Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 547/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 21361/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 547/P
Ședința publică de la 18.09.2014
Completul compus din:
Președinte - V. B.
Judecător C. J.
Grefier – M. I.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale împotriva sentinței penale nr.1380 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. M. – fiul lui V. și D., născut la data de 26.07.1953, în Vatra Dornei, jud. Suceava,C.N.P._, cu domiciliul în M. K., .. 18, jud. C., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infr. prev. și ped. de art. 86 al. 2, art. 89 al. 1, art. 83 al. 2, toate din O.U.G. nr. 195/2002, rep. – toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal și art. 86 al. 2 din O.U.G. nr. 195/202 rep., cu aplic. art. 37 lit. a) din Codul penal, art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a) din Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal – toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014, cele relatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 18.09.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1380 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
„Conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen. achită inculpatul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, fapta nefiind prevăzută de legea penală (fapta din data de 16.09.2009).
Conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen. achită inculpatul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii (fapta din data de 16.09.2009).
În baza art. 93 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, condamnă inculpatul: B. M. – fiul lui V. și D., născut la data de 26.07.1953, în Vatra Dornei, jud. Suceava, cetățean român, studii 8 clase și 3 ani școala profesională, pensionar, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără copii minori, recidivist, C.N.P._, cu domiciliul în M. K., .. 18, jud. C., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare (fapta din data de 16.09.2009).
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. condamnă același inculpat: B. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapta din data de 05.06.2010).
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. condamnă același inculpat: B. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapta din data de 05.06.2010).
Conf. art. 83 C.pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C., def. prin neapelare.
Adaugă pedeapsa de 10 (zece) luni la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare și de 2 (doi) ani închisoare, rezultând 2 pedepse de câte 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare fiecare.
Conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta, de 8 (opt) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, inculpatul B. M. executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Conf. art. 88 C.pen. scade din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 05.06.2010, ora 14.15.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II a și lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției către avocat Carașcă I. (conform delegației de substituire din data de 02.10.2012).”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„La data de 21.08.2012, pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat sub nr._, rechizitoriul nr. 1407/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2, art. 89 alin. 1, art. 93 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., fiecare cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului B. M. că, la data de 16.09.2009, având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, a condus autoturismul marca Dacia 1310 Break cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. C., a acroșat autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculate B – 3811 – PA parcat, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și, ulterior, și-a remediat avariile la autoturismul propriu fără a deține documente de constatare eliberate de poliția rutieră sau, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor, respectiv că, la data de 05.06.2010, a condus pe drumurile publice din mun. C. autoturismul marca Dacia 1310 Break cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat și având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,15 g ‰.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația de tamponare completată de O. Enghin, în data de 16.09.2009; procesul verbal din data de 18.09.2009, încheiat cu ocazia prezentării la Serviciul Rutier a inculpatului; planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului; adresa nr._/23.10.2009, emisă de Serviciul Rutier C.; declarațiile martorilor O. Enghin, M. M., M. F., Caraidar Dilaver, O. O. și P. D.; procesul verbal de depistare din data de 05.06.2010; testul Drager nr._/05.06.2010; procesul verbal de prelevare și buletin de examinare clinică din data de 05.06.2010; procesul verbal privind refuzul recoltării celei de-a doua probe de sânge din data de 05.06.2010; buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 954/05.06.2010 emis de S.M.L. C.; adresa nr._/05.06.2010 emisă de Serviciul Rutier C.; copie sentința penală nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C.; precum și declarațiile inculpatului B. M..
În cadrul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul (f. 18) precum și martorii (f. 29, 72 – 74); totodată, au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere (f. 30 – 35), a fost obținut cazierul judiciar al inculpatului (f. 10) și a fost întocmit referatul de evaluare (f. 20 – 23).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 16.09.2009, în jurul orelor 18.35, la sediul poliției rutiere din C. s-a prezentat numitul O. Enghin care a declarat că, în aceeași zi, în jurul orelor 18.00, a găsit autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare B – 3811 – PA, proprietatea sa, avariat în parcarea situată pe .. Sus-numitul a precizat că mai multe persoane din zonă i-au adus la cunoștință faptul că autovehiculul îi fusese avariat de un autoturism marca Dacia Break, de culoare roșu, cu numărul de înmatriculare_, condus de o persoană pe nume „M.”.
