Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Sentința nr. 147/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Sentința nr. 147/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-12-2014 în dosarul nr. 64/36/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 147/P

Ședința publică de la 29.12.2014

Completul compus din:

Președinte - D. I. N.

Cu participare - Grefier M. I.

- Ministerului Public prin procuror – I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpații:

- D. V. – CNP_, fiul lui T. și O., născut la data de 13 aprilie 1968 în ., studii – superioare, executor judecătoresc la B. D. și ASOCIAȚII C., căsătorit, stagiul militar – satisfăcut, cu domiciliul în C., ., ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp.art. 246 Cod penal;

- B. H. – CNP_, fiul lui C. și Cherața, născut la data de 26 februarie 1953 în ., studii – superioare, pensionar, divorțat, stagiul militar – satisfăcut, cu domiciliul în Municipiul C., ., ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.

La dosarul cauzei, inculpații D. V. și B. H., prin apărători aleși, au depus concluzii scrise.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, cele relatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.12.2014, iar ulterior a amânat pronunțarea la 18.12.2014, 22.12.2014 și 29.12.2014, când a pronunțat următoarea sentință penală:

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față:

1. Date privind sesizarea instanței:

Constată că prin rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Curtea de Apel C. la data de 27.01.2014, în dosar nr.708/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

-D. V. – pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal 1969,

-B. H. – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969.

infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal 1969.

Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul B. H. a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată C. D. cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 30 septembrie 2011 și pe parcursul derulării demersurilor pentru perfectarea contractului de vânzare – cumpărare în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale injuste, faptă care constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1 și 3 cod penal.

Pentru inculpatul D. V. s-a reținut că, în calitate de executor judecătoresc, a încălcat prevederile disp. art. 500 alin. 3 și art. 500 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă cu prilejul derulării procedurii de executare silită în dosarul nr. 307/2012 și nu a procedat la înștiințarea părții vătămate C. D. cu privire la derularea procedurii executării silite cu consecința vătămării intereselor legale ale părții vătămate, faptă care constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel C. la data 29.01.2014, formându-se dosar nr._ .

2. Competența de soluționare a cauzei

În ceea ce privește competența materială după calitatea persoanei (având în vedere calitatea de executor judecătoresc a inculpatului D. V. în cadrul B.E.J. D. V. la data comiterii presupusei fapte reținută prin rechizitoriu), Curtea constată că sunt incidente prev. art.28¹ pct.1 lit.b) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct.1 judecă în primă instanță: … b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi”.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea constată că sunt incidente prev. art.30 alin.1 lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „(1) Competența după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea”, cu mențiunea că prin rechizitoriu s-a reținut că presupusele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. H. și D. V. au fost săvârșite în Mun. C..

Curtea reține că la data de 01.02.2014, deci ulterior înregistrării prezentei cauze pe rolul Curții de Apel C., a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind noul cod de procedură penală.

Curtea constată că și potrivit dispozițiilor noi privind competența instanțelor judecătorești competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel C..

Astfe, potrivit art. 38 alin.(1) lit.d) cod procedură penală “Curtea de Apeljudecă în primă instanță: … d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Contur, precum șiauditori publici externi”.

De asemenea, în ceea ce privește competența teritorială, Curtea constată că după data de 01.02.2014 sunt incidente prev. art.41 alin.(1) lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii”, cu mențiunea că prin rechizitoriu s-a reținut că presupusele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. H. și D. V. au fost săvârșite în Mun. C..

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenței (competența materială după calitatea persoanei și competența teritorială), Curtea constată că, competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauzei revine Curții de Apel C. având în vedere și reglementarea situațiilor tranzitorii prev. de art.6 alin.(1) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, raportat la calitatea de executor judecătoresc a inculpatului D. V. și la faptul că presupusele infracțiuni au fost comise în Mun. C..

Date privind desfășurarea procedurii de cameră preliminară

Având în vedere că la data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului cod de procedură penală, nu începuse cercetarea judecătorească în prezenta cauză, în temeiul art.6 alin.(1), (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, dosarul a fost trimis judecătorului de cameră preliminară pentru a se parcurge procedura de cameră preliminară prev. de art.342-art.348 cod procedură penală.

În această procedură inculpații D. V. și B. H. nu au formulat cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, potrivit art.344 alin.2 cod procedură penală.

Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2014 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, definitivă prin necontestare, s-a dispus:

“În baza art. 346 alin. (2) cod procedură penală, constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la data de 27.01.2014 în dosar nr.708/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. privind pe inculpatul D. V., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal 1968, și pe inculpatul B. H., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 cod penal 1968, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpații D. V. și B. H..

Stabilește termen de judecată pentru data de 03.04.2014 pentru când se citează părțile.”

Date privind cercetarea judecătorească

La termenul de judecată din data de 03.04.2014 cauza s-a amânat pentru pregătirea apărării de către avocatul ales al inculpatului B. H., contractul de asistență juridică fiind încheiat în dimineața zilei de 03.04.2014.

La termenul de judecată din data de 08.05.2014, apărătorul ales al părții vătămate C. D. a depus la dosar constituirea de parte civilă doar față de inculpatul B. H. (f.60 verso dosar instanță) cu:

- suma de 44.000 euro, calculate la cursul zilei la data plății, reprezentând daune materiale constând în obligația asumată la capitolul 5 “Alte obligații” din Antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2758/29.09.2011; daunele materiale au fost majorate la termenul din data de 18.11.2014 cu suma de 800 lei reprezentând cota plătită de către partea vătămată C. D. pentru branșamentul cu gaze a scării unde se afla imobilul respectiv;

- suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, constând în prejudiciul moral suferit ca urmare a neexecutării obligației.

La același termen de judecată din data de 08.05.2014, Curtea a adus la cunoștința inculpaților B. H. și D. V. prevederile art.374 alin.2 și art.374 alin.4 cod procedură penală, ambii inculpați precizând că nu solicită aplicarea procedurii de judecată simplificate prev. de art.374 alin.4 cod procedură penală.

Cercetarea judecătorească a început la termenul din data de 08.05.2014, Curtea dând citire actului de sesizare al instanței.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă:

- audierea inculpatului D. V. (f.49-50),

- audierea inculpatului B. H. (f.51-53),

- declarația părții vătămate C. D. (f.72-73),

- declarația martorului C. M. (f.74-75),

- declarația martorei A. A. A. (f.89-90),

- declarația martorei D. V. (f.91),

- declarația martorei M. M. (f.92),

- declarația martorului C. N. B. (f.93),

- declrațaia martorului C. N. (f.106),

- declarația martorului D. P. (f.107),

- declarația martorului A. M. (f.108),

- declarația martorului A. N. (f.109-110),

- declarația martorului Ismai A. (f.116-117).

Apărătorul ales al inculpatului D. V. a depus la dosar decizia pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii nr.8/10.06.2013 (f.54-57) și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul D. V., constând în recomandări întocmite de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (f.118) și de către Camera Executorilor Judecătorești de pe long Curtea de Apel C. (f.119).

Apărătorul ales al părții vătămate C. D. a depus la dosar adresa nr.1029/29.09.2011 a Asociației de proprietari “Tomis-2002” către S.C. CONGAZ S.A. C. prin care s-a precizat că numitul C. D. a achitat în calitate de viitor proprietar, prin B. H., contribuția la partea comună pentru branșamentul scării la instalația de gaze naturale (f.121), la dosar fiind depusă și chitanța aferentă de plată a sumei de 800 lei(f.120).

Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 18.11.2014, potrivit art.388 cod procedură penală, părțile punând concluzii atât asupra fondului cauzei cât și, raportat la schimbările legislative intervenite la data de 01.02.2014, asupra cererilor formulate la același termen de către apărătorii celor doi inculpați de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul B. H. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal;

- pentru inculpatul D. V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

Înainte de încheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 18.11.2014, Curtea a acordat inculpatului D. V. ultimul cuvânt, potrivit art.389 cod procedură penală, inculpatul susținând că este nevinovat și că și-a făcut datoria; deși legal citat, având angajat un avocat ales și având termen în cunoștință, inculpatul B. H. a lipsit de la termenul de judecată din data de 18.11.2014, nedepunând la dosar nici o dovadă privind imposibilitatea obiectivă de prezentare în fața Curții la acest termen.

