Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 58/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 28420/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 58/MP
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. privind pe intimatul – inculpat S. T. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1, 2 cod penal, împotriva sentinței penale nr. 121/ 30.01.2014 a Judecătoriei C., în dosarul nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 26 Iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data 27 Iunie, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 121/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d din C.p.p., achită pe S. T. (fiul lui Iuzman și Iurfet, născut la data de 04.10.1974 în mun. C., domiciliat în mun. C., ., nr. 34, jud. C., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal.
Ia act că partea vătămată S. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat și de la comunicare pentru partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014”.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.11.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, rechizitoriul nr. 403/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care a fost trimis în judecată inculpatul S. T. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.P.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 02.07.2010, prin nerespectarea obligației legale de supraveghere a minorei S. Aigean, în vârstă de 2 ani, a permis acesteia să se afle singură în fața imobilului de pe . din C. și să pătrundă intempestiv pe carosabil, fiind accidentată mortal de un autoturism.
În dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului din 02.07.2010; schița accidentului și planșele fotografice; supliment de planșă fotografică privind aspectele fixate la cercetarea la fața locului; proces verbal de identificare a numitei I. N. M. din 02.07.2010; test Drager nr._ din 02.07.2010; raport medico-legal de necropsie nr. 463/A3/2010 din 09.08.2010, emis de S.M.L. C.; proces verbal de reconstituire din 07.12.2010; schița și planșa fotografică întocmită cu ocazia reconstituirii; raport de expertiză tehnică auto din 04.02.2011; supliment la raportul de expertiză auto din 16.07.2011; declarațiile martorilor S. Ș., I. Taifun și Memet Acî; copia dosarului nr. 6867/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe numita C. I.; adresa nr. C11957 din 16.05.2012, emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C.; adresa nr. D45785 din 25.07.2012, emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C.; declarațiile învinuiților I. N. M. și S. T..
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I. N. M., față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni de ucidere din culpă, întrucât s-a apreciat că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare, în urma administrării mijloacelor de probă sus-menționate, este următoarea:
În data de 02.07.2010, în jurul orelor 16.30, numita I. N. M., conducând autoturismul marca Audi Q7, cu numărul de înmatriculare_ pe ., dinspre . Mall", ajungând la intersecția cu . virajul stânga, moment în care surprinde și accidentează pe minora S. Aigean în vârstă de 2 ani care, nefiind supravegheată, s-a angajat în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure.
După eveniment, numita I. N. M. a transportat victima la Spitalul Clinic Județean C. pentru investigații însă aceasta a decedat.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 463/A3/2010 din 09.08.2010, emis de S.M.L. C., moartea numitei S. Aigean a fost violentă. Ea s-a datorat dilacerării meningocerebrale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, in cadrul unui politraumatism cranio-abdominal și de membre inferioare. Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin comprimare intre corp dur greu și plan dur; pot data cu foarte puțin timp înainte de deces, cele situate la nivelul capului au legătură directă cu cauza tanatogeneratoare.
Numita I. N. M. a fost testată cu aparatul alcooltest Drager, rezultând faptul că aceasta nu a consumat băuturi alcoolice.
În cauză a fost audiat inculpatul S. Țechin, acesta declarând inițial că, in data de 02.07.2010, in jurul orelor 16.15 - 16.30 stătea pe bordura gardului bisericii, pe . zona intersecției cu . moment dat a observat un autoturism tip Jeep, de culoare albă, condus de o persoană de sex feminin care circula pe . intenționa să vireze stânga pe . conducătoarea auto vorbea la telefonul mobil, aceasta nu a observat-o pe minora S. Aigean și a accidentat-o. Apoi victima a fost scoasă de sub autovehicul de către martorul Memet Acî, urcată in autoturism și transportată la spital.
