Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 443/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 443/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 3627/117/2014/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.443/2014
Ședința camerei de consiliu din 29 iulie 2014
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: V. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR – A. M.
S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpații U. H. D., B. I. și P. V. împotriva încheieri penale nr.181 din 22 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. H. D. în stare de arest, asistat de apărători aleși av.Bara S. și av.B. T., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, inculpatul B. I. în stare de arest, asistat de apărători aleși av.E. M. din cadrul Baroului București cu delegația la dosar, av.I. A. și av.M. I. ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar și inculpatul P. V. în stare de arest, asistat de apărător ales av.R. D. E. din cadrul Baroului București cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului B. I. depune la dosar un set de înscrisuri la care va face trimitere în concluziile sale.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului B. I., av.E. M. solicită admiterea contestației, susținând că, în principiu, concluziile sale sunt în sensul de a fi cenzurată încheierea dată de către Tribunalul C. la data de 22.07.2014, deoarece în aceasta sunt cuprinse mai multe afirmații care nu doar că nu își au locul în această procedură dar nu își au locul nici în acest dosar.
A observat frazele cheie din finalul încheierii penale, respectiv că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptei. Într-adevăr, în ce-l privește pe inculpatul B., solicitarea a fost, este și rămâne ca situația acestuia să fie analizată particular și nu raportat la cazurile comune din zona infracționalității de corupție. Inculpatul B. I. a recunoscut că a făcut anumite plăți. Faptul că o instanță de judecată îi reproșează și folosește ca și temei de arestare preventivă împrejurarea că inculpatul înțelege să își formuleze o apărare, să dea parțial și extrem de redus o altă interpretare anumitor acte și fapte ale sale pe care parchetul le consideră acte materiale, apreciază că nu este de natură a motiva menținerea unei arestări preventive.
Mai mult, în această încheiere sunt cuprinse aspecte care dincolo de faptul că nu pot fi avute în vedere la luarea, menținerea sau prelungirea unei astfel de măsuri, nu pot fi avute în vedere nici în cadrul dosarului. Din documentele depuse la dosar la termenul de azi, se poate observa că se face vorbire la un moment dat cum că inculpatul B. I. este cu atât mai periculos cu cât este un om de afaceri și dispune de resurse financiare.
Dincolo de calea de atac care presupune contestarea unei argumentații juridice, încheierea atacată conține foarte multe opinii personale care nu au legătură cu dosarul, pentru că dacă judecătorul de cameră preliminară ar fi observat dosarul de u.p., ar fi remarcat anumite aspecte de natură să determine instanța să nu facă afirmații înafara cadrului procesual. Mai mult, inculpatul nu poate fi acuzat de faptele comise de inculpații B. R., A. C. sau C..
Se spune că o acuzație gravă este proporțională doar cu o măsură preventivă severă. Pentru inculpatul B. I., deși se afirmă că este mai periculos decât funcționarul public, pentru a justifica gradul de pericol social pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică se arată că îl coordona pe inculpatul U. H.. Ori, din dosarul de urmărire penală reiese că inculpatul U. H. îi condiționa plăți inculpatului B. I. și solicita sume de bani. A întoarce dosarul în contra rechizitoriului pentru a justifica menținerea unei măsuri preventive este cel puțin nelegal deoarece nu se poate spune mai mult decât acuzarea.
De asemenea, se poate observa o lipsă totală a analizei probelor. Inculpatul B. I. nu a oferit bani pentru a primi contracte sau pentru a i se acorda facilități de către un funcționar public ci, a acordat sume de bani, așa cum a înțeles, pentru drepturi care i se cuveneau și pe care nici parchetul nu le-a tăgăduit. Ori, a justifica că este nevoie de cea mai severă măsură preventivă pentru simplul motiv că în România se acordă sume de bani pentru a se obține avantaje de la funcționari publici, este fals și nemotivat raportat la actele din dosar.
În concluzie, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestării la domiciliu, apreciind că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și în această modalitate.
Apărătorul ales al inculpatului B. I. av.I. M., susține că problema este extrem de complexă și trebuie recunoscute meritele încheierii atacate. Este prima dată când a remarcat o analiză distinctă pentru fiecare dintre cei trei inculpați. Pe de altă parte, argumentele invocate au devenit străine de problematica din dosar, fiind necesar a depune în fața instanței înscrisuri prin care să fie combătute anumite susțineri din încheierea atacată care nu au fost reiterate nici de procuror cu ocazia luării măsurii și nici cu cea a întocmirii rechizitoriului.
În esență, argumentația instanței a fost că nu s-au modificat temeiurile. Ideea este că inculpatul a solicitat o înlocuire în temeiul art.242 al.2 C.pr.pen., și nu o revocare.
Art.242 al.2 C.pr.pen., vorbește despre împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului care sunt sau nu suficiente. Art.218 face trimitere la art.223 și din nou vorbește de aspectul suficienței. Arestarea la domiciliu este sau nu suficientă. Sigur că la momentul la care s-a luat măsura s-a pornit de la argumentația că se impune arestarea deoarece urmează cercetarea. Acele cercetări s-au consumat.
Având în vedere că suntem în procedura camerei preliminare, unde s-a acordat un termen de 30 zile, se întreabă dacă este absolut necesar să fie menținut inculpatul B. I. în arest preventiv și, în ce măsură, faptul că inculpatul B. I. aflat în arest preventiv sau arest la domiciliu, poate influența bunul mers al procesului penal, cu atât mai mult cu cât această procedură nu are nici o tangență directă cu persoana inculpatului.
Instanța reține că o problemă majoră este pericolul concret pentru ordinea publică, făcând trimitere la dezamăgirea pe care a simțit-o comunitatea cunoscându-l pe inculpatul B. ca un om de afaceri reputat, prin acuzațiile care au fost aduse.
O astfel de susținere contrazice practica națională și CEDO. Există numeroase soluții de condamnare în care se spune că orice acuzație nu poate justifica utisinguli o măsură preventivă precum arestul.
Face trimitere la cauza C. și C.. La fel, se reiterează ideea că o acuzație extrem de gravă nu este suficientă pentru a menține o măsură preventivă în condițiile în care persoana inculpatului ar oferi suficiente garanții pentru bunul mers al procesului penal.