Curtea a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar.

5. Examinarea mijloacelor de probă administrate și stabilirea stării de fapt

5.1.Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. H.

În luna august 2011 partea vătămată C. D., student la Universitatea Maritimă C., a dat un anunț în ziarul ”Telegraf” cu privire la intenția de a achiziționa o garsonieră sau un apartament în Municipiul C..

Partea vătămată C. D. a fost contactată telefonic de inculpatul B. H. care i-a oferit lui C. D., spre vânzare, garsoniera – proprietate personală situată în Municipiul C., ., .> În urma negocierilor purtate, partea vătămată a declarat că a fost de acord cu prețul propus de inculpatul B. H., respectiv suma de 26.000 EURO și, în consecință, partea vătămată C. D. și tatăl său, martorul C. M., au convenit cu inculpatul B. H. să încheie cu acesta un antecontract de vânzare – cumpărare și să se plătească un avans de 22.000 EURO deoarece partea vătămată nu dispunea de suma integrală care reprezenta prețul convenit, aspecte care reies din coroborarea declarațiilor date de către partea vătămată C. D. cu declarațiile inculpatului B. H. și cu declarațiile martorului C. M..

Partea vătămată C. D., martorul C. M. și inculpatul B. H. s-au deplasat la BNP C. P. și A. A. A. unde, în prezența notarului public A. A. A. s-a procedat la încheierea, în formă autentică, a antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (filele 10 – 11 d.u.p.).

Potrivit antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat în formă autentică coroborat cu declarația notarului public A. A. A. (filele 113 – 117 d.u.p. și filele 89-90 dosar instanță), cu declarațiilor date de către partea vătămată C. D., de inculpatul B. H. și de martorul C. M., s-au stabilit următoarele:

- prețul imobilului garsonieră a fost stabilit de comun acord la suma de 26.000 euro;

- la momentul perfectării antecontractului de vânzare – cumpărare partea vătămată C. D. a achitat învinuitului B. H. suma de 22.000 EURO prin virament bancar din contul lui C. M. – tatăl cumpărătorului deschis la BRD Groupe Societe Generale în contul inculpatului B. H. deschis la aceeași bancă;

- diferența de preț de 4.000 EURO urma să fie achitată de către partea vătămată C. D. în 2 tranșe, respectiv suma de 2.000 EURO până la data de 30.09.2012 și suma de 2.000 EURO până la data de 30.09.2013;

- actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei urma să fie încheiat la data de 30.09.2013, în caz contrar inculpatul B. H. urmând să îi achite părții vătămate dublul avansului primit sau partea vătămată putând să se adreseze instanței civile în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru garsoniera respectivă;

- s-a convenit de comun acord ca eliberarea garsonierei de către inculpatul B. H. să se facă la data de 31.10.2011, dată la care partea vătămată urma să intre în posesia de fapt a bunului imobil;

- la data de 29 septembrie 2011 imobilul care a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare făcea obiectul unei ipoteci instituite în favoarea . ALL IFN SA pentru suma de 7.500 EURO.

Conform capitolului 6 din antecontractul de vânzare – cumpărare s-a procedat la notarea antecontractului de vânzare – cumpărare în Cartea Funciară a localității C. nr._-C1-U19 (nr. CF vechi_), în conformitate cu prevederile Legii 7/1996 republicată.

Curtea reține că martora notar public A. A. A. a declarat că învinuitul B. H. și-a îndeplinit obligația de a radia ipoteca instituită asupra imobilului din Municipiul C., ., ., ., ipoteca fiind radiată la data de 7 octombrie 2011 iar învinuitul B. H. a predat cheile imobilului către C. D. care a intrat în posesia de fapt a acestuia.

După . D. în posesia de fapt a imobilului din Municipiul C., ., . D. și inculpatul B. H. au apărut discuții în urma cărora inculpatul a solicitat restituirea cheilor garsonierei, motivând că nu are să locuiască și nici nu are unde să mute mobila din garsonieră.

În aceste împrejurări, partea vătămată a solicitat serviciile de asistență juridică ale avocatului D. V., încheindu-se în acest sens contractul de la fila 129.

La data de 14 octombrie 2011 av. D. V. (declarația de la filele 126 – 128 d.u.p.) însoțită de partea vătămată C. D. s-a deplasat la BNP A. A. A. unde, în prezența inculpatului B. H., unde notarul public a procedat la autentificarea actului adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 - 13) prin care partea vătămată C. D. și inculpatul B. H. au convenit de comun acord ca:

- diferența de preț de 4.000 EURO rămasă de plată să fie plătită de partea vătămată inculpatului B. H. până la data de 25.01.2012;

- inculpatul B. H., în calitate de promitent – vânzător să elibereze apartamentul promis spre vânzare până la data de 15 ianuarie 2012 iar actele de vânzare – cumpărare să fie perfectate până la data de 25 ianuarie 2012.

La data de 25 ianuarie 2012 av. D. V. s-a deplasat la BNP A. A. A., conform celor convenite la data de 14 octombrie 2011, pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare a imobilului din Municipiul C., ., ., ..

Inculpatul B. H. nu s-a prezentat în fața notarului public dar l-a trimis, în calitate de mandatar pe av. C. N. care urma să solicite prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare a imobilului în litigiu, cu trei luni, aspecte care reies din contractul de asistență juridică din data de 22 ianuarie 2012 (fila 185 d.u.p.) coroborate cu declarațiile martorului C. N., cu declarațiile părții vătămate C. D. și cu declarațiile martorei A. A. A.; această prelungire a termenului a fost motivată, astfel cum a declarat martorul C. N., de dorința inculpatului B. H. de a-și finaliza amenajările la un imobil unde ar fi intenționat să se mute.

Partea vătămată C. D. nu a fost de acord cu termenul de trei luni care fusese propus de B. H. prin mandatarul său – avocat C. N., și în consecință s-a procedat la întocmirea unui înscris olograf intitulat proces – verbal (fila 17 d.u.p.) prin care părțile au convenit ca vânzarea – cumpărarea să fie perfectată până la data de 30 ianuarie 2012.

Ulterior, termenul menționat în cuprinsul înscrisului întocmit a fost modificat pentru data de 6 februarie 2012.

Înscrisul intitulat ”proces - verbal” a fost redactat olograf de av. D. V. iar modificările asupra termenului stabilit pentru perfectarea vânzării – cumpărării din 30 ianuarie 2012 în 6 februarie 2012 s-au realizat cu acordul ambelor părți.

Perfectarea contractului de vânzare – cumpărare la data de 25 ianuarie 2012 nici nu ar fi fost posibilă deoarece, astfel cum a declarat notarul public A. A. A., cartea funciară a imobilului din Municipiul C., ., ., . ca urmare a extrasului de autentificare solicitat de BNP M. M. pentru același imobil la data de 13 ianuarie 2012, având în vedere că inculpatul B. H. făcuse demersuri în cursul lunii decembrie 2011 să vândă aceeași garsonieră unei alte persoane pentru suma de 31.000 EURO, astfel cum reiese din declarațiile date de către inculpatul B. H. coroborate cu declarațiile martorei M. M. (notar public) (f.92 dosar instanță).

Astfel, între notarul public A. A. A. și notarul public M. M. a avut loc o discuție telefonică cu privire la demersurile făcute de ultimul notar, comunicându-i-se notarului public M. M. că referitor la acest imobil exista deja un promitent – cumpărător.

Referitor la împrejurările în care notarul public M. M. a solicitat Biroului de Carte Funciară extras de autentificare pentru imobilul din Municipiul C., ., ., ., aceasta a declarat (fila 134 d.u.p., f.92 dosar instanță) că în cursul lunii ianuarie 2012 s-a prezentat la biroul său notarial învinuitul B. H. care și-a exprimat intenția de a înstrăina imobilul din Municipiul C., ., . altă persoană decât partea vătămată C. D.; întrucât s-a constatat existența notării antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat cu partea vătămată C. D., notarul public M. M. i-a comunicat inculpatului B. H. că se află în imposibilitatea încheierii unui alt contract de vânzare – cumpărare cu o altă persoană sau numai cu acordul expres al primului promitent – cumpărător; după această discuție, inculpatul B. H. nu a mai revenit la BNP M. M..

