Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1066/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 1089/224/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1066/A/2014
Ședința publică din 25 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva sentinței penale nr.82/04.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești, privind pe inculpatul V. Ș., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p. cu aplicarea art.5 c.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. Ș. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare având ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, apreciind că nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei ținând seama și de faptul că este o infracțiune de pericol.
Inculpatul V. Ș. având ultimul cuvânt solicită respingerea apelului parchetului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 84 din 4 septembrie 2014 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.5 c.p. rap. la art.386 c.p.p. s-a respins cererea formulată, din oficiu, pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p. în infracțiunea de refuz, împotrivire sau sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art.87 al.5 din OUG 195/2002, privind pe inculpatul V. Ș..
În temeiul art.396 al.1 și 3 c.p.p. cu aplicarea art.80 al.1 și 2 c.p. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul V. Ș., fiul lui I. și I., născut la data de 17.08.1973 în localitatea Săliștea de Sus, Jud. Maramureș, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în localitatea Săliștea de4 Sus, ., jud. Maramureș, adresă la care locuiește efectiv și la care dorește să-i fie comunicate actele de procedură, posesor al C.I. . nr._, CNP_, fără antecedente penale, cu privire la:
- săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p. cu aplicarea art.5 c.p.
În baza art.81 al.1 și 2 c.p. s-a aplicat inculpatului V. Ș. *avertisment*.
În baza art.82 al.1 c.p. s-a constatat că inculpatul V. Ș. nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
În baza art.274 c.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 750 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești nr. 221/P/2013, înregistrat la instanță în data de 04.06.2014 sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul V. Ș., fiul lui I. și I., n. la data de 17.08.1973 în localitatea Săliștea de Sus, Jud. Maramureș, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în localitatea Săliștea de4 Sus, ., jud. Maramureș, adresă la care locuiește efectiv și la care dorește să-i fie comunicate actele de procedură, posesor al C.I. . nr._, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p. cu aplicarea art.5 c.p..
Inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 NCPP și solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu s-a mai procedat la administrarea altor probe în fața instanței.
Trecând la soluționarea cauzei în baza probațiunii administrate în cursul urmăririi penale și analizând întreg ansamblul probator, instanța a reținut următoarele:
În data de 07.04.2013, orele 23:10, cu ocazia executării serviciului de supraveghere a traficului rutier pe DJ 186, lucrătorii din cadrul Poliției orașului Săliștea de Sus au oprit pentru control autoutilitara marca Volkswagen LT, cu numărul de înmatriculare_ .
La volanul autovehiculului a fost identificat proprietarul acestuia, numitul V. Ș., din loc.Săliștea de Sus, ., jud. Maramureș, posesor al permisului de conducere categ. B, C, E, ..
Întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager (test nr._/07.04.2013, ora 23:19- fila 6), rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Cel în cauză a fost condus la Centrul de Permanență Dragomirești, pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În timp ce se afla în incinta instituției medicale, în momentul în care i s-a solicitat prelevarea de mostre, suspectul a refuzat în mod clar acest lucru, afirmând că este alergic la înțepături și că îi este frică de acul seringii, cu toate că organele de poliție i-au adus la cunoștință că refuzul supunerii la recoltare constituie infracțiune.
Din buletinul de examinare clinică, din cererea de analiză precum și din procesul-verbal de prelevare, întocmite în acea noapte de către medicul de gardă, în prezența inculpatului și a organelor de poliție, rezultă în mod cert faptul că V. Ș. a refuzat prelevarea de probe biologice.
În timpul audierilor, inculpatul a recunoscut faptul căînainte de a se urca la volanul autoturismului, a consumat două beri a câte 0,5 litri.
În drept, fapta inculpatului V. Ș., care la data de 07.04.2013, în jurul orelor 23:10, a condus pe drumurile publice, pe raza loc. Săliștea de Sus, autoutilitara marca Volkswagen LT, cu numărul de înmatriculare_, sub influența băuturilor alcoolice, refuzând prelevarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 din Codul penal.
Fapta reținută în sarcina inculpatului V. Ș. se probează cu următoarele: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5); buletinul de examinare clinică (fila 9); cererea de analiză și procesul verbal de prelevare (fila 7); fișa etilotest marca Drager test nr._/07.04.2013 (fila 6); declarațiile inculpatului (filele 11, 14, 18) și înscrisuri (filele 21-24).
