Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 11556/117/2013/a3
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.350/2014
Ședința publică din 18 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
D. S.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul F. F. împotriva încheierii penale nr.38/I din 03 iunie 2014 a Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea măsurii arestării preventive în cursul judecății.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.S. A. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și judecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar și menținerea măsurii obligării la tratament medical ce a fost deja instituită.
Susține că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar la dosar nu există probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor sau că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Potențiala stare de pericol pentru ordinea publică nu a fost dovedită, ci doar prezumată prin natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. S-a arătat că inculpatul are antecedente penale, dar se impune a se observa că nu a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, ci pentru infracțiuni contra patrimoniului. Acesta este arestat de o perioadă lungă de timp, cercetarea judecătorească se apropie de final, mai trebuie audiat un singur martor propus de inculpat, astfel că scopul măsurii preventive a fost atins, iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și prin controlul judiciar. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea penală nr. 38 din 3 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 13 a Tribunalului Cluj, în baza art.362 C.pr.pen. rap. art.208 alin.4 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului F. F., fiul lui natural și A., născut la data de 08.04.1976 în Cluj-N., jud. Cluj, dom. în Cluj-N., .. 6-8, ., f.f.l. în Cluj-N., ., ., CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de 17.12.2013, sub număr unic de dosar_ 13, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F. F., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 V.C.pen. rap. la art. 174 V.C.pen., art.175 lit.i V.C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b V.C.pen. (în prezent infracțiunea de tentativă la omor prev. de art.32 C.pen. rap. la art.188 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.).
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 9/10 august 2013, la locuința comună din Cluj-N., ., jud. Cluj, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate Ș. E.-I. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, toracică, inclusiv după căderea pe pardoseală, după care a împins-o pe victimă pe scări, provocându-i leziuni care necesită peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în cursul judecății, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul F. F., respectiv cele prev. de art.223 alin.2 C.pr.pen., în sensul că, pe de o parte, din probele administrate în cauză (respectiv declarațiile inculpatului F. F., declarațiile părții civile Ș. E.-I., declarațiile martorilor C. A. și K. F.-C., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesele-verbale de constatare, concluziile preliminarii și raportul de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. Cluj-N., precum și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Cluj-N.) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea contra vieții menționată mai sus.
Pe de altă parte, privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această concluzie rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul dând dovadă de o violență deosebită, respectiv lovind victima în mod repetat cu pumnii și cu picioarele, chiar și după căderea sa la podea, împingând-o apoi pe scări, pentru simplul motiv că victima i-a comunicat faptul că nu mai dorește să locuiască împreună cu el), precum și din perseverența infracțională manifestată de inculpat, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie.
Este adevărat că inculpatul este la o vârstă relativ tânără și suferă de anumite afecțiuni psihice (având însă discernământul păstrat în raport cu fapta comisă), însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lui în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei, gravitatea acesteia, consecințele produse, precum și în raport cu antecedentele sale penale.
De precizat totodată, referitor la afecțiunile psihice de care suferă inculpatul, că din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/781/14/25.03.2014 întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” București rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale; risc crescut de auto și heteroagresivitate”, comisia medicală apreciind că inculpatul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat și față de care discernământul a fost păstrat. Totodată, dată fiind periculozitatea sa socială, comisia medicală a recomandat aplicarea față de inculpat a măsurii de siguranță prev. de art.109 C.pr.pen., respectiv obligarea la tratament medical, măsură care a și fost dispusă de către instanța de judecată, prin încheierea penală nr.564/18.12.2013 a Tribunalului Cluj (urmând a fi efectuat tratamentul medical în timpul detenției preventive, conform art.109 alin.3 C.pen.).
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care, în baza baza art.362 C.pr.pen. rap. la art.208 alin.4 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva încheierii tribunalului, a declarat contestație inculpatul F. F., solicitând desființarea acesteia și dispunerea cercetării lui în stare de libertate.
În susținerea contestației formulate în scris, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică. Apărătorul inculpatului cere înlocuirea arestării preventive, cu măsura controlului judiciar.
Curtea examinând contestația declarată, ajunge la constatarea că aceasta este nefondată.
Din actele dosarului, rezultă că inculpatul contestator a fost arestat de către Tribunalului Cluj, în anul 2013, iar la data de 17.12 2013 a fost sesizată prima instanță cu judecarea cauzei pe fond.
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 Cod proc.pen. (actualmente art. 223 alin. 2 NCPP) și că în privința inculpatului sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. f Cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului contestator i se impută că ar fi săvârșit tentativă la infractiunea de omor calificat prev.de art. 20 Cod penal, 174, 175 lit.i C.pen. constând în aceea că în noaptea de 9/10 august 2013, la locuința comună din Cluj, . i-a aplicat victimei Ș. E. I. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, toracică, după care a împins partea vătămată pe scări provocându-i leziuni care au necesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Deși contestatorul a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor C. A., K. C., procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele foto aferente incidentului, procesele-verbale de constatare a infracțiunii, concluziile preliminarii și raportul de constatare medico-legală al IML Cluj al victimei, raportul de expertiză psihiatrică al inculpatului.
Stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea presupuselor fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de el în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare, pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Măsura arestării preventive în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința contestatorului cazul de arestare prev.de art. 223 alin. 2 NCPP.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 5 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune”, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.223 alin. 2 NCPP, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale și a demarării judecății.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul contestator a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.223 alin. 1 și 2 NCPP, iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.223 alin. 2 NCPP.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de natura și gravitatea concretă a faptei presupuse a fi comise de inculpat precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest, nefiind oportună înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar, iar pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondată contestația, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP.
Se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat S. A. S., conform art. 272 alin. 1 NCPP.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, în baza art. 275 alin. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. F., născut la 08 aprilie 1976, fiul lui natural și A., aflat în S. Penitenciarul Jilava, împotriva încheierii penale nr.38/I din 03 iunie 2014 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.S. A. S., sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. PURICEDELIA S.
Red. D.P./M.N.
4 ex./24.06.2014
Jud.fond.-M. L.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