La data de 13 februarie 2012 partea vătămată C. D. a procedat la notificarea învinuitului B. H. prin intermediul B. D. D. solicitându-i prezența la sediul notarului public A. A. A. la data de 20 februarie 2012, h. 12⁰⁰, în vederea achitării sumei de 4.000 EURO reprezentând restul de preț al vânzării imobilului din Municipiul C., ., ., . și a perfectării contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică (notificarea de la fila 15).

Din declarațiile martorului A. A. A., Curtea reține că la data de 20 februarie 2012, ora stabilită, s-a prezentat doar partea vătămată C. D. la sediul BNP A. A. A.; deoarece inculpatul B. H. nu a sosit, notarul public l-a contactat telefonic pe acesta, B. H. menționându-i că se va prezenta, dar mai întârzie.

La ora 12²⁰, la sediul BNP A. A. A. s-a prezentat avocat A. M. care primise, în aceeași zi, procură autentificată sub numărul 152 din 20 februarie 2012 (fila 175) la BNP Cauținuc N. din partea inculpatului B. H.; conform acestei procuri, av. A. M. a fost împuternicit să-l reprezinte pe inculpatul B. H. la semnarea încheierii de certificare, sens în care declarația inculpatului B. H. care urma să se consemneze în cuprinsul încheierii urma să aibă următorul conținut ”Eu B. H., domiciliat în Municipiul C., ., ., . mandatar, domnul avocat A. M., în legătură cu promisiunea de vânzare a imobilului meu, declar că mă consider dezlegat de obligația de a-l vinde promitentului cumpărător, deoarece acesta a încălcat termenii antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758/29.09.2011 la Biroul Notarilor Publici C. și A. și actelor modificatoare ulterioare”.

În aceste condiții, notarul public A. A. A. a procedat la întocmirea încheierii de certificare nr. 2 din 20 februarie 2012, h. 16⁴⁵ (filele 18 – 19 d.u.p.) .

Din declarațiile date de către martora notar public A. A. A. coroborate cu declarațiile inculpatului B. H. și cu antecontractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr.2093/01.08.2011, actul adițional și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2822/06.10.2011 la BNP A. A. A.(f.118-119, 120-121, 122.124 d.u.p.) Curtea mai reține că o parte din suma de 22.000 EURO achitată cu titlu de avans de către partea vătămată C. D., respectiv suma de 4.000 EURO, a fost folosită de inculpatul B. H. pentru achiziționarea unui teren în intravilanul localității L., județul C. (prețul total al acestui teren fiind de 8.000 EURO, însă inculpatul B. H. a plătit un avans de 4.000 EURO la data de 01.08.2011, deci înainte de primirea la data de 29.09.2011 a sumei de 22.000 EURO de la partea vătămată C. D.).

În acest sens, Curtea reține că la data de 30 septembrie 2011 inculpatul B. H. a achitat vânzătorilor D. D. și D. R. suma de 1.700 EURO reprezentând avans din prețul total de 8.000 EURO al terenului achiziționat de învinuit (actul adițional autentificat sub numărul 2784 din 30 septembrie 2011 – filele 120 - 121). Suma de 1.700 EURO a rezultat din retragerile în numerar pe care B. H. le-a făcut la data de 30 septembrie 2011 din contul bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE din suma de 22.000 EURO, fila 94.

De asemenea, Curtea constată că la data de 6 octombrie 2011 inculpatul B. H. a achitat integral prețul terenului achiziționat de la familia D. perfectându-se contractul de vânzare – cumpărare a acestui teren, conform încheierii de autentificare nr. 2822 din 6 octombrie 2011 a BNP A. A. A. de la filele 122 – 124.

Suma de bani pe care inculpatul B. H. a achitat-o pentru a plăti prețul integral al terenului, respectiv suma de 2.500 EURO a fost retrasă în numerar din contul inculpatului deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERAL, din suma de 22.000 EURO virată de partea vătămată (extrasul de cont de la fila 95).

Deci, în total, pentru datoriile expuse mai sus, inculpatul B. H. a cheltuit suma de 11.500 EURO din avansul de 22.000 EURO primit de la partea vătămată C. D..

Curtea mai reține că, conform extraselor de cont furnizate de BRD GROUPE SOCIETE GENERALE din cuprinsul cărora rezultă modalitatea de utilizare a sumei de 22.000 EURO de către inculpatul B. H. a rezultat că în perioada 30 septembrie 2011 – 31 ianuarie 2012 învinuitul B. H. a retras, în mod succesiv sume de bani contul fiind închis la data de 31 ianuarie 2012 (filele 94 – 103 d.u.p.).

Constatând că nu îi sunt suficienți banii pentru edificarea construcției pe terenul cumpărat în . de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1520 din 14 decembrie 2011 (fila 75), inculpatul B. H. a înstrăinat acest teren către martorul A. N. în schimbul sumei de 8.000 EURO, martorul A. N. precizând (filele 164 – 166 d.u.p., f.109-110 dosar instanță) că, în realitate a achitat inculpatului B. H. suma de 5.000 EURO, diferența de 3.000 EURO reprezentând o compensare cu prețul unui viitor drept de abitație viageră pentru inculpatul B. H..

Din declarațiile martorilor A. N. (f.109 verso dosar instanță) și I. A. (f.116 dosar instanță), Curtea reține că pe la jumătatea lunii ianuarie 2012 inculpatul B. H. a solicitat martorului A. N. un împrumut pentru suma de 25.000 EURO pentru a restitui avansul primit de la partea vătămată C. D., împrumut pe care îl va restitui în scurt timp având în vedere că inculpatul susținea că a găsit un alt cumpărător care îi dădea mai mult pentru garsoniera ca; martorul A. N. i-a spus inculpatului B. H. că nu îl împrumută, dar îl va pune în legătură cu martorul I. A. (cumnatul martorului A. N.), I. A. fiind de acord să îl împrumute pe inculpatul B. H. cu suma de 25.000 EURO pentru o perioadă de 2 săptămâni.

La data de 18 ianuarie 2012 inculpatul B. H. s-a prezentat în fața notarului public C. N. unde s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub numărul 53 din 18 ianuarie 2012, contract conform căruia inculpatul a primit împrumut de la martorul I. A. suma de 25.000 EURO (contractul de la fila 139 d.u.p.).

Conform prevederilor acestui contract s-a stabilit că inculpatul B. H. s-a obligat să-i restituie împrumutătorului suma de 25.000 EURO până la data de 31 ianuarie 2012 fără dobândă.

Notarul public C. N. B. a declarat că suma de 25.000 EURO nu s-a dat în prezența sa și nu a cunoscut împrejurările și motivele care au determinat realizarea acestui împrumut.

După acordarea împrumutului, A. N. a aflat de la inculpatul B. H. că ”a intrat în bani” nereușind să-i restituie promitentului – cumpărător. Totodată, inculpatul B. H. i-a precizat că a găsit o altă persoană care-o oferise suma de 32.000 lei drept preț al garsonierei din Municipiul C., ., ., . mare decât cel oferit de promitentul cumpărător dar cel de-al doilea cumpărător s-a răzgândit deoarece aflase de notarea antecontractului de vânzare – cumpărare a imobilului.

În aceste condiții, martorul A. N. a declarat că l-a sfătuit pe martorul I. A. să demareze procedurile de executare silită a bunurilor învinuitului B. H. în scopul recuperării sumei de 25.000 EURO.

Conform declarațiilor martorului I. A. (filele 178 – 180 d.u.p., f.116-117 dosar instanță), după ce inculpatul B. H. a primit suma de 25.000 EURO, acesta s-a întâlnit cu martorul I. A. în prezența martorului A. N. propunându-i împrumutătorului I. A. să-i restituie suma de 19.000 EURO iar diferența să o restituie când va avea posibilitatea, aspect pe care martorul I. A. nu l-a acceptat.

Martorul I. A. i-a spus inculpatului B. H. că va proceda la executarea silită a contractului de împrumut prilej cu care, împrumutătorul a declarat că nu a remarcat nicio opoziție din partea inculpatului B. H., acesta fiind de acord cu procedura de executare silită.

Martorul I. A. a mai precizat că inculpatul B. H. a avut cunoștință despre faptul că obiectul executării silite îl va constitui imobilul din Municipiul C., ., .,. care învinuitul a fost de acord; inculpatul B. H. i-a comunicat lui I. A. dorința sa de a înstrăina imobilul în litigiu în schimbul sumei de 32.000 EURO, rugându-l pe împrumutător să treacă drept preț al vânzării această sumă.

Ca urmare a acordului martorului I. A., prețul de pornire al licitației organizate pe parcursul executării silite a fost de 32.000 EURO. Deoarece la licitația organizată la data de 04.05.2012 nu s-a prezentat nicio altă persoană înafara martorului I. A. interesată de achiziționarea imobilului din Municipiul C., ., ., . A. a achiziționat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 EURO consemnând la dispoziția executorului judecătoresc suma de 7.000 EURO, reprezentând diferența dintre prețul de adjudecare al garsonierei și creanța sa de 25.000 EURO.

Martorul I. A. a menționat (f.116 verso-117 dosar instanță) că aflând că inculpatul B. H. se judecă cu o persoană și fiindu-i teamă că va pierde garsoniera, a vândut garsoniera numitei A. Ș. pentru suma de 30.000 EURO, ieșind astfel în pierdere cu suma de 2.000 EURO prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1263 din 30 iulie 2012 la BNP Stamule D. în schimbul sumei de 30.

Prin urmare, Curtea reține că la data de 14.10.2011inculpatul B. H. și partea vătămată C. D. au autentificat actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 - 13) prin care părțile au convenit de comun acord ca actul de vânzare-cumpărare a garsonierei să fie încheiat în formă autentică până la data de 15.01.2012, dată până la care partea vătămată C. D. trebuia să plătească inculpatului B. H. diferența de preț de 4.000 EURO rămasă de plată.

Din starea de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, Curtea constată că ulterior datei de 14 octombrie 2011 inculpatul B. H. a invocat în mod nereal diverse situații (nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră, că partea vătămată nu și-a achitat diverse obligații) pentru a nu încheia cu partea vătămată C. D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, adevăratul motiv fiind acela că inculpatul B. H. a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preț mai mare, aspect care reiese din următoarele mijloace de probă:

- din declarațiile martorei M. M. (f.92 dosar instanță) reiese că în luna decembrie 2011, înainte de sărbători, inculpatul B. H. s-a prezentat cu un alt bărbat la Biroul Notarului Public M. M. și a spus că intenționa să încheie un act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil însă notarul public M. mariana a constatat din extrasul CF că la foaia de sarcini era notată de BNP A. A. promisiunea de vânzare a aceluiași imobil către altă persoană, notarul public A. A. confirmându-i telefonic această notare, aspecte care se coroborează cu declarațiile martorei A. A. (f.89-90 dosar instanță);

- din declarația inculpatului B. H. (f.52 dosar instanță) reiese că în cursul lunii decembrie_ a negociat cu o altă persoană care a fost de acord să îi dea 30.000 EURO sau 31.000 EURO pentru garsonieră;

- nu este întemeiat motivul (constând în starea de sănătate care nu îi permitea să se deplaseze, respectiv o operație la începutul lunii ianuarie 2012 de scoatere a unei proteze și șuruburi din picior) invocat de către inculpatul B. H. privind imposibilitatea de a se prezenta la BNP A. A. în data de 25.01.2012 pentru a încheia cu partea vătămată C. D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, aspect care reiese din declarația martorului C. N., avocat angajat de către inculpatul B. H. pentru a-l reprezenta în data de 25.01.2012 în fața notarului public A. A., reiese că acest martor s-a întâlnit în oraș cu inculpatul B. H. în data de 25.01.2012 și i-a înmânat procesul verbal întocmit de către notarul public A. A.;

- în același sens Curtea are în vedere și declarațiile colaborate ale martorilor A. N. și I. A. din care reiese că inculpatul B. H. s-a întâlnit cu ei la jumătatea lunii ianurie 2012 pentru a le solicita acordarea unui împrumut de 25.000 EURO; declarațiile celor doi martori se coroborează și cu declarația martorului C. N. (f.93 dosar instanță) și cu actul autentic constând în contractul de împrumut autentificat sub numărul 53 din 18 ianuarie 2012 la BNP C. N., contract conform căruia inculpatul a primit împrumut de la martorul I. A. suma de 25.000 EURO (contractul de la fila 139 d.u.p.), inculpatul B. H. prezentându-se personal în data de 18.01.2012 în fața notarului public; prin urmare, atâta timp cât în data de 18.01.2012 inculpatul B. H., este evident că și în data de 25.01.2012 acesta se putea deplasa la BNP A. A. însă nu a dorit acest lucru pentru a amâna semnarea actului de vânzare cumpărare cu partea vătămată Conrat D.;

- de asemenea, Curtea are în vedere și extrasele de cont furnizate de BRD GROUPE SOCIETE GENERALE din cuprinsul cărora rezultă modalitatea de utilizare a sumei de 22.000 EURO de către inculpatul B. H. a rezultat că în perioada 30 septembrie 2011 – 31 ianuarie 2012 inculpatul B. H. a retras, în mod succesiv sume de bani contul fiind închis la data de 31 ianuarie 2012 (filele 94 – 103 d.u.p.), aspecte din care reiese că acesta s-a putut deplasa în luna ianuarie 2012;

- nu sunt întemeiate nici motivele (constând în faptul că nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră) invocate de către inculpatul B. H. pentru a justifica obținerea unui nou termen de amânare a încheierii cu partea vătămată C. D. a actului autentic de vânzare cumpărare a garsonierei având în vedere declarația martorului A. N. (f.109 dosar instanță) care a precizat: “Inculpatul mi-a spus, până în 15.01.2012, că a mutat mobila la cineva în Mun. C. deoarece urma să încheie actul autentic. Nu mi-a solicitat ca el personal să se mute la ferma mea și am înțeles că în ianuarie 2012 intenționa să se mute la un văr al său din localitatea Cobadin”;

- nu este întemeiat nici motivul (constând în faptul că partea vătămată C. D. a refuzat să îi achite unele îmbunătățiri ale garsonierei) invocat de către inculpatul B. H. pentru neexecutarea de către partea vătămată C. a obligațiilor care îi reveneau, atâta timp cât prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat la BNP A. A. sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (f.10-11 d.u.p.) și prin actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 – 13 d.u.p.) nu erau prevăzute asemenea obligații pentru partea vătămată C. D.; mai mult, Curtea reține că partea vătămată a achitat (în calitate de viitor proprietar) suma de 800 lei, pentru inculpatul B. H., contribuția la partea comună pentru branșamentul scării la instalația de gaze naturale (f.121), la dosar fiind depusă și chitanța aferentă de plată a sumei de 800 lei (f.120);

- nu este întemeiat nici motivul invocat de către inculpatul B. H. cu privire la faptul că inițial s-a stabilit ca termenul de încheiere a actului autentic de vânzare cumpărare a fost stabilit pentru data de 30.09.2013 având în vedere că la data de 14 octombrie 2011 părțile au autentificat BNP A. A. A. actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 – 13 d.u.p.) prin care partea vătămată C. D. și inculpatul B. H. au convenit de comun acord ca:

- diferența de preț de 4.000 EURO rămasă de plată să fie plătită de partea vătămată inculpatului B. H. până la data de 25.01.2012;

Față de ansamblul aspectelor expuse, Curtea reține că adevăratul motiv pentru care inculpatul B. H. nu a dorit să încheie la data de 25.01.2012 cu partea vătămată actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei a fost determinat de faptul că inculpatul B. H. a constatat ulterior autentificării actului adițional din 14.10.2011 că nu îi sunt suficienți banii pentru edificarea construcției pe terenul cumpărat în . de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1520 din 14 decembrie 2011 (fila 75), și în acest condiții inculpatul B. H. a încercat să găsească un cumpărător care să îi dea mai mult pe garsonieră, respectiv 31.000 EURO.