Ulterior, in data de 04.10.2010, inculpatul a declarat că minora S. Aigean se afla pe trotuar unde se juca într-o grămadă de pământ. Acesta precizează că a observat autoturismul care a pătruns pe contrasens și s-a îndreptat către colțul intersecției. Deși a efectuat semne cu mâinile către conducătoarea auto, aceasta nu 1-a observat deoarece vorbea la telefonul mobil și intenționa să parcheze pe trotuar. Astfel, aceasta nu a observat copilul și a trecut cu roata stângă peste el.
Fiind audiat, martorul Memet Acî a declarat inițial că, în data de 02.07.2010, se afla în curtea imobilului de pe ., având grijă de minora S. Aigean care, la un moment dat a ieșit în stradă, iar când a ajuns pe . a intenționat să traverseze fiind acroșată de autoturismul marca Audi Q7 care rula pe contrasens. Ulterior, fiind reaudiat, martorul a declarat că, în fapt, minora se juca pe trotuar, pe colțul intersecției, de unde s-a ridicat cu intenția de a veni în locul în care se afla el.
Procurorul a reținut că din cuprinsul declarației martorului I. Taifun, se desprinde faptul că acesta se afla în vizită la vărul său, învinuitul S. Țechin, stând în fața accesului în locuința acestuia și a observat autoturismul tip Jeep care a trecut pe . său. Martorul menționează că accidentul s-a petrecut la aproximativ 10-15 secunde după ce învinuitul S. T. a traversat .>
Numitul S. Ș. a declarat inițial că a ajuns la locul accidentului pe . zonă nu mai era nici autoturismul și nici victima, însă a observat mai multe persoane de etnie rromă care i-au indicat pe carosabil o pată de sânge. Ulterior, la data de 04.10.2010 a declarat că a surprins momentul când S. T. încerca să scoată victima de sub autovehiculul oprit pe colțul stâng al intersecției. Numitul S. Ș. declară că nu își amintește dacă autoturismul era sau nu cu roțile pe bordură dar este convins că în locul de unde a fost ridicat copilul, pe carosabil, a rămas o pată de sânge.
În cauză a fost audiată și numita I. N. M. care a declarat că, în data de 02.07.2010, conducea autoturismul marca Audi Q7, cu numărul de înmatriculare_ pe . și, ajungând la intersecția cu . observat un grup de persoane atât pe stradă cât și pe trotuarul de lângă biserică. După ce s-a asigurat, a efectuat virajul stânga mai strâns deoarece pe ambele părți ale străzii se aflau parcate autoturisme. La un moment dat, din partea stângă, a țâșnit un copil pe care nu 1-a observat, învinuita simțind însă că a trecut cu autovehiculul peste ceva. În aceste condiții, a oprit autoturismul, a coborât și astfel a aflat ce se întâmplase. I. N. M. precizează că în momentul accidentului autovehiculul se afla la peste un metru distanță de bordura din partea stângă. În continuare, una dintre persoanele de sex masculin care se aflau pe stradă, s-a băgat sub mașină și a scos copilul de lângă roata stânga față. I. N. M. a mai precizat că nu avea cum să vorbească la telefonul mobil în momentul accidentului deoarece nu avea baterie și că, după ce a transportat victima la spital, deoarece se adunaseră în curtea unității sanitare mai multe rude ale copilului, s-a deplasat la sediul Poliției Rutiere unde a anunțat accidentul. De asemenea, aceasta a refuzat să participe la cercetarea la fața locului și a rămas în autoturismul organelor de poliție, întrucât i-a fost frică de reacția rudelor victimei.
Având în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o reconstituire, solicitându-se celor doi învinuiți să indice poziția autoturismului la momentul producerii accidentului. S-a constatat astfel că învinuitul S. Techi a indicat de această dată o cu totul altă poziție decât cea pe care a arătat-o cu ocazia cercetării la fața locului. I. N. M. nu a participat, așa cum s-a menționat anterior, la efectuarea cercetării după producerea accidentului. De altfel, din analiza planșelor fotografice întocmite cu această ocazie, se constată că varianta indicată de învinuitul S. Țechin la reconstituire nu este conformă cu realitatea, la data de 02.07.2010, trotuarul fiind ocupat în întregime cu bucăți de asfalt și grămezi cu pământ, astfel că parcarea autoturismului de către învinuita I. N. M. pe acesta apare ca imposibilă.
În vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, expertul concluzionând că, viteza de deplasare a autoturismului în premomentul impactului cu victima nu poate fi calculată cu precizie pe cale analitică. Se poate însă aprecia că aceasta era de maxim 30 km/h, autoturismul aflându-se în viraj stânga. Locul impactului dintre autoturism și victimă este dat de poziția petei de sânge găsită pe carosabil, respectiv la 1,80 m față de bordura din stânga a străzii General Mânu și la 2,6 m față de prelungirea imaginară a bordurii stânga a străzii Grivița.
Expertul precizează că, ținând cont de locul de unde a fost ridicată victima (din spatele roții stânga față și la circa 20-40 cm față de pragul din stânga al autoturismului Audi Q7) rezultă că în momentul impactului autoturismul se afla în viraj spre stânga, având partea laterală stânga situată la o distanță de circa 1,40 - 1, 60 m față de această bordură. Victima a traversat prin loc nepermis și fără să se asigure. Expertul a reținut că vârsta acesteia impunea o supraveghere atentă din partea unor persoane adulte și că, prin ., în timpul virajului spre stânga, nu s-a încălcat nicio regulă de circulație deoarece în zonă nu existau marcaje longitudinale continue și în acel moment, din sens opus nu circula nici un alt autovehicul.
Expertul a concluzionat că accidentul putea fi evitat cel mai ușor de către victimă dacă aceasta se angaja în traversare regulamentar și dacă era supravegheată de către un adult. Conducătoarea auto nu putea evita accidentul prin frânare.
Analizând coroborat materialul de urmărire penală existent în dosar, procurorul a constatat că în sarcina învinuitei I. N. M. nu se poate reține încălcarea niciunei reguli de circulație. Astfel, deși aceasta a efectuat manevra de virare la stânga pătrunzând pe contrasens, raportat la condițiile concrete din zonă, respectiv la lipsa marcajului continuu și la faptul că circulația este permisă pe ambele sensuri, dar și la existența mai multor autovehicule parcate pe ambele sensuri, se constată că nu a fost încălcată nicio prevedere expresă care să constituie o obligație pentru conducătorul auto. Prin urmare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita I. N. M. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta acesteia neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii. Procurorul a reținut că nu există dubiu cu privire la locul producerii accidentului, respectiv pe spațiul carosabil, împrejurare susținută atât de declarațiile coroborate ale martorilor Memet Acî, I. Taifun și S. Ș., dar și de cercetarea la fața locului și de zona în care s-a format pata de sânge.
Având în vedere vârsta fragedă a minorei decedate, faptul că mama sa, respectiv numita S. S. era minoră, precum și împrejurările în care a avut loc accidentul rutier, au fost solicitate relații de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului C. cu privire la persoana care o avea în grijă și ocrotire pe aceasta. Instituția menționată a comunicat, prin adresa nr. C11957 din 16.05.2012 că învinuitul S. Țechin are în grijă și ocrotire nu mai puțin de 6 minori, respectiv S. S., S. Aigean (în prezent decedată), S. Nadira (figurând dispărută de la domiciliu), S. Rasela, S. Cader și S. Tudania.
Tot din cercetările efectuate a rezultat că, în data de 20.05.2009, minora S. Tudania, de trei ani, a fost victima unui accident de circulație petrecut în condiții similare, în același loc, respectiv la intersecția cu . că minora a suferit atunci leziuni minore, iar învinuitul S. Țechin și-a retras plângerea penală formulată, fiind despăgubit de conducătoarea auto.
Procurorul a reținut ca interesantă similitudinea condițiilor de producere a celor două accidente de circulație. Astfel, a observat că în cel din anul 2009, a fost implicată tot o conducătoare auto, respectiv numita C. I. care conducea tot un autovehicul tip Jeep, locul și modalitatea de producere a accidentului fiind aceleași. Conform declarației numitei C. I., aceasta, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_ pe . C., a fost surprinsă de apariția pe carosabil, în fugă, de la colțul unei clădiri, a unui copil, situație similară cu cea a învinuitei I. N. M.. Mai mult decât atât, procurorul a reținut că până și declarațiile învinuitului S. T. sunt formulate după același tipar, în sensul că și atunci în 2009, ca și în 02.07.2010, ambele conducătoare auto "vorbeau la telefonul mobil". De asemenea, procurorul a reținut ca similară și modalitatea de gestionare a situației după producerea accidentului, în sensul că, fără a se anunța imediat și aștepta un echipaj de poliție sau o ambulanță, rudele minorilor accidentați (în ambele cazuri și învinuitul S. Țechin) se urcau repede în autoturism și solicitau conducătoarelor auto să fie transportați la spital cu autovehiculul implicat în eveniment, probabil pentru ca apoi, în cazul în care nu s-ar fi înțeles cu privire la sumele de bani, să poată, ca în cazul de față, să prezinte o cu totul altă situație de fapt (de exemplu că minorul ar fi fost accidentat pe trotuar). Procurorul a identificat singura deosebire între cele două accidente în urmările diferite ale acestora, S. Tudania suferind doar leziuni minore.
În aceste condiții, pentru procuror s-a conturat firesc întrebarea dacă nu cumva aceasta reprezenta o practică a învinuitului în a obține sume de bani, având în vedere condițiile precare de trai și faptul că principalul venit al familiei îl constituie alocațiile copiilor.
Urmare a cererii învinuitului S. Țechin din data 28.08.2008, motivată de faptul că fiica sa S. S., maii. numitei S. Aigean, era minoră, prin hotărârea nr. D2433 din 20.11.2008 a Comisiei pentru Protecția Copilului C., s-a dispus instituirea măsurii de plasament la bunicul matern. Prin urmare, învinuitul a căpătat, împreună cu dreptul de a beneficia de alocația lunară de întreținere pentru copilul S. Aigean și obligația supravegherii, creșterii și educării acestuia, obligație de care învinuitul avea cunoștință, așa cum rezultă din cuprinsul propriilor sale declarații.
Ca urmare, având în vedere nerespectarea obligației de supraveghere a minorei, prevăzută de art. 32, lit. a) din Legea 272/2004, față de S. Țechin s-a reținut comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178, alin. 1 și 2 din Cod pen.
Fiind audiat în cauză, învinuitul S. T. nu a recunoscut comiterea faptei.
Sintetizând, instanța constată că în rechizitoriu, în sarcina inculpatului S. T. se reține că, nerespectarea de către acesta a obligației de supraveghere impuse de dispozițiile legale sus-menționate, se înscrie în antecedența cauzală a decesului nepoatei sale S. Aigean.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, acesta prevalându-se de dreptul la tăcere la termenul din 01.03.2013, martorul I. Taifun (fila 28).
La termenul din 19.04.2014, inculpatului i s-a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, administrată prin reținerea acestora la dosar (filele nr. 29-33), ce relevă atât locul său de muncă, dar și preocuparea inculpatului în îngrijirea unui alt copil (S. Rașela) avut în plasament în același timp cu minora victimă a accidentului ce face obiectul cauzei, împrejurări care, în opinia instanței contrazic aprecierile făcute în sens contrar în rechizitoriu (fila 5, paragraf 1, unde se evidențiază ca o constantă lipsa îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor de creștere și educare).
La termenul din 10.06.2013 a fost ascultat martorul Memet Acî (fila nr. 40), iar la termenul din 09.09.2013 au fost ascultați martora I. N. M. (46), dar și inculpatul, care a solicitat să facă declarații în fața instanței (fila 47).
La data de 21.10.2013 a fost ascultat martorul D. R. (încuviințat inculpatului - fila nr. 53), iar la termenul de judecată din data de 24.01.2014 a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare efectuat cu privire la situația inculpatului (filele nr. 63-66).
