Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 723/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 723/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 1487/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 723/2014
Ședința publică din 24 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
GREFIER :M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentant prin procuror V. T.
Pe rol fiind spre soluționare cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat C. C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul C. C. în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. P. P. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, această instanță a fost sesizată cu soluționarea cauzei, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria G..
Conform dispozițiilor legale în vigoare și a practicii constante a Curții de Apel, pune în discuția părților care este instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul C. C. apreciază că instanța competentă în soluționeze cererea formulată de condamnat este Curtea de Apel Cluj.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că solicitarea petentului se încadrează în dispozițiile art.598 lit.d C.pr.pen. Având în vedere că cererea formulată de condamnat este o contestație la executare tipică cu efect de reducere a pedepsei ce urmează a fi executată și cu efectuarea de operațiuni de contopire, apreciază că în fapt competența trebuie să aparțină Judecătoriei G., practica acestei curți recent bazată și pe dispozițiile Î.C.C.J., confirmând această interpretare și din perspectiva disp.art.140/1 din Legea nr.302/2004.
Prin urmare, solicită a se constata că raportat la obiectul cauzei, competența materială aparține Judecătoriei G., a se dispune declinarea competenței de soluționare în favoarea acestei instanțe și a se constata ivit conflictul negativ de competentă, sens în care solicită a se trimite dosarul la Î.C.C.J. pentru a rezolvarea acestuia.
Condamnatul C. C., având ultimul cuvânt arată că întrucât se află deținut în P. Baia M., instanța competentă este Judecătoria Baia M..
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 1965 din 3 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G., în temeiul articolului 137 alineatul (1) din Legea 302/2004 penală s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei G. și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării cererii de recunoașterea a hotărârii judecătorești străine, formulată de petitionarul C. C., născut la data de 04.08.1976, în prezent deținut în P. G..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Stabilește suma de 100 lei, onorar pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, avocat Henter A..
S-a dispus acordarea onorariului traducătorului autorizat I. T. pentru traducerea unui numar de 3 pagini din limba spaniola în limba română.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată de petiționarul C. C., se solicită contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 12/F/2011 a Tribunalului Bistrița Nasăud precum și al condamnărilor pronunțate prin sentințe penale în Spania, fila 41-48.
La termenul de azi, în temeiul articolului 137 alineatul (1) din Legea 302/2004, instanța a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei G. și a propus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj.
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut următoarele:
Petiționarul C. C. se află în P. G., unde execută pedeapsa de 7 ani 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul nr. 12/F/2011 a Tribunalului Bistrița Nasăud (f.64). La data formulării cererii (11.12.2013), acesta se afla în P. G., așa cum rezultă din cererea depusă de petiționar (fila 2), ștampila poștei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea (fila 3).
Instanța a apreciat că față actul de sesizare depus de condamnat care este o cerere de contopire de pedepse, prin administrarea probatoriului în prezenta cauză, se impune mai inainte recunoașterea hotărârilor straine de condamnare a petentului.
În conformitate cu disp. art. 116 alin.1 din legea nr. 302/2004 actualizată – recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine poate avea loc dacă: România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr.30/1994; nu a fost pronunțată condamnarea pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; respectă ordinea publică a statului român; hotărârea poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
De altfel, lit. e) a alin.1 al art. 116 prevede că recunoașterea hotărârilor penale străine se poate face dacă acestea pot produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române.
Potrivit articolului 370 alineatul (1) din Codul de procedură penală, în acest caz instanța se pronunță prin sentință și conform articolului 50 alineatul (4) din Codul de procedură penală, hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac (este definitivă, conform articolului 551 punctul 1. din Codul de procedură penală).