Curtea mai reține că în declarația dată în fața instanței inculpatul B. H. a precizat că avea cunoștință că, potrivit antecontractului de vânzare cumpărare, dacă se răzgândea trebuia să-i plătească părții vătămate C. D. suma de 44.000 EURO (dublul avansului primit de la acesta) însă s-a împrumutat de la martorul Ismai A. cu suma de 25.000 EURO pentru a-i restitui părții vătămate C. D. doar avansul primit și să anuleze antecontractul, însă partea vătămată C. D. nu a fost de acord cu acest lucru (f.52 dosar instanță).

Faptul că inculpatul B. H. a dorit de fapt doar să-și vândă garsoniera pentru un preț mai mare reiese și din faptul că în procedura executării silite inculpatul B. H. a solicitat ca prețul de pornire a licitației din 04.05.2012 pentru vânzarea garsonierei să fie de 32.000 EURO (spre deosebire de prețul de 26.000 EURO stabilit cu partea vătămată C. D.) precum și din faptul că nu a adus la cunoștința părții vătămate C. D. că imobilul respectiv este scos la licitație.

5.2.Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. V.

În ceea ce privește procedura de executare silită desfășurată de către inculpatul D. V. (executor judecătoresc), Curtea reține că la data de 3 februarie 2012 martorul I. A. s-a adresat B.E.J. D. V. cu cerere de executare silită a contractului de împrumut autentificat sub numărul 53 din 18 ianuarie 2012 prin care l-a împrumutat pe inculpatul B. H. cu suma de 25.000 EURO, sumă nerestituită la termenul scadent (fila 41 d.u.p.).

La B.E.J. D. V. s-a format dosarul de executare silită nr. 307/012 iar la data de 3 februarie 2012 executorul judecătoresc D. V. s-a adresat Judecătoriei C. cu cerere de încuviințare a executării silite (fila 43 d.u.p.), cererea fiind admisă prin încheierea nr. 2056 din 14 februarie 2012 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul civil nr._ (fila 44 d.u.p.).

Inculpatul D. V. a întocmit procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 46 d.u.p.) și a emis somație către inculpatul B. H. la data de 29 februarie 2012 (fila 45 d.u.p.).

Inculpatul D. V. a solicitat Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară C. notarea somației nr. 307/2012 și eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare.

Această cerere a fost înregistrată sub numărul 17.868 din 6 martie 2012 iar la data de 7 martie 2012 s-a procedat la eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare (filele 51 – 52 d.u.p.) din cuprinsul căruia rezultă, în mod explicit, că în cartea funciară a imobilului din Municipiul C., ., ., ., partea a III a (foaie de sarcini) erau notate:

- antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 a BNP A. A. A.,

- actul adițional autentificat sub numărul 2913 din 14 octombrie 2011 la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 758 din 29 septembrie 2011,

- încheierea de certificare nr. 02/20 februarie 2012 emisă de BNP A. A. A..

Deși existau aceste notări în extrasul de carte funciară a imobilului, executorul judecătoresc D. V. nu a procedat la înștiințarea titularului acestor drepturi (respectiv pe partea vătămată C. D.) despre executare imobilului respectiv.

Prețul de pornire al licitației organizate pentru data de 04.05.2012 la sediul B. D. V. a fost de 32.000 EURO (f.58 d.u.p.).

Din procesul verbal întocmit de către inculpatul D. V. cu ocazia licitației organizată la data de 04.05.2012 cu privire la garsoniera inculpatului B. H. (f.61-63 d.u.p.) Curtea reține că s-a prezentat doar martorul I. A. interesat de achiziționarea imobilului din Municipiul C., ., ., . 3 strigări martorul I. A. a achiziționat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 EURO consemnând la dispoziția executorului judecătoresc suma de 7.000 EURO, reprezentând diferența dintre prețul de adjudecare al garsonierei și creanța sa de 25.000 EURO.

După adjudecarea imobilului de către martorul I. A., în baza actului de adjudecare emis la data de 5 iunie 2012 (filele 87 - 88), acesta l-a înstrăinat către numita A. Ș. prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1263 din 30 iulie 2012 la BNP Stamule D. în schimbul sumei de 30.000 EURO (contractul de la filele 167 – 168 d.u.p.).

6. Rezolvarea acțiunii penale

Dispozițiile legale care reglementează rezolvarea acțiunii penale sunt cele prev. de art.396 alin.(1) cod procedură penală care prevede: “(1) Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, Curtea reține că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

-D. V. – pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal 1969,

-B. H. – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969.

infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal 1969.

La termenul din data de 18.11.2014, potrivit art.388 cod procedură penală, apărătorii aleși ai celor doi inculpați au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu:

6.1. Cu privire la fapta reținută inculpatului B. H.

Raportat la starea de fapt reținută mai sus la punctul 5.1., Curtea constată că inculpatul B. H. a indus în eroare pe partea vătămată C. D. ulterior datei de 14 octombrie 2011 când părțile au autentificat BNP A. A. A. actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 – 13 d.u.p.) invocând diferite motive nereale pentru a nu se încheia la data de 25.01.2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru prețul de 26.000 EURO, scopul urmărit de către inculpatul B. H. fiind acela de obține un preț mai bun de la alt cumpărător pentru aceeași garsonieră (32.000 EURO) și cauzând astfel o pagubă părții vătămate C. D. prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B. H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane, această faptă circumscrindu-se astfel unei fapte ilicite penale de înșelăciune.

Curtea reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind noul cod penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal.

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 are următoarea reglementare:

“(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

……………….

(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.”

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 are următoarea reglementare:

“Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente prevederile art.5 alin.(1) cod penal nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei: “În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Examinând comparativ incriminările infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 raportat la cea prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014, Curtea constată că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 6 luni la 3 ani) în condițiile în care infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

În consecință, în baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică dată faptei reținute inculpatului B. H. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.

Față de ansamblul aspectelor expuse, Curtea constată că fapta inculpatului B. H. care a indus în eroare pe partea vătămată C. D. ulterior datei de 14 octombrie 2011 când părțile au autentificat BNP A. A. A. actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. 2913 din 14 octombrie 2011 – filele 12 – 13 d.u.p.) invocând diferite motive nereale pentru a nu se încheia la data de 25.01.2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru prețul de 26.000 EURO, scopul urmărit de către inculpatul B. H. fiind acela de obține un preț mai bun de la alt cumpărător pentru aceeași garsonieră (32.000 EURO) și cauzând astfel o pagubă părții vătămate C. D. prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B. H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiuniide înșelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, Curtea reține că în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012 inculpatul B. H. a invocat în mod nereal diferite motive (nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră, că partea vătămată nu și-a achitat diverse obligații) pentru a nu încheia cu partea vătămată C. D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei la data de 25.01.2012 pentru prețul de 26.000 EURO, astfel cum părțile au convenit de comun acord la data de 14.10.2011 prin actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare a garsonierei.

Curtea constată însă că adevăratul motiv a fost însă determinat de faptul că inculpatul B. H. a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preț mai mare (aprox. 31.000 EURO); deoarece nu a reușit pentru că era blocată cartea funciară a imobilului respectiv (ca efect al notării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată C. D.) a făcut un împrumut de la martorul I. A. pentru suma de 25.000 EURO și ulterior garsoniera a fost vândută pentru prețul de 32.000 EURO în cadrul unei proceduri de executare silită pentru restituirea acestui împrumut, inculpatul B. H. neaducând la cunoștința părții vătămate C. D. că imobilul respectiv este executat silit și astfel cauzând părții vătămate o pagubă importantă prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B. H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane.

Folosul patrimonial astfel obținut de către inculpatul B. H. este injust, având în vedere că prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 la BNP A. A. (filele 10 verso d.u.p.) inculpatul B. H. s-a obligat față de partea vătămată C. D. potrivit pct.4 par.3 din antecontract “să nu închei după data semnării prezentului antecontract nicio promisiune de vânzare, promisiune de ipotecare, act de dispoziție sau de cedare a vreunui drept în legătură cu imobilul descris în cuprinsul acestui act către terți”.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul B. H. a acționat cu intenție directă, acest aspect reieșind din aspectele expuse la reținerea stării de fapt la punctul 5.1. cu privire la netemeinicia motivelor invocate de către inculpatul B. H. pentru imposibilitatea prezentării la BNP A. A. în data de 25.01.2014 pentru încheierea actului autentic precum și pentru amânarea încheierii actului autentic.

