Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 4198/256/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 643/P

Ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. C.

Judecător - M. D. M.

Cu participarea: Grefier - C. A.

Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 1765 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ de:

- P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA și inculpații:

- P. V., fiul lui N. și M., născut la data de 06.04.1986, domiciliat în ., ., jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 literele a și g din Codul Penal, cu art. 41 alin 2 din Codul penal (4 acte materiale), cu aplicarea dispozițiilor art. 37 litera a din Codul Penal;

- C. E. T., fiul lui L. și V., născut la 03.01.1978, domiciliat în Medgidia, ., ., județul C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și complicitate la furt calificat, fapte prevăzute de art. 246 - art. 258 din Codul Penal și art. 26, raportat la art. 208 alin.1-209 alin.1 litera a și alin.3 litera a din Codul Penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 litera b din Codul Penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.1765/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T. S. din complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a și g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 (două acte materiale) în infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a și b Cod penal 1968, cu reținerea art.5 Cod penal.

În baza art.48 raportat la art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a și b Cod penal 1968, cu reținerea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T. S. la pedeapsa de 1 an închisoare (acte materiale din 06.01.2013 și 10.01.2013).

În baza art.66 Cod penal, raportat la art.12 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art.66 lit.a și lit.b Cod penal pe o durată de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal pe perioada executării pedepsei închisorii.

S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în regim de detenție, conform art.60 Cod penal.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P. V. din complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a și g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968 în infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal 1968, cu reținerea art.5 Cod penal.

În baza art.48 raportat la art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a Cod penal 1968, cu reținerea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (4 acte materiale).

În baza art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a drepturilor prevăzute la art.66 lit.a și lit.b Cod penal pe perioada executării pedepsei închisorii.

S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim de detenție, conform art.60 Cod penal.

În baza art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. E. T. din complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a,i și alin.3 Cod penal, în infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.48 raportat la art.228 - art.229 lit.b alin.3 lit.a Cod penal.

În baza art.48 raportat la art.228 - art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. E. T. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.246 raportat la art.258 Cod penal 1969, cu reținerea art.5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. E. T. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 Cod penal 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal pe perioada executării pedepsei închisorii.

S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în regim de detenție, conform art.60 Cod penal.

S-a constatat disjunsă latura civilă.

În baza art.272 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor de avocați din oficiu.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură, s-a dispus obligarea inculpatului C. E. T. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe fiecare dintre inculpații P. V. și T. S. la plata a câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

1. În ziua de 20.12.2012, în jurul orelor 17,00, inculpații A. V. D., C. C., M. D. C. și L. M., aflându-se în zona limitrofă a stației C.F. M. V., în care aceștia și locuiesc, și-au însușit rezoluția infracțională de a sustrage țeavă metalică din curtea S.C. „AGROMEC” S.A. (fost S.M.A.) M. V..

Pentru aceasta, inculpatul L. M. a adus de la domiciliul său un aparat de sudură oxiacetilenică, care a și fost identificat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare a locuinței sale, cu ajutorul căruia a tăiat mai multe bucăți din țeava respectivă la dimensiunea de aproximativ 8 metri fiecare.

După debitarea bucăților de țeavă, cei patru au împrumutat un atelaj de la martorul S. G., cu care au transportat bucățile de țeavă la locuința comună a inculpaților C. C. și L. M..

Potrivit declarației date de inculpatul P. V. la urmărirea penală, la comiterea acestei infracțiuni și-ar fi adus și el contribuția.

Conform propriei declarații, în seara zilei de 20.12.2012, în jurul orelor 20,00, inculpatul se afla în garajul numitului D. M., unde au venit A. V. D. și M. D. C.. Împreună cu cei doi, inculpatul s-a dus pe un câmp, iar acolo i-a ajutat să încarce în căruța numitului S. G. un număr de 4-5 țevi, cu o lungime de 7 și 8 metri.

2. În seara de 06.01.2013, în jurul orelor 21,00, lucrătorii Postului de Poliție Transporturi Feroviare Cernavodă, cu ocazia supravegherii deplasării trenului de marfă nr._, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că la plecarea trenului din stația C.F. Saligny către stația C.F. M. V., în zona km.177 al magistralei C.F. 800 București - C., unul dintre vagoane prezenta oblonul lateral în poziție deschis. În stația C.F. M. V., lucrătorii de poliție au procedat la închiderea oblonului lateral al vagonului cu nr._, aflat în compunerea trenului menționat.

Procedând la efectuarea de verificări între stațiile menționate pe parcursul urmat de tren, polițiștii au găsit abandonați un număr de patru saci încărcați cu nitrat de amoniu, fiecare având o greutate de 500 kg., dispuși pe terasamentul căii ferate pe o distanță de 450 de metri, respectiv între km. 176+850 la 177+300, așa cum rezultă din procesul-verbal de sesizare și cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică anexă (filele nr.317-321, vol.II DUP).