În temeiul articolului 272 și articolului 275 alineatul (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma obiectului cauzei și în virtutea reglementărilor în materie, Curtea apreciază că Judecătoriei G. îi aparține competența de soluționare a cauzei, pentru considerentele, ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că, dispozițiile legale în materie - Legea nr. 302/2004, nu reglementează expres și situația în care un condamnat aflat în România, în executarea unei pedepse cu închisoarea pronunțată de o instanță română, solicită recunoașterea unei hotărâri penale pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene și că, pe cale de consecință, trebuie aplicată regula de drept comun în materie prev. de 142 alin.2 din Legea nr. 302/2004, potrivit căreia, competența aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată.
Însă, Curtea apreciază că în speță există dispoziții exprese în lege cu privire la situația premisă și anume, cele prev. de art.140/1 alin.1,2 din Legea nr.302/2004, indiferent de calificarea dată obiectului cauzei - cerere de contopire de pedepse ori cerere de recunoaștere a unei hotărâri penale străine.
Astfel, potrivit acestui text, recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază/ se află locul de detenție.
În cauză, petentul condamnat a arătat că a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni concurente în mai multe sentințe penale emise de autoritățile judiciare spaniole, fiind arestat în Spania în data de 10 iulie 2012 în baza mandatului european de arestare nr. 14/E/2011 din 31 martie 2011 emis de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ .
În perioada 2008-2012 condamnatul C. C. a suferit mai multe condamnări, împotriva sa pronunțându-se de către autoritățile judiciare spaniole hotărâri de condamnare pentru infracțiuni comise pe teritoriul Spaniei.
În acest sens este decizia Judecătoriei De Lo nr. 7 de Palma de Mallorca pronunțată în data de 30 iulie 2008 și rămasă definitivă în data de 13 iulie 2009, prin care a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt, săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor, sau însoțit de amenințare cu violență, sau cu uzul de arme asupra persoanelor, prin decizia pronunțată în data de 29 ianuarie 2009 a aceleiași instanțe a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de amenințare și evadare a unei persoane aflate în custodie legală, prin dec pe din 16 iunie 2011 a Judecătoriei De Lo nr. 5 de Palma de Mallorca a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de furt.
În cererea formulată de către condamnatul petent acesta a solicitat contopirea pedepselor, care au fost aplicat de către Judecătoria De Lo penal nr. 8 Palma de Mallorca, fără însă a rezulta cu claritate din cererea formulată și din documentele anexate câte condamnări a suferit această persoană pe teritoriul Spaniei și care sunt pedepsele care sunt aplicate acolo.
Condamnatul a mai învederat că a fost arestat în Spania în perioada 24 iulie 2008-4 august 2008, 17 octombrie 2008-29 ianuarie 2009, 17 feb 2010-6iulie 2012, 11 iulie 2012- 25 iulie 2012.
Este evident, așadar, că petentul nu dorește recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine pentru executarea în regim de detenție a pedepselor, pentru că nu se poate solicita executarea unei pedepse, deja executate, ci efectul urmărit este altul, decât acesta, respectiv, a se lua în considerare perioada executată în Italia, în vederea îmbunătățirii situației condamnatului, bineînțeles, acest lucru putându-se realiza, doar dacă se constată concursul de infracțiuni și se soluționează o cerere de contopire de pedepse.
Este, de altfel, și raționamentul situației reglementate la alin.3 din același articol, potrivit căruia, lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. - test care acoperă situația în care, pedeapsa pronunțată prin hotărârea străină nu trebuie executată, dar se impune recunoașterea hotărârii, pentru alte motive, pentru alte efecte juridice.
Deci, dacă se apreciază că cererea în cauză este una de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, aceasta se poate realiza pe cale principală, de către judecătorie, urmărindu-se un alt scop, decât acela al executării în regim de detenție a pedepsei, pedepsele fiind deja executate, cum am arătat.
Chiar și în ipoteza în care, apreciem că obiectul cererii este acela al contopirii de pedepse sau contestație la executare (în cadrul acestui proces, urmând a se recunoaște și hotărârea penală străină), recunoașterea se va face pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare, adică de judecătorie - în virtutea dispoz. art.140/1 alin.2 din Legea nr.302/2004, pentru că și de această dată, recunoașterea se face în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, respectiv, pentru a se putea deduce din durata pedepsei rezultate în urma contopirii, sau a soluționării contestației la executare, perioada executată în străinătate.
