Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 7959/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 71/P
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. J.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de condamnatul A. I. – fiul lui A. si N., născut la data de 10.02.1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.494/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, ca nefundat.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 27 februarie 2014 și a amânat-o la 03 Martie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.494/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.449 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală 1968, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. I..
S-a constatat că faptele reținute prin sentința penală nr.227/30.15.2011 a Tribunalului C., modificată prin decizia penală nr.133/P/3.11.2011 a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1133/12.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt concurente cu faptele reținute prin sentința penală nr.550/17.12.2012 a Tribunalului C., modificată prin decizia penală nr.52/P/11.04.2013 a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.3051/9.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.227/30.05.2011 a Tribunalului C., modificată prin decizia penală nr.133/P/3.11.2011 a Curții de Apel C. și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1133/12.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în următoarele pedepse componente:
- pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, aplicată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.20 raportat la art.174 - art.175 lit.a,i și art.176 lit.b, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal 1968;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal 1968.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.550/17.12.2012 a Tribunalului C., modificată prin decizia penală nr.52/P/11.04.2013 a Curții de Apel C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.3051/9.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în următoarele pedepse componente:
- pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b din Codul, aplicată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.20 raportat la art.174 alin.1-art.175 alin.1lit.i și art.176 lit.f, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal 1968;
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal 1968.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 din Codul penal 1968, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, condamnatul A. I. executând pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal, sporită cu 3 ani.
În final, s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal, pedeapsa principală urmând a fi executată în regim de detenție.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal 1968, s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b din Codul penal 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.36 alin.3 din Codul penal 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10.08.2010 și până la data de 19.08.2010, precum și perioada executată de la data de 22.09.2011 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare nr.1140/2012/10.10.2013 și nr.435/2011/13.04.2012 emise de Tribunalul C. și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.189 din Codul de procedură penală 1968, suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală 1968, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că infracțiunile reținute prin sentințele penale de condamnare sunt concurente, motiv pentru care a procedat la descontopirea pedepselor rezultante și recontopirea tuturor pedepselor, potrivit art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 din Codul penal 1968.
De asemenea, în efectuarea operațiunii de contopire, prima instanță a dispus ca pedeapsa principală să fie sporită cu 3 ani, față de perseverența infracțională a condamnatului, acestuia fiind judecat pentru două infracțiuni de tentativă de omor deosebit de grav, comise la intervale scurte de timp, cea de a doua faptă fiind săvârșită cu aproximativ trei luni mai înainte de pronunțarea primei sentințe penale de condamnare, sporul de pedeapsă aplicat justificându-se pentru reeducarea condamnatului și pentru a nu-i crea convingerea acestuia că oricâte fapte grave ar săvârși, în final, ar executa doar pedeapsa cea mai grea.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul A. I., solicitând a-i fi înlăturat sporul de pedeapsă aplicat, calea de atac exercitată în cauză fiind calificată ca apel, în temeiul dispozițiilor art.10 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.449 din Codul de procedură penală 1968, care permit modificarea pedepsei pronunțate, dacă pe parcursul executării acesteia se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni, fapt ce impune contopirea tuturor pedepselor în pedeapsa cea mai grea, cu deducerea perioadelor executate, potrivit art.36 din Codul penal 1968.
Sub acest aspect, așa cum instanța reține, faptele care au generat condamnarea au fost săvârșite la data de 04.08.2010 și 06.09.2011, sentința penală nr.227/30.05.2011 a Tribunalului C. devenind definitivă la data de 12.04.2012, iar sentința penală nr.550/17.12.2012 a aceleiași instanțe devenind definitivă la data de 09.10.2013.
D. urmare, în mod legal și temeinic s-a reținut existența concursului de infracțiuni, prevăzut de art.33 din Codul penal 1968, ce implică săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni de către aceeași persoană, mai înainte ca aceasta să fi fost condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre ele.
În ceea ce privește sporul de pedeapsă aplicat, acesta nu se impune a fi înlăturat, prima instanță considerând în mod just că sporirea pedepsei mai grele se impune, datorită periculozității vădite a condamnatului, care a fost definitiv judecat pentru comiterea a două infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, săvârșite într-un interval scurt de timp.
De asemenea, sporul de pedeapsă aplicat este determinat și de perseverența infracțională a condamnatului, a cărui stare de recidivă, reținută cu ocazia condamnărilor anterioare, exprimă indiferența față de valorile sociale ocrotite de legea penală și sancțiunile aplicate până în prezent, care nu și-au dovedit eficiența.
În atare împrejurări, instanța a apreciat în mod corect că pedeapsa cea mai grea aplicată condamnatului este neîndestulătoare, astfel încât, pentru îndeplinirea funcțiilor acesteia, se impune aplicarea unui spor de 3 ani, în deplină concordanță cu scopul urmărit de legea penală.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul condamnat A. I..
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu C. A. A., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul condamnat A. I. împotriva sentinței penale nr.494/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu C. A. A., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2014.
Președinte Judecător,
C. C. Cătărlin J.
Grefier,
A. B.
Jud fond A . A.
Red. dec. Jud. C.C.
2ex/17.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 86/2014.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
