Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 566/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 72/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 566/P
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. D. M.
Judecător – C. C.
Grefier - C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror V. P.
S-a luat în examinare apelul împotriva sentinței penale nr.899/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA TULCEA, privind pe inculpatul O. D., CNP._, fiul lui M. și T., născut la data de 16.02.1972, în localitatea N., jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, .. 6, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. E. L., din Tulcea, ., ..1, jud. Tulcea, trimis în judecată pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 899/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.336 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal și cu aplic. art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul O. D., CNP._, fiul lui M. și T., născut la data de 16.02.1972, în localitatea N., jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, .. 6, ., . procesual ales la Cabinet avocat C. E. L., din Tulcea, ., ..1, jud. Tulcea, la o pedeapsă de 135 zile-amendă în cuantum de 6750 lei.
Se atrage atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.63 alin.1 Cod pen., respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 Cod proc.pen., obligă pe inculpatul O. D. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de data de 25.08.2012, un echipaj de poliție din cadrul IPJ Tulcea- Serviciul rutier, a oprit pentru control pe DJ 229, pe . N., autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare italian . volanul căreia se afla inculpatul O. D.. Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În temeiul art.88 alin.6 din OUG 195/2002, inculpatul a fost condus la servicul de ambulanță, unde i-au fost recoltate probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.718-719/C din 29.08.2012, la prima probă recoltată (25.08.2012- ora 22:10) inculpatul a înregistrat o alcoolemie de 1,60 g‰ iar la cea de-a doua probă recoltată(25.08.2012- ora 23:10) a înregistrat o alcoolemie de 1,50 g‰.
În cauza penală a fost administrat în probatoriu și Raportul de expertiză medico-legală nr.1408/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de INML „M. Minovici”, potrivit căruia la data de 25.08.2012 ora 21,30, O. D. ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,65 g‰.
În drept, fapta unei persoane de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, constituia infracțiune potrivit dispozițiilor art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și se pedepsea cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Se impune a se preciza că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, fiind abrogate prevederile art.87 alin.1 din OUG 195/2002 (prin Legea nr.187/2012).
Însă, la art.336 alin.1 din Codul penal s-au prevăzut următoarele:
Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Cum, la momentul prelevării mostrelor biologice – inculpatul înregistra o alcoolemie în descreștere de la 1,60 g‰ la 1,50 g‰, rezultă în mod evident că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.336 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește dispozițiile penale succesive, pe fondul prevederilor art.15 alin.(2) din Constituție, instanța reține că normele instituite de Legea nr.286/2009 privind Codul penal sunt mai favorabile inculpatului, întrucât regimul sancționator prevede posibilitatea aplicării amenzii penale, alternativ cu pedeapsa închisorii – fapt pentru care se va face aplicarea codului penal în defavoarea dispoz. din OUG 195/2002 (conform art.5 cod pen.).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii, constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată a faptei constând în starea de pericol în siguranța traficului. Legătura de cauzalitate rezultă din însăși savârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu, întrucât îmbibația alcoolică a fost probată prin mijloace științifice.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.16 alin.3 lit a Cod penal, acesta având reprezentarea faptei comise, urmărind producerea rezultatului.
De asemenea, se reține că fapta săvârșită de inculpat este nejustificată (nefiind identificată niciuna din cazurile justificative prev. la art.19-art.22 cod pen.) și imputabilă acestuia.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus aplicarea unei pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din conținutul cazierului judiciar, atașat la fila 13, rezultă că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
Potrivit certificatului de cazier judiciar emis de autoritățile italiene – inculpatul nu figurează înregistrat cu nicio mențiune.
Acesta este integrat în societate; este căsătorit și are doi copii minori. Are reședința în Italia, în Crotone, Vico Alemeone 8 și este angajat pe durată nedeterminată la o societate cu sediul în R..
De asemenea, se reține că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, regretând fapta comisă.
Suma corespunzătoare unei zile-amendă a fost stabilită la 50 lei, având în vedere veniturile salariale al inculpatului (972 euro/lună, adică echivalentul a 4300 lei/lună).
Împotriva sentinței penale nr. 899/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, care a criticat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului; s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoare, în condițiile art. 91 Cod penal, în raport de gravitatea faptei comise.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 378 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului O. F., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul O. F. a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de data de 25.08.2012, un echipaj de poliție din cadrul IPJ Tulcea- Serviciul rutier, a oprit pentru control pe DJ 229, pe . N., autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare italian . era condus inculpatul O. D.. Inculpatul intenționa să se deplaseze din loc. N. în loc. Ciucurova.
Inculpatului i-au fost recoltate probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei ; din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.718-719/C din 29.08.2012, la prima probă recoltată (25.08.2012- ora 22:10) inculpatul a înregistrat o alcoolemie de 1,60 g‰, iar la cea de-a doua probă recoltată(25.08.2012- ora 23:10) a înregistrat o alcoolemie de 1,50 g‰.
Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 718-719/C din 29.08.2012 emis SML Tulcea, declarațiile martorilor B. I. și Z. M., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului O. F..
Curtea constată că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009), care necesită examinarea noilor dispoziții pentru a stabili legea care este mai favorabilă inculpatului, întrucât prevederile art. 5 Cod penal obligă la aplicarea legii penale mai favorabile, atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.
Urmare a Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, urmează ca stabilirea legii penale mai favorabile să se realizeze conform criteriului evaluării globale.
Conform legii vechi, fapta inculpatului O. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 ( pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani ).
În actualul Cod penal, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului are corespondent în prezent în art. 336 alin. 1 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă.
Aceste limite speciale de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, urmare a aplicării dispozițiilor privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
Se constată că infracțiunea este pedepsită mai ușor în actualul Cod Penal, numai în măsura în care instanța se orientează către pedeapsa amenzii penale, cum a procedat și prima instanță, astfel că actuala reglementare are caracterul unei legi penale mai favorabile exclusiv în această ipoteză.
În măsura în care instanța se orientează către aplicarea pedepsei închisorii, nu se constată în speță diferențe între cele două legi penale succesive, din punct de vedere al condițiilor de existență a infracțiunii și a limitelor de pedeapsă. În măsura în care se optează către suspendarea executării pedepsei închisorii, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile decât cele din actualul Cod penal, întrucât acest ultim act normativ instituie condiții suplimentare pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei, posibilitatea instanței de stabilire a unor obligații mai numeroase, dar este eliminat și efectul reabilitării de drept la finalul termenului de încercare.
Curtea apreciază că în mod neîntemeiat prima instanță s-a orientat către aplicarea pedepsei amenzii penale, circumstanțele cauzei impunând aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat, caz în care legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În această apreciere curtea reține că, potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Din analiza tuturor acestor elemente care circumstanțiază periculozitatea faptei și a inculpatului, curtea apreciază că se impune aplicarea pedepsei închisorii.
Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice.
Inculpatul s-a deplasat pe timp de noapte, intenționa să se deplaseze între două localități, pe o distanță de aproximativ 40 km, în autoturism se mai aflau mama inculpatului și fiul minor al acestuia, a avut o îmbibație alcoolică ridicată.
În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament periculos prin conducerea autoturismului cu o valoarea a alcoolemiei de 1,60 g 0/00 alcool pur în sânge, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice, în condițiile în care în autoturism se mai aflau și alte persoane. În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produs pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Conducerea unui autoturism pe drumurile publice în circumstanțele în care a făcut-o inculpat demonstrează afectarea siguranței circulației pe drumurile publice. Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacționa în parametrii optimi la situațiile care pot apărea în trafic, în așa fel încât traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță. În condițiile în care consumul de alcool diminuează posibilitățile conducătorului auto de a reacționa prompt în trafic, la o valoare a alcoolemiei de 1,60 g %o siguranța traficului rutier a fost semnificativ perturbată prin fapta inculpatului.
D. urmare, curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an închisoare, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 Cod penal din 1968, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. a-c Cod penal din 1968 ( pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei ), se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, măsura care este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze consecințele săvârșirii unei fapte penale și conduita viitoare pe care ar trebuie să o adopte în viitor pentru a se conforma valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 899/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală va fi condamnat inculpatul O. D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului O. D. pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 Cod penal din 1968 se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat Misa M. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr. 899/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă inculpatul O. D. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului O. D. pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 Cod penal din 1968 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ,b Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat Misa M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2014.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.I.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./10.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 176/2014.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 392/2014. Curtea de... → |
|---|