Instanța reține că dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar exista la nivelul comunității percepția că inculpatul ar beneficia de un tratament preferențial față de infractorii mărunți.
Referitor la ecoul în rândurile societății, solicită a se avea în vedere că nu mai există nici presiune din partea presei care a fost avută în vedere la un moment dat pentru luarea și menținerea măsurii preventive.
Susține că nu a negat niciodată că o acuzație de acest gen produce un impact și un pericol pentru ordinea publică însă nu există nici un argument pentru care să se poată spune că la acest moment nu este suficientă măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se reanaliza în ce măsură, raportat la ansamblul cauzei, la particularitățile care țin de persoana inculpatului, judecata va putea sau nu continua cu inculpatul în stare de arest la domiciliu deoarece procedura camerei preliminare va dura o perioadă considerabilă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației în sensul admiterii cererii de înlocuire care a fost descrisă în scris la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului U. H. av.B. T., în temeiul art.425 al.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea contestației formulată de către inculpat și procedând la rejudecarea cauzei, a se constata că, în principal, măsura arestului preventiv nu își mai are finalitate.
În susținerea contestației arată că în încheierea atacată se omite exprimarea mult mai clară și mai bine conturată a necesității pentru care această măsură a arestului preventiv se impune a fi menținută în cazul inculpatului U.. Nu contestă gravitatea faptei și împrejurarea că se mențin temeiurile arestării preventive, motiv pentru care nu obiectează faptul că temeiurile arestării sunt în continuare prezente. Nu este de acord însă cu măsura luată de judecătorul camerei preliminare doar pe simpla motivare că aceste fapte sunt atât de grave încât justifică menținerea măsurii arestării preventive. Mai mult, la fila 18 se găsește o apreciere personală a măsurii arestului la domiciliu care se susține că ar crea un anumit confort inculpatului U. H. și ar exista posibilitatea unor convorbiri telefonice între inculpați.
Consideră că aceste argumente sunt lipsite de consistență.
Solicită a se reține că în încheierea atacată nu se arată care ar fi acele riscuri care ar determina puternica tulburare a opiniei publice și starea de temere dacă inculpatul ar fi plasat în arest la domiciliu.
In consecință, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Apărătorul ales al inculpatului U. H. av.Bara S. susține că puterea exemplului este dat la acest moment și este total injust și pur subiectiv a face afirmații personale de genul celor regăsite în încheierea atacată.
Solicită a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale și poziția inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale.
De asemenea, solicită a se avea în vedere starea de sănătate a inculpatului și faptul că urmează a fi transferat în Spitalul Penitenciar D. Mai mult, mama inculpatului U. este o persoană în vârstă de peste 82 ani, care de fiecare dată după ce afla soluția de menținere a arestului preventiv a fost dusă de urgență la spital.
In consecință, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Apărătorul ales al inculpatului P. V. av.R. D. E., în conformitate cu prev.art.348 al.2 C.pr.pen., art.205 și 207 C.pr.pen., solicită admiterea contestației formulată de inculpat, desființarea parțială a încheierii atacate și, rejudecând cauza, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă prev.de art.202 al.4 lit.b sau lit.d, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, apreciind că încheierea atacată este netemeinică și nelegală.
În susținerea contestației arată că prin încheierea atacată se nesocotește conținutul motivării elementelor de circumstanțiere prevăzute de legiuitor ca și condiții de subzistență a unei măsuri preventive în lumina cadrului generat de art.202 C.pr.pen.
Solicită a se observa situația inculpatului P. V. care este una particulară, în sensul că la luarea măsurii arestului preventiv a fost reținut ca temei al arestării două infracțiuni de dare de mită, dintre care una a fost clasată.
Solicită a se observa că inculpatul P. V. nu este cercetat penal în vreun alt dosar astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive.
Având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată apreciază că în acest moment măsura arestării preventive nu mai este utilă iar procedura în camera preliminară se poate desfășura în bune condiții și în situația punerii în libertate a inculpatului.
Cu privire la reținerea judecătorului de drepturi și libertăți că buna desfășurare a procesului penal poate fi mai bine controlată cu inculpații în arest preventiv întrucât în acest mod martorii nu pot fi influențați, arată că instanța nu poate reține aceste aspecte în lipsa unor probe certe și bine determinate.
În cauză nu există date din care să rezulte în ce mod cercetarea judecătorească a inculpatului P. ar avea un impact negativ asupra societății civile sau ar împiedica buna desfășurare a procesului, cu atât mai mult cu cât inculpatul a înțeles să își exprime poziția procesuală.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul P. V. a dat dovadă de cooperare pe tot parcursul cercetării în sensul că a înțeles să nu formuleze probe în așa fel încât să ducă la tergiversarea cercetărilor.
În subsidiar, solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.211, 218 C.pr.pen. și, în conformitate cu prev.art.242 al.2 C.pr.pen., a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile solicitate, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public în baza art.425/1 pct.7 al.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea ca contestațiilor formulate de către cei trei inculpați și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că această încheiere conține raționamente juridice elaborate menite să reflecte cât se poate de clar situația juridică a inculpaților prin raportare la probele administrate până la acest moment procesual. Argumentele primei instanțe conturează amănunțit activitatea infracțională derulată de cei trei inculpați și, prin pertinența lor, reliefează pericolul pentru ordinea publică pe care faptele deduse judecății îl prezintă. S-a procedat de către judecătorul camerei preliminare la o analiză judicioasă a situației juridice a fiecăruia dintre inculpați, detaliile ce țin de demersurile implicite ale acestora fiind atent examinate, fapt ce a determinat concluzia temeinică și legală că față de inculpații U. H., B. I. și P. V. este necesară menținerea măsurii arestului preventiv.
De asemenea, solicitarea inculpaților de a le fi înlocuită măsura arestului cu arestul la domiciliu a fost respinsă, considerentele ce stau la baza adoptării acestei soluții fiind judicios expuse, ele vizând în principal caracterul insuficient al unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, în raport de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Mai mult decât atât, s-a reținut de asemenea în mod corect că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu s-au modificat, ele menținându-se în continuare și fiind în același timp de natură să justifice arestul preventiv al inculpaților.
