Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 1137/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 4509/117/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1137/A/2014
Ședința publică din 10 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: D. S.
DIICOT S.T. Cluj reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare – pentru pronunțare - apelul declarat de condamnatul F. I. împotriva sentinței penale nr.619 din 11 septembrie 2014 a Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație în anulare privind sentința penală nr. 141/16.04.2013 a Tribunalului Cluj definitivă prin decizia penală nr. 674/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza s-a luat fără citarea părților, conform art.431 C.pr.pen.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 03 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.619 din 11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 431 C.p.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul F. I., fiul lui I. și M. I., născut la data de 07.10.1979, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara împotriva sentinței penale nr.141/16.04.2013 a Tribunalului Cluj dată în dosarul penal nr._/117/2012.
În temeiul art. 275 al. 2 C.p.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, condamnatul F. I. se află în executarea unei pedepse de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/16.04.2013 a Tribunalului Cluj definitivă prin decizia penală nr. 674/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25.02.2014 fiind emis mandatul de executare a pedepsei 165/2013. S-a reținut în hotărârea de condamnare că infracțiunile reținute în sarcina contestatorului au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 19/2011 a Tribunalului C..
Contestatorul a susținut că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă față de pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 19/2011 a Tribunalului C., despre care a afirmat că ar fi fost anulată printr-o hotărâre a autorităților maghiare care ar fi constatat că a fost judecat în lipsă și fără a fi asistat de un avocat, sens în care a și depus la dosar traducerea acesteia. Aceste motive de contestație în anulare nu privesc judecarea dosarului nr._/117/2012 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 141/2013 a Tribunalului Cluj, ci dosarul nr._ a Tribunalului C. și ca atare, trebuie invocate, din perspectiva art. 429 C.p.pen care stabilește instanța competentă să judece contestația în anulare, în fața Tribunalului C., aceasta fiind instanța care a pronunțat sentința penală nr. 19/2011.
În privința motivului invocat cu referire la sentința penală nr. 141/16.04.2013 a Tribunalului Cluj definitivă prin decizia penală nr. 674/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela că starea de recidivă a fost greșit reținută, se poate observa din lecturarea dispozițiilor art.426 C.p.pen. privind cazurile de contestație în anulare că acesta nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute în textul de lege anterior menționat iar hotărârea de condamnare a rămas definitivă după exercitarea de către acesta a căilor de atac prevăzute de lege. Mai mult, având în vedere data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (25.02.2014) și data formulării contestației în anulare, 07.05.2014 se poate observa că termenul de 10 zile prevăzut de art. 428 C.p.pen. nu a fost respectat, aceasta fiind așadar tardiv introdusă.
Pe cale de consecință, față de argumentele invocate, analizând în principiu contestația formulată, în temeiul art. 431 C.p.pen. tribunalul a respins-o ca inadmisibilă.
În temeiul art. 275 al. 2 C.p.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul F. I. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de contestație în anulare și să fie înlăturată starea de recidivă reținută în sarcina sa, la judecata în fond a cauzei.
În motivele de apel condamnatul prin memoriul depus la dosar în limba maghiară și tradus în limba română prin intermediul unui traducător autorizat, a arătat că, la data de 24 mai 2013 la întrebările formulate de către instanța din Ungaria și răspunsul Tribunalului C. înaintat instanței din Ungaria la data de 1 iulie 2013 s-a constatat că, pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni (suspendată), a fost luată în urma unei proceduri nelegale. Cauza fiind dezbătută de către instanța din Ungaria la data de 18 septembrie 2013, iar hotărârea a rămas definitivă în 30 octombrie.
Condamnatul mai arată că decizia din 25 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ provine dintr-o procedură nelegală.
Ținând cont de aceste motive, condamnatul a solicitat să fie luată în considerare contestația în anulare și să fie înlăturată starea de recidivă reținută în mod nelegal în hotărârea pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C..
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de contestator, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de condamnatul F. I. împotriva sentinței penale nr.141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._/117/2012.
Potrivit art.426 C.p.p. referitoare la cazurile de contestație în anulare . Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la ascultarea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă cu certitudine că stabilirea stării de recidivă nu se realizează pe calea contestației în anulare.
Condamnatul în memoriul de apel s-a referit doar la sentința penală pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., invocată și la instanța de fond și care în considerentele sentinței penale atacate cu apel în prezenta cauză, în mod întemeiat a arătat că, competența de soluționare a contestației aparține Tribunalului C. și nu Tribunalului Cluj, însă condamnatul a criticat și sentința penală nr.141 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr.674 din 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în motivarea contestației asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat.
Având în vedere că stabilirea stării de recidivă sau înlăturarea acesteia, nu se stabilește printr-o contestație în anulare, cale extraordinară de atac, ci doar la judecata în fond a cauzei, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de condamnatul F. I. împotriva sentinței penale nr.619 din 11 septembrie 2014 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins, ca nefundat.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul F. I. împotriva sentintei penale nr. 619 din 11 septembrie 2014 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe condamnat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 10 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
S. SISERMANVASILE G. D. S.
red.V.G./S.M.D./6 ex. – 15.12.2014/jud.fond.Ț. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1061/2014. Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 555/2014.... → |
|---|
