Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 1357/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.8/P
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - V. L.
Cu participare: Grefier - C. A.
Procuror D.N.A. – O. B.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:
- P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL C.;
- inculpatul C. C. – domiciliat în orașul Măcin, ..15, ., județul Tulcea,
împotriva sentinței penale nr.382 din data de 12 august 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._, având ca obiect sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției – art.483 Cod procedură penală.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 13 noiembrie 2014 și a amânat-o la data de 21 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.382/12.08.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal_ în temeiul art.485 alin.1 litera a Cod procedură penală, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. cu inculpatul C. C., fiul lui I. și I., născut la data de 27.11.1978 CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000, raportat la art.291 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.6 din Legea nr.78/2000, raportat la art.291 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.
În temeiul art.93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile prevăzute de art.93 alin.1 literele a-e și anume: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.96 Cod penal.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 euro primită de la investigatorul sub acoperire C. A..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul C. C. a pretins de la investigatorul sub acoperire C. A. suma de 200 euro, pentru a-și exercita influența asupra funcționarilor SPCRPCÎV Tulcea, astfel încât să îi faciliteze promovarea probei practice la examenul de obținere a permisului de conducere auto.
Din actul de sesizare a instanței a rezultat că între procuror și inculpat s-a realizat un acord asupra cuantumului pedepsei, asupra modalității de executare și a obligațiilor pe care inculpatul urmează să le respecte, respectiv cele prevăzute de art.93 alin.1 litera a-e din Codul penal, fără impunerea obligațiilor prevăzute de art.93 alin.2 Cod penal.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale (procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, înregistrările audio-video efectuate în mediul ambiental și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului) rezultă suficiente date, cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținuta în sarcina acestuia fiind de 7 ani închisoare, iar acordul de recunoaștere a vinovăției fiind încheiat în formă scrisă și conținând mențiunile prevăzute de art.482 Cod procedură penală, cu ocazia încheierii acestuia inculpatul fiind asistat de avocat ales.
Față de aceste considerente, apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reducere și de exemplaritate, tribunalul a admis acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost investit.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., criticând-o sub aspectul greșitei omisiuni a instanței de fond de a-l obliga pe inculpat la prestarea unei activități neremunerate în folosul comunității, pe durata termenului de încercare, potrivit art.93 alin.3 Cod penal.
De asemenea, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, și inculpatul C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în favoarea sa a soluție de renunțare sau de amânare a aplicării pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.478 alin.1 Cod de procedură penală, în cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiuni penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat.
De asemenea, potrivit art.479 Cod de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.
Din actul de sesizare a instanței a rezultat că între procuror și inculpat s-a realizat un acord asupra cuantumului pedepsei, asupra modalității de executare (suspendarea sub supraveghere pe un termen egal cu durata pedepsei) și a obligațiilor pe care inculpatul urmează să le respecte, fiind menționate în cuprinsul acestuia măsurile prevăzute de art.93 alin.1 litera a-e Cod penal, fără impunerea obligațiilor prevăzute de art.93 alin.2 Cod penal.
Dacă obligațiile prevăzute de art.93 alin.2 Cod penal au caracter facultativ, fiind lăsate la aprecierea instanței și putând forma obiect al unui acord de recunoaștere a vinovăției, măsurile de supraveghere și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzute de art.93 alin.1 și alin.3 Cod penal au caracter imperativ, neputând forma obiect al unei eventuale negocieri între procuror și inculpat.
Astfel fiind, deși aceste măsuri și obligații nu sunt cuprinse în acordul de recunoaștere a vinovăției, ele se impun de drept judecătorului, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității având caracter obligatoriu și constituindu-se într-o condiție de acordare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.91 alin.1 litera c Cod penal, care nu putea fi înlăturată prin voința procurorului și inculpatului.
În atare condiții, omisiunea primei instanțe de a impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității urmează a fi remediată prin efectul admiterii apelului procurorului, o astfel de eroare putând fi îndreptată în prezenta cale de atac, care poate privi nu doar simpla formă de executare și cuantumul pedepsei, ci și greșita aplicare a legii în procesul de stabilire a pedepsei și modalității de executare a acesteia, potrivit art.488 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul inculpatului C. C., Curtea îl socotește a fi nefondat, solicitarea acestuia de a se da eficiență prevederilor art.80 sau art.83 din Codul penal fiind în contradicție cu acordul de recunoaștere a vinovăției convenit cu procurorul și inoportună, în raport cu circumstanțele speței, cu natura și gradul de pericol social al infracțiunii.
Sub acest din urmă aspect, reținem că deși în consfințirea acordului de recunoaștere a vinovăției instanța îi poate crea inculpatului o situație mai ușoară, în evaluarea situației juridice a acestuia nu pot fi avute în vedere doar circumstanțele sale personale, criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal ajutând nu doar la stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei ori la alegerea uneia dintre pedepsele alternative, ci și la stabilirea modalității efective de executare, dată fiind includerea acestor prevederi în cadrul secțiunii 1, intitulată „Dispoziții generale”, din cadrul capitolului V, consacrat individualizării pedepselor al titlului III din Codul penal.
În plus, așa cum împrejurările cauzei o relevă, infracțiunea reținută prin actul de sesizare nu prezintă o gravitate redusă, ci dimpotrivă, pericolul social al faptei pledează pentru aplicarea imediată a unei pedepse, nicidecum pentru renunțarea sau amânarea aplicării acesteia, în sensul dorit de inculpat.
În evaluarea gradului de pericol social al infracțiunii, relevante sunt scopul urmărit de către inculpat, suma acordată cu titlu de mită, amploarea deosebită a fenomenului de obținere a unor permise de conducere auto, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, prin fraudarea probelor de concurs și coruperea funcționarilor publici, precum și numărul celor implicați în faptele ce au constituit obiectul cauzei inițiale, între aceștia regăsindu-se și agenți de poliție cu atribuții precise în procedura de examinare.
Pentru considerentele evocate, ținând seama de faptul că în fața Curții inculpatul și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, apelul declarat de către procuror urmează a fi admis, cu consecința desființării în parte a sentinței penale apelate, în timp ce apelul declarat de către inculpat va fi respins ca nefondat.
Rejudecând cauza, Curtea, în baza art.93 alin.3 Cod penal, cu referire la art.404 alin.3 Cod procedură penală, va dispune ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Direcției Întreținere Administrare Patrimoniu Tulcea și S.C. Servicii Publice S.A. Tulcea.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligației impuse.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î NUMELE LEGII
D EC I D E:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL C. împotriva sentinței penale nr.382/12.08.2014 pronunțată de către Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.93 alin.3 Cod penal, cu referire la art.404 alin.3 Cod procedură penală, dispune ca inculpatul C. C. – domiciliat în orașul Măcin, ..15, ., județul Tulcea, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Direcției Întreținere Administrare Patrimoniu Tulcea și S.C. Servicii Publice S.A. Tulcea.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligației impuse.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de către inculpatul C. C. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefundat.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Ministerului Public rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu G. A., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. V. L.
Ptr.Grefier,
C. A. află în C.O.
Semnează grefier șef,
C. S.
Jud.fond: M.P.
Tehnored.dec.jud.: C.C.
4 ex./25.11.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 179/2014. Curtea de Apel... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
