Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 324/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 462/235/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 324/2014
Ședința publică din 06 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnatul P. M. împotriva sentinței penale nr. 334 din data de 11 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă condamnatul P. M., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Ț. O. G., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 8 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Condamnatul P. M. arată că își menține contestația formulată și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază contestația în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al condamnatului P. M., având cuvântul, arată că nu a identificat niciun motiv care să fundamenteze prevederile art. 6 din Codul penal, sens în care solicită a se avea în vedere contestația formulată de către inculpat și a se dispune în consecință. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de contestator pentru aplicarea legii penale mai favorabile, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare față de stat ocazionate de procedura soluționării contestației.
Apreciază că în mod evident nu există niciun motiv pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod penal, pentru că pedeapsa aplicată de către prima instanță, rămasă definitivă, nu depășește maximul prevăzut de noua lege.
Condamnatul P. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al contestație și precizează faptul că deși a recunoscut fapta nu a beneficiat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală vechi.
CURTEA
La data de 03.04.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj cererea condamnatului P. M., condamnat prin sentința penală nr. 283/13.05.2011 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.252/27.01.2012 a Înaltei Curții de Casație Justiție, la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a situației condamnatului de către comisia constituită la nivelul Penitenciarului G. în condițiile HG nr. 836/2013 și o copie a sentinței penale de condamnare, însoțite de mandatul de executare a pedepsei.
Prin sentința penală nr. 334/C/11.04.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art. 595 NCPP s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul P. M., fiul lui M. și H., născut la data de 24.11.1981, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G., cu referire la aplicabilitatea art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art.275 alin.2 NCPP a fost obligat condamnatul să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.283/13.05.2011 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin decizia penală nr.252/27.01.2012 a Înaltei Curții de Casație Justiție, la pedeapsa de 12 a fost condamnat inculpatul P. M. la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 175 al. 1 lit. a,c și i și art. 176 al. 1 lit. e din Codul penal din 1969 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969,
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 429 emis de Tribunalul Maramureș la data de 30.01.2012, executarea pedepsei începând la data de 18.06.2010.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.p.pen., instanța a analizat, dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat depășește limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, potrivit legii noi.
În acest context, instanța a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al. 1 din NCP, deoarece în privința infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, sediul materiei îl constituie dispozițiile art.32 rap. la art. 188 al.1, art. 189 al. 1 lit. a și g, art. 199 al.1 din Noul Cod Penal, limitele de pedeapsă situându-se între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, limita maximă majorându-se cu o pătrime conform art. 199 al. 1 NCP, situație în care s-a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală sus-menționată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În același timp, este de observat că în temeiul art.35 al. 1 din Codul penal din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pentru o perioadă de 3 ani, în privința acesteia, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, în condițiile Noului Cod Penal pedeapsa complementară putând fi dispusă pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul a respins contestația la executare formulată de condamnatul P. M., fiul lui M. și H., născut la data de 24.11.1981, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G., cu referire la aplicabilitatea art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. M., solicitând admiterea contestației formulate, întrucât nu a identificat niciun motiv care să fundamenteze prevederile art. 6 din Codul penal.
S-a apreciat că în mod evident nu există niciun motiv pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen., întrucât pedeapsa aplicată de prima instanță rămasă definitivă, nu depășește maximul prevăzut de noua lege.
Examinând contestația formulată prin prisma criticilor formulate, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 283/2011 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 252/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, rap. la art. 175 alin. 1 lit. a, c, i și art. 176 alin. 1 lit. e C.pen.
În cauză în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt incidente prevederile art. 6 din NCP, prevederi care statuează că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și punerea în executare a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
S-a reținut în mod corect că pedeapsa aplicată condamnatului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. a, g și art. 199 alin. 1 din NCP
Solicitarea inculpatului de a i se aplica prevederile art. 3201 C.pr.pen. întrucât, deși a recunoscut comiterea faptei, nu i s-au reținut aceste dispoziții, nu poate fi reținută întrucât pe calea contestației formulate în temeiul art. 595 C.pr.pen., nu se pot aplica retroactiv dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., dispoziții pe care condamnatul avea posibilitatea să le invoce cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, având în vedere prevederile art. 595 C.pr.pen., contestația formulată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
Se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 100 lei ce se va avansa din F.M.J.
În temeiul art. 275 pct. 4 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 595 Cod procedură penală respinge contestația formulată de condamnatul P. M., fiul lui M. si H., născut la 24 noiembrie 1981, împotriva sentinței penale nr. 334/11 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj.
Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Ț. O. G.).
Obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 le.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. B. L. A. S.
Red.MB/dact.MS
6 ex./18.06.2014
Jud.fond: A.Ț.
| ← Comisie rogatorie. Art.200 NCPP. Sentința nr. 725/2014. Curtea... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