S-a contestat de către inculpați prin intermediul apărătorilor aleși împrejurările reținute de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C., însă solicită a se observa că prin prisma probatoriului administrat care demonstrează și reliefează o activitate infracțională extrem de elaborată, amplă și concentrată, derulată de către cei trei inculpați în scopul obținerii de foloase necuvenite pe căi ilicite și prin încălcarea flagrantă a normelor juridice, aceștia nu au făcut altceva decât să demonstreze așa cum extrem de plastic a reținut judecătorul de cameră preliminară că raportat la gravitatea acuzațiilor este distrusă la nivel psihic concepția locuitorilor acestei țări despre rostul strădaniei de a rămâne cinstit.
Judecătorul de cameră preliminară a surprins extrem de fin și cât se poate de conectat la realitatea obiectivă care ne înconjoară, impactul pe care activitatea infracțională a inculpaților o are în psihicul cetățenilor onești și care se luptă zi de zi să-și câștige prin mijloace oneste existența.
Pentru aceste considerente, solicită a se da curs solicitării de a fi respinse contestațiile celor trei inculpați și de a reține temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, cu consecința obligării la cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul B. I. având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorilor săi. Susține că nu a încălcat legea în sensul de a obține foloase necuvenite și a recunoscut că a greșit.
Inculpatul U. H. D. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi, arătând că este întreținător de familie, locuind singur cu mama sa.
Susține că va argumenta în fața instanței toate acuzațiile aduse de parchet.
Inculpatul P. V. având ultimul cuvânt susține cele arătate de apărătorul său. Se obligă să respecte toate obligațiile impuse în sarcina sa.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr. 181/C/22.07.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , în baza art. 348 alin. 1 rap. la art. 242 alin. 1 și 2 din C.pr.pen., s-au respins cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv cu alte măsuri preventive, formulate de inculpații U. H. D., B. I. și P. V..
În baza art. 348 alin. 2 rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată prin Încheierea penală nr. 53/C/29.05.2014 a Curții de Apel C. față de inculpații: U. H. D., fiul lui D. V. și R. A., născut la data de 23.05.1960; B. I., fiul lui I. și F., născut la data de 18.09.1968; P. V., fiul lui V. și M., născut la data de 30.10.1968, cu toții deținuți în Penitenciarul G., măsură care a fost menținută.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4/P/2014 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D. - Serviciul Teritorial C., emis la data de 19.06.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: U. H. D., fiul lui D. V. și R. A., născut la 23.05.1960, în C.-N., domiciliat în C.-N., .. 10, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă continuată (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat P. V.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită în formă continuată (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat B. I.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 48 alin. 1 Cod penal; luare de mită (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat D. G. R. și luare de mită de care este acuzat P. I.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal, totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal; B. I., fiul lui I. și F., născut la 18.09.1968 în Huedin, domiciliat în C.-N. . ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal; P. V., fiul lui V. și M., născut la 30 octombrie 1968, în corn. Iclod, domiciliat în Iclod nr. 460 jud. C., CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale); P. I., fiul lui I. și Nastaca, născut la 27 iulie 1967 în Băile B., jud. Maramureș, domiciliat în C.-N. . A, jud. C., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de: luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal și D. G. R., fiul lui R. D. S. și I., născut la 4 iunie 1968 în Râmnicu V., domiciliat în oraș Voluntari, .. 1, jud. Ilfov, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal și dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal. Primii 3 inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
În cauză a formulat cerere scrisă de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu inculpatul B. I., prin intermediul apărătorului ales, care a invocat în esență, în temeiul art. 202 alin. 4 lit. d și art. 218 din Codul de procedură penală că a intervenit o modificare esențială a temeiurilor care au justificat arestarea. Modificarea ar consta în împrejurarea că, la luarea măsurii arestului preventiv judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că nu se poate lua o altă măsură preventivă mai puțin gravă deoarece în cauză urmează a fi realizate investigații complexe pentru verificarea circumstanțelor săvârșirii pretinselor infracțiuni, fiind posibilă și descoperirea de noi fapte, existând riscul ca cei care au cunoștință despre aceste fapte să fie descurajați să ofere organelor de anchetă detalii despre acestea dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, ori, chiar dacă s-au efectuat vaste probatorii, starea de fapt de la arestare cu cea din rechizitoriu este cvasiidentică, implicarea inculpatului B. I. în alte fapte de natură penală nefiind dovedită. Se mai invocă faptul că inculpatul recunoaște faptele ce îi sunt imputate, că alte persoane, deși au existat probe clare de vinovăție împotriva lor, nu au fost propuse pentru arestare preventivă și nu s-au luat față de ele nici măcar măsuri preventive restrictive de drepturi, că perioada necontradictorie a camerei preliminare și durata acesteia nu justifică menținerea inculpatului în arest preventiv, că arestarea preventivă nu s-a dispus în temeiul art. 223 alin. 1 lit. b, deci nu au existat suspiciuni că inculpatul va încerca să influențeze martorii și să împiedice astfel aflarea adevărului, că scopul măsurilor preventive – în cauză acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal – poate fi atins și prin arest la domiciliu, că gravitatea acuzației trebuie analizată și prin prisma circumstanțelor reale în care au avut loc faptele, respectiv a celor personale ale inculpatului, că o acuzație în materie penală, indiferent de gravitatea ei, nu este suficientă pentru luarea unei măsuri preventive, trebuind evaluate circumstanțele și garanțiile personale (lipsa antecedentelor penale, absolvirea de studii universitare, starea civilă și existența a 4 copii, dintre care doi minori, domiciliul stabil în C.-N., coordonarea mai multor societăți comerciale cu peste 650 de angajați, vârsta de 46 ani și dovezile comportamentului său licit în celelalte activități comerciale și proiecte derulate, acțiunile caritabile și filantropice pentru care a și fost distins cu C. Transilvană de către Mitropolia Clujului).
Judecătorul de cameră preliminară s-a referit la toate aceste argumente atunci când a verificat prin prisma art. 207 C.pr.pen. dacă temeiurile avute în vedere la arestare subzistă.
Conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că măsurile preventive se iau dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În speță, măsura arestului preventiv a fost luată față de cei 3 inculpați deoarece a fost considerată necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 207 alin. 4 din Codul de procedură penală „când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat”.
Analizând măsura arestului preventiv luată față de inculpați de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel C. și menținută de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia primei analize, s-a constatat că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv nu a intervenit nici o modificare sau dispariție a temeiurilor care au determinat luarea celei mai drastice dintre măsurile preventive, aceasta trebuind menținută pentru următoarele considerente:
Referitor la toți inculpații, în ceea ce privește starea de fapt și probațiunea, acestea nu au suferit modificări de la data de 25.06.2014 când judecătorul de cameră preliminară a constatat că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați, fiind așadar îndeplinite pe mai departe cerințele art. 223 alin. 2 teza I din Codul de procedură penală.
S-a făcut precizarea că, este real că de la data luării măsurii preventive și până la trimiterea în judecată, procurorul a clasat una dintre acuzațiile de dare de mită aduse inculpatului P. V., dar, pe de o parte, această împrejurare a fost avută în vedere de doi judecători de cameră preliminară de la două instanțe diferite cu ocazia primei analize a legalității și temeiniciei arestului preventiv, fără a i se da vreo valență pozitivă, iar pe de altă parte, singura acuzație de dare de mită menționată în rechizitoriu în privința acestui inculpat este suficientă pentru a se dispune față de el o măsură preventivă, chiar și cea a arestului preventiv, dacă se are în vedere gravitatea acuzației – infracțiune de corupție sancționată de Codul penal cu pedeapsa maximă de 7 ani închisoare, considerată mare raportat la pedepsele stabilite de actualul Cod penal, circumstanțele în care faptele au fost comise – în formă continuată, pe parcursul unei perioade de timp de circa 1 an, posibil în procent ridicat a nu fi stopate dacă nu ar fi intervenit D. deoarece pe parcursul mandatului său inculpatul U. ar fi continuat să favorizeze firma inculpatului P., în modalitatea descrisă în rechizitoriu, pentru a-și primi cotizația, persoana presupusului mituitor – om de afaceri potent, cunoscut și apreciat la nivelul județului C., precum și persoana și funcția publică a celui presupus mituit – membru de marcă al Partidului Național Liberal și președinte în funcție al Consiliului Județean C., funcție electivă publică, domeniul de activitate în care și unul și altul acționează, suma pretinsă – 693.224 lei, cu care inculpatul P. a fost de acord și cea efectiv achitată – 134.500 lei, acuzațiile de comitere a infracțiunilor de corupție fiind expres menționate printre cele care pot justifica arestarea preventivă – art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală .
În ce privește pe inculpatul B. I., în cererea de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu s-a argumentat practic faptul că, dacă la alegerea măsurii preventive, cu ocazia luării ei, s-a avut în vedere împrejurarea că din probele administrate în faza de urmărire penală poate rezulta comiterea de către acest inculpat și de alte fapte penale și, în urma administrării unui vast probatoriu, aceste fapte penale nu au fost relevate, atunci a intervenit o modificare esențială a temeiului avut în vedere la arestare, care impune înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, considerată suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. În realitate însă, dacă starea de fapt strict avută în vedere la luarea arestului preventiv nu s-a modificat, și ea nu s-a modificat, și dacă pericolul pentru ordinea publică constatat, inițial de judecătorii de drepturi și libertăți și ulterior de cei de cameră preliminară, nu a scăzut – și acesta nu a scăzut, atunci înseamnă, în mod logic, că temeiurile avute în vedere la arestare nu s-au modificat și deci, că se impune menținerea arestului preventiv.
Pentru că acestea au fost temeiurile care au fost avute în vedere la luarea arestului preventiv și nu vreunul dintre cele prevăzute de art. 223 alin. 1 din Codul de procedură penală, cum chiar apărătorii inculpatului au arătat atât în scris cât și cu ocazia pledoariilor finale.
Dacă judecătorul de drepturi și libertăți ar fi considerat ca temei al arestării existența suspiciunii de comitere și a altor fapte de natură penală de către inculpat, după punerea în mișcare a acțiunii penale, sau anterior ei, atunci ar fi dispus arestarea preventivă în temeiul art. 223 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, respectiv ar fi indicat din ce probe rezultă suspiciunea că inculpatul ar fi comis și alte infracțiuni și care sunt acelea.
S-a subliniat temeiul de arestare avut în vedere este acuzația de comitere a unor infracțiuni de corupție - acuzație care nu s-a modificat, așa cum chiar apărătorii inculpatului au arătat, alături de constatarea faptului că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol pentru ordinea publică ce nu s-a modificat – diminuat – la rândul lui în condițiile în care faptele inculpaților nu au ieșit nicidecum din atenția opiniei publice, impactul acuzațiilor fiind în continuare unul negativ din cauza faptului că încrederea societății civile în persoane cu putere de decizie a fost serios zdruncinată și cu această ocazie.
În continuare pericolul pentru ordinea publică este definit ca „o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare”.
Chiar dacă inculpatul B. I. nu este un funcționar public, el este cunoscut la nivelul județului C., și nu numai, ca un puternic și influent om de afaceri, prestigiul de care s-a bucurat până la un anumit moment și apoi dezamăgirea produsă de acuzațiile aduse ridicându-se la nivelul celor percepute de opinia publică în cazul altor persoane care au deținut funcții publice sau care au fost și sunt în atenția opiniei publice, a comunității locale extinse, cum este inculpatul U. H. D., cum a fost cazul fostului vicepreședinte al Consiliului Județean C. – B. R., al fostului primar al municipiului C.-N. A. C. și chiar al patronilor firmei Fanny - C. Ș. și C. Olezia, condamnați pentru sau acuzați de infracțiuni de corupție similare.
