Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 132/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 2559/112/2013/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.132/2014
Ședința publică din 01 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin
PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul D. I., împotriva încheierii fără număr din data de 21.03.2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._ 13, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. 725/7 septembrie 2012 sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. (asupra victimei S. I.) și tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.pen. (asupra părții civile B. T.)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.B. T., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, condamnatul învederează instanței că-și menține contestația formulată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.425/1 alin.7 pct. lit.a C.pr.pen., solicită admiterea contestației și pe cale de consecință a se desființa încheierii instanței de fond. Solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.242 alin.2 C.pr.pen., sens în care se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Arată că față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de 27.07.2012, astfel că acest termen rezonabil este depășit și în acord cu jurisprudența instanței naționale dar și CEDO. Consideră că eficiența ar fi asigurată și dacă față de inculpat s-ar lua măsura arestului la domiciliu. De asemenea, se poate impune anumite măsuri de conduită prev.de art.221 C.pr.pen., în sensul că această stare de arest la domiciliu va permite derularea în continuare a procesului cu atât mai mult cu cât procesul se află în stare de finalizare, probatoriul fiind aproape finalizat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul_ 13, în conformitate cu disp. art. 362 alin. 2 rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
A fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D. I., fiul lui D. și M., născut la data de 31.08.1975 în orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna L., .. 227, județul Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP –_, în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul G..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. 725/ 7 septembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. I., fiul lui D. și M., născut la data de 31 august 1975 în orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna L., .. 227 A, județul Bistrița-Năsăud, CNP-_, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. (asupra victimei S. I.) și tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.pen. (asupra părții civile B. T.) și D. T., fiul lui D. și M., născut la data de 15 octombrie 1987 în .-Năsăud, domiciliat în comuna L., .. 227, județul Bistrița-Năsăud, CNP-_, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. (asupra victimei S. I.).
În fapt s-a reținut că noaptea de 20/21 iulie 2012 victima S. I. se afla într-un bar din localitatea L., județul Bistrița-Năsăud și la un moment dat a intervenit într-o altercație dintre inculpați și numitul S. G. C., cu precizarea că toate persoanele implicate se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Intervenția victimei nu a fost de natură a potoli persoanele în cauză, dimpotrivă, iar la un moment dat victima i-a dat o palmă inculpatului D. I..
Din cauza scandalului inculpații au fost scoși din local de o parte din cei prezenți acolo, însă inculpații au rămas în apropierea localului cu intenția chiar mărturisită de a se răzbuna pe S. I.. În acest scop inculpații și-au procurat niște pari lungi de circa 1-1,5 m și în grosime de circa 5-6 cm și au așteptat în apropierea podului de peste râul Leștior, loc pe unde ar fi plecat cu autoturismul său spre casă S. I.. Ei nu au ezitat la un moment dat să oprească autoturismul condus de prietenul martorei B. Tonica pentru a vedea dacă în mașină nu se află și numitul S. I..
Când numitul S. I. împreună cu numiții B. T. și B. N. au plecat cu autoturismul primului din local, inculpații i-au blocat deplasarea prin poziționarea mașinii lor în fața celei condise de S. I., apoi cele două autoturisme au colizionat, iar după ce inculpații și victima au ieșit din autoturisme, primii l-au lovit cu bâtele peste corp pe numitul S. I. care nu a apucat să riposteze în vreun fel, victima continuând să fie agresată de către inculpați chiar și după ce a căzut la pământ, în stare de inconștiență.
