Judecătoria T. din 19 iunie 2013, recurenta S. C. Județean de Urgență Cluj a depus un script în care a învederat la 6 iunie 2013 că se constituie parte civilă cu suma de 23.431,72 lei, cu majorările de întârziere aferente, primei zi, următoare externării victimei și până la achitarea integrală a debitului.
Cu toate că la dosar la fila 19 s-a depus decontul doveditor, prin sentința penală nr. 295 din 26 iunie 2013, Judecătoria T. l-a condamnat pe inculpat și a disjuns latura civilă.
Cu ocazia soluționării laturii civile, însă, din 4 octombrie 2013, Judecătoria T., a constatat nereal că partea civilă nu a formulat pretenții în termen legal, deși la 6 iunie 2013 aceasta a depus decontul cu precizarea că se constituie parte civilă pentru suma de 23.431,72 lei, cu majorări de întârziere.
Așadar, în baza art. 38515 pct.2 lit d Cod procedură penală se va admite ca fondat recursul declarat de S. C. Județean de Urgență Cluj împotriva aceleiași hotărâri pe care o va casa numai cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile formulată de această parte.
Rejudecând în aceste limite, va obliga inculpatul M. R. L. să achite părții civile S. C. Județean de Urgență Cluj suma de 23.431, 72 lei, cu majorări de întârziere, conform Codului de procedură fiscală, începând cu 03.10.2012, prima zi, ulterioară externării victimei și până la data achitării integrale a debitului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Inculpatul va fi obligat și asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, în sumă de câte 300 lei, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. R. L. și asiguratorul S.C. C. Asigurări S.A. Sibiu, împotriva Sentinței penale nr. 438 din 04.0ctombrie 2013 a Judecătoriei T..
II. Admite recursul declarat de S. C. Județean de Urgență Cluj împotriva aceleiași hotărâri pe care o casează numai cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile formulată de această parte.
Rejudecând în aceste limite, obligă pe inculpatul M. R. L. să achite părții civile S. C. Județean de Urgență Cluj suma de 23.431, 72 lei, cu majorări de întârziere, conform Codului de procedură fiscală, începând cu 03.10.2012 și până la data achitării integrale a debitului
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe inculpat și pe asigurator la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, în sumă de câte 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. PURICESORINA S. V. G.,
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
2 ex./27.01.2014
Jud.fond.- C. P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 114/2014.... → |
|---|