Pentru opinia publică, faptul că un președinte de consiliu județean într-un județ de elită cum se vrea și este perceput la nivelul țării Clujul, este acuzat că a primit mită de la 3 oameni de afaceri importanți, după ce anterior un vicepreședinte al consiliului județean al aceluiași județ, și primarul reședinței de județ au fost arestați preventiv o lungă perioadă de timp și condamnați pentru infracțiuni similare, în contextul în care la nivelul întregii țări numeroși președinți de consilii județene sau edili locali au fost arestați preventiv în urma unor acuzații de corupție și sunt cercetați penal sau judecați pentru acestea, nu face decât să întărească pe deplin convingerea că toată lumea este coruptă la nivelul administrației locale și nu numai, că nici o persoană cinstită, fizică sau juridică, nu are vreodată vreo șansă de a obține un contract cu statul în mod legal, decât pe bază de mită și pile, că nu poți dobândi venituri ca om de afaceri în mod legal decât dacă dai șpagă. Din aceste motive gravitatea unor astfel de acuzații este deosebit de ridicată, fiind distrusă la nivel psihic concepția locuitorilor acestei țări despre rostul strădaniei de a rămâne cinstit. Modul în care cei 3 inculpați au procedat a creat impresia de normalitate a unei astfel de atitudini, ceea ce potențează din nou gravitatea faptelor lor, ori o acuzație gravă este proporțională doar cu o măsură preventivă severă.
Din punctul de vedere mai sus menționat, situația inculpatului P. V. este similară cu cea a celorlalți doi inculpați. La rândul său, este un om de afaceri potent, a fost apreciat în comunitatea locală, numele lui este unul cu rezonanță la nivelul județului, în special al municipiilor G. și D., dar, ca și în cazul celorlalți inculpați, aceste calități, alături de altele, nu fac decât să potențeze pericolul social al faptelor de care sunt acuzați și starea de pericol pentru ordinea publică avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Așadar, atât inculpatul U. H. D. cât și inculpatul B. I. au influență în mass-media și pot influența opinia publică, iar dintre aceștia, cel care, pe baza declarațiilor martorilor, pare să fi fost în poziția de forță în relația dintre cei doi, este inculpatul B. I., deși primul se presupune că ar trebui să fie cel dintâi om din județ.
Inculpatul B. I., prin firma sa, a comandat practic pe președintele Consiliului Județean C., funcție care se presupune că este cea mai importantă la nivelul unui județ, a comandat pe directorul Aeroportului A. I. – Ciceo D. și a putut să construiască în interiorul acestui obiectiv, fără autorizație, fără avize și documentații de specialitate și toată documentația aferentă, o platformă de parcare pentru aeronave cargo. De asemenea, a reușit să blocheze accesul arhitectului șef al județului, venit în control, în același aeroport – de parcă ar fi fost propria locuință, acesta nereușind să realizeze controlul decât după ce inculpatul B. „a ridicat consemnul”. Desigur, nu de unul singur a reușit inculpatul aceste demersuri, având și sprijinul inculpatului U., însă este un exemplu relevant pentru influența pe care inculpatul B. I. o are, dacă, într-adevăr, cele consemnate în rechizitoriu și relevate de martori, sunt adevărate.
Prima instanță a motivat că diferența între arest la domiciliu și arest preventiv constă în aceea că cea din urmă permite convorbiri telefonice, confortul propriei locuințe și o libertate de mișcare mai mare, precum și accesul a numeroase persoane în locuința inculpaților.
În opinia judecătorului, măsurile preventive prevăzute de actualul Cod de procedură penală au fost ierarhizate ca severitate în ordinea crescătoare menționată de art. 202 alin. 4 din Codul de procedură penală. Înseamnă că arestul la domiciliu este mai puțin sever decât arestul preventiv și nu ceea ce au argumentat apărătorii cum că, în țările cu o democrație veche, arestul preventiv este pentru infractorii violenți, iar arestul la domiciliu pentru infracțiunile fiscale sau de corupție ale „gulerelor albe”.
S-ar putea argumenta de către apărare că inculpații sunt colegi de cameră, că pot comunica nestingherit în arest, că apărătorii lor pot lua legătura cu cine doresc dânșii și că inculpaților li s-ar putea impune restricții în arest la domiciliu în așa măsură încât orice încercare de influențare a aflării adevărului să fie împiedicată. În opinia judecătorului, buna desfășurare a procesului penal include și asigurarea că martorii nu vor fi influențați și că procesul se va desfășura în bune condiții fără să fie îngreunat de declarații contradictorii, ori, în regim de detenție, sub o strictă supraveghere, buna desfășurare a procesului penal poate fi mai bine controlată. Așa cum am arătat mai sus, există suspiciunea că cel puțin doi inculpați ar putea să încerce manipularea mai multor persoane pentru ca să se creeze dubii în favoarea lor cu privire la starea de fapt, mai precis cu privire la scopul în care sumele de bani au fost predate inculpatului U. – pentru că nimeni, nici chiar inculpatul B. nu recunoaște scopul în care banii au fost predați. Inculpații U. și P. susțin că e vorba de bani pentru campania electorală sau sondaj de opinie, iar inculpatul B. susține că a dat bani inculpatului U. pentru ca acesta să-și „facă treaba”, adică să achite firmei sale banii pentru lucrările deja efectuate, pe care îi datora și a căror achitare ar fi trenat altfel, omițând că doar o parte din lucrările pe care le-a efectuat pentru aeroport au fost autorizate și că nu exista nicio documentație legală în baza căreia a construit Apron 4 și în baza căreia firma N. Construcții, și nu alta, ar fi trebuit să construiască platforma.
În concluzie, pentru că la luarea măsurii arestului preventiv se ține cont și de gravitatea acuzațiilor și circumstanțele în care faptele au fost comise, iar gravitatea faptelor este atât de ridicată încât creează un pericol pentru ordinea publică ce impune o măsură preventivă severă, pentru că practica CEDO permite menținerea în arest preventiv, este adevărat, doar pentru o perioadă, numai în baza gravității acuzației (cauza Letellier c. Franței) și pentru că o altă măsură preventivă, mai puțin severă, nu este considerată suficientă după numai două luni de detenție în condițiile în care inculpații nu au fost audiați de instanță și în condițiile în care de la ultima verificare a arestului preventiv nu a intervenit vreo modificare a temeiurilor de arestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat în temeiul art. 348 raportat la art. 207 alin. 4 C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, măsură care a fost menținută cu consecința respingerii cererilor de revocare sau înlocuire a arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații U. H. D., B. I. și P. V..
Inculpatul B. I. a criticat încheierea atacată pe motiv că afirmațiile din cuprinsul acesteia nu își găsesc locul într-o asemenea încheiere; a precizat că situația inculpatului trebuie privită în particular astfel încât dacă se consideră că încearcă influențarea opiniei publice temeiul arestării ar fi trebuit să fie altul astfel încât încheierea în esență conține opiniile personale ale judecătorului, în afara cadrului procesual.
În concret inculpatul a dat bani doar pentru a obține drepturile care i se cuveneau. Prin urmare nu se justifică cea mai aspră măsură preventivă, mai ales că nu se cunosc necesitățile concrete care trebuie avute în vedere pentru ca inculpatul să fie menținut în penitenciar.
Dintr-o altă perspectivă, s-a învederat că argumentele din încheierea atacată se îndepărtează de fondul cauzei, deoarece inculpatul a solicitat înlocuirea, nu revocarea arestării preventive; arestarea la domiciliu este suficientă, fiindcă s-au consumat cercetările avute în vedere în momentul luării arestării preventive, deci nu se cunoaște în ce măsură arestul la domiciliu ar influența bunul mers al procedurii scrise desfășurate prin apărător, fără participarea inculpatului.
Inculpatul B. I. a învederat că, în acord cu jurisprudența CEDO, persoana sa prezintă suficiente garanții pentru a fi supusă unei alte măsuri preventive; teza că prin înlocuirea măsuri preventive ar fi generată o reacție viscerală a societății, este falsă, pentru că în cazuri precedente nu a existat o asemenea reacție a societății; mai mult, se poate aprecia că a dispărut presiunea opiniei publice existentă în momentul luării arestări preventive, iar, pe de altă parte, arestul la domiciliu ar împiedica o eventuală înțelegere frauduloasă între inculpați, referitoare la scopul plății sumelor de bani.
S-a concluzionat că față de persoana inculpatului scopul măsurii preventive trebuie atins prin ea mai eficientă măsură, nu prin cea mai severă.
Inculpatul U. a apreciat că arestarea preventivă nu își mai are finalitatea prevăzută de lege, fiindcă gravitatea faptelor reprezintă un element de fond și chiar dacă se mențin temeiurile arestării arestarea preventivă nu poate fi justificată prin simpla gravitate a faptelor; posibilitatea de comunicare, avută în vedere de prima instanță pentru a nu dispune înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliul, este lipsită de consistență în afara posibilității unei puternice tulburări sociale ce ar fi generată dacă măsura arestării preventive ar fi înlocuită.
S-a mai criticat încheierea pentru că nu cuprinde motivele, bazate pe probe, pentru care nu ar fi suficientă o măsură preventivă alternativă mai ușoară.
În speță, nu există riscul de fugă nici de repetabilitate a faptelor și nici acela de influențare a probelor, astfel încât să fie justificată menținerea în continuare a arestării preventive.
Sub un alt aspect, inculpatul U. H. D. a invocat efectul demoralizator și pervertirea inculpatului atrasă de starea de arest preventiv; la acestea Noul Cod de procedură penală oferă o alternativă, a arestării la domiciliu, astfel că puterea exemplului nu poate fi invocată pentru menținerea arestării preventive. În acest sens s-a susținut că lipsa antecedenței penale, conduita procesuală corectă și recunoașterea parțială a faptelor sunt considerate derizorii de către prima instanță prin menținerea măsurii.
A învederat că locuiește cu mama lui de 82 de ani, că aceasta trebuie să suporte o intervenție chirurgicală, nu are cine să o ajute, suportă cu greu măsura preventivă a fiului ei, iar inculpatul trebuie să fie transferat la Spitalul Penitenciar D. datorită unor afecțiuni medicale.
S-a concluzionat că înlocuirea arestări preventive cu arestul la domiciliu ar fi o măsură mai umană, mai ales că inculpatul este o persoană extrem de credincioasă care oferă suficiente garanții că își va respecta obligațiile procesuale.
Inculpatul P. V. a criticat încheierea atacată pe motiv că se impunea revocarea arestări preventive, sau înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar; a învederat că are o situație particulară fiindcă inițial i s-au reținut două infracțiuni de dare de mită, însă pentru una dintre ele s-a adoptat soluția plasării prin rechizitoriul.
Sub aspect personal, a precizat că nu este cercetat în alte dosare, și că procedura în camera preliminară se poate desfășura și cu adoptarea unei alte măsuri preventive față de el mai ales că nu prezintă riscul înțelegeri frauduloase fiindcă și-a precizat deja clar poziția procesuală astfel a fost cooperant și nu a invocat probe care să ducă la tergiversarea cauzei, fiind îndeplinite toate condițiile legale pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând, în temeiul art. 205 C.p.p., contestațiile formulate de către inculpați judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
În mod temeinic judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu a fost sesizată instanța de judecată cu privire la inculpații:
- U. H. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă continuată (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat P. V.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită în formă continuată (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat B. I.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 Cod Penal și art. 48 alin. 1 Cod penal; luare de mită (corelativ cu infracțiunea de dare de mită de care este acuzat D. G. R. și luare de mită de care este acuzat P. I.) prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal, totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal;
- - B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic, art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal în forma participației improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal;
- P. V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale);
- P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de: luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod Penal;
- D. G. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal și dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior (art. 290 Cod penal) raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal. Primii 3 inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, în privința inculpatului U. H. D. aceea că, în calitate de președinte al Consiliului Județean C. a pretins de la inculpatul P. V. suma totală de 693.224 lei, din care în perioada aprilie 2013 - mai 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit în zece tranșe suma totală de 134.500 lei pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ C. nemijlocit sau prin mecanismele de finanțare reglementate de OUG nr. 28/2013 către unități administrativ teritorial din județul C., în vederea finanțării contractelor pe care respectivele entități le aveau cu societatea Sinai Compimpex SRL deținută de inculpatul P. V. (10 acte materiale).
Inculpatul U. H. D., în calitate de președinte al Consiliului Județean C. a pretins de la inculpatul B. I. suma totală de 300.000 lei, din care în perioada octombrie 2012-martie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit în șapte tranșe suma totală de 278.000 lei pentru ca, în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c), alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ C. nemijlocit în vederea plății contractelor derulate de SCC N. SA deținută de inculpatul B. I. (7 acte materiale).