Potrivit rechizitoriului, instanța a constatat că inculpatului i se reține în sarcină comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prin aceea că nu și-a respectat obligația de supraveghe impusă de art. 32 lit. a din legea 272/2004, astfel cum aceasta era în vigoare la data producerii accidentului, fapt ce a condus la accidentarea minorei S. Aigean, de autoturismul condus de numita I. N. M..
Din declarația martorului I. Taifun, audiat de instanță, la 19.04.2013 rezultă că, în raport cu poziția în care se afla față de locul accidentului (8 metri), inculpatul putea exercita supravegherea minorei. Totodată, acest martor relevă faptul că inculpatul, în general, avea grijă de nepoata sa și nu o lăsa singură pe stradă, era foarte încântat de aceasta, fiind prima sa nepoată născută. (Referitor la împrejurările și dinamica accidentului, acesta evidențiază aspecte ce contrazic expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, în sensul că locul accidentului a fost pe trotuar și nu pe carosabil, iar femeia ce conducea auto Audi Q7 vorbea la telefon).
Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului Memet Acî, ascultat la termenul din 10.06.2013- inculpatul se afla la cca. 5 metri de copil în pre-momentul accidentului, pe trotuarul de vis-a-vis, în general se îngrijea în mod corespunzător de copii săi, muncind pentru ei (iar locul accidentului a fost pe trotuar și nu pe carosabil, delimitarea acestora nefiind de altfel foarte clară, neexistând o diferență de nivel corespunzătoare).
Instanța a că inculpatul exercita o supraveghere a minorei S. Aigean în pre-momentul accidentului rezultă inclusiv din declarația martorei I. N. M.. Sunt mai multe pasaje în depoziția dată de aceasta în calitate de martor, în fața instanței (fila 46), care evidențiază acest fapt. Astfel, martora declară că „nu ar fi oprit imediat după ce a simțit că a trecut cu mașina peste ceva, dacă cele 4 persoane, între care se afla și inculpatul, ce erau pe trotuarul de vis-a-vis, nu i-ar fi făcut semne disperate în acest sens”. În continuare, declară că „sunt convinsă că aceștia erau atenți la ce se întâmplă pe stradă”, pentru ca ulterior să mai precizeze încă o dată „cele 4 persoane erau atente la ceea ce se întâmpla pe stradă”.
Din aceste punct de vedere, inclusiv declarația inculpatului (fila 47), referitor la aspectul supravegherii, se coroborează cu toate mijloacele de probă evidențiate mai sus.
Din referatul de evaluare psiho-socială întocmit în cauză rezultă că inculpatul este integrat social, are o conduită corespunzătoare la locul de muncă și în familie și nu se consideră vinovat de accidentul ce a avut ca urmare moartea nepoatei sale.
În cauza de față, instanța a evidențiat faptul că, din toate mijloacele de probă administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi lăsat-o nesupravegheată pe minora S. Aigean.
Obligația impusă de art. 32 lit. a din legea 272/2004 nu trebuie interpretată ca fiind una de rezultat, în sensul că, ori de câte ori se produc totuși consecințe negative, aceasta semnifică o nerespectare a acestei obligații. Îndeplinirea ei trebuie analizată în concret, or, în cauza de față, rezultă că inculpatul s-a aflat în imediata apropiere a victimei, nelăsând-o singură pe stradă. Toate alegațiile făcute în rechizitoriu (și subliniate de instanță în considerentele de mai sus, pe marginea celor reținute în actul de sesizare), în sensul unor presupuse similitudini cu un alt accident rutier în care ar fi fost implicat un alt minor din familia inculpatului nu pot fi reținute ca mijloc de probă prin care să fie răsturnată prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că expertul ce a efectuat lucrarea de expertiză în cursul urmăririi penale, și-a depășit atribuțiunile, intrând în interpretarea obligației de supraveghere din sarcina inculpatului, în condițiile în care trebuia doar să evidențieze împrejurările și dinamica accidentului, regulile rutiere ce au fost încălcate și nu pe cele din domeniul ramurii de dreptul familiei.
