Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 631/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 7/C/P
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror– V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul condamnat M. N. D., fiul lui I. și A., născut la 11.12.1979, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat M. N. D., în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat O. A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1145/2014, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, pentru contestatorul condamnat M. N. D., avocat O. A., învederează instanței că prin sentința nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C. s-a avut în vedere maximul de pedeapsă prevăzută de legea penală intrată de curând în vigoare. S-a apreciat de către judecătorul fondului că Legea nouă este mai favorabilă și de aceea a fost respinsă solicitarea comisiei. În aceste condiții, solicită reexaminarea întregului probatoriu și admiterea contestației formulate.
Apreciază că nu a fost vorba despre o nelegalitate a soluției pronunțate de instanța de fond, iar contestația a fost formulată pentru ca instanța de control să verifice aspectele invocate și să dispună în consecință.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței penale nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C. ca legală și temeinică.
Precizează că în sentința penală atacată există o inadvertență, dar acest aspect nu duce la altă finalitate. Deși instanța de fond, în mod corect, a redus limitele de pedeapsă, sunt mai favorabile petentului prevederile legii noi, astfel încât a rezultat că a redus pedeapsa de 6 ani la minimul de 3 ani, iar având în vedere starea de recidivă, rezultă o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Instanța a stabilit că la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare se aplică 1/3 din celelalte pedepse, doar 1 an închisoare, nu 2 ani și 6 luni, celelalte pedepse fiind de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
După aceste calcule, pedeapsa rezultantă ar fi de 8 ani și 6 luni închisoare, dar în cazul petentului s-a apreciat că legea nouă este mai favorabilă, astfel că pedeapsa rezultantă este de 6 ani închisoare.
Solicită respingerea, ca neîntemeiată, a sesizării.
Contestatorul condamnat M. N. D., având cuvântul, solicită admiterea contestației, lăsând la aprecierea instanței modul de calcul al pedepsei. Precizează că nu cunoaște soluția pronunțată de Tribunal, pentru că nu i-a fost adusă la cunoștință.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele;
Pronunțând sentința penală nr.58 din 01.02.2014, în dosarul nr._, Tribunalul C. a hotărât respingerea ca neîntemeiată a sesizării formulate de Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Poarta Albă de aplicare a legii penale mai favorabile privind pe condamnatul M. N. D..
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;
„Prin sentința penală nr.262/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.3041/13.02.2011, s-au dispus următoarele;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. pen., achită pe inculpatul M. N. D. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2,3,5 Cod penal .
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. pen., achită pe inculpatul M. N. D. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal .
În baza art. 215 alin.1,2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul M. N. D. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune .
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul M. N. D. la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 291 teza a II-a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul M. N. D. la 1 (un ) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc.pen, menține arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, deduce reținerea și arestarea preventivă, de la 11.03.2009 la zi.
Prin decizia penală 3041 din 13.09.2011 pronunțată de Î.C.C.J. în dosar penal_/3/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N. D. împotriva deciziei 99/31.03.2011 a Curții de Apel București Secția I penală.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 11.03.2009 la 13.09.2011.
S-a emis mandatul de executare 441/14.09.2011 de către Tribunalul București, Secția a II-a Penală, privind pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, data de început a executării fiind 11.03.2009, iar data la care ar urma să fie executată pedeapsa fiind 10.03.2015.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit Noului Cod penal înșelăciunea este reglementată de art. 244 alin.1,2, pedeapsa fiind potrivit celui de-al doilea alineat – înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, de la 1 ( unu) la 5 (cinci) ani .
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fostul art. 290 Cod penal - actualul art. 322 Cod penal, limitele de pedeapsă cresc de la 3 luni la 2 ani la cele de 6 luni la 3 ani.
În cazul infracțiunii de uz de fals, fostul art. 291 Cod penal, actualul 323 Cod penal, limitele de pedeapsă rămân neschimbate- de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
Se constată că infracțiunile pentru care M. N. D. a fost condamnat, au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, astfel că acestuia îi sunt aplicabile în același timp dispozițiile privind reducerea pedepsei de 6 ani închisoare la maximul special prevăzut de noua reglementare dar totodată și dispozițiile art. 43 Cod penal.
Potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal : Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Pentru determinarea legii mai favorabile se va avea în vedere maximul pedepsei prevăzut de legea nouă, așa cum este determinat datorită cauzelor legale de reducere sau majorare, urmând a se compara maximul special al pedepsei prevăzute de cele două legi, precum și dispozițiile legale privitoare la cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală, modificând limitele legale ale pedepsei.
Asa cum arata profesorul F. S. în studiul elaborat sub titlul “Documentare privind aplicarea în timp a legii penale in condițiile intrarii în vigoare a Noului Cod Penal „, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusa numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de încriminare, plus sporul aplicat pentru recidivă ( ½ din maximul special potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal ).
Rezultă așadar că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, în cazul înșelăciunii, în stare de recidivă postexecutorie, sunt de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, stare de recidivă postexecutorie, sunt de la 9 luni la 4 ani și 6 luni.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 291 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, stare de recidivă postexecutorie, sunt de la 6 luni la 3 ani .
Potrivit Noului Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni reglementat de art. 39 Cod penal : alin. b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
Ar rezulta că la pedeapsa cea mai grea de 7,6 ani se aplică o treime din totalul celorlalte pedepse respectiv 2,6 ani din totalul de 7,6 ani, ajungând astfel la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
Atâta timp cât s-ar considera necesară reducerea pedepsei la maximul special prevăzut de noua lege ar trebui ținut cont și de existența recidivei și a concursului de infracțiuni, într-o aplicare globală a noii legi. În caz contrar, dacă s-ar reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de noua lege și s-ar calcula rezultanta pe baza legii vechi, ținând cont de reglementarea anterioară a instituțiilor concursului de infracțiuni și recidivei, în opinia noastră se crează lex tertia. Ori, în doctrină, profesorul Dongoroz arăta că alegerea legii mai blânde înseamnă reținerea uneia din legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca și cum nu ar exista.
Față de această concluzie, legea anterioară, în baza căreia condamnatul trebuie să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este mai favorabilă iar sesizarea Comisie din cadrul Penitenciarului Poarta Albă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.”
Împotriva sentinței penale nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C., a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat M. N. D., criticând-o pentru netemeinicie în sensul că s-a făcut un calcul eronat al maximului special al pedepsei prevăzute de noul Cod Penal și a solicitat ca, urmare admiterii contestației, să se recalculeze pedeapsa și să se aplice în mod corect legea penală mai favorabilă.
Examinând sentința penală nr.58 din 01.02.2014 a Tribunalului C., raportat la critica din contestația formulată de condamnatul M. N. D., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar contestația formulată de condamnatul M. N. D. împotriva ei nefondată, pentru următoarele considerente;
Conform sentinței penale nr.262/01.04.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, contestatorul condamnat M. N. D., execută o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, începând cu data de 11.03.2009, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod Penal din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal din 1969, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.290 Cod penal din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal din 1969 și de uz de fals în formă continuată, prev.de art.291 teza a II-a lit.b Cod penal din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal din 1969.
Pentru toate infracțiunile amintite, s-a reținut starea de recidivă post executorie, în conformitate cu prevederile art.37 lit.b Cod Penal din 1969.
Pedepsele componente ale concursului de infracțiuni, de 6 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în temeiul prevederilor art.33 lit.-a și a art.34 lit.b Cod Penal din 1969, fără aplicarea sporului de contopire.
Așa cum a reținut și prima instanță, conform Codului Penal din 2010, infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a fost reținută în sarcina contestatorului condamnat M. N. D., este încriminată în prevederile art.244 alin.1,2 și pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este încriminată în art.322 și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar infracțiunea de uz de fals este încriminată în art.323 și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
Întrucât prin hotărârea de condamnare s-a reținut că infracțiunile comise de contestatorul condamnat M. N. D., sunt săvârșite în stare de recidivă post executorie și în concurs real, tribunalul a avut în vedere și prevederile corespunzătoare din art.43 alin.5 Cod Penal din 2010 și ale art.39 alin.1 lit.b Cod Penal din 2010.
În vederea aplicării prevederilor art.6 din Codul Penal din 2010, privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, tribunalul a stabilit maximul special al pedepsei pentru fiecare din infracțiunile pentru care a fost condamnat M. N. D., conform prevederilor art.43 alin.5 Cod Penal din 2010 și, apoi, a contopit cele trei pedepse, conform prevederilor art.39 alin.1 lit.b Cod Penal din 2010.