S-a reținut că inculpatul U. H. D. la data de 13 mai 2014 a convenit cu inculpatul B. I. ca acesta să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05._, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., ce atestă în fals o convenție comercială între cele două societăți, acte folosite pentru a crea aparența unei plăți licite asupra unui studiu de piață - sondaj de opinie de care a beneficiat președintele Consiliului Județean C., în valoare de 5.000 euro, încercând astfel să disimuleze adevărata înțelegere între părți, respectiv plata unei sume cu titlu de mită.
La data de 13 mai 2014 același inculpat a convenit cu inculpatul B. I. ca acesta să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05.2004, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., acte care au fost semnate din partea societății Napocamin de martorul F. M., care a acționat fără vinovăție (2 acte materiale).
S-a mai reținut că inculpatul U. H. D. la data de 9 aprilie 2014 împreună cu inculpatul P. I. a pretins de la inculpatul D. G. R. - director de dezvoltare al . suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean C., pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective (cu referire la cele prev. de art. 104 alin. 1 lit. b, alin. 3 lit. a din Legea 215/2001), să promoveze în cadrul CJ C. un proiect de hotărâre și să emită o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ C., realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. C.-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a primit efectiv 5.000 euro.
Cu privire la inculpatul B. I. se arată în actul de sesizare al instanței că în perioada octombrie 2012-martie 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a remis inculpatului U. H. D. suma de 278.000 lei din suma totală de 300.000 lei pretinsă, pentru ca acesta în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ C. nemijlocit în vederea plății contractelor derulate de SCC N. SA pe care o deținea (7 acte materiale).
La data de 13 mai 2014 acest inculpat a convenit cu inculpatul U. H. D. să procedeze la încheierea în fals a contractului nr. 18/12.05.2004, precum și a facturii fiscale nr. 34/23.05.2014 între una din societățile deținute de omul de afaceri, respectiv . cu societatea Centrul de Cercetări și Studii Calitative și Cantitative SRL, reprezentată de suspectul F. A. F. S., ce atestă în fals o convenție comercială între cele două societăți, acte folosite pentru a crea aparența unei plăți licite asupra unui studiu de piață- sondaj de opinie de care a beneficiat președintele Consiliului Județean C., acte care au fost semnate din partea societății Napocamin de martorul F. M., care a acționat fără vinovăție.
În cuprinsul rechizitoriului se menționează că inculpatul P. V. a promis inculpatului U. H. D. suma totală de 693.224 lei din care în perioada aprilie 2013-mai 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a remis în zece tranșe suma totală de 134.500 lei pentru ca președintele Consiliului Județean C., în exercitarea prerogativelor și atribuțiilor funcției sale elective cu referire la cele reglementate de art. 104 alin. 1 lit. c, alin. 3 lit. a) și alin. 4 lit. a și b din Legea 215/2001 a administrației publice locale, să direcționeze alocări bugetare din bugetul CJ C. nemijlocit sau prin mecanismele de finanțare reglementate de OUG nr. 28/2013 către unități administrativ teritorial din județul C., în vederea finanțării contractelor pe care respectivele entități le aveau cu societatea Sinai Compimpex SRL deținută de inculpatul P. V. (10 acte materiale).
Referitor la inculpatul P. I., consilier județean în cadrul Consiliului Județean C., se arată că la data de 9 aprilie 2014 împreună cu inculpatul U. H. D. a pretins de la inculpatul D. G. R.- director de dezvoltare al . suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean C., pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective (cu referire la cele reglementate de art. 91 alin. 4 lit. a) și b) din Legea 215/2001) să promoveze în cadrul CJ C. un proiect de hotărâre și să voteze favorabil o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ C., realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. C.-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a primit efectiv 5.000 euro.
Inculpatul D. G. R. în calitate de director de dezvoltare al ., la data de 9 aprilie 2014 a promis inculpaților P. I., consilier județean în cadrul Consiliului Județean C. și U. H. D., președinte al Consiliului Județean C. suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare din cei doi reprezentanți ai Consiliului Județean C., pentru ca în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor funcției elective aceștia să promoveze în cadrul CJ C. un proiect de hotărâre și să voteze favorabil o Hotărâre de Consiliu Județean, prin care să se aprobe în favoarea societății UTI Hotel & Parking SRL în cadrul contractului de concesiune derulat cu CJ C., realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internațional A. I. C.-N., sumă din care la data de 17.04.2014 a remis efectiv câte 5.000 euro pentru fiecare.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 53/C/29.05.2014 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus, față de inculpații U. H. D., B. I. și P. V., măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.05.2014 și până la data de 27.06.2014 inclusiv.
Ulterior măsura a fost prelungită, respectiv menținută, până în faza procedurii de cameră preliminară.
Curtea constată că în mod legal judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a verificat, pe baza concluziilor inculpaților, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive mai subzistă.
Într-adevăr, art. 207 C.p.p., ce reglementează verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară, dispune expres că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin judecătorul de cameră preliminară dispune menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar atunci când constată că au încetat temeiurile și nu există altele noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul dispune revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului.
Din această perspectivă, susținerea inculpatului P. V. că se impune revocarea arestări preventive pentru că din două infracțiuni inițiale de dare de mită instanța a fost sesizată cu o singură infracțiune nu poate fi primită, deoarece în sarcina acestuia, pe lângă faptul că s-a reținut totuși o infracțiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen și art. 5 C.pen., compusă din numai puțin de 10 acte materiale, subzistă temeiurile avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți când a dispus luarea măsurii arestării preventive. Mai mult, aceste temeiuri nu s-au schimbat, având în vedere că la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat că o măsură mai puțin restrictivă de libertate nu este nici proporțională și nici suficientă față de atitudinea acestuia de dare a unor sume ridicate de bani, bazându-se pe credința că totul poate fi cumpărat cu bani, ceea ce creează o starea de neliniște în mediul de afaceri și în rândul opiniei publice. Acest temei subzistă și în prezent.
Cele învederate de către acest inculpat referitor la faptul că nu este cercetat în alte dosare și că a fost cooperant, au existat și în momentul luării măsurii preventive, astfel încât nu constituie o schimbare a temeiurilor arestării.