Polițiștii au făcut demersuri de recuperare a mărfii, sens în care au luat legătura telefonic cu reprezentantul CFR Marfă Medgidia, în persoana martorului C. C., căruia i-au predat sacii găsiți în condițiile descrise, în baza procesului-verbal întocmit la data de 07.01.2013 (fila 322, vol.II DUP).

Din cercetări a rezultat faptul că trenul nr._ a sosit în stația C.F. Medgidia la orele 21,40, fiind garat la linia 8A, neregulile comerciale, constând în constatarea sigiliilor lipsă, fiind stabilite la un număr de trei vagoane, respectiv_,_ și_, potrivit raportului de eveniment nr.62 din 06.01.2013, întocmit de către magazinerul de serviciu B. P. (fila 340, vol.II DUP).

La data de 07.01.2013, în comisie mixtă a fost verificat vagonul cu nr._, stabilindu-se o lipsă față de documentele de transport de nouă saci cu îngrășăminte chimice tip nitrat de amoniu, fiecare sac având o greutate de 500 kg., relevant în acest sens fiind procesul-verbal întocmit la fața locului, însoțit de planșa fotografică anexă (fila 329, vol.II DUP).

La stația finală de destinație - C.F. Cobadin, beneficiarul mărfii S.C. „Ameropa Grains” S.A. C., prin reprezentant legal C. A., a sesizat că, pe lângă lipsa celor nouă saci determinată în stația Medgidia, cu ocazia descărcării integrale a mărfii, într-un număr de alte două vagoane a fost stabilită o lipsă față de documentele de transport de încă zece saci cu greutatea de 500 kg. fiecare din același produs, respectiv, îngrășăminte chimice tip nitrat de amoniu.

Partea vătămată a invocat că după sosirea trenului în stația Cobadin, tot timpul a avut asigurată paza acestor vagoane, relevante fiind declarațiile martorilor L. Nicușor și G. S., agenți de pază în cadrul S.C. „Pegas Force System” S.R.L. C. (filele 347-348, vol.II DUP), lăsând să se înțeleagă că neregulile se datorează unei activități infracționale comise anterior sosirii trenului la destinație.

Din cercetările efectuate, coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în cauză, au rezultat autorii infracțiunii și modul în care aceștia au procedat la comiterea faptei.

Astfel, inculpații A. I., A. V. D., B. R. I., C. C., C. G., L. M., M. D. C., Stirbu N. C., D. M., P. B. M., B. C., C. D. și C. N. s-au băgat sub trei vagoane, cărora, cu ajutorul unei răngi au deschis trapele și ușile, deversând mai mulți saci cu îngrășăminte chimice, respectiv aproximativ 2.000 kg. de nitrat de amoniu.

La căratul sacilor au participat și inculpații P. V. și T. S.. Din declarațiile inculptului P. V. a rezultat că în seara de 06.01.2013, în timp ce se afla la baraca lui D. M., au venit A. V. și M. D. și i-au cerut să îi ajute la încărcat. A mers cu cei doi la linia de cale ferată, unde a observat o grămadă de îngrășăminte chimice. Cei doi aveau asupra lor mai mulți saci goi din rafie, împreună au încărcat aproximativ 12 saci, i-au traversat linia de cale ferată și i-au lăsat undeva în apropiere. În urma ajutorului dat trebuia să primească bani. Deși inculpatul a declarat că nu a mai observat alte persoane la fața locului, acesta este contrazis de celelalte probe din dosar, respectiv de interceptările și declarațiile celorlalți inculpați, inclusiv a inculpatului T. S..

Acesta a declarat că sacii erau aduși cu căruța de C. C., fiind adusă și mașina lui D. M., condusă de M. D..

Inculpatul a recunoscut că a fost rugat să îi ajute la transportul sacilor de C. C..

3. La data de 10.01.2013, în intervalul orar aproximativ 19,00 - 04,00, inculpații C. G. și M. D. C. au produs frânarea unui tren, vagoanele acestuia fiind escaladate de inculpații A. V. D., C. C., L. M. și Ș. N. C., precum și de către învinuitul B. C., zona sesizării apariției lucrătorilor de poliție fiind asigurată de către L. A. și P. B. M.. Cu toții au aruncat baloți cu fier vechi pe terasamentul căii ferate.

În timpul acestor acțiuni, unul dintre baloții cu fier vechi a fost aruncat peste echipamentul de dirijare și semnalizare a traficului feroviar, producând distrugerea și deplasarea pichetului de alimentare al secțiunii izolate 034 cu 4-6 și 2-8, punând în pericol siguranța circulației feroviare, fapt ce a impus intervenția tehnicienilor pentru remediere. Acest aspect a fost sesizat și de către autorii faptei, care și-au reproșat reciproc împrejurarea negativă creată, deoarece, în aceste condiții, era previzibilă apariția în zonă a lucrătorilor de poliție și, implicit, sesizarea actului de sustragere.

După aruncarea baloților și deplasarea trenului de la locul sustragerii, autorii faptei au părăsit și monitorizat zona din imediata apropiere, așteptând plecarea lucrătorilor de poliție sosiți la fața locului. Apoi, în jurul orelor 22:00, inculpații și învinuiții au hotărât să procedeze la recuperarea baloților sustrași în condițiile descrise. În acest scop, au ascuns mai întâi baloții în șanțul marginal al căii ferate, iar atunci când au considerat oportun, au procedat la recuperarea și însușirea propriu-zisă a acestora.

Întrucât baloții aveau o greutate relativ mare, de aproximativ 200 kg. fiecare, fiind nevoie de forță fizică suficientă, autorii sustragerii au solicitat și ajutorul inculpaților P. V. și T. S..

Aceste aspect reiese din conținutul convorbilor telefonice interceptate, din declarațiile inculpaților date la urmărirea penală, ca și din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. V. și T. S..

Astfel, T. S. a declarat că a fost rugat de L. M. să îl ajute să strângă niște baloți cu fier vechi pe care îl dăduseră jos dintr-un tren. S-a dus lângă calea ferată și a observat un număr de 12 baloți de fier, dar nu a observat alte persoane, întrucât se afla în stare de ebrietate, aspect ce nu corespunde adevărului, inculpatul nedorind să implice alte persoane.

Din declarația inculpatului P. V. rezultă că acesta a fost rugat, posibil la data de 10.01.2013, de A. V. și M. D. să îi ajute la încărcarea unor baloți de fier. A ajuns la barieră unde i-a mai observat pe Ș. N. C. și pe S. G. cu căruța.

4. În seara de 13.01.2013, în jurul orelor 24:00, inculpatul Ș. N. C. se afla în stația C.F. Cernavodă, monitorizând în sens infracțional circulația trenurilor de marfă. La momentul observării trenului cu vagoane încărcate cu cărbune tip cocs petrol, acesta l-a sunat pe A. V. D., căruia i-a adus la cunoștință acest aspect. La rândul său, acesta din urmă i-a sunat pe C. C. și L. M., însușindu-și rezoluția infracțională comună de a sustrage această marfă, deplasându-se cu toții în zona căii ferate. În zona stației C.F. M. V. au fost chemați și C. D. și P. V..

La momentul sosirii trenului în stație, concomitent cu supravegherea polițiștilor și fără a fi observați de către aceștia, inculpații au încercat sustragerea mărfii din vagoane, fără a reuși inițial acest aspect. Faptul nereușitei actului de sustragere și prezenței în zonă a lucrătorilor de poliție, l-a determinat pe inculpatul Ș. N. C., sosit și el la fața locului, să renunțe și să părăsească zona.

Pe baza susținerii cu informații referitoare la prezența polițiștilor în zonă, furnizate de inculpații A. V. D. și C. C., inculpatul L. M. a reușit însă a escalada un vagon din compunerea trenului și, în timpul deplasării acestuia, potrivit declarației sale, a procedat la aruncarea din vagon a unei cantități de cărbune cocs petrol între liniile de cale ferată. Raportat la această faptă, instanța reține că inculpatul P. V. s-a urcat pe tren, dar nu a reușit să sustragă bunuri.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că acesta le-a dat informații inculpaților, cu privire la tipul de cărbuni, A. V. spunându-i lui L. M. “ Zicea C. c-avea mărunți” …

Inculpatul, după ce nu a reușit să sustragă cărbune, a părăsit zona.

Astfel, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, considerându-l pe inculpat drept complice la infracțiunea de furt calificat, ultimul act material fiind tot de ajutor moral la săvârșirea faptei, inculpatul dând informații despre tipul încărcăturii.

Din ansamblul probelor existente în cauză, instanța reține că faptele recunoscute de inculpații T. S. și P. V. corespund adevărului, astfel că a încuvințat solicitarea de aplicare a dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală 1968, ce își au corespondentul în prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, Curtea reține că în Noul Cod penal faptele comise își au corespondent în dispozițiile art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b, text de lege care prevede o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută în legea penală anterioară. Totodată, raportat la reținerea formei continuate a infracțiunii, prima instanță consideră că această formă de participație poate fi stabilită în virtutea art.5 Cod penal pentru inculpatul P. V., în timp ce pentru inculpatul T. S. fapta reținută în sarcină se prezintă în formă continuată și potrivit noilor prevederi.

Astfel, pentru cei doi inculpați, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare în infracțiunile prevăzute de legea nouă, aplicând acestora pedepse cu executare în regim de detenție.

Cu privire la inculpatul C. E. T., instanța reține că acesta era angajat ca agent de pază la firma S.C. AI Sprint Guard Security S.R.L. din 01.08.2011. Deși figura angajat ca mecanic întreținere, inculpatul, în fapt, așa cum rezultă și din declarația sa (fila 206), îndeplinea atribuții de agent de pază, iar în exercitarea atribuțiilor de serviciu însoțea trenurile cu diferite încărcături. În virtutea locului de muncă, acesta trebuia să cunoască persoanele ce se ocupau cu sustragerea din trenuri. Inculpatul a recunoscut că îi cunoștea pe câțiva dintre autorii furturilor trimiși în judecată și că le dădea acestora relații despre trenuri, dar a justificat că dădea astfel de relații când știa că sunt gardate și eventual de agenți ce erau dotați cu arme și pentru a nu fi atacate trenurile sale.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat instanța reține că acesta le preciza autorilor furturilor dacă trenurile vizate sunt gardate sau nu de firma din care făcea parte.

Acest aspect rezultă din interceptarea din data de 25.11.2012, ora 19:22, purtată între postul telefonic_ utilizat de inculpatul A. V. D. și postul telefonic_, utilizat de inculpatul C. E. T., cu sinteza următorului conținut:

C. E. T. (C.E.T.): - Da ...

A. V.-D., A.V.D.: - Alo ... Bună seara…

C.E.T.: - Bine. Uite pe la M. V. ...

A.V.D.: - În gară la noi?

C.E.T.:- Poftim?

A.V.D.: - La noi în gară?

C.E.T.:- Da, da ...

A.V.D.: - Mai este un tren prin Fetești?

C.E.T.: Încă nu a ajuns al meu. Am da.

A.V.D.: - Nu de-al tău. Un tren de fier ...

C.E.T.: - Da este. Da, da ...

Inculpatul, așa cum a recunoscut, avea relații și cu B. R. I., poreclit „G.”, ele rezultând și din discuția acestora din data de 25.11.2012, ora 19,23, precum și din procesul-verbal redactat la data de 19.12.2012, cu privire la discuția purtată între postul telefonic_ utilizat de B. R. I. și postul telefonic _ utilizat de C. E. T., cu sinteza următorului conținut :

C. E. T. (C.E.T.): - Da ... Alo, alo ...

B. R.-I., B.R.I.: - Alo?

C.E.T.: - Da ...

B.R.I.: - Ce face D.?

C.E.T.: - Uite eu sunt la M. V..

B.R.I.: - Da ce tren zicea ăștia că vine?

C.E.T.: - Nu știu, un Silnef, unul cu fier ...

B.R.I.: - Silnef sau Save end Self ?

C.E.T.: - Silnef, stai că mă sună ăla al meu, mai bine când pleacă din Fetești, dar Silnef că era lângă el ...

B.R.I.: - Bine hai să-i spui să sune mă suni și pe mine, hai că vin eu la M. V. ...

C.E.T.: - Bine bine. Hai pa!

B.R.I.: - Pa!

De asemenea, inculpatul discuta și cu Ș. N. C., acestuia spunându-i la data de 30.11.2012: Am fost puțin pe la Saligny și înapoi am avut un tren ... Nu sunt tati ..(pe traseu). Nu sunt ... Dacă ajung în seara asta și văd ceva vă sun, nu-i problemă.

Instanța reține că scopul inculpatului nu era neapărat acela de a proteja trenurile gardate de el, acest aspect rezutând și din precesele-verbale de redare a discuțiilor intercepate dintre acesta și diverse persoane.

Astfel, în cauză rezultă că la data de 12.12.2012, ora 14:08, inculpatul a discutat cu un anume Clipaciuc, cu sinteza următorului conținut :

Clipaciuc: - Da M. ...

C. E. T. (C.E.T.): - Încă ceva Clipaciuc, să nu uit ... Caută la tine la . au pământ mult să le dăm uree, rămâne două sute la sac îl dăm cu cinci sute sacu și nouă ne rămâne două sute la sac, Clipaciuc ...

Clipaciuc: - E treabă, e treabă.

C.E.T.: - Deci ne rămâne două sute la sac ...

Ulterior, la trei zile după discuție, la data de la 15.12.2012 ora 20:31, inculpatul a discutat cu A. V. D., în discuție C. E. T. propunându-i acestuia să sutragă uree, adică marfa care i se cerea.

A.V.D.: - Ai tren pe aicea prin Saligny?

C.E.T.: - Nu am tati nici un tren de o săptămână, două nu mi-a dat nici un tren, eu sunt la Medgidia.

A.V.D.: - Nu este al tău ăsta?

C.E.T.: - Ce?

A.V.D.: - Nu este al tău ăsta?

C.E.T.: - Nu, nu n-am, băi ia fi atent ce vreau să zic eu … Cum e… niște uree nu ne învârtim și noi?

A.V.D.: - Uree?

C.E.T.: - Da.

A.V.D.: - Ce dracu este aia uree?

C.E.T.: - Uree mă îngrășământ d-ăla de teren, azot d-ăla cum îi ziceți voi d-ăla alb, uree …

A.V.D.: - Nu mă bag eu la d-ăstea …

C.E.T.: – Da-ți și voi drumul la o d-aea … am eu unde să o dau. V. omul cu bani …

A.V.D.: - Nu, nu mă bag eu la d-ălea … Nici nu știu ce-i aia …

Din ansamblul interceptărilor rezultă că inculpatul le dădea informații hoților când era „judiciarul pe traseu”, pentru a nu fi prinși, autoturismele în care lucrătorii de poliție se aflau, iar atunci când inculpații au fost alergați de agenții de pază, inculpatul C. îi asigura că nu erau ai lui, căci „dacă mârâie, le rupe botu”.

Cu privire la fapta de sustragere a benzinei din data de 04.01.2013, instanța reține că inculpatul l-a anunțat pe A. V. D. „să stea liniștiți în seara asta”, aspect transmis mai departe de acesta, dar inculpatul P. B. nu a vrut să lase să scape ocazia și a atacat trenul cu benzină.

Interceptările convorbirilor telefonice se coroborează cu declarațiile date în fața instanței de către inculpații B. R. I. și C. G., cei doi confirmând că primeau informații utile pentru a sustrage bunuri din trenurile gardate de alte persoane din aceeași firmă sau alte firme.

Mai mult, B. R. I. a precizat că inculpatul primea sume de bani pentru informațiile oferite.

Declarațiile celor doi se coroborează cu declarațiile date la urmărirea penală de martorii D. R., V. F. și N. M..

În cursul judecății, martorii au încercat să nuanțeze în favoarea inculpatului anumite declarații, în sensul că nu au primit decât o dată propuneri de sustragere, pe când se făceau concedieri, dar că nu le-au luat în serios, deoarece inculpatul era prieten cu șeful firmei de pază.

În declarațiile din faza de urmărire penală, martorii au precizat însă că inculpatul le-a făcut de mai multe ori propuneri de a sustrage diverse bunuri, neexistând o justificare rezonabilă a schimbării depozițiilor lor, în special atunci că au precizat că nu au fost forțați să dea declarații într-un anumit sens.

Din fișa postului (filele 180-181, vol.V DUP - pct.16), rezultă că inculpatul avea obligația de a păstra secretul datelor despre care ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu și ia măsurile necesare pentru păstrarea confidențialității datelor de serviciu și de către subordonații din subordine.

În noua lege, această faptă este prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal și sancționează cu o pedeapsă mai mare decât cea din legea veche, deci, în opinia primei instanțe nu se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii.În Codul penal actual însă, celelalte faptele au corespondent în dispozițiile art.48 raportat la art.228 și art.229 lit.b alin.3 lit.a, text de lege care prevede și o pedeapsă mai mică, pentru acest motiv fiind schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunile prevăzute de legea penală nouă.

Cu prilejul individualizării judiciare a pedepselor, prima instanță are în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și caracterul grav al faptelor săvârșite, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, iar pentru infracțiunea de complicitate de furt calificat la pedeapsa minimă prevăzută de legea nouă, aceea de 3 ani închisoare.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P. V., solicitând reducerea pedepsei aplicate, precum și inculpatul C. E. T., solicitând achitarea sa, în temeiul art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală, cu motivarea că nu se face vinovat de divulgarea unor informații utile autorilor furtului, în subsidiar acesta solicitând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, dar numai sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, potrivit încadrării juridice din legea veche.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel și P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, considerând-o nelegală și netemeinică, datorită omisiunii primei instanțe de a face aplicarea art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.83 alin.1 și art.864 Cod penal 1968, aceste dispoziții legale impunând revocarea beneficiului suspendărilor condiționate anterioare aplicate inculpatului P. V..

În privința aceluiași inculpat, P. de pe lângă Judecătoria Medgidia critică și greșita reținere a formei de participație penală a complicității, precum și modalitatea nelegală de combinare a diferitelor dispoziții cuprinse în legile penale succesive, într-o manieră contrară interpretării date prin Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

1. În urma unei corecte analize a probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în mod legal și temeinic vinovăția tuturor inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății, soluția de condamnare a inculpaților P. V. și T. S. fiind rezultatul parcurgerii procedurii judecății simplificate, ce presupune însușirea probelor administrate în cursul urmăririi penale și recunoașterea infracțiunilor descrise prin rechizitoriu.

Deși în privința inculpatului P. V. apelul procurorului contestă schimbarea încadrării juridice a faptei dispusă prin sentința penală atacată, această critică nu este întemeiată, întrucât, în cazul faptelor comise la datele de 20.12.2012, 06.01.2013 și 10.01.2013 ajutorul oferit autorilor furturilor ce circumscrie complicității materiale, iar în cazul faptei săvârșite la data de 13.01.2013 activitatea tuturor inculpaților a rămas în stadiul tentativei, această formă imperfectă a infracțiunii neputând absorbi complicitatea.

De asemenea, atâta timp cât, în cazul acestei ultime fapte, inculpatul nu a făcut decât să escaladeze trenul de marfă, furnizând informații legate de natura încărcăturii, nu se poate susține că acesta ar fi acționat în calitate de autor, contribuția sa fiind specifică ajutorului dat ca și complice.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, Curtea reține că, în acord cu cele statuate prin decizia Curții Constituțional a României nr.265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr.372/20.05.2014, în cazul succesiunii de legi penale intervenite de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, legea penală mai favorabilă trebuie aplicată în mod global, nefiind posibilă combinarea diferitelor prevederi cuprinse în legile penale succesive, într-o modalitate contrară art.61 din Constituție.

Făcând aplicarea acestui principiu, Curtea constată că, în cazul acestui inculpat, legea penală mai favorabilă este legea veche, săvârșirea unor multiple activități de sustragere, ce reprezintă, fiecare în parte, conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, neputând atrage forma continuată de săvârșire a furtului decât atunci când acțiunile sunt îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, potrivit art.35 alin.1 din Noul Cod penal. Având în vedere că infracțiunea de complicitate la furt calificat, reținută în sarcina inculpatului, nu a fost comisă împotriva unui singur subiect pasiv, forma continuată de săvârșire a faptei este exclusă potrivit legii noi, legea penală veche fiind mai favorabilă inculpatului chiar și din perspectiva tratamentului sancționator al recidivei.

Întrucât declarația de apel a procurorului nu îl privește pe T. S., situația acestui inculpat nu va fi deopotrivă analizată în prezenta cale de atac, extinderea efectelor apelului nefiind obligatorie, în condițiile în care intimatul nu a atacat hotărârea, iar pedeapsa aplicată acestuia nu se impune a fi modificată.

2. În ceea ce îl privește pe inculpatul C. E. T., Curtea constată că apelul său este fondat, actul de sesizare făcând trimitere doar la ajutorul dat autorilor furturilor, în legătură cu sustragerea cantității de 600 litri de benzină din vagoanele cisternă ale trenului de marfă_, la data de 04.01.2013. Or, în raport de conținutul convorbirilor telefonice interceptate din datele de 01.01.2013, 02.01.2013 și 03.01.2013, nu se poate susține că inculpatul le-a divulgat autorilor furtului informații legate de respectiva încărcătură, pentru ca datele oferite acestora să reprezinte o încălcare a atribuțiilor legale de serviciu din partea sa.

De altfel, discuțiile care premerg furtului comis în dimineața zilei de 04.01.2013 nu conțin informații legate de furtul de combustibil, ci date referitoare la alte transporturi din zona de competență a inculpatului.

În atare condiții, infracțiunea de abuz în serviciu nu ar putea fi reținută, în condițiile în care inculpatul nu avea cunoștință despre traseul și conținutul încărcăturii trenului atacat, oferind doar informații referitoare la deplasările organelor de poliție și cele ale altor echipaje de pază, care nu se corelează cu furtul comis în dimineața zilei de 04.01.2013, pentru a permite stabilirea unei vătămări în dauna proprietarului mărfii. În același timp, deși inculpatul a divulgat autorilor furturilor informații în legătură cu încărcătura trenurilor sau traseele organelor de poliție și firmelor de pază în intervalul 25.11.2012 – 01.01.2014, discuțiile purtate, deși corelative infracțiunilor de furt comise în perioada respectivă, nu formează obiect al acuzației penale, comunicarea acestor informații neputând fi extinsă abuzului în exercitarea funcției ce ar avea legătură cu sustragerea de combustibil din 04.01.2013.

Întărind rezoluția infracțională a autorilor furtului, ce se știau sprijiniți în demersurile lor în virtutea relațiilor de colaborare mai vechi, ajutorul dat de inculpatul C. E. T. este specific însă participației penale a complicității morale, în calitatea de agent de pază inculpatul neînțelegând să aducă la cunoștința organelor judiciare furturile comise în zona sa competență și susținând, astfel, o rezoluție infracțională comună, a cărei punere în aplicare a fost încurajată și facilitată printr-o conduită contrară atribuțiilor sale de serviciu. De altfel, în cadrul discuțiilor telefonice purtate la data de 03.01.2013, C. E. T. solicită inculpaților A. V. D. și B. R. I. să vină să își ridice mașina de pe câmp, întrucât prezența acesteia în zonă îi incrimina pe suspecți, putând fi observată de organele de poliție. De asemenea, în discuțiile purtate anterior acestei date, inculpatul le furnizează autorilor furturilor informații utile, referitoare la trenurile păzite de alții, toate aceste date fiindu-i cunoscute de la ceilalți paznici. Chiar dacă din unele discuții se desprinde ideea că inculpatul păstra legătura cu hoții doar pentru ca aceștia să nu fure din trenurile sale, în cuprinsul altor convorbiri, inculpatul le sugerează autorilor furturilor că unele trenuri nu sunt ale lui și că, prin urmare, le pot ataca, aspect confirmat de A. I. și B. R. I.. Deși apărarea consideră drept subiective declarațiile celor doi inculpați, Curtea constată că depozițiile lor se coroborează reciproc, susținerile acestora fiind concordante și în ceea ce privește avantajele bănești pe care agentul de pază le-a obținut de pe urma informațiilor oferite.

De altfel, inculpatul nici nu poate justifica motivele ce l-au determinat a purta discuții cu autorii furturilor și nici modalitatea în care a ajuns în posesia numerelor de telefon, nesocotind în mod repetat secretul de serviciu.

Mai mult chiar, așa cum rechizitoriul o relevă, relația de comunicare dintre inculpat și autorii furturilor era de lungă durată, discuțiile fiind purtate în apropierea intervalelor de timp aferente sosirii trenurilor în stații.

Plecând de la cele arătate mai sus, se poate lesne observa că în urma discuțiilor purtate, inculpatul nu înțelegea să alerteze organele de poliție și nici să refuze propunerile ce îi erau adresate, eficiența în selectarea bunurilor sustrase, concomitent cu reducerea șanselor de a fi prinși de către organele poliție, oferind hoților un important ascendent moral.

Prin urmare, discuțiile telefonice interceptate începând cu data de 25.11.2012 relevă legături infracționale de lungă durată, informațiile oferite autorilor furturilor profitându-le din punct de vedere moral, datorită avantajelor rezultate de pe urma neîndeplinirii corecte a atribuțiilor de serviciu ale agentului de pază, inculpații cunoscând că acesta ar fi exercitat presiuni asupra colegilor, dacă situația de fapt ar fi impus-o.

Prin aceasta, activitatea inculpatului poate fi caracterizată cu ușurință drept complicitate morală la furt calificat, această faptă putând fi încadrată juridic sub legea penală veche, considerată mai favorabilă, datorită efectelor pe care circumstanțele atenuante le produc asupra limitelor de pedeapsă, comparativ cu cele consacrate prin legea nouă.

Astfel, potrivit legii penale vechi, pedeapsa închisorii ce se poate aplica inculpatului poate fi redusă sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni, potrivit art.76 alin.1 lit.c Cod penal 1968, pe când sub legea penală nouă limitele pedepsei se reduc doar cu o treime.

În acest sens, în favoarea apelantului inculpat, Curtea urmează a reține dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal 1968, valoarea prejudiciului produs în urma sustragerii de combustibil din 04.01.2014 nefiind una foarte mare, iar inculpatul fiind tânăr și aflat la prima întâlnire cu legea penală.

Cum însă infracțiunea reținută în sarcina inculpatului exprimă lipsa de respect pentru sarcinile de serviciu încredințate și încrederea cu care a fost învestit la locul de muncă, atitudinea sa procesuală fiind una necooperantă și de negare a faptelor, Curtea nu poate primi solicitarea apărării, în sensul ca inculpatul să beneficieze de dispozițiile art.83 din Codul penal, acesta neînțelegând a-și manifesta acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar gradul ridicat de pericol social al faptelor pledând pentru aplicarea unei pedepse privative de libertate, în scopul descurajării acestor tipuri de conduită infracțională la locul de muncă.

Observând, totodată, că prima instanță a omis a da eficiență art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 - faptele reținute în sarcina inculpatului P. V. fiind comise în termenele de încercare ale suspendărilor condiționate și sub supraveghere ale executării pedepselor de 2 ani închisoare și 8 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr.786/2010 și nr.1238/2011 ale Judecătoriei Medgidia - Curtea va admite toate cele trei apeluri, schimbarea de încadrare juridică asupra faptelor deduse judecății, cu implicații directe și asupra limitelor de pedeapsă, fiind favorabile inculpaților și justificând, deopotrivă, admiterea apelurilor lor.

Pe cale consecință, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite va apelurile declarate în cauză, va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art.386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. V. din infracțiunea prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal.

În baza art.386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. E. T. din infracțiunile prevăzute de art.48 raportat la art.228-art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.a Cod penal și art.246 raportat la art.258 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i și alin.3 lit.a Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul P. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.83 și art.86⁴ Cod penal 1968, va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor de 2 ani închisoare și 8 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.786/2010 și nr.1238/2011 ale Judecătoriei Medgidia, iar în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal 1968 va dispune contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o va cumula aritmetic la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

În corecta efectuare a operațiunii de contopire a pedepselor anterioare, Curtea are în vedere că revocarea beneficiului suspendării condiționate, deși produsă sub imperiul Codului penal actual, nu reprezintă o situație faptică nouă, judecată sub imperiul dispozițiilor penale intrate în vigoare, potrivit art.5 din Codul penal. D. urmare, contopirea acestor două pedepse nu ar putea avea loc potrivit noilor reguli din materia concursului de infracțiuni, acest fapt echivalând, în mod implicit, cu aplicarea retroactivă a legii penale, care, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, nu poate avea loc decât în beneficiul inculpatului, nicidecum în defavoarea acestuia.

De altfel, potrivit principiului legalității sancțiunilor de drept penal, consfințit de art.2 din Codul penal, nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită.

Întrucât sporul obligatoriu de pedeapsă, prevăzut prin noile dispoziții ale art.39 lit.b din Codul penal, constituie, la rândul său, o „pedeapsă”, în înțelesul legii penale - acesta neputând fi aplicat decât dacă legea penală nouă, privită în ansamblul ei, ar fi fost mai favorabilă inculpatului, potrivit interpretării oferite prin decizia Curții Constituționale nr.265/2014 - Curtea observă că posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă în alte situații, precum și cele de speță, este exclusă, teza aplicării globale a legii penale mai favorabile fiind incidentă doar în cazul faptelor aflate în curs de judecată.

Prin urmare, cum faptele care au generat condamnările anterioare au fost definitiv judecate până la momentul apariției legii penale noi, acestora nu le pot fi aplicate dispozițiile mai defavorabile inculpatului din legea nouă, efectele generate în urma revocării beneficiului suspendărilor condiționate anterioare fiind guvernate de legea penală veche, potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Astfel fiind, în urma contopirii pedepselor devenite executabile prin efectul revocării suspendărilor condiționate anterioare, instanța nu ar putea aplica sporul de o treime din suma celorlalte pedepse, potrivit art.39 alin.1 lit.b Cod penal, situația juridică analizată fiind ulterioară momentului rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești de condamnare anterioare și intrând sub incidența legii penale vechi, sub imperiul căreia a luat naștere.

Ca și consecință a soluției de condamnare pronunțate, Curtea, în baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 din Codul penal 1968, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 din Codul penal 1968, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în precedentele cauze prin arest preventiv, începând cu data de 30.01.2009 și până la data de 23.04.2009.

În baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i și alin.3 Cod penal 1968, cu aplicarea art.74 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul C. E. T. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 Cod penal 1968, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.

Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia și apelanții inculpați P. V., fiul lui N. și M., născut la data de 06.04.1986, domiciliat în ., ., jud. C. și C. E. T., fiul lui L. și V., născut la 03.01.1978, domiciliat în Medgidia, ., ., județul C., împotriva sentinței penale nr.1765/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând, dispune:

I. În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P. V. din infracțiunea prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1-229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1968, art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal.

În baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g Cod penal 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul P. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.83 și art.86⁴ Cod penal 1968, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor de 2 ani închisoare și 8 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.786/2010 și nr.1238/2011 ale Judecătoriei Medgidia, iar în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal 1968 dispune contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, pe care o cumulează aritmetic la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie.

În final, inculpatul P. V. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 Cod penal 1968, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin arest preventiv, începând cu data de 30.01.2009 și până la data de 23.04.2009.

II. În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. E. T. din infracțiunile prevăzute de art.48 raportat la art.228-art.229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.a Cod penal și art.246 raportat la art.258 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i și alin.3 lit.a Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i și alin.3 Cod penal 1968, cu aplicarea art.74 alin.2 Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul C. E. T. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu R. A. (400 lei), Margaritti E. (400 lei) și M. V. (200 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.

Președinte,Judecător,

C. CoadăMarius D. M.

Grefier,

C. A.

Red.jud.fond L.C.R.

Red.dec.jud.C.C./9 ex./27.10.2014

← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 637/2014.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA