Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 176/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 460/88/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 176/P
Ședința publică de la 04 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. B.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror D.I.I.C.O.T. – M. Ț.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul B. D. M., fiul lui Ș. și al lui F., născut la data de 17.09.1976 – în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._, având ca obiect contestație la executare (art. 598 Cod procedură penală).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iulie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea a stabilit pronunțarea cauzei la data de 04 iulie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra contestației penale de față,
Tribunalul Tulcea, prin sentința penală nr. 286 din data de 06.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, a hotărât:
„Admite cererea formulată de petentul B. D. M., fiul lui Ș. și F., născut la 17.09.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, în parte.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute prev. de art.64 lit.a, b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.273/20.02.2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă la 03.12.2007 și repune în individualitatea lor pedepsele componente:
- 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunile prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, 75 lit.a, 37 lit.b Cod penal ;
- 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal ptr. infr. prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2, 75 lit.a, 37 lit.b Cod penal ;
- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pt. infr. prev. de art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.37lit.b C.p.
În temeiul art.6 alin.1 noul Cod penal
Reduce pedeapsa principală de 17 ani închisoare aplicată pentru infr. prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2, 75 lit.a, 37 lit.b Cod penal la 15 ani închisoare
Constată că prevederile noului cod penal nu sunt mai favorabile în ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, și, recontopind pedepsele de 12 ani, 15 ani și 7 ani închisoare, dispune ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal anterior (ce au corespondent în art.66 alin.1 lit.a,b, d Cod penal), astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Anulează mandatul emis anterior și dispune emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada arestului în vederea extrădării de la 20.11.2010 la 03.03.2011 și perioada executată de la 04.03.2011 la zi.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014.”
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul de la instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin contestația la executare înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._, petentul B. D. M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea contestației condamnatul a arătat, în esență, că niciunui condamnat nu i se poate aplica o dublă incriminare, astfel că din moment ce pedepsele ce i-au fost aplicate depășesc maximul special prevăzut de noua lege penală, se impune a se face o reapreciere a cuantumului pedepselor aplicate și o nouă punere în executare conform procedurii noi. A mai arătat condamnatul că în privința pedepselor complementare e necesară reaprecierea cuantumului acestora în condițiile reducerii pedepsei principale.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr.273/20 februarie 2007, definitivă la 03 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală l-a condamnat pe inculpatul B. D. M. la următoarele pedepse:
- 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.75 lit.a și art.37 lit.b Cod penal ;
- 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.75 lit.a, art.37 lit.b Cod penal ;
- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, pedepse contopite în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definită a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru a stabili incidența legii penale mai favorabile, urmează a compara pedepsele aplicate cu maximul special prevăzut în prezent pentru infracțiunile comise de petent.
Prin Legea nr.178/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, au fost modificate limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 de la 10-20 de ani închisoare la 5-12 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.1 și 2 de la 15-25 ani închisoare la 7-15 ani închisoare.
În privința infracțiunii de constituire în grup infracțional organizat prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 (abrogată) aceasta este reglementată în art.367 alin.2 Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Comparând pedepsele aplicate cu limitele maxime arătate, tribunalul constată că doar în privința pedepsei de 17 ani aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 este depășit maximul special de 15 ani, fiind necesar a aplica dispozițiile art.6 alin.1 noul Cod penal.
Așa fiind, urmează a admite cererea în parte, și ținând seama de dispozițiile obligatorii cuprinse în decizia nr.1/14 aprilie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare va fi descontopită în pedepsele arătate.
În conformitate cu disp. art.6 alin.1 Cod penal urmează a reduce pedeapsa principală de 17 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 la 15 ani închisoare.
Într-o a doua etapă, vom verifica dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art.39 Cod penal.
Maximul la care s-ar ajunge aplicând disp. art.39 alin.1 lit.b Cod penal, ar fi de 21 ani și 4 luni închisoare (15 + 1/3 (12+7)), deci mai mare decât pedeapsa de 17 ani în a cărei executare se află petentul.
Prin decizia nr.1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în cazul în care maximul la care se poate ajunge în baza legii noi depășește pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința de condamnare, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Așa fiind, constatând că prevederile noului Cod penal nu sunt mai favorabile în ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de sancțiuni, recontopind pedepsele, urmează a dispune ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal anterior (ce au corespondent în art.66 alin.1 lit.a,b,c, noul Cod penal), astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Mandatul emis anterior va fi anulat și se va dispune emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestului preventiv, de la 07.05.2005 la 10.05.2005, perioada arestului în vederea extrădării de la 20.11.2010 la 03.03.2011 și perioada executată de la 04.03.2011 la zi.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală urmează a obliga petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
În termen legal, împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, a formulat contestație condamnatul B. D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate de contestatorul - condamnat B. D. M. și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate,
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod Penal (Legea nr.289/2009 precum și Legea de punere în aplicare a Codului penal nr.187/2012, iar conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Codul penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Potrivit art.4 din Legea nr 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Codului Penal din 1969 care nu depășește maximul special prevăzut de Codul Penal nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Curtea observă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.273/20.02.2007 a Tribunalului București, secția a II a penală la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, în urma contopirii a 3 pedepse concurente aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic art.37 lit. b din Codul penal, de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. Art. 41 alin.2 din Codul penal și 37 lit. b din Codul penal, de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit. b din Codul penal.
Pentru a stabili care dintre cele două legi, cea veche(Cod penal din 1969) sau cea nouă (Cod penal din 2009) este mai favorabilă condamnatului, în speță urmează a se face comparația între aplicarea legii din Codul Penal în vigoare, care conține o pedeapsa principală mai ușoară, dar un regim sancționator mai aspru în cazul concursului de infracțiuni sau aplicarea legii penale din Codul penal anterior, care conține dispoziții mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dar o pedeapsă principală cu un regim sancționator mai aspru. Totodată se impune a se avea în vedere decizia obligatorie cu nr.1/14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea în principiu a unor chestiuni de drept care redă mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni. Potrivit acesteia:
„În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 din codul penal cu privire la pedepsele individuale .
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, potrivit art.39 din codul penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 din codul penal pedeapsa se va reduce la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
În mod corect, procedând conform algoritmului mai sus enunțat Tribunalul Tulcea a verificat într-o primă etapă incidența art. 6 din Codul penal pentru pedepsele aplicate, reducând corespunzător pedepsele aplicate. Astfel, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 a redus pedeapsa aplicată de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare, maximul prevăzut de lege în art.367 alin.1 din Codul penal,în primul caz,respectiv de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, maximul prevăzut de Legea nr.187/2012 prin care au fost modificate limitele de pedeapsă pentru această infracțiune. De asemenea, în mod corect, Tribunalul Tulcea a constatat că pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și art. 2 alin.1 și 2 legea nr 143/2000 sunt mai mici decât maximul special prevăzut în legea nouă pentru aceste infracțiuni.
Verificând în cea de a doua etapă dacă pedeapsa rezultantă aplicată conform legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, ca și Tribunalul Tulcea, Curtea constată că aplicând art. 39 din Codul penal s-ar ajunge la o rezultantă de 21 ani și 4 luni, mai mare decât cea de 17 ani închisoare, stabilită prin aplicarea legii vechi.
În consecință, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat B. D. M. împotriva sentinței penale nr.286 din data de 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._
În baza art.275 alin.2 din codul de procedură penală contestatorul - condamnat B. D. M. va suporta suma de 200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare către stat, iar în baza art. 272 alin. 2 din Codul de procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocatul B. E. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art. 425 ind. 1 alin. 7 pct .1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat B. D. M. fiul lui Ș. și al lui F., născut la data de 17.09.1976 – în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală contestatorul – inculpat B. D. –M. va suporta suma de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocatul B. E. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. B. M. V.
Jud. fond. M.P.
Red.dec. jud. V.B.
2 ex/15.07.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 566/2014.... → |
|---|