Nu împărtășim opinia judecătoriei în sensul că nu sunt aplicabile dipoz. art.140/1 din Legea nr.302/2004 pe motiv că acest articol face parte din capitolul III Proceduri speciale de recunoaștere și executare din titlul V - Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe - deci că este aplicabil doar în relația cu statele terțe, iar nu și în relația cu un stat membru al Uniunii Europene. Aceasta deoarece, legea nu reglementează, separat, această procedură - în relația cu statele terțe și, respectiv, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene - și, mai mult, avem prevedere expresă în art.130 alin.1 din Titul V (titlu ce se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine) că dispozițiile cap. III - din care face parte art.140/1 - se aplică și în relația cu statele membre UE, dacă nu contravin dispozițiilor speciale. Ori, pentru această ipoteză - recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei - nu avem alte dispoziții speciale.
De asemenea, nu opinăm că nu ar mai fi aplicabile dispoz. deciziei nr.9/2010 dată în RIL, prin care s-a statuat asupra sintagmei „proces penal în curs" cuprinsă în textul art.119 din Legea nr. 302/2004 - în vechea reglementare (respectiv, că se interpretează în sensul că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive) - pe motiv că dispozițiile din fostul articol 119 din Legea numărul 302/2004, nu se mai regăsesc în noul text al legii, pentru că situația reglementată de art.119 - recunoașterea unei hotărâri străine în cadrul unui proces penal în curs - este preluată de dispoz.art.140/1 alin.2 din Legea nr.302/2004, astfel că nu putem ignora interpretarea dată unui text de lege printr-un RIL, doar pentru că acel text nu mai este în vigoare, atât timp cât, sintagma care a fot interpretată de ÎCCJ se regăsește și în noua reglementare.
În consecință, Curtea apreciază că, dat fiind efectul ce se urmărește prin cererea petentului - altul, decât executarea în detenție a unei pedepse pronunțate în străinătate - indiferent cum calificăm cererea acestuia - de contopire de pedepse (în cadrul căreia, să se recunoască și hotărârea străină) sau de recunoaștere a unei hotărâi penale străine, pe cale principală - competența de soluționare revine judecătoriei, în virtutea dispoz. art.140/1 din Legea nr. 302/2004 (a se vedea în acest sens și încheierile ÎCCJ nr.449 din 13.05.2014 în dos nr._, nr.622 din 23.06.2014 în dos. nr._, nr.685 din 11.07.2014 în dos. nr._, și, mai recent Încheierea ÎCCJ din 23.10.2014 pronunțată în dosar nr._ ).
Pentru aceste considerente, în baza art.50 C.pr.pen. se va declina competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C. C. în favoarea Judecătoriei G..
În temeiul art.51 C.pr.pen. se va onstata conflictul negativ de competență între Judecătoria G. și Curtea de Apel Cluj și se va trimite cauza în vederea soluționării conflictului intervenit, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili onorariu pentru avocat din oficiu ( av. . P. P.) - în sumă de 200 lei, în favoarea Baroului Cluj, onorariu ce se va suporta din FMJ.
Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.50 C.pr.pen. declină competența de soluționare a cererii de contopire formulate de petentul condamnat C. C. - fiul lui N. și V., născut la 04.08.1976, în prezent deținut în P. G. - în favoarea Judecătoriei G..
În temeiul art.51 C.pr.pen. constată conflictul negativ de competență între Judecătoria G. și Curtea de Apel Cluj și trimite cauza în vederea soluționării conflictului intervenit, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Stabilește onorariu pentru avocat din oficiu ( av. P. P.) - în sumă de 200 lei, în favoarea Baroului Cluj, onorariu ce se va suporta din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER
M. ȘORTANMARIANA B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./18.12.2014
Jud.fond.-H. T.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 953/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1061/2014. Curtea... → |
|---|