În apărarea victimei a intervenit partea vătămată B. T. care i-a luat bâta din mâini inculpatului Dragortă T., dar inculpatul D. I. a venit lângă partea vătămată și a ridicat bâta pentru a lovi de sus în jos în capul acesteia, numai prezența se spirit a părții vătămate făcând ca aceasta să pareze lovitura cu brațul drept, lovitura aplicată fiind atât de puternică încât a produs fracturarea antebrațului părții vătămate. Ambulanța sosită la fața locului a transportat atât pe numitul S. I., cât și pe numitul B. T. la S. Județean de Urgență Bistrița, dar din cauza stării grave în care se afla, numitul S. I. a fost transportat de urgență la S. C. Județean de Urgență Târgu-M., loc unde a decedat la data de 30 iulie 2012.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2322-446 din 24 august 2012 emis de Institutul de Medicină Legală Târgu-M. s-a concluzionat că decesul victimei S. I. a fost violent, s-a datorat stopului cardio-respirator de origine centrală indusă pe fondul traumatismului cranio-cerebral cu plăgi epicraniene, fractură temporo-parietală dreaptă extinsă la baza craniului, hematom subdural acut de emisferă dreaptă, hemoragie subarafnoidiană bilaterală, edem cerebral cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral; s-a mai stabilit prezența unor fracturi costale în partea dreaptă, în linia scapulară, echimoze și excoriații vechi de 10 zile la nivelul hemitoracelui drept și complicații infecțioase bronho-pulmonare.
Totodată, s-a statuat și că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri directe repetate cu corpuri dure de formă alungită, aplicate din direcții diferite, posibil și cu victima culcată la sol, precum și că acestea pot data din 20 iulie 2012 și că au legătură directă cu decesul victimei S. I..
Partea vătămată B. T. a fost internată în perioada 21 iulie-3 august 2012 în cadrul Spitalului Județean de Urgență Bistrița-Năsăud și potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1833/II/a/73 din 14 august 2012, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, leziunile suferite de către aceasta s-au putut produce în cursul nopții de 20/21 iulie 2012 prin lovire cu un corp dur de formă alungită și necesită pentru vindecare 75/80 zile de îngrijiri medicale, neîntrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții și fiind specifice unui mecanism de autoapărare.
Raportat la modul de acționare al inculpatului D. I., la puterea loviturii aplicate, prin care s-a produs fracturarea ambelor oase ale antebrațului drept al părții vătămate B. T., prin actul de sesizare s-a apreciat că fapta săvârșită împotriva acesteia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Ambii inculpați au fost reținuți la 21 iulie 2012 și, prin Încheierea penală nr. 48/CC/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile, hotărâre rămasă definitivă la 25 iulie 2012, prin încheierea penală nr. 1080/R a Curții de Apel Cluj. La 14 august 2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud a prelungit cu 30 de zile durata arestului preventiv a inculpaților, prin încheierea penală nr. 53/CC/2012, hotărâre menținută în recurs de către Curtea de Apel Cluj, prin încheierea penală nr._/R/17 august 2012.
După înregistrarea dosarului pe rolul instanței, starea de arest s-a menținut ca legală și temeinică până în prezent, cu precizarea că la termenul din 13 februarie 2013 s-a disjuns cauza, cu privire la latura penală în ce-l privește pe inculpatul D. I. și cu privire la întreaga latură civilă a cauzei, instanța pronunțând o soluție pe latura penală cu privire la inculpatul D. T., de condamnare a acestuia. Prin urmare, dosarul disjuns a fost reînregistrat sub nr._ 1 (dosarul inițial având nr._ ).
Tribunalul a reținut că în cauză, în baza probelor ce s-au administrat până în prezent, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul D. I. ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat, fiind întrunite cerințele disp. art. 202 Cod procedură penală. Totodată, se apreciază că subzistă și în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și prelungirea stării de arest preventiv și că privarea lui de libertate se justifică și în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, dată fiind natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, urmările acestora, modalitatea și împrejurările în care se prezumă că faptele s-au săvârșit. Totodată, se apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și că este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare.
S-a apreciat că sunt întrunite disp. art. 223 Cod procedură penală, deoarece din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit două infracțiuni intenționate contra vieții, una dintre prezumatele fapte fiind urmată de decesul unei persoane, iar cealaltă de vătămarea alteia, iar pedeapsa închisorii prevăzute de lege este de 5 ani sau mai mare.