Curtea mai constată că nu se poate reține doar o neexecutare de către inculpatul B. H. a clauzelor antecontractului de vânzare cumpărare, ci din totalitatea demersurilor efectuate de către acesta reieșind că a urmărit de fapt să îl inducă în eroare pe partea vătămată C. D. pentru a nu încheia actul autentic și între timp să reușească să vândă același imobil unei alte persoane pentru un preț mai mare.

6.2. Cu privire la fapta reținută inculpatului D. V.

Raportat la starea de fapt reținută mai sus la punctul 5.2., Curtea constată că în procedura executării silite a imobilului garsoniera – proprietate personală a inculpatului B. H. situată în Municipiul C., ., ., ., inculpatul D. V. nu l-a înștiințat pe partea vătămată C. D. despre vânzarea la licitație publică a acestui imobil, în condițiile în care în cartea funciară a acestui imobil s-a notat la foaia de sarcini la punctul 3 antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 de către BNP A. A. între inculpatul B. H. în calitate de promitent vânzător și partea vătămată C. D. în calitate de promitent cumpărător (f.35 d.u.p.).

Curtea reține că potrivit art.500 alin.3 vechiul cod de procedură penală (în vigoare la data efectuării de către inculpatul D. V. a procedurii de executare silită a imobilului menționat mai sus) executorul judecătoresc va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului, așa cum prevăd dispozițiile art.500 alin.4 cod procedură civilă.

Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului D. V. prin care a susținut că nu avea obligația de a-l încunoștiința pe partea vătămată C. D. cu privire la executarea silită a imobilului respectiv deoarece antecontractul de vânzare cumpărare notat în Cartea funciară a imobilului la foaia C nu reprezintă un drept real sau o sarcină ci un drept de creanță.

Este adevărat că prin decizia nr.8/10.06.2013 pronunțată în interesul legii de către Î.C.C.J. s-a decis că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, reținându-se în motivare că prin această acțiune reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului.

Curtea reține însă că în sensul sarcinilor care se menționează la foaia C de sarcini a cărții funciare a unui imobil nu sunt doar dezmembrămintele dreptului de proprietate ci toate sarcinile care grevează imobilul și sunt însoțite de interdicția de grevare, închiriere sau înstrainare a imobilului.

Astfel, Curtea are în vedere că atât literatură juridică cât și practică judiciară s-a avut în vedere că la foaia C de sarcini a unui imobil se înscriu:

-drepturile de superficie,

-servitutea asupra imobilului aservit,

-dreptul de uz,

-dreptul de uzufruct,

-dreptul de abitație,

-ipoteca,precum și:

-locațiunea,vânzarea unei păduri spre tăiere, cesiunea de venituri;

-faptele, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile înscrise în această parte;

-sechestrul,urmărirea silită a imobilului sau a veniturilor sale.

Prin urmare, Curtea constată că notarea în carte funciară a imobilului respectiv la Foaia C de sarcini la punctul 3 a antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 de către BNP A. A. între inculpatul B. H. în calitate de promitent vânzător și partea vătămată C. D. în calitate de promitent cumpărător (f.35 d.u.p.) constituie o sarcină (în sensul unui drept personal al părții vătămate C. D.) care greva imobilul respectiv atâta timp cât atrăgea interdicția de înstrăinare a imobilului respectiv.

În acest sens, Curtea reține că prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 la BNP A. A. (filele 10 verso d.u.p.) inculpatul B. H. s-a obligat față de partea vătămată C. D. potrivit pct.4 par.3 din antecontract “să nu închei după data semnării prezentului antecontract nicio promisiune de vânzare, promisiune de ipotecare, act de dispoziție sau de cedare a vreunui drept în legătură cu imobilul descris în cuprinsul acestui act către terți”.

De asemenea, Curtea mai reține că în momentul în care în luna decembrie_ inculpatul B. Hrstu a încercat să vândă același imobil unei alte persoane la Biroul notarului public M. M. aceasta i-a spus inculpatului B. H. că acea notare reprezintă o interdicție de înstrăinare (f.92 dosar instanță).

Curtea constată că această interdicție de înstrăinare vizează atât varianta vânzării prin act autentic de vânzare cumpărare cât și vânzarea în cadrul unei proceduri de executare silită, legiuitorul nefăcând nici o distincție cu privire la modalitatea prin care se poate realiza înstrăinarea imobilului.

Față de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că inculpatul D. V., în calitate de executor judecătoresc, avea obligația, prevăzută de art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, să înștiințeze pe partea vătămată C. D. despre executarea silită a imobilului care făcea obiectul antecontractului de vânzare cumpărare (notat la foia C de sarcini a imobilului) și să-l citeze la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.

Curtea constată că nu este întemeiată nici apărarea inculpatului D. V. prin care a invocat nerespectarea de către registratorul din cadrul OCPI C. a prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996 (în forma vigoare la data de 06.03.3012 când s-a notat somația imobiliară), atâta timp cât inculpatului D. V. îi revenea obligația prevăzută de art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, să înștiințeze pe partea vătămată C. D. despre executarea silită a imobilului care făcea obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 alin.1 cod penal 1969 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu a inculpatului D. V., Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul D. V. a omis “cu știință” să înștiințeze pe partea vătămată C. D. despre executarea silită a imobilului respectiv.

În acest sens, Curtea reține că din nici un mijloc de probă administrat în prezenta cauză (în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești):

- nu reiese că inculpatul D. V. l-ar fi cunoscut anterior pe inculpatul B. H. sau pe vreunul dintre martorii A. N. sau I. A., acestea find persoanele care au discutat cu inculpatul D. V. privind executarea imobilului respectiv; din declarația martorului I. A. (f.116 verso dosar instanță) coroborată cu declarația martorului A. N. ( cumnatul martorului I. A.) (f.110 dosar instanță) reiese că pentru a-și recupera suma de 25.000 EURO împrumutată inculpatului B. H. au mers la Biroul executorului judecătoresc D. V. deoarece era cel mai apropiat de domiciliul martorului D. V.;

- nu reiese că inculpatul D. V. a omis cu știință să încunoștiințeze pe partea vătămată C. D. despre executarea silită a imobilului respectiv, atâtat timp cât nu s-a dovedit că prin acest demers ar fi urmărit sau acceptat vătămarea intereselor părții vătămate C. D.;

- nu reiese că în alte dosare execuționale similare inculpatul D. V. ar fi înștiințat și citat pe promitenții cumpărători menționați în antecontractul de vânzare cumpărare notat în foaia C de sarcini a imobilului care făcea obiectul executării silite, pentru a se putea reține că în prezenta cauză inculpatul D. V. a procedat cu totul altfel decât procedase anterior în dosare execuționale asemănătoare.

În consecință, Curtea constată că sunt aplicabile cu privire la această faptă prevederile art.4 alin.2 cod procedură penală: “După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Prin urmare, Curtea reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 alin.1 cod penal 1969 sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni, neputindu-se reține fără putință de tăgadă că inculpatul D. V. a comis infracțiunea cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă potrivit art.19 alin.(1) pct.1 lit.a) cod penal 1969 sau cu intenție indirectă potrivit art.19 alin.(1) pct.1 lit.b) cod penal 1969.

Curtea constată totuși că deși inculpatul D. V. nu a prevăzut rezultatul faptei sale (vătămarea intereselor părții vătămate C. D. prin neînștiințarea acestuia despre executarea silită a imobilului respectiv), inculpatul D. V. trebuia și putea să-l prevadă având în vedere atât pregătirea sa profesională de executor judecătoresc cât și experiența profesională raportat la obligația de a cunoaște și aplica prevederile art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, impunându-se reținerea comiterii de către inculpatul D. V. a infracțiunii de neglijență în serviciu.

Curtea reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind noul cod penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal.

Infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 are următoarea reglementare:

“(1) Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.”

Infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 are următoarea reglementare:

“Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Examinând comparativ incriminările de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la cea prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014, Curtea constată că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la o lună la 2 ani) în condițiile în care infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

În consecință, în baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică dată faptei reținute inculpatului D. V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 cod penal 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

Curtea constată că fapta inculpatului D. V. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. D. V., nu a înștiințat pe partea vătămată C. D., potrivit art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, cu privire la procedura executării silite a imobilului garsonieră proprietatea inculpatului B. H. care încheiase anterior cu partea vătămată C. D. antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 2758 din 29 septembrie 2011 la BNP A. A., antecontract care fusese notat la pct.3 în foaia C de sarcini a imobilului respectiv, și a produs astfel o vătămare importantă a intereselor legale ale părții vătămate C. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

Inculpatul D. V. îndeplinește cerința subiectului activ de funcționar public, în sensul art.147 alin.1 cod penal 1969, având în vedere că activitatea unui executor judecătoresc se circumscrie serviciilor de interes publi, în sensul art.145 cod penal 1969.

Sub aspectul laturii obiective, Curtea reține că în perioada martie-mai 2012, după încuviințarea executării silite a imobilului, inculpatul D. V. a omis să înștiințeze pe partea vătămată C. D., cu privire la procedura executării silite a imobilului garsonieră proprietatea inculpatului B. H., potrivit art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă: executorul judecătoresc va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului, așa cum prevăd dispozițiile art.500 alin.4 cod procedură civilă, efectuarea acestei înștiințări și citații reprezentând astfel îndatoriri de serviciu.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul D. V. a acționat cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere prev. de art.19 alin.(1) pct.2 lit.b) cod penal 1969, inculpatul D. V. trebuind și putând să prevadă vătămarea importantă a intereselor legale a părții vătămate având în vedere atât pregătirea sa profesională de executor judecătoresc cât și experiența profesională raportat la obligația de a cunoaște și aplica prevederile art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă.

Este îndeplinită și cerința urmării produse prin comiterea acestei infracțiuni, respectiv vătămarea importantă a intereselor legale ale părții vătămate C. D., având în vedere că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B. H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane.

În același sens, Curtea are în vedere și perspectivele reduse ale părții vătămate C. D. de executare a clauzei prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu inculpatul B. H., respectiv obligația inculpatului B. H. de a plăti părții vătămate C. D. suma de 44.000 EURO (dublul avansului primit) fiindcă nu și-a respectat obligația de a-i vinde imobilul respectiv, având în vedere atât faptul că părții vătămate i s-au respins 2 acțiuni în instanță prin care a solicitat anularea executării silite a garsonierie respective cât și faptul că inculpatul B. H. nu deține bunuri mobile sau imobile din a căror executare silită să se obțină suma de 44.000 EURO.

7. Individualizarea judiciară a pedepselor

Față de modalitatea de soluționare a acțiunii penale astfel cum a fost expusă mai sus la punctele 6.1. și 6.2., Curtea constată că:

- inculpatul B. H. urmează a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal;

- inculpatul D. V. urmează a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

Curtea constată că aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal se face global, cu privire la toate instituțiile, fie cele prevăzute în codul penal 1969 fie cele prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă și general obligatorie.

Prin urmare, la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul B. H. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de codul penal 1969 iar la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul B. H. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

7.1.Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul B. H.

Având în vedere apectele expuse mai sus, pentru inculpatul B. H. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de art.74 cod penal în vigoare din 01.02.2014 privind criteriile generale de individualizare a pedepsei:

“(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

Prin urmare, Curtea va reține modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpatul B. H., motivul săvârșirii acțiunii și scopul urmărit (multitudinea de demersuri efectuate de acesta cu rea credință pentru a nu încheia cu partea vătămată C. D. în data de 25.01.2015 actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, timp în care inculpatul B. H. a căutat să vândă aceeași garsonieră unei alte persoane pentru un preț mai mare), consecințele infracțiunii comise (neîncheierea cu partea vătămată C. a actului autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, în prezent existând posibilități reduse a părții vătămate de a valorifica antecontractul de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost executată silit iar din prețul obținut s-a achitat un împrumut de 25.000 EURO luat de inculpatul B. H. de la martorul I. A.), conduita inculpatului B. H. după comiterea infracțiunii (nu a recunoscut comiterea infracțiunii, invocând în mod nereal nerespectarea de către partea vătămată C. D. a unor obligații din antecontractul de vânzare cumpărare).

Raportat la aspectele expuse mai sus, precum și la limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal (închisoare de la 6 luni la 3 ani), la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părții vătămate (44.000 EURO, reprezentând potrivit antecontractului de vânzare cumpărare dublul avansului primit de inculpatul B. H. de la partea vătămată C. D.), Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special al pedepsei, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și pedepsele complementare, Curtea are în vedere dispozițiile art.12 alin.(1) din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal: “În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, fiind astfel aplicabile dispozițiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014, raportat la aspectele expuse mai sus la punctul 6.1.

În consecință, raportat la natura infracțiunii comise și de modalitatea de comitere a acesteia, în baza art.65 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, Curtea va interzice inculpatului B. H. cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal.

În baza art.67 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, Curtea va interzice inculpatului B. H., cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art.68 alin.(1) lit.b) cod penal.

7.2. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul D. V.

Având în vedere apectele expuse mai sus, în preambulul pct.7, pentru pentru inculpatul D. V. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de art.72 alin.1 codul penal 1969 privind criteriile generale de individualizare a pedepsei:

“(1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

În consecință, la stabilirea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului D. V. pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea are în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege (închisoare de la o lună la 2 ani), modul și împrejurările de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al faptei, urmările produse (perspectivele reduse ale părții vătămate C. D. de executare a clauzei prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu inculpatul B. H., respectiv obligația inculpatului B. H. de a plăti părții vătămate C. D. suma de 44.000 EURO (dublul avansului primit) fiindcă nu și-a respectat obligația de a-i vinde imobilul respectiv, având în vedere atât faptul că părții vătămate i s-au respins 2 acțiuni în instanță prin care a solicitat anularea executării silite a garsonierie respective cât și faptul că inculpatul B. H. nu deține bunuri mobile sau imobile din a căror executare silită să se obțină suma de 44.000 EURO), astfel că va aplica inculpatului D. V. o pedeapsă orientată între minimul special și maximul special al pedepsei, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În raport de aspectele expuse mai sus la punctul 6.2. prin care s-a constatat că pentru inculpatul D. V. legea penală mai favorabilă global este codul penal 1969, Curtea urmează a face aplicarea prev. art. 71 cod penal 1969.

Prin urmare, în ceea ce privește interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1969, Curtea constată, în baza art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție, și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de Curte in cauza Hirst c. Marii Britanii.

Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.

În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, în temeiul dreptului intern și intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.

Pe cale de consecință, Curtea nu va face aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a) teza I Cod penal constând în interzicerea dreptului de a alege autoritățile publice sau în funcții elective publice.

Față de ansamblul motivelor expuse, în baza art. 71 cod penal 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, Curtea va aplica inculpatului D. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a), lit.b) cod penal 1969.

8. Individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor

Și în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei Curtea constată că sunt incidente aspectele expuse mai sus în preambul la pct.7 cu privire la decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă și general obligatorie.

Prin urmare, raportat la aspectele expuse la punctele 6.1. și 6.2., la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei pentru inculpatul B. H. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de codul penal 1969 iar la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul B. H. se vor avea în vedere dispozițiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

8.1.Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul B. H.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, Curtea are în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.

Raportat la modalitatea concretă a faptei, la vârsta inculpatului B. H. (61 ani în prezent), la starea de sănătate a acestuia (prezintă sechele în urma unui accident rutier din 2011 pentru care a suferit o operație la piciorul stâng, iar în februarie 2014 a suferit câteva fracturi costale – f.43 dosar instanță), la faptul că nu a suferit anterior alte condamnări precum și la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată (2 ani închisoare), Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că aplicarea pedepsei și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul B. H. nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, raportat la modalitatea de comitere a faptei și la necesitatea conștientizării de către inculpat a faptei sale și a consecințelor produse, raportat la atitudinea procesuală a acestuia de nerecunoaștere a faptei comise.