În concret, la maximele speciale de pedeapsă de 5 ani închisoare (art.244 alin.1 și 2 Cod Penal din 2010), de 3 ani închisoare (art.322 Cod Penal din 2010) și de 2 ani închisoare (art.323 teza a II-a Cod Penal din 2010), tribunalul a adăugat sporul de recidivă, prevăzut de art.43 alin.5 Cod Penal din 2010, stabilind pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare, de 4 ani și 6 luni închisoare și de 5 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art.39 alin.1 lit.b din Codul Penal din 2010, cele trei pedepse stabilite anterior au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, de 2 ani și 6 luni închisoare, ajungându-se, în final, la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
În condițiile în care pedeapsa stabilită, în baza aplicării globale a legii penale noi(Cod Penal din 2010), de 10 ani închisoare, este mai mare decât pedeapsa la care a fost condamnat definitiv contestatorul M. N. D. de 6 ani închisoare, curtea constată, că în mod temeinic și legal tribunalul a respins contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților din cadrul Penitenciarului Poarta Albă județ C., întrucât legea penală veche e mai favorabilă condamnatului.
Având în vedere că pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, analiza comparativă a regimului sancționator a evidențiat, că legea penală veche (Cod Penal din 1969) este mai favorabilă, deoarece, limitele de pedeapsă sunt mai mici decât acelea prevăzute de noua lege penală (Cod Penal din 2010), în calculul pedepselor conform legii penale noi, trebuie să se plece de la pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare de 1 an și 6 luni închisoare, intrată în autoritatea de lucru judecat.
Și în cazul infracțiunii de uz de fals, reținând că limitele legale speciale de pedeapsă sunt aceleași, iar prin hotărârea de condamnare definitivă i se aplicase condamnatului M. N. D. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în calculul pedepsei posibil de aplicat conform legii penale noi (Cod Penal din 2010), trebuie să se plece de la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar nu de la maximul special de 2 ani închisoare.
Aplicând celor două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare sporul de recidivă prevăzut de art.43 alin.5 Cod Penal din 2010, aceastea se majorează la cuantumul de câte 2 ani și 3 luni închisoare fiecare.
Urmare aplicării prevederilor art.39 alin.1 lit.b Cod Penal din 2010, privind concursul de infracțiuni, la pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare se adaugă sporul de 1/3 din totalul celor două pedepse de câte 2 ani și 3 luni închisoare, ajungându-se astfel la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
În condițiile în care și pedeapsa de 9 ani închisoare este mai mare decât pedeapsa de 6 ani închisoare, pe care o execută în prezent contestatorul condamnat M. N. D., este evident, că legea penală mai favorabilă este pentru acesta legea veche și în mod temeinic și legal, prin sentința penală nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C., s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Raportat la cele ce preced, constatând că eroarea primei instanțe în aplicarea legii penale mai favorabile, în privința cuantumului pedepsei aplicabilă conform Codului Penal din 2010, nu schimbă concluzia că legea penală mai favorabilă este pentru contestatorul M. N. D. legea veche, se va respinge ca nefondată contestația acestuia.
Întrucât contestatorul a beneficiat de apărător desemnat din oficiu, în baza prevederilor art.272 alin.1,2 cod procedură penală, onorariul în sumă de 200 lei cuvenit avocatului din oficiu O. A., se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului C..
Urmare faptului că va fi respinsă contestația, în temeiul prevederilor art.274 cod procedură penală, va fi obligat contestatorul condamnat M. N. D., să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.599 alin.3 Cod pr.penală, rap. la art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 153/2010, modificată prin OUG nr.116/23.12.2013
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat M. N. D., fiul lui I. și A., născut la 11.12.1979, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr.58/01.02.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.272 alin.1, 2 Cod pr.penală
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției pentru avocat O. A..
În baza art.274 Cod pr.penală
Obligă contestatorul condamnat M. N. D. să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2014.
Președinte, Grefier,
V. L. C. A.
Jud.fond: M.L.T.
Red.Jud.: V.L.
2 ex/07.03.2014
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 271/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 886/2014.... → |
|---|