Așa cum s-a menționat anterior, obligația de supraveghere trebuie analizată în concret. În cazul de față, expertiza a concluzionat (contrar altor mijloace de probă) că locul producerii accidentului a fost situat pe partea carosabilă și nu pe trotuar. Cu toate acestea, potrivit aceluiași raport de expertiză, prin ., în timpul virajului spre stânga, nu s-a încălcat nicio regulă de circulație deoarece în zonă nu existau marcaje longitudinale continue și în acel moment, din sens opus nu circula nici un alt autovehicul.
Din modul de redactare a raportului, instanța a reținut că în zonă circulația se desfășura din două sensuri, iar martora I. N. M., în momentul accidentării victimei a circulat pe contrasens. Or, în aceste condiții, instanța a reținut că nu i se poate imputa inculpatului că trebuia să își supravegheze copilul astfel încât nici măcar pe o porțiune de drum unde nu trebuia să ruleze un vehicul dintr-o anume direcție, acesta să nu fie accidentat.
Din mijloacele de probă evidențiate mai sus, rezultă că inculpatul, aflat la câțiva metri de copil, era atent la locul unde se afla acesta și „la ce se întâmpla pe drum”, mai mult, că a și observat că, față de modul în care s-a înscris, necorespunzător (viraj strâns, potrivit expertului) autoturismul condus de martora punea în pericol victima.
În concluzie, instanța a reținut că inculpatului nu i poate reține nerespectarea obligației de supraveghere, cu consecința decesului nepoatei sale S. Aigean, din aceste punct de vedere nefiind întrunit conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 c.p., prin prisma laturii obiective, respectiv a elementului material și implicit a legăturii de cauzalitate cu urmarea produsă
Față de aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d din C.p.p., instanța a achitat pe inculpatul S. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel, în termen legal P. de pe lângă Judecătoria C., apreciind că soluția de achitare este una greșită, victima a traversat prin loc nepermis, fără să se asigure, iar expertul a stabilit că vârsta acesteia impunea o supraveghere atentă din partea unei persoane adulte și că, prin ., în timpul virajului spre stânga, nu s-a încălcat nici o regulă de circulație deoarece în zonă nu existau marcaje longitudinale continue și în acel moment, din sens opus nu circula nici un alt autovehicul iar inculpatul avea obligația supravegherii, creșterii și educării acestuia, și, urmare rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, iar ca modalitate de executare – suspendarea condiționată a executării acesteia.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în prezenta cauză este nefondat.
1.Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările de la dosar:
proces verbal de cercetare la fața locului ( filele 10-12 dosar urmărire penală),
planșele fotografice și schița accidentului ( filele 12-26 dosar urmărire penală),
proces verbal de reconstituire ( filele 77-58 dosar urmărire penală),
planșele fotografice și schița accidentului la reconstituire( filele 59-65 dosar urmărire penală),
raport de expertiză auto ( filele 74-82 dosar urmărire penală),
supliment la raportul de expertiză auto ( filele 91-97 dosar urmărire penală),
raportul de constatare medico-legală ( autopsie) ( filele 109-111 dosar urmărire penală),
buletin analiză toxicologică alcoolemie a înv. I. N. M., ( filele 200 dosar urmărire penală),
declarațiile martorilor S. Ș., I. Taifun, Memet Acî, I. N. M. ( filele 124-140 dosar urmărire penală și filele 28, 40-41, 46 dosar fond) coroborate cu declarațiile inculpatului (f 117-123 dosar urmărire penală, fila 47 dosar fond).
2. Curtea constată că instanța fondului a realizat o evaluare judicioasă a probelor din dosar, stabilind în mod clar și neechivoc lipsa de culpa în supraveghere a inculpatului S. T., la producerea rezultatului letal, ca urmare a accidentului de circulație.
3. Curtea reține, la rândul său, sub aspectul stării de fapt, că la data de 02.07.2010, în jurul orelor 16.30, numita I. N. M., conducând autoturismul marca Audi Q7, cu numărul de înmatriculare_ pe ., dinspre . Mall", ajungând la intersecția cu . efectuat virajul stânga, moment în care fiind în mișcare a trecut cu autoturismul peste minora S. AIGEAN în vârstă de 2 ani, care se juca în fața locuinței, situată pe . a fost transportată la spital cu autoturismul, care a produs evenimentul rutier, condus de martora I. N. M..
Actele dosarului relevă că la data de 02.07.2010, în jurul orelor 16.30, martora I. N. M., se deplasa la volanul autoturismul marca Audi Q7, cu numărul de înmatriculare_ pe ., dinspre . Mall", ajungând la intersecția cu .>a pătruns pe contrasens și s-a îndreptat către colțul intersecției unde a efectuat o manevră de schimbare a direcției de mers la stânga, moment în care, fără să observe victima S. AIGEAN, în vârstă de 2 ani, care se afla în zona din fața locuinței, a continuat deplasarea, după care a simțit că a trecut peste ,,ceva” și a auzit strigătele persoanelor din apropiere.
Datorită impactului puternic victima S. AIGEAN, a suferit multiple leziuni în urma cărora a decedat.
În timpul instrucției penale s-a stabilit , că la data de 20.05.2009, minora S. Tudania, de trei ani, a fost victima unui accident de circulație petrecut în condiții similare, în același loc, respectiv la intersecția cu . suferit atunci leziuni minore, iar învinuitul S. ȚECHIN, și-a retras plângerea penală formulată, fiind despăgubit de conducătoarea auto.
Având în vedere nerespectarea obligației de supraveghere a minorei, prevăzută de art. 32 lit. a) din Legea 272/2004, magistratul procuror a dispus trimiterea în judecată a inculpatului intimat S. ȚECHIN, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 din Cod pen. 1969.
4. Împrejurările expuse de către procuror în rechizitoriu cât și la a instanța de fond și în fața Curții (motive de apel), sunt contrazise de ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei.
Nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii penale în supravegherea minorului de către inculpatul S. T., mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, automate ignorându-se factorii cauzali care vin, în speța dedusă judecății, din atitudinea total imprudentă a conducătorului auto I. N. M., care a pilotat autoturismul, a schimbat direcția de deplasare, fără să se asigure, a pătruns pe contrasens, pe o porțiune de drum public unde circulația se desfășura în sens unic.
A interpreta altfel ar însemna să se ajungă la concluzii inacceptabile ce depășesc sfera cauzelor și condițiilor ce pot fundamenta răspunderea penală care astfel ar apărea așa cum s-a arătat obiectivă, automată fără a se ține seama de împrejurările concrete ale producerii unui accident de circulație.
5. Curtea reține, conform declarațiilor martorilor S. Ș., I. Taifun, Memet Acî și chiar a conducătorului auto I. N. M., care a oprit autoturismul la strigătele martorilor menționați și ale inculpatului intimat, că este improbabil ca victima S. AIGEAN, în vârstă de 2 ani, să nu fi fost supravegheată în timp ce se juca în zona din fața casei.
Curtea constată, de asemenea, având în vedere procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice, care se coroborează cu declarațiile martorilor menționați, că atitudinea conducătorului auto I. N. M., de a conduce autoturismul pe contrasens, chiar dacă din sens opus nu circulau autovehicule, așa cum a reținut expertul auto, a creat o stare de pericol care a contribuit, la producerea rezultatului letal.
6. Concluziile raportului de expertiză, cu privire la care inculpatul intimat a prezentat serioase suspiciuni ( obiecțiuni la raportul de expertiză, filele 81,82 dosar urmărire penală) vor fi apreciate de către Curte, că se întemeiază într-o mare măsură pe versiunea declarată ulterior de către conducătorul auto I. N. M..
În aceste circumstanțe, în mod întemeiat primă instanță a apreciat asupra valorii probatorii a acestor concluzii și care nu se coroborau cu celelalte probe din dosar, având în vedere modalitatea concretă în care s-a realizat investigația și participarea martorilor asistenți la desfășurarea acestor cercetări.
Curtea apreciază, raportat la lucrările dosarului, că susținerile expertului tehnic judiciar auto, neconfirmate de altfel de nici un element probatoriu, nu pot determina formarea unei convingeri obiective în sensul reținerii vinovăției inculpatului intimat, în condițiile în care, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, expertul tehnic, și-a depășit atribuțiunile, intrând în interpretarea obligației de supraveghere din sarcina inculpatului, în condițiile în care trebuia doar să evidențieze împrejurările și dinamica accidentului, și dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice.
De altfel motivarea apelului formulat în cauză, se întemeiază exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, fără a se face trimitere la celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
7. Curtea, precizează că obligația de supraveghere poate avea origine diferită, în sensul că este prevăzută de lege, asumată printr-un contract sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, în ceea ce privește obligația legală de supraveghere a minorilor, ea este prevăzută, în primul rând și înainte de toate, în sarcina părinților; în acest sens, art. 493 C. civ. prevede expres: „Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor”. Este de menționat că această obligație legală a părinților rezultă implicit și din economia textului art. 487 noul cod civil unde este definit conținutul autorității părintești: „Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
Așa cum s-a arătat, obligația părinților de creștere și îndrumare a copilului minor are un conținut larg, astfel încât presupune în mod necesar și implicit și obligația de supraveghere, pe lângă faptul că este prevăzută special și într-un text separat de lege (art. 493 noul Cod Civil).
De asemenea, obligația părinților de a îndruma și supraveghea copilul minor poate fi dedusă și din prevederile art. 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Obligația legală în discuție incumbă fără deosebire părinților firești și, după caz, părinților adoptatori.
Potrivit art. 32 din Legea nr.272/2004, privind protecția copilului, secțiunea 2 - Mediul familial si îngrijirea alternativa:
Copilul are dreptul sa fie crescut in condiții care sa permită dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
In acest scop părinții sunt obligați:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viața intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa întreprindă toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atribuții in domeniul îngrijirii, educării si formarii profesionale a copilului.
În literatura juridică s-a subliniat faptul că lipsa de supraveghere, alături de lipsa de educație, dovedește aceeași nesocotire reprobabilă a îndatoririlor de părinte.
Obligația de a crește copilul include paza și supravegherea continuă și atentă a acestuia precum și îndrumarea sa.
Paza presupune apărarea copilului de orice împrejurare care l-ar putea amenința în existența sau sănătatea lui: accidente, boală etc. iar supravegherea implică o continuă observare a comportamentului minorului în vederea împiedicării sale de la săvârșirea anumitor acte.
Obligația de supraveghere a copilului este prevăzută în sarcina părinților de dispozițiile art. 32 lit. a din lege.
Pe neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare de către părinți a îndatoririi de supraveghere precum și a îndatoriri de a asigura educarea copilului minor se întemeiază răspunderea părintelui acesta, urmând a fi exonerat de răspundere în cazul în care se dovedește că și-a îndeplinit cum se cuvine această obligație, iar inculpatul intimat S. T., după cum rezultă din cele de mai sus și-a îndeplinit această obligație și nu s-a determinat o legătură de cauzalitate directă între neîndeplinirea obligației de supraveghere a copilului, victimă a accidentului rutier și rezultatul produs, respectiv decesul minorului S. AIGEAN, în vârstă de 2 ani .
Pentru aceste considerente, Curtea,
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 121/ 30.01.2014 a Judecătoriei C., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 121/ 30.01.2014 a Judecătoriei C., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Conform art. 400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.06.2014.
Președinte Judecător,
C. J. C. D.
Ptr. Grefier,
A. B.,
aflat în C.O., în conformitate cu disp. art. 406 C.p.p.,
semnează prim-grefier N. C.
Red.dec.jud.C.D.
Jud.fond. M.N.
2ex/14.07.2014
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 392/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 340/2014.... → |
|---|