Inculpatul V. Ș. este în vârstă de 40 de ani, căsătorit, studii medii, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale conform fișei de cazier judiciar (fila 25).
Din fișa de cazier auto rezultă că inculpatul nu a mai fost sancționat contravențional pentru încălcarea normelor privind regimul circulației pe drumurile publice. (fila 33)
Pe parcursul urmăririi penale, încă de la debutul cercetărilor, inculpatul a făcut declarații complete legat de modul de săvârșire a faptei, pe care a recunoscut-o și a regretat-o, având o comportare sinceră.
Pe raza localității Săliștea de Sus, este cunoscut ca fiind o persoană cu un comportament corespunzător atât în societate cât și în familie.
În ce privește urmărirea penală, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 07.04.2013, lucrători din cadrul Poliției orașului Săliștea de Sus au încheiat procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, reținând faptul că, în jurul orelor 23:10, numitul V. Ș. a condus pe drumul public autoutilitara marca Volkswagen LT, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, refuzând prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin rezoluția din data de 27.11.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul V. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate.
Prin art. 121 pct.1 și art. 247 din Legea 187/2012, începând cu data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod Penal, art. 87 din OUG nr.195/2002 a fost abrogat.
În prezent, fapta comisă de sus-numit întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 din Codul penal.
La o apreciere in abstracto, comparând limitele de pedeapsă din OUG 195/2002, sub imperiul căreia s-a săvârșit infracțiunea, cu cele din noul Cod penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, se constată că legea nouă este mai favorabilă, deoarece prevede limite de pedeapsă mai mici (închisoare de la 1 la 5 ani), comparativ cu vechea reglementare (închisoare de la 2 la 7 ani), astfel că se va avea în vedere încadrarea juridică din noul Cod penal.
De asemenea, de la aceeași dată, învinuitul a dobândit, prin efectul legii, calitatea de suspect.
Ulterior, prin ordonanța din data de 26.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de V. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de dispozițiile art.337 din noul Cod Penal (fila 28), în data de 27.03.2014 inculpatul fiind audiat în această calitate, ocazie cu care i-au fost aduse la cunoștință toate drepturile și obligațiile procesuale, potrivit noului Cod de procedură penală, inclusiv cel de a consulta dosarul, acesta neavând de formulat cereri sau de propus alte probe.(filele 17-20)
Constatând că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și care au fost legal administrate, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. Ș..
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut în tot învinuirea ce i se aduce, arătând că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și nici acte în circumstanțierea pedepsei, motiv pentru care s-a admis cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 374 alin. 4 NCPP.
Față de probele administrate în faza de urmărire penală, care au fost legal administrate, instanța a reținut că în drept fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p.
Având în vedere faptul că de la data comiterii faptei și până la judecarea inculpatului legea penală s-a modificat, instanța a ținut seama de dispozițiile art.. 3 din Codul penal care consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că *în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă*.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Instanța a avut în vedere și Decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art.87 al.5 din OUG 195/2002 și cele ale art. 337, alin. 1 Cod penal, precum și modalitățile de individualizare a pedepsei conform celor două reglementări, instanța a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea nou intrată în vigoare, în raport de următoarele argumente.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
O diferență de esență pe care o aduce noua reglementare este aceea a limitelor pedepsei, care se reduc de la 2-7 ani închisoare la 1-5 ani închisoare.
În ce privește aplicarea și individualizarea pedepsei, diferențele sunt mai mari, având în vedere dispozițiile art.396 al.3 și 4 din noul cod penal, conform cărora instanța are posibilitatea să renunțe la aplicarea pedepsei sau să amâne aplicarea acesteia, în funcție de mai multe circumstanțe.
Având în vedere dispozițiile Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale a României care au statuat că „dispozițiile art. 5 sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”, precum și argumentele expuse anterior, instanța apreciază că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea nou intrată în vigoare, având în vedere că va opta pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.
Ca o consecință, în temeiul art.5 c.p. rap. la art.386 c.p.p. s-a respins cererea formulată, din oficiu, pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. și ped. de art.337 c.p. în infracțiunea de refuz, împotrivire sau sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art.87 al.5 din OUG 195/2002, privind pe inculpatul V. Ș..
Renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată atunci când constată că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, motivul și împrejurările în care a fost comisă, Totodată, s-a ținut seama și de persoana infractorului, de conduita acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de el pentru înlăturarea sau diminuarea consecințele infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare.
Pentru fapta comisă de către inculpat legea nouă prevede o pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, astfel că prin însăși această limită se stabilește legal că gravitatea este relativ redusă.
Faptul că inculpatul s-a sustras de la recoltarea probelor biologice nu a avut nici o urmare materială, iar una psihologică nu a fost dovedită.
Ca mijloc de comitere a faptei poate fi considerat refuzul inculpatului de a se supune analizelor legale, iar motivul este unul personal, acela că are o temere cronică de tratamentele medicale injectabile.
Acesta nu a folosit violența pentru a se sustrage de la recoltarea probelor biologice, astfel că nu a creat în concret un pericol social sporit care să determine aplicarea unei pedepse.
În ce privește persoana infractorului și conduita acestuia este de reținut că nu are antecedente penale, a avut un comportament corespunzător atât înainte, cât și după comiterea infracțiunii, a recunoscut sincer săvârșirea ei.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 3 Cod procedură penală, în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.80 c.p. instanța a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul V. Ș., cu datele personale din dispozitivul sentinței, care nu este supus nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
În baza art.81 al.1 și 2 c.p. s-a aplicat inculpatului V. Ș. *avertisment*, măsură administrativă care este obligatorie, nefiind lăsată la dispoziția instanței.
În temeiul art.274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si aplicarea unei pedepse cu motivarea că soluția renunțării la aplicarea pedepsei este excesiv de blândă, dispozițiile art. 80 Cod penal nefiind incidente în cauză.
S-a mai invocat faptul că infractiunea care face obiectul cauzei nu poate fi apreciată de o gravitate redusă, fiind o infractiune de pericol, iar încălcarea valorii sociale ocrotită prin norma penală are de multe ori urmări ce exced siguranța traficului rutier și interferează cu alte valori sociale ocrotite prin norme distincte, cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatilor, care au recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect în data de 07.04.2013, orele 23:10, inculpatul a fost oprit în trafic în timp ce se afla la volanul autovehiculului său si, dat fiind faptul că emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager (test nr._/07.04.2013, ora 23:19- fila 6), rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. Fiind condus la Centrul de Permanență Dragomirești, pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat explicit recoltarea probelor biologice, desi a fost atentionat asupra caracterului penal al refuzului său.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Cu privire la sanctiunea penală aplicată acestuia, Curtea consideră că în mod netemeinic instanta de fond a concluzionat asupra unui grad de pericol redus al infractiunii si că aplicarea unui avertisment realizeaza scopul urmărit prin norma de incriminare.
Infractiunea comisă de inculpat se caracterizeaza printr-o gravitate sporita si tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze penal cu o pedeapsă cuprinsă între unu și cinci ani închisoare atitudinea unei persoane de a refuza în mod nejustificat supunerea la prelevare de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive. Incriminarea acestei fapte apare natural, avându-se în vedere că prin art. 336 Cod penal a fost prohibită activitatea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive. În cuprinsul acestui din urmă text de incriminare s-a stabilit și limita îmbibației alcoolice la 0,80 g/l alcool pur în sânge, depășirea acestui prag atrăgând incidența normei penale.
Astfel este necesar a se asigura în mod eficient și efectiv mijloacele de verificare a îmbibației alcoolice a persoanelor care conduc vehicule pe drumurile publice, prin prelevarea de mostre biologice. în lipsa incriminării faptei prevăzute de art. 337 Cod penal s-ar crea premisele pentru participanții la traficul rutier să desfășoare activități de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului fără a răspunde penal pentru aceasta invocând un simplu refuz la prelevarea de mostre biologice cu efect imediat al imposibilității stabilirii îmbibației alcoolice.
Apoi nu poate fi omisă în evaluarea gravitatii faptei împrejurarea că rezultatul testării a fost de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoare care este corespondentă unui nivel extrem de ridicat al îmbibației alcoolice în sânge, de regulă valoarea îmbibatiei alcoolice în sânge fiind dublul celei din aerul expirat, ceea ce în cauză s-a situa la nivelul de 2,20 gr%o.
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a manifestat lipsa de responsabilitate deoarece, deși consumase băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice, pe timp de noapte când oboseala este de natura a potenta efectele negative ale consumului de acool în sensul diminuării semnificative a aptitudinilor fizice și psihice, cu consecinta punerii în pericol a securitătii circulației pe drumurile publice.
Totodată, se constată împrejurarea că acest fenomen al conducerii sub influența băuturilor alcoolice cunoaște o creștere accentuată, fapt ce creează un sentiment de insecuritate pentru toți participanții Ia trafic, acestora fiindu-le puse în pericol viața, integritatea corporală și proprietatea asupra bunurilor, valori garantate constituțional, precum și un sentiment de nemulțumire a opiniei publice, care constată urmările deseori tragice ale acestui fenomen. De aceea, aplicarea unei sanctiuni blânde ar putea genera o creștere a fenomenului menționat, putând încuraja consumul de alcool și apoi conducerea unor autovehicule pe drumurile publice, repercusiunile juridice ale faptelor de acest gen fiind aproape irelevante.
F. de considerentele eneuntate Curtea consideră că doar aplicarea unei pedepse constând în închisoare este în măsură să asigure functiile de reeducare a inculpatului, precum si realizarea rolului de prevenție generală și specială a sanctiunii penale.
Cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, Curtea va avea în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 care arată că "... lex mitior trebuie să fie stabilită în concreto, adică judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă (cea veche și cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă.
După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei, trebuie să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului." Totodată, "pentru a stabili care este lex mitior în temeiul art. 7 paragraful 1 din Convenție, trebuie să se procedeze, de asemenea, la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale).
Asa fiind, Curtea retine că legea penală favorabilă în cazul inculpatului este legea penală veche, respectiv art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 deoarece sub aspectul modalitatii de individualizare a executării pedepsei oferă conditii mai blânde decât actuala reglementare.
Asa fiind, se va admite apelul declarat în cauză, iar sentinta apelată se va desfiinta în latura penală si, judecând, se va dispunea condamnarea inculpatului V. S. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de sustragere, refuz, împotrivire de la recoltarea probelor biologice în baza art. 87 al.5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 396 al.10 C.proc.pen., sanctiune care se apreciaza ca fiind justa si proportioala. Totodată, sanctiunea se considera a realiza funcția de constrângere (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.
Cu privire la pedepsele accesorii, se impune a fi precizat ca potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în cauză vechiul cod penal.
În se retine că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că potrivit art. 71 V.C.pen. se va interzice corespunzător inculpatului exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din 1969 si a dreptului de a ocupa functii publice prev. de art. 64 lit. b din Codul penal din 1969.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Având în vedere conduita inculpatului care nu are antecedente penale si a fost sincer în declaratii, Curtea apreciază că scopul pedepsei se poate realiza si fără privarea efectivă de libertate a inculpatului astfel că în temeiul art. 81 V.C.pen. se va dispune dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 6 luni.
Potrivit art. 71 al. 5 V.C.pen. se va suspenda aplicarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare si se va atentiona inculpatul asupra consecintelor nerespectării dispozitiilor art. 83 V.C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării conditionate.
Se va înlătura din sentința penală apelată aplicarea art. 80 al.1,2 NCP, art. 81 al.1,2 NCP si art.82 al.1 NCP si vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 84 din 4 septembrie 2014 a Judecătoriei Dragomirești pe care o desființează în latura penală.
Judecând în aceste limite, în baza art. 87 al.5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 396 al.10 Cod proc.penala, dispune condamnarea inculpatului V. S. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de sustragere, refuz, împotrivire de la recoltarea probelor biologice.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
În baza art. 81 VCP dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 6 luni.
Aplică art. 71 al.5 VCP.
Pune in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 VCP.
Înlătură din sentința penală apelată aplicarea art. 80 al.1,2 NCP, art. 81 al.1,2 NCP si art.82 al.1 NCP.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica din 25 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./16.12.2014
Jud.fond. L. B.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 833/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