Criticile inculpatului B. I. referitoare la faptul că încheierea atacată ar cuprinde afirmații care nu își găsesc locul în cuprinsul acesteia, este irelevantă de vreme ce argumentele concrete ale judecătorului de la prima instanță au răspuns concluziilor invocate de către inculpați referitoare la necesitatea înlocuirii măsurii preventive.
Afirmația inculpatului B. I. că faptele sale sunt mai puțin periculoase fiindcă în concret a dat bani doar pentru a-și obține drepturile care i se cuveneau, contrar scopului în care au fost făcute, sprijină teza avută în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți referitoare la acest inculpat, și anume că nu a conștientizat gravitatea faptelor de care este acuzat, considerând normală darea unor sume importante de bani pentru salvgardarea intereselor sale. Acest aspect denotă că nu a intervenit o schimbare a temeiului arestării față de inculpat.
Referitor la necesitățile concrete care trebuie avute în vedere pentru a fi justificată măsura arestării preventive în procedura scrisă a camerei preliminare acestea constau tocmai în cele avute în vedere la luarea măsurii arestării, respectiv imperativul de a nu se induce în conștiința opiniei publice prin prezența inculpatului la domiciliu său că în România totul poate fi cumpărat cu bani, iar cei responsabili nu pățesc nimic.
Critica conform căreia argumentele din încheierea atacată se îndepărtează de fondul cauzei, deoarece inculpatul a solicitat înlocuirea și nu revocarea arestării preventive, este contrazisă chiar de motivarea primei instanțe care, chiar de la începutul dezvoltării argumentelor, a precizat cadrul legal în care se va desfășura înșiruirea de argumente, respectiv cel al art. 242 alin. 2 C.p.p. referitor la condițiile legale pentru înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară.
Afirmația inculpatului U. H. D. potrivit căreia arestarea preventivă nu își mai are finalitatea prevăzută de lege pentru că doar gravitatea faptelor nu justifică menținerea arestării preventive nu poate fi primită, datorită faptului că prima instanță a arătat în concret în ce constă efectul asupra opiniei publice al înlocuirii măsurii preventive a inculpatului care a fost ales președintele Consiliului Județean și care datorită faptelor care îi sunt imputate a înșelat așteptările cel puțin a unui număr de persoane egal cu alegătorii săi, astfel încât este greu de susținut în mod temeinic că înlocuirea arestării preventive cu arestarea lui la domiciliu nu ar avea niciun efect asupra opiniei publice. De aceea, justificat a concluzionat prima instanță că doar arestarea preventivă este proporțională cu acuzațiile care i se aduc inculpatului.
Referitor la critica că încheierea nu ar cuprinde motivele, bazate pe probe, pentru care nu ar fi suficientă o măsură preventivă alternativă mai ușoară, se observă că prima instanță a argumentat pentru toți inculpații că o măsură preventivă mai ușoară ar avea un puternic efect negativ constând în aceea că aceștia ar fi protejați datorită influenței pe care o au.
Curtea constată că încheierea primei instanțe nu a fost motivată pe alte temeiuri de arestare preventivă decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, astfel încât nu este necesară analiza riscului de sustragere de la procesul penal ori de repetabilitate a faptelor de care sunt acuzați inculpații.
Circumstanțele persoanele invocate de către inculpatul U. H. D., referitoare la starea lui de sănătate, la starea de sănătate și la vârsta mamei sale care locuiește singură, nu pot sta la baza înlocuirii măsurii preventive fiindcă nu au relevanța unor temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive tocmai pentru că erau preexistente arestării preventive.
În ceea ce îi privește pe toți inculpații se observă că, astfel cum a precizat prima instanță, pentru înlocuirea arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p., este obligatoriu să se poată concluziona că măsura mai ușoară este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, dar numai în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului. În acest sens se poate constata că, în concret, de la simpla acuzație adusă în cursul urmăririi penale de comitere a unor fapte grave, în prezent s-a ajuns la o consecință procesuală mai gravă pentru inculpați, respectiv la sesizarea instanței de judecată.
Nici sub celălalt aspect, al conduitei procesuale al inculpaților de la arestarea preventivă, ocazie cu care unul dintre inculpați a recunoscut faptele, nu a intervenit vreo altă modificare până în prezent.
Susținerea că în procedura scrisă a camerei preliminare desfășurată fără participarea inculpaților nu s-ar impune arestarea preventivă omite aspectul esențial al finalității proceduri camerei preliminare.
În concluzie, în acord cu jurisprudența CEDO, Curtea constată că niciunul dintre inculpații care au formulat contestație nu prezintă suficiente garanții procesuale că buna desfășurare a procesului penal ar fi asigurată dacă această măsură ar fi înlocuită cu o măsură mai ușoară sau dacă ar fi revocată astfel cum a solicitat inculpatul P. V.. Sub acest aspect, sunt de observat declarațiile subordonaților inculpatului U. H. D., care au fost timorați de acesta și care erau conștienți că împotriva lor se pot duce campanii de presă denigratoare la simpla solicitare a inculpatului; referitor la toți inculpații este de observat modalitatea conspirativă de comitere a faptelor de care sunt acuzați astfel încât o altă măsură preventivă nu este plauzibilă că ar fi eficientă tocmai datorită experienței acestora în aranjarea lucrurilor subterane, feriți de privirile celorlalți.
Mai este de precizat aspectul că toți inculpații au manifestat expres, astfel cum rezultă de la dosar, un comportament îndreptat împotriva oricărei autorități și a oricărei formă de control care ar fi dus la lezarea intereselor proprii. Ca atare, este greu de argumentat în mod convingător că printr-o măsură preventivă mai ușoară acest comportament nu se va repeta.
Așa fiind, în baza art. 207 C.p.p., va respinge ca nefondate contestațiile formulate.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații U. H. D., B. I. și P. V. împotriva încheierii penale 181/22.07.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C..
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu azi, 29 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. M. B.
Red.VC/dact. MS
10 ex./29.07.2014
Jud.fond: S.T.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 833/2014. Curtea de Apel CLUJ | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 27/2014. Curtea de... → |
|---|