Nu poate fi ignorat sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice în situația în care s-ar dispune ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, dat fiind faptul că infracțiunile deduse judecății vizează fapte îndreptate împotriva vieții, care au produs o reală tulburare în rândul comunității în care s-au produs, pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că de la data comiterii presupuselor fapte și până în prezent a trecut un interval de timp relativ scurt (1 an și 8 luni, astfel că ecoul lor în sânul comunității din care părțile provin nu s-a stins).
În plus, luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi justificată nici pentru buna desfășurare a procesului penal(cercetarea judecătorească), atâta vreme cât probațiunea testimonială nu a fost integral administrată, inculpatul nu a recunoscut învinuirea, existând posibilitatea ca, lăsat în libertate, să influențeze depozițiile martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, cu atât mai mult cu cât între familiile părților implicate în incident există o stare conflictuală accentuată.
În plus, starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței nu a fost infirmată de probele testimoniale administrate până în acest moment.
S-a apreciat că pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 362 alin. 2, rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv cu privire la inculpatul D. I., menținând-o.
Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că nu este întemeiată cererea formulată de apărătorul inculpatului, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art. 218 coroborat cu disp. art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală.
Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că instanța de recurs, Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 906/20 iunie 2013, a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului ca urmare a revocării măsurii arestării preventive, raportat la împrejurarea că a trecut o perioadă de 1 an de la data luării măsurii preventive, concluzionând că termenul rezonabil nu s-a împlinit în cauză.
Totodată, s-a reținut și că recursurile declarate de inculpat ulterior împotriva încheierilor prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive s-au respins, ca nefondate, de Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 1036/14 august 2013 și respectiv prin decizia penală nr. 1232/27 septembrie 2013.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație D. I., solicitând revocarea măsurii arestului preventiv si punerea sa de îndata în libertate cu motivarea că s-a împlinit durata rezonabilă a privării de libertate deoarece este arestat din data de 27.07.2012 si că scopul procesului penal se poate asigura si prin luarea măsurii arestului la domiciliu având în vedere că probatoriul este aproape finalizat.
Procedând la solutionarea contestatiei prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 208 al. 4 C.proc.pen. în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Totodată, art. 223 al. 2 N.C.proc.pen. statuează că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de trafic de stupefiante și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea retine că sunt îndeplinite cerintele textului legal enuntat atunci când în cauza exista probe ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efctueaza urmarirea penala a savârsit fapta.
Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.
În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent si enumerate în considerentele încheierii atacate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația soției părții vătămate, S. V. M., actele medico-legale, declarațiile martorilor B. T., B. N., B. L., L. G., P. N., declarațiile inculpatilor.
Totodata, inculpatul se afla si în situatia prevăzuta de art. 207 N.C.proc.pen.
Astfel, susnumitul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse deoarece prin faptele pretins comise inculpatul a adus atingere valorii sociale supreme ocrotite de legea penală, respectiv viata si integritatea fizica a persoanei, a actionat împreuna cu alte persoane si pe timp de noapte si înarmat cu obiecte contondente apte să produca prin folosire consecintele indicate, respectiv suprimarea vietii si lezarea grava a integritătii fizice.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Aceste elemente, coroborat cu faptul că nu posedă o sursa licită de venituri, pledează pentru existenta riscului ca inculpatul să comită noi infractiuni.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în procesul penal.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Ca atare, raportat la datele cauzei și persoana inculpatului, Curtea constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin măsuri alternative la detenție, iar o măsura preventivă mai usoară ori neprivativă de libertate este necorespunzătoare și insuficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că în mod temeinic si legal s-a dispus mentinerea arestării preventive a contestatorului motiv pentru care încheierea atacată se va mentine în totalitate, iar contestatia formulată se va respinge ca nefondată potrivit art. 475/1 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. contestatorul va fi obligat sa plăteasca 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulata de inculpatul D. I. împotriva încheierii penale f. nr. din 21 martie 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Obligă inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 1 aprilie 2014.
P., GREFIER,
L. H. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./10.04.2014
Jud.fond. B. D.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 555/2014.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