În consecință, în baza art. 91 alin. (1) cod penal, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. H. pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 cod penal.

În baza art. 93 alin. (1), (2), (3) cod penal cu referire la art.404 alin.(2) cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, Curtea va impune inculpatul B. H. respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare;

g) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței;

h) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul uneia dintre următoarele 2 entități: Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C. sau Căminul pentru Persoane Vârstnice din Municipiul C..

În baza art. 94 alin. (1) cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune C..

În baza art.404 alin.(2) cod procedură penală, Curtea va atrage atenția inculpatului B. H. asupra dispozițiilor art.96 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Având în vedere că regimul pedepsei accesorii urmează regimul pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.65 alin.(1) cu referire la art.66 lit.a),b) cod penal aplicată inculpatului B. H. se va executa din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

8.2. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul D. V.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei pentru inculpatul D. V., Curtea are în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut de art.52 cod penal 1969.

Raportat la modalitatea concretă a faptei, la vârsta inculpatului D. V. (46 ani în prezent), la natura infracțiunii comise, la forma de vinovăție (culpă fără prevedere), la faptul că nu a suferit anterior alte condamnări, la cuantumul pedepsei care urmează a fi aplicată (1 an închisoare), Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.81 cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul D. V. și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În consecință, în baza art.81 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art.82 alin.1 cod penal 1969.

Curtea va pune în vedere inculpatului D. V. dispozițiile art.83 cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.71 alin. 5 cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.(1) lit.a) ( teza a II-a ), b) cod penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

9. Rezolvarea acțiunii civile

Curtea constată că la termenul de judecată din data de 08.05.2014, apărătorul ales al părții vătămate C. D. a depus la dosar constituirea de parte civilă doar față de inculpatul B. H. (f.60 verso dosar instanță) cu:

- suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, constând în prejudiciul moral suferit ca urmare a neexecutării obligației.

Curtea constată că daunele materiale în cuantum de 44.000 EURO solicitate de către partea vătămată C. D. sunt dovedite și întemeiate, raportat la obligația contractuală a inculpatului B. H. prevăzută la punctul 5 al antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu partea vătămată C. D. și autentificat sub nr.2758/29.09.2011 la BNP A. A. (f.10-11 d.u.p.): “În cazul în care mă voi răzgândi sunt de acord ca, cumpărătorul-promitent să aibă, la alegerea sa, unul din următoarele drepturi: fie să îi achit de două ori suma dată cu titlu de avans (n.r. 22.000 EURO), fie să se adreseze instanței judecătorești competente în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare privind apartamentul sus-menționat”.

Față de aspectele expuse la punctul 5.1., Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului B. H. prin care a invocat nerespectarea de către partea vătămată C. D. a unor obligații contractuale.

De asemenea, raportat la faptul că garsoniera respectivă a fost executată silit și ulterior adjudecatarul a vândut garsoniera unei alte persoane, Curtea constată că partea vătămată C. D. nu mai are posibilitatea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare privind garsoniera respectivă, raportat la faptul că părții vătămate i-au fost respinse deja două contestații prin care a solicitat anularea licitației prin care s-a executat silit garsoniera.

Curtea mai are în vedere și principiul disponibilității care guvernează soluționarea acțiunii civile, respectiv faptul că partea vătămată C. D. a precizat că se constituie parte civilă doar față de inculpatul B. H..

În consecință, în baza art.397 alin.(1) cod procedură penală cu referire la art.1068- art.1069 vechiul cod civil (în vigoare la data comiterii faptei), Curtea va obliga pe inculpatul B. H. la plata către partea civilă C. D. a sumei de 44.000 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data plății efective), cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă C. D., Curtea constată că este evident că toate demersurile efectuate de către inculpatul B. H. pentru amânarea încheierii actului autentic de vânzare cumpărare a garsonierei precum și faptul că a aflat ulterior garsoniera respectivă a fost vândută în cadrul unei proceduri de executare silită au fost de natură să îi creeze părții civile C. D. o stare de neliniște, de tensiune, de îngrijorare cu privire la recuperarea avansului de 22.000 EURO plătit inculpatului B. H., cauzându-I astfel suferințe psihice.

În consecință, Curtea va obliga pe inculpatul B. H. la plata sumei de 5.000 RON, apreciind că acest cuantum este suficient pentru compensarea suferințelor psihice suferite în condițiile în care inculpatul B. H. urmează a fi obligat la plata unor daune materiale în cuantum de 44.000 EURO; în consecință, Curtea va respinge restul pretențiilor morale solicitate de partea civilă C. D. până la 10.000 RON.

10. Măsuri cu privire la cheltuielile judiciare

Curtea constată că potrivit art.274 alin.(1) cod procedură penală: “În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului”.

Curtea are în vedere la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat următoarele:

- prin rechizitoriu s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli judiciare în cuantum de câte 1.500 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați;

- cercetarea judecătorească a durat aprox. 1 an, fiind acordate 6 termene de judecată, fiind citate părțile, martorii propuși din rechizitoriu, apreciindu-se că s-au avansat cheltuieli judiciare în cuantum de 1.400 lei, deci câte 700 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați.

În consecință, în baza art.274 alin.1,2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpații B. H. și D. V. la plata sumei de câte 2.200 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 75 lei pentru avocatul desemnat din oficiu R. E. I. se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.276 alin.1 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul B. H. la plata către partea civilă C. D. a sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (2.500 lei-onorariu avocat și 1.000 lei-cheltuieli de transport, potrivit chitanței depusă la dosar de către avocatul ales al părții vătămate C. D. – f.47 dosar instanță).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

I.În baza art.386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute inculpatului D. V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 cod penal 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

În baza art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul D. V. (fiul lui T. și O., născut la data de 13.04.1968 în ., cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, executor judecătoresc la B.E.J. D. și ASOCIAȚII C., domiciliat în Mun. C., ., ., etaj 1, apartament 46, județ C., C.N.P._) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 71 cod penal 1969, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatului D. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ( teza a II-a ), b) cod penal 1969.

În baza art.81 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art.82 alin.1 cod penal 1969.

Pune în vedere inculpatului D. V. dispozițiile art.83 cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.71 alin. 5 cod penal 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.(1) lit.a) ( teza a II-a ), b) cod penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

II.În baza art.386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute inculpatului B. H. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.

În baza art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul B. H. (fiul lui C. și Cherața, născut la data de 26.02.1953 în ., cetățean român, divorțat, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, pensionar, domiciliat în Mun. C., ., ., etaj 4, apartament 19, județ C., C.N.P._) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.65 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului B. H., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal.

În baza art.67 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului B. H., cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art.68 alin.(1) lit.b) cod penal.

În baza art. 91 alin. (1) cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. H. pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 cod penal.

În baza art. 93 alin. (1), (2), (3) cod penal cu referire la art.404 alin.(2) cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. H. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare;

g) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței;

În baza art. 94 alin. (1) cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) cod penal se comunică Serviciului de Probațiune C..

În baza art.404 alin.(2) cod procedură penală, atrage atenția inculpatului B. H. asupra dispozițiilor art.96 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.65 alin.(1) cu referire la art.66 lit.a),b) cod penal aplicată inculpatului B. H. se execută din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.397 alin.(1) cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. H. la plata către partea civilă C. D. a:

- sumei de 44.000 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data plății efective), cu titlu de daune materiale;

-sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor morale solicitate până la 10.000 RON.

În baza art.274 alin.1,2 cod procedură penală, obligă pe inculpații B. H. și D. V. la plata sumei de câte 2.200 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 75 lei pentru avocatul desemnat din oficiu R. E. I. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.276 alin.1 cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. H. la plata către partea civilă C. D. a sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat și cheltuieli de transport).

Conform art.400 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.12.2014.

Președinte,

D. I. N.

Grefier,

M. I.

Red.sent.jud. D.I.N.

2ex. / 23.01.2015

← Instigarea publică şi apologia infracţiunilor. Art. 324 C.p.....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Sentința nr. 147/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Sentința nr. 147/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA