Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 20844/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.59/P
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. N.
Judecător C. C.
Judecător M. U.
Cu participare: Grefier G. P.
Ministerul Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.779 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul L. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.(1)-209 alin.(1) lit.g), i) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.779/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. C., din tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu aplicarea art.10 alin.1 lit.b1 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului L. C., cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.181 Cod penal, raportat la art.91 lit.c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 600 lei.
S-a luat act că partea vătămată B. S. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr._/P/2011 din 03.08.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că în noaptea de 07/08.08.2011 a escaladat gardul împrejmuitor și a forțat ușa de acces, încercând să pătrundă în locuința părții vătămate B. S., situată în Municipiul C., ..38.
Acuzația adusă inculpatului prin actul de inculpare s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică, privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile părții vătămate B. S., declarațiile martorilor L. I., M. G. și Busăgeanu N. M., coroborate cu declarațiile inculpatului.
În cursul judecății, s-a procedat la obținerea fișei de cazier judiciar a inculpatului L. C., (din care reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), a fost audiat inculpatul, au fost audiați martorii L. I., S. Tomaida și partea vătămată B. S.. Totodată, inculpatul a depus mai multe înscrisuri în circumstanțiere, pentru a face dovada conduitei sale în cadrul comunității din care face parte.
În baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 08.08.2011, în jurul orelor 03:10, organele de poliție din cadrul Secției 1 Poliție C., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizate prin SNUAU 112, de către partea vătămată B. S., care le-a solicitat să se deplaseze pe ..38 din Municipiul C., întrucât o persoană de sex masculin încearcă să pătrundă în locuință.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au observat că în curtea casei, în fața ușii de acces în locuință se afla o persoană de sex masculin, care încerca să pătrundă înăuntru prin forțarea ușii de acces. În urma somării, persoana respectivă s-a conformat, așezându-se la sol.
Procedându-se la identificarea și legitimarea persoanei respective, s-a constatat că aceasta este inculpatul L. C., care, fiind întrebat cu privire la prezența sa în zonă, a declarat verbal că în aceeași seară a plecat din localitatea Cobadin, județul C., împreună cu trei persoane pe care le cunoaște sub numele de „A.”, zis „B.”, „G.” și „N.”, deplasându-se cu un autoturism marca „Dacia”, înmatriculat sub nr._, către Municipiul C., pentru a consuma băuturi alcoolice și pentru a merge la mare.
În drumul lor, cei trei au oprit la un magazin de plante etnobotanice, situat în zona Spitalului Județean C., iar după ce au fumat o țigară, cele trei persoane l-au condus pe inculpat la o casă din zona Capitol, spunându-i că în casa respectivă sunt bani și sugerându-i să pătrundă în interior pentru a-i lua, astfel încât inculpatul a intrat în curte, unde a fost surprins de către organele de poliție.
În urma efectuări cercetării la fața locului s-a constatat că ușa de acces în locuință era prevăzută cu plasă de insecte, aceasta din urmă fiind găsită în poziție deschisă și despre care partea vătămată a arătat că a fost deschisă de către inculpat, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Din același proces-verbal rezultă că de pe suprafața exterioară a tocului ușii de acces în bucătăria imobilului au fost identificate și ridicate două urme papilare, care au fost introduse în sistemul AFIȘ MorphoTrak, rezultatul fiind negativ.
Cu aceeași ocazie, la fața locului, respectiv pe trotuarul din dreptul imobilului, a fost identificată o bluză cu mâneci lungi, având inscripția „Amporio Jeans”, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică.
Fiind audiată, partea vătămată B. S. a declarat că în dimineața zilei de 08.08.2011, la ora 03:05, a auzit un zgomote care venea dinspre ușa din față a imobilului, motiv pentru care s-a îndreptat spre acel loc, unde a observat o persoană de sex masculin, în vârsta de aproximativ 30 de ani, șaten, având înălțimea 1,80 m, care încerca să deschidă ușa strigând la o altă persoană „I., uite aici”. Partea vătămată a țipat la acele persoane, afirmând că va chema poliția, însă cel aflat în fața ușii continua să încerce să o deschidă, apoi, descoperind ușa de la bucătărie, a început să o împingă și, deși partea vătămată i-a solicitat să plece, acesta nu s-a oprit. Partea vătămată a apelat Serviciul 112, apoi pe martorul L. I., vecin al acesteia, care a venit în fața porții imobilului, observându-1 pe cel aflat în curte.
Martorul L. I. a confirmat aspectele relatate de către partea vătămată, arătând, însă, că în momentul în care a ieșit din locuința sa inculpatul era deja imobilizat de către organele de poliție, precum și faptul că partea vătămată i-a comunicat că acesta încercase să pătrundă în imobilul care îi aparține, însă nu a reușit.
Prin declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul L. C. a menționat că în seara de 07.08.2011, după ora 0°° a plecat din localitatea Cobadin împreună cu M. G., „Bârliga" și cu A., zis „B.", cu autoturismul marca „Dacia”, aparținându-i acestuia din urmă, „pentru a merge la femei". De la un magazin situat în zona Spitalului Județean C., aceștia au cumpărat produse etnobotanice, pe care le-au consumat pe malul mării. Inculpatul a arătat că nu își mai amintește ce s-a întâmplat după consumul etnobotanicelor, însă își amintește faptul că organele de poliție i-au solicitat să se așeze la sol.
Cu ocazia audierii sale din data de 08.08.2011, inculpatul a arătat că după ce au fumat țigările cumpărate au revenit la magazin, de unde au cumpărat „prafuri pe care le-am tras pe nas” și că nu își amintește cum a ajuns pe ..38, nici ce căuta în curtea imobilului aparținând părții vătămate.
Cu privire la bluza cu mâneci lungi identificată la fața locului, inculpatul a precizat că aceasta îi aparține, însă nu își amintește când s-a dezbrăcat de aceasta, nici unde a abandonat-o.
Prin declarația dată la data de 26.01.2012, a menționat că regretă fapta comisă, însă nu a avut intenția de a sustrage bunuri, că nu își dă seama ce s-a întâmplat cu el, precum și faptul că nu își amintește detalii din seara respectivă.
Organele de urmărire penală au stabilit că persoanele despre care a făcut vorbire inculpatul prin declarațiile date și care l-au însoțit în noaptea respectivă, sunt M. G., Busăgeanu N. M. și L. A..
Din conținutul declarațiilor martorilor M. G. și Busăgeanu N. M. rezultă că, după ce au consumat etnobotanice și prafuri, inculpatul a devenit foarte agitat, a tras de hainele celor cu care se afla și a rupt pragul autoturismului cu care se deplasaseră în Municipiul C., apoi s-a îndepărtat în fugă într-o direcție necunoscută de martori, aceștia întorcându-se singuri în localitatea Cobadin.
Analizând situația de fapt expusă mai sus, în raport cu probatoriul ce stă la baza acesteia,instanța constată că singurul mijloc de probă care susține acuzația adusă inculpatului este reprezentat de procesul-verbal încheiat de organele de poliție ajunse la fața locului, în cuprinsul căruia se consemnează cele precizate de către inculpat la momentul depistării sale în curtea locuinței părții vătămate - „persoanele cu care eram m-au dus la o casă în zona Capitol, spunându-mi că în casa respectivă sunt bani și mi-au spus să intru să încerc să îi iau, iar eu am intrat în curte unde am fost surprins de organele de poliție”.
Instanța constată însă că procesul-verbal nu conține și poziția inculpatului față de ce l-ar fi îndemnat să facă acele persoane care îl însoțeau – dacă și-a format sau nu rezoluția de a sustrage bunuri, inculpatul nefiind întrebat în legătură cu intenția sa de a pătrundere în curtea locuinței părții vătămate, în cauză existând doar presupunerea organului de urmărire penală că inculpatul ar fi avut în intenție să sustragă bunuri din casa părții vătămate.
În faza cercetării judecătorești, procedându-se la readministrarea probatoriului în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate, s-a constatat de către instanța de judecată că inculpatul și-a păstrat poziția procesuală manifestată prin declarațiile olografe date în cauză (prin care, la data de 08.08.2011, a menționat că a consumat alcool și substanțe etnobotanice, căpătând o stare de agitație și depărtându-se de prietenii săi, context în care a intrat în curtea părții vătămate, unde a fost depistat de către organele de poliție), precizând că starea pe care i-a creat-o consumul de substanțe etnobotanice a generat conduita sa, respectiv ruperea propriilor haine, ruperea unui prag al autoturismului cu care se deplasase împreună cu prietenii săi, alergarea pe străzi, precum și pătrunderea în curtea părții vătămate, considerând că, în realitate, este curtea locuinței sale.
Totodată, inculpatul a mai menționat că despre conduita sa a aflat de la prietenii care l-au însoțit în C. și care l-au urmărit pentru a vedea ce i se întâmplă, la momentul când a început să alerge pe străzi, acesta precizând că nu își mai amintește ce a făcut, datorită consumului de alcool și de substanțe etnobotanice.
Prin declarațiile date în fața instanței de judecată, partea vătămată B. S. și martori I. L. și S. Tomaida au confirmat debusolarea inculpatului în momentul în caqre se afla în curtea părții vătămate – mai ales că inculpatul s-a apropiat de martorul I. L., la solicitarea acestuia din urmă, ocazie cu care martorul a observat că inculpatul avea privirea tulbure.
Partea vătămată și martorul I. L. au precizat că inculpatul a pătruns în curtea casei și a încercat ușile de acces în casă, fără însă a le putea deschide, inculpatul neavând asupra sa vreun obiect apt a forța ușile sau a le deschide în altă modalitate, acesta chiar rugându-se de partea vătămată să-i permită accesul în casă.
În același timp, partea vătămată și martorul I. L. au menționat că nu au văzut nicio persoană în zonă, care să-l fi însoțit pe inculpat, până după momentul sosirii organelor de poliție, când și-au făcut apariția și doi băieți. De asemenea, partea vătămată a menționat că inițial l-a auzit pe inculpat vorbind, neînțelegând exact ce spunea, dar, deși s-a uitat în jur, nu a văzut nicio persoană.
Atît martorul I. L., cât și partea vătămată au menționat că inculpatului i s-a cerut în mod repetat să părăsească curtea casei, însă acesta a continuat să forțeze ușile, apăsând clanțele.
Despre starea de agitație a inculpatului și modalitățile sale de manifestare au menționat și martorii M. G. și Busăgeanu N. M., care nu au mai putut fi audiați de către instanță - martorul Busăgeanu N. decedând (fila 50), iar martorul M. G. neputând fi adus la judecată - aceștia precizând că au plecat în urmărirea inculpatului în momentul în care acesta a început să alerge pe străzi, dar că nu s-au putut apropia de el, întrucât devenise violent.
Instanța observă că niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză, în ambele faze ale procesului penal, nu conduc la concluzia că intenția cu care inculpatul a pătruns, prin escaladare, în curtea locuinței părții vătămate ar fi fost aceea de a sustrage bunuri, respectiv sume de bani, la îndemnul altor persoane.
Se constată că nici în procesul-verbal încheiat de organele de poliție sosite la fața locului nu s-a menționat prezența altor persoane la fața locului, care să întărească cele afirmate de inculpat cu ocazia depistării sale, mai ales că, după cele declarate de el, era necesar să se verifice dacă mai erau și alte persoane în zonă, spre a se putea lămuri toată situația, acest demers nefiind efectuat.
În raport de cele expuse mai sus, instanța consideră că fapta reținută în sarcina inculpatului și cu privire la care există probe ale existenței acesteia poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, sens în care aceasta, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
Instanța consideră că fapta imputată inculpatului L. C., așa cum reiese din mijloacele de probă analizate mai sus, poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciu, întrucât acesta, la data de 08.08.2011, în jurul orei 03:10, a pătruns, fără drept, într-un loc împrejmuit care ține de locuința părții vătămate B. S., situată în Municipiul C., ..38, respectiv în curtea casei sale, fără consimțământul acesteia, pe care a refuzat să o părăsească, la solicitarea părții vătămate, faptă prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, observându-se incidența variantei agravate prin săvârșirea faptei în timpul nopții.
Deși apărarea a solicitat să se constate că sunt incidente față de inculpat mai multe cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv intoxicația acestuia cu substanțe etnobotanice sau eroarea de fapt, instanța consideră că nici una dintre aceste cauze care înlătură caracterul penal al faptei nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, pe de o parte, pentru a înlătura caracterul penal al faptei, intoxicația trebuie să fie involuntară și completă (adică să fie produsă în mod accidental sau din eroare și să determine pierderea capacităților intelective și volitive ale persoanei intoxicate), ceea ce nu este cazul în speță, în condițiile în care inculpatul în mod voluntar a consumat atât alcool, cât și substanțe etnobotanice, neavând relevanță dacă intenția acestuia a fost sau nu de a ajunge în stare de beție sau de intoxicație, la momentul depistării sale acesta furnizând date referitoare la identitatea sa, împrejurare care denotă că nu își pierduse capacitatea intelectivă.
Pe de altă parte, eroarea de fapt invocată de către inculpat în apărare – nu cunoștea că locuința respectivă este a părții vătămate, trăind cu impresia că este locuința sa – este exclusă de existența unei îndoieli cu privire la această împrejurare, în condițiile în care inculpatul a declarat că a avut impresia că este locuința sa și astfel s-a hotărât să sară în curte și apoi să intre în casă, fără însă ca inculpatul să ofere instanței spre analiză împrejurări care să demonstreze, fără dubiu, convingerea acestuia că locuința părții vătămate ar fi fost, de fapt, a sa – de exemplu, asemănări cu propria locuință.
Astfel, eroarea de fapt invocată este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz, inculpatul acceptă posibilitatea producerii faptei sale, care, astfel, este săvârșită cu intenție indirectă.
Potrivit art.181 Cod penal, ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei comise, în baza dispozițiilor art.181 alin.2 Cod penal, instanța are în vedere modul, mijloacele și împrejurările concrete în care s-a comis fapta – inculpatul L. C., după ce a consumat alcool și substanțe etnobotanice, aflându-se într-o stare de agitație, a pătruns, prin escaladare, în curtea locuinței părții vătămate, pe timpul nopții, forțând ușile de acces în locuință și refuzând în mod constant să părăsească curtea, urmarea produsă (generarea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului al părții vătămate), persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 25 de ani, nu are antecedente penale, este integrat în societate, fiind căsătorit și având doi copii minori, a colaborat cu organele judiciare, prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, manifestând un real interes pentru situația sa juridică, nu este cunoscut cu un comportament antisocial în comunitatea din care face parte.
Din toate actele de urmărire penală efectuate în cauză și din probele în circumstanțiere administrate, instanța consideră că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ce privesc protecția inviolabilității domiciliului și, implicit, a vieții private a persoanei fizice (mai ales în contextul în care partea vătămată a menționat că s-a speriat considerând că inculpatul are alte intenții, acesta venind la locuința sa pe timpul nopții), iar raportat la conținutul concret (inculpatul chiar rugându-se în genunchi la partea vătămată să-i permită accesul în locuință), fapta este lipsită în mod vădit de importanță, aceasta fiind o acțiune singulară comisă de către inculpat, fapt pentru care instanța are convingerea că inculpatul a înțeles rezonanța socială a faptei sale, neexistând factori de natură să accentueze dezvoltarea unui comportament infracțional similar sau de altă natură a inculpatului.
Astfel, raportat la atingerea minimă adusă valorii sociale protejate de norma de incriminare și la conținutul ei concret, instanța apreciază că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel încât, având în vedere și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal, în funcție de periculozitatea făptuitorului și de pericolul social al faptei, aceasta a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de 192 alin.1 și 2 Cod penal, aplicându-i acestuia o sancțiune cu caracter administrativ, pentru a crea un efect inhibitor față de acesta în viitor.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei și greșitei achitări a inculpatului, intenția comiterii furtului rezultând din modalitatea pătrunderii într-o locuință, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor și forțarea ușii de acces, inculpatul abandonându-și rezoluția infracțională doar ca urmare a sosirii organelor de poliție la fața locului. În opinia Ministerului Public, relevantă în sprijinul acestei concluzii este chiar declarația de recunoaștere a inculpatului de după momentul depistării, coroborată cu depozițiile părții vătămate, în care se arată că inculpatul a încercat să pătrundă în locuință în două rânduri, în primă fază acționând în mod insistent clanța, iar ulterior acționând asupra sistemului de închidere a ușii din spatele casei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul L. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal, în sarcina sa reținându-se faptul că în noaptea de 07/08.08.2011 a escaladat gardul împrejmuitor și a forțat ușa de acces, încercând să pătrundă în locuința părții vătămate B. S., situată în Municipiul C., ..38, județul C..
Deși probele administrate în cursul urmăririi penale au evidențiat indicii temeinicie cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tentativă la furt calificat, materialul probator administrat în cursul judecății, în condiții de contradictorialitate, publicitate și nemijlocire, a evidențiat aspecte noi, diferite de cele rezultate la urmărirea penală, care conturează o situație de fapt contrară acuzației inițiale aduse prin rechizitoriu.
În aceste condiții, criticile Ministerului, privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei sunt nefondate, intenția reală a pătrunderii inculpatului într-o locuință, în scopul efectiv al sustragerii de bunuri, deși consemnată în procesul-verbal de depistare, nefiind dovedită cu certitudine prin celelalte probe administrate în cauză.
Martorii M. G. și Busăgeanu N. M., care l-au însoțit pe inculpat în seara de 07/08.2011, deși neaudiați în instanță, au declarat încă de la urmărirea penală că după ce au consumat etnobotanice și prafuri, inculpatul a devenit foarte agitat, a tras de hainele celor cu care se afla și a rupt pragul autoturismului cu care cei trei se deplasaseră în Municipiul C., apoi s-a îndepărtat în fugă într-o direcție necunoscută, martorii întorcându-se singuri în localitatea Cobadin.
În mod firesc, depozițiile testimoniale ridică numeroase semne de întrebare, din perspectiva obiectivității lor, martorii neputându-se autoincrimina, prin recunoașterea instigării inculpatului la pătrunderea într-o locuință în scopul sustragerii de bunuri, instigare la care inculpatul a făcut trimitere cu ocazia depistării și care a fost consemnată în procesul-verbal.
Un aspect esențial care, însă, naște puternice dubii, cu privire la intenția reală a inculpatului de a pătrunde în imobil, rezultă din declarațiile părții vătămate, care, la urmărirea penală, a precizat că l-a auzit pe inculpat strigând către o altă persoană, dar care a recunoscut în cursul judecății că după sosirea la fața locului a martorului I. L., nu a văzut prin preajmă nicio altă persoană.
La rândul său, martorul I. L., întrebat fiind de către instanță, nu a observat ca inculpatul să fi fost insoțit de vreo altă persoană, aspect ce susține ideea sugerată de martorii M. G. și Busăgeanu N. M., cum că inculpatul s-ar fi despărțit brusc de aceștia și că pe fondul agitației create de consumul de alcool și substanțe etnobotanice, a început să alerge pe străzi, fără a-și mai aminti ce anume a făcut.
Martorii care s-au deplasat la locuința părții vătămate, în urma strigătelor acesteia, nu l-au observat pe inculpat să fugă de la fața locului, ci dimpotrivă, inculpatul chiar s-a apropiat de martorul I. L., care i-a și observat privirea tulbure și starea de debusolare.
Un alt element ce vine în sprijinul dubiului serios care planează asupra poziției subiective a inculpatului este legat de faptul că, potrivit declarației părții vătămate, aceasta ar fi fost rugată de inculpat să-i permită accesul în locuință.
În plus, asupra inculpatului nu s-au identificat obiecte ascuțite sau înțepătoare și nici alt gen de instrumente, care să trădeze o intenție agresivă și care să poată fi folosite la deschiderea ușilor.
Inculpatul, în prezența părții vătămate și a martorului I. L. a încercat să pătrundă în locuință, dar cu toate că i s-a cerut să părăsească zona, acesta nu s-a manifestat violent, așa cum fusese descris la urmărirea penală de martorii M. G. și Busăgeanu N. M..
În aceste împrejurări, deși capacitatea intelectivă a inculpatului nu a fost pe deplin abolită, în urma consumului respectivelor substanțe - dovadă fiind explicațiile oferite organelor de poliție cu privire la propria-i identitate - poziția subiectivă a acestuia este pusă sub semnul incertitudinii, probele administrate în cauză nepunând în evidență intenția pătrunderii sale într-o locuință în scop de furt.
Cel mai probabil, inculpatul, datorită stării de agitație provocate în urma consumului de alcool și substanțe etnobotanice, și-a pierdut parțial capacitatea de autocontrol, eroarea de fapt din partea acestuia fiind însă exclusă, câtă vreme locuința vizată, situată în Municipiul C., nu putea fi confundată cu locuința din localitatea Cobadin, în care inculpatul nu ar fi avut vreun motiv de a pătrunde prin escaladare.
Așa cum practica judiciară a statuat-o, în caz de îndoială asupra vinovăției, dacă această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție subzistă, întrucât orice îndoială profită învinuitului sau inculpatului.
În lumina acestui principiu, dar și prin raportare la cele arătate mai sus, ținând seama că în cauză există un dubiu serios asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, din perspectiva laturii sale subiective, dubiu care nu poate profita decât inculpatului, schimbarea de încadrare juridică a faptei efectuată prin sentința penală atacată este corectă, făcând nefondate criticile procurorului.
Cu toate acestea, deși corectă sub aspectul schimbării de încadrare juridică, opțiunea primei instanțe de a aprecia că faptei săvârșite îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume pericolul social concret, nu își găsește corespondent în materialul probator aflat la dosar, încercarea inculpatului de a pătrunde într-o locuință pe timp de noapte, fără acordul titularului, sub influența unor substanțe care pot genera reacții imprevizibile, cu consecințe dintre cele mai grave asupra integrității fizice a persoanei, prin escaladarea gardului împrejmuitor și forțarea, în mod repetat, a sistemului de deschidere a ușilor, prezentând gradul de pericol social concret al infracțiunii de violare de domiciliu, justificând o soluție de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea.
În exprimarea acestei concluzii, Curtea are în vedere nu doar circumstanțele comiterii faptei, ci și conduita procesuală a inculpatului, care nu a oferit decât acele explicații susceptibile a-i asigura un tratament judiciar favorabil, retractându-și poziția de recunoaștere exprimată cu prilejul depistării, prezentându-se în instanță doar ca urmare a emiterii mandatelor de aducere și neînțelegând a se prezenta în faza recursului, în pofida angajamentului asumat în fața organelor de poliție, însărcinate cu executarea mandatului.
D. urmare, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria C., va casa sentința penală atacată și, rejudecând, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1,2 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, inculpatul fiind tânăr, la primul conflict cu legea penală, integrat în societate, căsătorit și având doi copii minori în întreținere, nefiind cunoscut cu o conduită negativă în comunitate, Curtea va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în caz de comitere a unei noi infracțiuni înlăuntrul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, va constat suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente judecății în fond.
Va înlătura dispozițiile contrare din sentința penală recurată, privind aplicabilitatea art.181 și art.91 lit.c Cod penal, urmând a menține restul dispozițiilor.
Vazând și prevederile art.192 alin.3 și art.189 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.779 din data de 25 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Casează sentința penală recurată și, rejudecând, în baza art.192 alin.1,2 Cod penal, condamnă pe inculpatul L. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, constată suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat aferente fondului.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale recurate dispozițiile art.181, cu referire la art.91 lit.c Cod penal și menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu L. M., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. M. U.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: D.M.
Tehnored.dec.jud.: C.C.
3 ex./31.01.2014
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 110/2014. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 176/2014.... → |
|---|