Ulterior, la data de 18.09.2009, la sediul Serviciului Rutier C. s-a prezentat inculpatul B. M. care a declarat că, în data de 16.09.2009, conducând autoturismul marca Dacia Break cu numărul de înmatriculare_, în parcarea situată pe ., efectuând manevra de mers înapoi, a acroșat un alt autovehicul parcat. B. M. a declarat că nu a realizat că a produs această tamponare și, din acest motiv, nu a rămas la fața locului, aspect infirmat însă de declarațiile martorilor M. M. și Miciu F., primul precizând că, deși mai multe persoane au strigat la inculpat să rămână pe loc, acesta a demarat în trombă.
Inculpatul B. M. a menționat că abia a doua zi a observat avariile existente la autoturism și, deși nu cunoștea de unde provin, a procedat la remedierea acestora, chituind aripa și apoi aplicând un strat de spray – vopsea de culoare roșie.
Efectuându-se verificări, s-a constatat că B. M. avea, la data de 16.09.2009, dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat (aspect ce rezultă din cuprinsul adresei nr._/23.10.2009 emisă de Serviciul Rutier C.).
La data de 05.06.2010, inculpatul B. M., conducând autoturismul marca Dacia 1310 Break cu numărul de înmatriculare_ pe ., a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere.
Întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultând valoarea de 0,72 mg / l alcool pur în aerul expirat.
Ca urmare, B. M. a fost condus la Spitalul Clinic Județean C. unde i-a fost recoltată o probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe.
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr. 954/05.06.2010 emis de S.M.L. C., a rezultat că inculaptul B. M. avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,15 g ‰.
Totodată, conform adresei nr._/05.06.2010 emisă de Serviciul Rutier C., a rezultat faptul că, la data de 05.06.2010, inculpatul B. M. avea anulat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C..
Fiind audiat în cauză, inculpatul B. M. a recunoscut comiterea acestor din urmă fapte.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (fapta din 16.09.2009), respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, instanța urmează să pronunțe o soluție de achitare, pe temeiul neprevederii respectivei fapte de legea penală, pentru următoarele considerente:
Conform adresei nr._/23.10.2009 a I.P.J. C. – Serviciul Poliției Rutiere, instanța constată că, începând cu data de 24.01.2009 (implicit la 16.09.2009), inculpatul avea permisul de conducere reținut fără drept de circulație, conf. art. 97 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Instanța precizează că, pentru a deveni efectivă măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce, trebuia îndeplinită procedura administrativă prev. de art. 96 din ordonanța menționată. Astfel, suspendarea se dispune de către șeful poliției rutiere a jud. C., iar dispoziția se notifică persoanei în cauză. Numai în baza dispoziției șefului poliției rutiere curge termenul legal de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Faptul că în relațiile furnizate instanței de I.P.J C. – Serviciul Poliției Rutiere s-a eludat precizarea acestor elemente, constituie un indiciu că procedura administrativă nu a fost îndeplinită.
Împrejurarea că permisul de conducere a fost reținut, fără drept de circulație, în vederea suspendării (conform procedurii administrative menționate), fără, însă, ca suspendarea să devină efectivă, nu îl plasează pe inculpat în sfera ilicitului penal.
Dimpotrivă, o atare faptă pentru săvârșirea căreia permisul de conducere a fost reținut, fără drept de circulație, în vederea suspendării, nu este prevăzută de legea penală și nu poate fundamenta antrenarea răspunderii penale a inculpatului B. M..
În consecință, conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen. va achita inculpatul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, fapta nefiind prevăzută de legea penală (fapta din data de 16.09.2009).
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (fapta din 16.09.2009), respectiv părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, instanța urmează să pronunțe o soluție de achitare, pe temeiul lipsei unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, întrucât conducerea de către inculpatul B. M. a autoturismului la data de 16.09.2009, în condițiile expuse, nu s-a soldat nici cu uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, iar accidentul nici nu s-a produs ca urmare a unei infracțiuni (fiind pronunțată prin prezenta achitarea pentru fapta prev. de art. 86 alin. 2).
Cum legea condiționează încuviințarea părăsirii locului faptei de către organele de poliție, în mod limitativ, numai în cele 2 situații expuse, alte premise nu intră sub incidența ilicitului penal, astfel încât se va dispune achitarea.
Ca atare, conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen. va achita inculpatul B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii (fapta din data de 16.09.2009).
Sub celelalte aspecte, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul B. M..
Față de ansamblul cauzei, este aprecierea instanței că inculpatul a săvârșit faptele vizând regimul circulației rutiere, expuse anterior, prevăzute de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția indirectă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., acesta cunoscând că nu posedă autorizație eliberată de poliție pentru remedierea avariilor, cunoscând că permisul său de conducere este anulat, cunoscând ingerarea de băuturi alcoolice, precum și faptul că, prin conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în atare împrejurări, creează o stare de pericol pentru siguranța participanților la trafic.
Relativ la latura obiectivă a infracțiunilor vizând regimul circulației rutiere, elementul material a constat într-o acțiune de reparare a autovehiculului având urme de accident, fără autorizația eliberată de poliție, respectiv de conducere a autovehiculului, pe drumurile publice din jud. C., inculpatul având permisul anulat, după ingerarea de băuturi alcoolice.
Infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze s-au consumat în momentul săvârșirii acțiunilor de reparare a autovehiculului având urme de accident, fără autorizația eliberată de poliție, respectiv de conducere a autovehiculului, pe drumurile publice din jud. C., inculpatul având permisul anulat, după ingerarea de băuturi alcoolice, momente corelative în care s-a produs și starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și a participanților la trafic.
Așadar, în drept, faptele inculpatului B. M. care, la data de 16.09.2009, a condus autoturismul marca Dacia 1310 Break cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. C., a acroșat autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculate B – 3811 – PA parcat, după care și-a remediat avariile la autoturismul propriu fără a deține documente de constatare eliberate de poliția rutieră sau, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor, respectiv care, la data de 05.06.2010, a condus pe drumurile publice din mun. C. autoturismul marca Dacia 1310 Break cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 93 alin. 2, art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep.
În privința infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., raportat la data săvârșirii – 05.06.2010, va fi reținută incidența recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea tratamentului sancționator prev. de art. 83 C.pen., faptele fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate aplicate inculpatului pentru pedeapsa anterioară de 10 (zece) luni închisoare, prin sent. pen. nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C., def. prin neapelare.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanța va dispune condamnarea acestuia.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispozițiile părții generale a Codului penal, referitoare la infracțiunea în formă consumată, limitele de pedeapsă – închisoare de la 3 luni la 2 ani, de la 6 luni la 3 ani, respectiv de la 1 an la 5 ani, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, rezultând din modul de săvârșire, din amploarea relațiilor sociale încălcate, din actele multiple de executare, din perseverența și specializarea infracțională a inculpatului.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicare unei pedepse pentru conștientizarea inculpatului, cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală / viața celorlalți participanți la trafic.
Raportat la circumstanțele reale expuse, luând în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului (studii 8 clase și 3 ani școala profesională, pensionar, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără copii minori, recidivist), în privința modalității de individualizare a executării pedepsei, se va opta pentru executarea efectivă în regim de detenție, exigențele art. 52 C.pen. nemaiputând fi atinse de altă manieră, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament, raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea repetată a infracțiunilor.
În consecință, în baza art. 93 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, va condamna inculpatul: B. M., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare (fapta din data de 16.09.2009).
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. va condamna același inculpat: B. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapta din data de 05.06.2010).
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. va condamna același inculpat: B. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapta din data de 05.06.2010).
Conf. art. 83 C.pen. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C., def. prin neapelare.
Va adauga pedeapsa de 10 (zece) luni la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare și de 2 (doi) ani închisoare, rezultând 2 pedepse de câte 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare fiecare.
Conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, de 8 (opt) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, inculpatul B. M. executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Conf. art. 88 C.pen. va scădea din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 05.06.2010, ora 14.15.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța reține că, deși Codul penal (art. 71) stabilește în cazul condamnării la pedeapsa închisorii aplicarea de drept a pedepselor accesorii de la art. 64 lit. a – c C.pen., Î.C.C.J., prin decizia sa în interesul legii nr. 74/2007, a statuat că art. 71 C.pen., referitor la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c C.pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, numai cu respectarea cerințelor jurisprudenței CEDO și în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen. Deci, pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 lit. a – c C.pen. nu sunt aplicabile de drept pe lângă pedeapsa principală a detențiunii pe viață sau a închisorii.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b C.pen., condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În plus, de vreme ce săvârșirea infracțiunilor deduse judecății nu are nici o legătură cu ocuparea unei funcții, exercitarea unei profesii sau desfășurarea unei activități, nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c C.pen.. De asemenea, în cauză nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și lit. e C.pen.
Ca atare, în baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II a și lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
Văzând și prevederile art. 191 alin. 1 C.proc.pen..”
În termen legal, împotriva sentinței penale nr. 1380/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul B. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, Curtea constată că apelul formulat de către B. M. se impune a fi respins ca nefondat, iar apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., admis.
Curtea observă că motivul de apel invocat de P. de pe lângă judecătoria C. a vizat achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 86 alin.2 și 89 alin.1din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice (infracțiuni comise la data de 16.09.2009).
La rândul său apelantul –inculpat B. M.,prin apărătorul său, a precizat că apelul declarat de el vizează modalitatea de executare a pedepselor pentru faptele din data de 05.06.2010,în sensul în care,în opinia sa se impune reindividualizarea pedepselor în sensul micșorării lor și aplicarea dispozițiilor art.86 ind.1 din Codul penal.
Referitor la apelantul –inculpat B. M., Curtea reliefează că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală pentru pronunțarea unei soluții de condamnare cu privire la infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul anulat și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, comise la data de 05.06.2010.
Sub aspectul descrierii stării de fapt se constată că, la data de 16.09.2009 deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice a condus autoturismul marca Dacia 1310 Break cu nr de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. C., a acroșat autoturismul marca Opel Vectra cu nr de înmatriculare B-3811-PA, care se afla parcat apoi a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și ulterior și-a remediat avariile de la autoturismul propriu, fără a deține documente de constatare eliberate de Poliția rutieră ori de societățile din domeniul asigurărilor, iar la data de 05.06.2010 a condus pe drumurile publice din municipiul C. autoturismul marca Dacia 1310 Break cu nr de înmatriculare_ , având permisul de conducere anulat și cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,5 gr% alcoolemie. În mod corect,instanța de fond a apreciat asupra gradului de pericol social concret al faptei inculpatului care rezultă din condițiile în care a fost comisă, asupra valorile sociale prejudiciate în desfășurarea activității infracționale, dar și cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie .
În mod corect,instanța de fond a analizat gradul de pericol social concret al faptelor inculpatului, condițiile în care au fost comise, valorile sociale pretins lezate în desfășurarea activității infracționale, dar și cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Curtea consideră însă că în mod greșit instanța de fond a pronunțat achitarea inculpatului pentru infracțiunile comise la data de 16.09.2009 considerând că suspendarea permisului de conducere nu fost efectivă, nefiind îndeplinită din perspectiva instanței, procedura administrativă a comunicării suspendării permisului de conducere către inculpat și urmare a achitării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 a dispus și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1din OUG nr.195/2002. Astfel, nu se poate reține că inculpat nu a cunoscut că permisul de conducere îi fusese suspendat anterior datei săvârșirii faptei,în sprijinul acestei afirmații stând mai multe argumente, precum existența adreselor cu nr._/23.10.2009 și_/04.07.2014 ale Serviciului Rutier C. din cadrul I. P. J. C., potrivit cărora la data de 16.09.2009 inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, conform art.97 alin.3 din OUG195/2002 republicată,deoarece la data de 24.01.2009 a încălcat prevederile art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, coroborată cu declarațiile repetate ale inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel în ultimul cuvânt, în cuprinsul cărora acesta a recunoscut că a condus autoturismul proprietatea sa, deși avea permisul suspendat, cât și consemnarea din procesul –verbal de depistare, semnat de inculpat, din 24.01.2009, dată la care inculpatul a fost depistat pe drumurile publice, conducând autoturismul proprietatea sa, având în sânge o concentrație alcoolică peste limita legală ce relevă că inculpatului i s-a pus în vedere că nu mai are dreptul să conducă pe drumurile publice. În consecință, reținând săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule, se remarcă și subzistența infracțiunii de părăsirea locului accidentului pentru inculpatul B. M..
În cauză s-a realizat aplicarea art.5 din Codul de procedură penală. Se constată că odată cu . Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, pentru inculpatul B. M., legea penală mai favorabilă rămâne legea veche, respectiv dispozițiile Codului penal anterior, din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru faptele deduse judecății și al regimului sancționator al concursului de infracțiuni.
Analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale au relevat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpatul B. M.. Acesta a săvârșit faptele cu vinovăție,cunoscând că permisul de conducere îi era suspendat precum și interdicția legală a părăsirii locului accidentului în urma unui accident rutier fără încuviințarea organelor de poliție, realizând că prin demersurile sale pune în pericol siguranța traficului rutier. Latura obiectivă a infracțiunilor este reprezentată de câte o acțiune de conducere pe drumurile publice având permisul suspendat,respectiv părăsirea locului accidentului. Faptele s-au consumat la momentul derulării activității de conducere pe drumurile publice a autoturismului personal de către inculpat având permisul suspendat și de plecare a acestuia de la locul producerii accidentului fără a fi anunțate organele poliției despre producerea evenimentului rutier. Totodată trebuie reliefată și apariția instantanee a stării de primejdie pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Întrucât este dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor precum și săvârșirea acestora de către inculpat, Curtea va dispune condamnarea acestuia.
Potrivit art. 72 din Codul penal 1969, la momentul individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va avea în vedere o . criterii precum dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .
Criteriile menționate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Stabilirea circumstanțelor de comitere a faptelor și a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate și analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare.
Apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor comise la data de 16.09.2009 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, care rezultă din condițiile în care au fost comise, asupra valorilor sociale prejudiciate în desfășurarea activității infracționale, dar și cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta neaflându-se la primul conflict cu legea penală, ignorând că a suferit anterior o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, Curtea se va orienta către condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea în regim de detenție.
Față de considerentele expuse, în baza art 421 pct. 1 lit b Cod procedură penală Curtea va respinge apelul declarat de către apelantul inculpatul B. M., ca nefondat. În baza art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C., va desființa în parte Sentința penală nr. 1380/20.11.2013 a Judecătoriei C. și judecând:
În baza art. 86 alin 2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal va condamna inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,iar în baza art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal va condamna inculpatul B. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C. def. prin neapelare.
Adaugă pedeapsa de 10 luni închisoare la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit a, 34 lit b Cod penal 1969 cu aplicarea art 5 Cod penal va contopi pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, 18 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art 57 Cod penal 1969.
Va înlătura din sentința penală apelată aplicarea prevederile art 83 Cod penal și art 33, 34 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat B. M. la plata sumei de 250 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei ( av. P. E. ) se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art 421 pct. 1 lit b Cod procedură penală respinge apelul declarat de către apelantul inculpatul B. M., ca nefondat.
În baza art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C..
Desființează în parte Sentința penală nr. 1380/20.11.2013 a Judecătoriei C. și judecând:
În baza art. 86 alin 2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul B. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1337/03.12.2009 a Judecătoriei C. def. prin neapelare.
Adaugă pedeapsa de 10 luni închisoare la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit a, 34 lit b Cod penal 1969 cu aplicarea art 5 Cod penal contopește pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, 18 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art 57 Cod penal 1969.
Înlătură din sentința penală apelată aplicarea prevederile art 83 Cod penal și art 33, 34 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat B. M. la plata sumei de 250 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei ( av. P. E. ) se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014.
Președinte, Judecător,
V. B. C. J.
Grefier,
M. I.
Jud. fond. A.E.M.
Red. dec. Jud. V.B.
2ex/30.09.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 639/2014.... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
