Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2119/256/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 590/P
Ședința publică de la 2 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător V. L.
Grefier M. V.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 2035 din data de 5 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, privind pe inculpatul E. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 02.10.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2035/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen.
Dispune renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul E. M., CNP_.0913.0584, fiul lui G. și F., domiciliat în Cernavodă, . nr. 20, jud. C., fără antecedente penale, 62 de ani, coordonator programe speciale în cadrul CNE Cernavodă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 336 alin. 1 din N.C.pen.
În baza art. 81 C. pen. aplică inculpatului un avertisment.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului nr. 4007/P/2013 din 28.02.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E. M. pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art. 336 alin. 1 Cp .
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 08.09.2013, ora 10.00, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, pe . Cernavodă, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 g/l la unica recoltare.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de acte premergătoare, procesul verbal de depistare ; buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1229/A12 din 13.09.2013; buletinul de examinare clinică ; imprimatul testării cu etilotestul ; declarațiile martorilor asistenți D. R. și Ț. C., declarațiile inculpatului .
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Medgidia, în procedura de cameră preliminară, la 19.03.2014 fiind depus un proces verbal de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în rechizitoriu.
În această procedură nu s-au contestat probele și nu au fost excluse probe administrate la urmărirea penală.
La termenul din 22.05.2014 inculpatul a recunoscut faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și a solicitat judecarea conform art. 374 alin. 4 Cpp, instanța încuviințând judecarea conform art. 375 Cpp, nemaifiind necesară cercetarea judecătorească.
Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului verbal de depistare din 08 septembrie 2013 (f.8 dup), la aceeași dată, în jurul orei 10.00, lucrătorii Poliției orașului Cernavodă au efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, de culoare gri metalizat, care circula dinspre Podul Sfânta M. pe . Unirii.
Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului E. M., din Cernavodă. Întrucât acesta emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest Drager, acesta indicând o valoare de 1,12 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.18dup). De asemenea rezultă că inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 10,05.
E. M. a fost condus la Spitalul orășenesc Cernavodă unde i-a fost recoltată o singură probă de sânge, refuzând cea de-a doua probă.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1229/A12 din 13.09.2013 emis de SJML C. rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,05 g/l alcool pur în sânge (f.21 dup), la proba recoltată la ora 10,30.
Martorul D. R. a fost prezent la testarea inculpatului cu etilotestul, în prezența acestuia inculpatul recunoscând și că a consumt 50 ml votcă în gară, cu aproximativ 10 minute înainte de a fi oprit de polițiști. Ulterior polițiștii l-au condus la spital în vederea recoltării de probe.
Martorul Ț. C. a fost solicitat de organele de poliție să fie martor la recoltarea probelor biologice de sânge de la un conducător auto, aflând cu acea ocazie că acea persoană se numește E. M.. În prezența acestui martor i s-a recoltat o singură probă, inculpatul refuzând cea de a doua probă, chiar dacă polițiștii i-au precizat că nu mai poate solicita calculul retroactiv ala alcoolemiei.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în fața instanței, recunoscând că a consumat alcool și s-a urcat la volan fiind ziua onomastică a sa.
Fapta a fost săvârșită sub imperiul vechii legislații, fiind prevăzută la momentul săvârșirii de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
Cu privire la încadrarea juridică, instanța reține că infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep a fost abrogată prin . legii 286/2009 privind Codul penal. Infracțiunea nu a fost însă dezincriminată, ci mai nou se regăsește în dispozițiile art. 336 alin.1 Cod penal .
Potrivit dispozițiilor art. 10 Cp din 1969, „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”
Codul penal 2009 la art. 5 prevede: În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 336 alin 1 Cp 2009: Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Observând limitele de pedeapsă instanța consideră că infracțiunea este sancționată mai blând potrivit noii încadrări, astfel că va menține încadrarea juridică date faptei prin actul de sesizare a instanței.
Latura obiectivă a infracțiunii a fost realizată în momentul în care autoturismul a fost deplasat pe drumurile publice deși avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, așa cum rezultă din rezultatul probei biologice .
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea inculpatului față de faptele săvârșite îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte față de conducerea sub influența băuturilor alcoolice, acesta acceptând posibilitatea de a depăși limita legală prevăzută de lege pentru existența infracțiunii.
Prin Dec. 265/06.05.2014 Curtea Constituțională, în interpretarea art. 5 Cp 2009 a stabilit că o lege se aplică în integralitatea sa.
Întrucât instanța a considerat că legea nouă este mai favorabilă, se vor avea în vedere pedepsele și modalitățile de executare prevăzute în legea 286/2009 privind Codul penal.
Instanța reține că inculpatul a avut o alcoolemie redusă, nu cu mult peste limita de delimitare a contravenției de infracțiune, nu a fost implicat în evenimente rutiere, avea o distanță relativ mică de parcurs - pentru acest ultim considerent instanța are în vedere declarația inculpatului, care nu este contrazisă de actele efectuate la urmărirea penală. De asemenea instanța reține că inculpatul a consumat alcool fiind ziua sa onomastică, considerând că astfel sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 80 alin.1 lit.a Cp.
Instanța consideră că sunt îndeplinite și condițiile de al art. 80 alin.1 lit. b Cp, cu privire la persoana inculpatului, acesta are 62 ani, de profesie coordonator programe speciale în cadrul CNE Cernavodă, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de sincer regret a faptelor ( a depus din faza de camera preliminar un înscris pin care preciza ca nu contesta nimic si recunoaște), având toate șansele unei reintegrări în societate, fără a exista riscul unei repetări a faptelor de natură penală.
Pentru aceste motive instanța consideră că în cauză se impune renunțarea la aplicarea pedepsei pentru inculpatul E. M., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 336 alin. 1 din N.C.pen.
În baza art. 81 Cp va aplica inculpatului un avertisment.
Împotriva sentinței penale nr.2035/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Medgidia. În susținerea motivelor de apel se critică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei renunțări la aplicarea pedepsei față de inculpatul E. M..
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea constată că apelul este fondat.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale (procesul-verbal de depistare; buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1229/A12 din 13.09.2013; buletinul de examinare clinică; declarațiile martorilor asistenți D. R. și Ț. C., declarațiile inculpatului) rezultă că la data de 08.09.2013, ora 10.00, inculpatul E. M. a fost depistat conducând autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, pe . Cernavodă, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 ‰.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire a circumstanțele reale de săvârșire a faptei deduse judecății.
De la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prima instanță a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul E. marin, în temeiul dispozițiilor art.80 Cod penal.
În continuare, în raport de dispozițiile art.5 Cod penal trebuie identificată legea penală mai favorabilă în referire la posibilitatea aplicării dispozițiilor art.181 Cod penal din 1968 (aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ) sau art.80 Cod penal (renunțarea la aplicarea pedepsei).
Conform art.181 alin.1 Cod penal din 1968, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Criteriile în raport de care se apreciază gradul de pericol al unei infracțiuni sunt enumerate în art.181 alin.2 Cod penal din 1968, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului. Aprecierea lipsei gradului de pericol al unei infracțiuni ar determina aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ: mustrare, mustrare cu avertisment, amendă de la 10 lei la 1.000 lei.
Potrivit art.80 Cod penal, instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia; infractorul nu a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; față de același infractor nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.
Având în vedere textele anterior enunțate, condițiile prevăzute de art.80 Cod penal sunt mai restrictive, atât din punct de vedere al posibilității de aplicare, dar și al posibilităților de anulare a renunțării la aplicarea pedepsei, deci prevederile art.181 Cod penal din 1968 au caracterul unei legi penale mai favorabile.
Contrar opiniei primei instanțe, curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.80 Cod penal și nici prevederile art.181 Cod penal din 1968, astfel că în mod greșit prima instanță a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei.
Din această perspectivă, curtea evidențiază că inculpatul condus autoturismul pe raza localității Cernavodă la o oră de vârf, având în sânge o alcoolemie relativ ridicată.
Prin incriminarea faptei de a conduce un autoturism pe drumurile publice sub influența alcoolului se urmărește protejarea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, fapta constituind infracțiune independent de producerea unei urmări materiale. Conducerea unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier, dat fiind că prin consumul de alcool capacitatea psiho–fizică a persoanei de a putea reacționa eficient la manevrele impuse de conducerea unui autovehicul sunt semnificativ diminuate. Pe măsură ce îmbibația alcoolică este mai ridicată, aptitudinea de a conduce este diminuată, fapt ce poate determina evenimente rutiere.
Potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând global incidența dispozițiilor art.5 Cod penal în raport de condițiile de incriminare a faptelor penale deduse judecății, de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatului, instanța de apel constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968.
Noul Cod penal a incriminat infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în dispozițiile art.336 alin.1. Potrivit dispozițiilor art.87 alin.1 din OUG 195/2002 pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar conform legii noi fapta este sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă. Întrucât, în speță, instanța se va orienta spre pedeapsa închisorii, nu se identifică o lege penală mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalității de individualizare a executării pedepsei, se constată că reglementarea din art.81 și urm. Cod penal din 1968 este mai favorabilă față de instituția amânării aplicării pedepsei din noul Cod penal, atât prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea acestor dispoziții, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține), cât și prin prisma efectelor. Referitor la durata termenului de încercare, se constată că acest element este insuficient pentru a caracteriza noua reglementare ca fiind mai favorabilă. Această concluzie rezultă și din prevederile art.15 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, conform cărora, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1968 se menține și după . Codului penal. În același sens trebuie reținute și dispozițiile art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care prevede că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Deși textul se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit, ce consacră prevalența conținutului față de durata termenului de încercare, se aplică și în situația analizării aplicării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Referitor la pedepsele accesorii, art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal prevede că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Astfel, în cazul în care pedeapsa principală a fost stabilită potrivit legii vechi, pedepsele accesorii se vor aplica în condițiile prevăzute de Codul penal din 1968.
În consecință, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, se va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere criteriile statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal din 1968, gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de aceste considerente, individualizând pedeapsa în raport de limitele pedepsei închisorii prevăzute de OUG nr.195/2002 reduse cu o treime, potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, în raport de elementele ce caracterizează fapta penală și pe inculpat, se va dispune condamnarea inculpatului E. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal din 1968 se va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1968.
În baza art.81 Cod penal din 1968 se va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului E. M. pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
Se vor înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.2035/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală condamnă inculpatul E. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 Cod penal din 1968 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1968.
În baza art.81 Cod penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului E. M. pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. I. V. L.
GREFIER,
M. V.
Jud.fond: L.C. R.
Jud. red.dec.: A. I.
2ex. / 06.10.2014
| ← Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 20/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
