Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 11772/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.69/P
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Judecător - C. C.
Judecător - M. U.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerul Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul C. L. D. – cu domiciliul în . Poarta Albă, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.1268 din data de 29 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.(1) și art.87 alin.(1) din OUG nr.195/2002, rep..
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 ianuarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penale nr.1268 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin 7 C.p.p. și art. 37 lit. b C.pen, condamnă inculpatul C. L. D. (fiul lui L. și M., născut la data de 17.03.1986, în orașul Medgidia, jud. C., domiciliat în ., jud. C., necăsătorit, studii 8 clase, barman-ospătar, recidivist, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p., și art. 37 lit. b C.pen, condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., contopeste pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție potrivit art. 57 C.penal.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.penala, obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român. »
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.07.2010, în jurul orelor 06.00, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier C. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . Hotelului C. din stațiunea Mamaia, mun. C., au oprit în trafic autoturismul marca RENAULT cu nr. de înmatriculare O-4697-. dinspre C. către Năvodari, condus de inculpatul C. L.-D. care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Până la momentul identificării de către organele de poliție, inculpatul C. L.-D. a trecut de pe locul șoferului pe bancheta din spate, rugându-l pe martorul TANE V. A. să treacă in locul său pe locul șoferului. Acesta a fost de acord, astfel că la volanul autoturismului organele de poliție l-au identificat pe martorul indicat. Întrucât exista suspiciunea consumului de alcool, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest Drager, stabilindu-se că are în sânge o concentrație alcoolică de 0,73 mg/l în aerul expirat. În momentul aflării rezultatului, martorul TANE V. A. a recunoscut că nu a condus el autoturismul, ci inculpatul C. L.-D..
Întrucât inculpatul C. L.-D. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, rezultând o valoare de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean C., unde i-a fost recoltată o singură probă biologică de sânge la ora 05.20, acesta având o alcoolemie în sânge în valoare de 1,85 g%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. L. D..
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului C. L. D. s-a arătat că recursul vizează individualizarea pedepsei, solicitându-se a se avea în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, iar în raport de circumstanțele personale, respectiv faptul că are un loc de muncă stabil, se poate dispune în principal admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ; în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, precizându-se că nu poate fi reținut considerentul instanței în sensul că la ora 6 dimineața în stațiunea Mamaia traficul era aglomerat.
La termenul din data 16.01.2014, inculpatul C. L. D. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat în cauză de către inculpatul C. L. D. nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului C. L. D. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- proces - verbal de depistare;
- B.A.T.A. nr. 1304/30.07.2010 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.;
- proces-verbal de prelevare probe biologice;
- buletin de examinare clinică;
- adresa nr._ din data de 19.03.2012 emisă de IPJ C., Serviciul Rutier, C. Implementări Abateri;
- declarațiile martorilor Tane V. A., A. C. V., C. A. M.;
- declarațiile inculpatului C. L. D. prin care a recunoscut comiterea faptei.
Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 22.10.2013 din fața instanței de fond inculpatul C. L. D. a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art.3201 cod procedură penală (f.39 verso dosar fond), inculpatul precizând personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina lui prin rechizitoriu, că a luat cunoștință de probele administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea altor probe (f.37 dosar fond).
Curtea constată de altfel că motivele de recurs invocate de către inculpatul C. L. D. nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar aprecierea asupra gardului de pericol social al faptei comise și, în subsidiar, individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și individualizarea judiciară a modalității de executarea a pedepsei aplicate.
Curtea constată că nu este întemeiat motivul de recurs al inculpatului prin care s-a solicitat să se constate că faptele comise de către acesta nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și să i se aplice o amendă administrativă.
În acest sens, Curtea are în vedere criteriile pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni prev. de art. 181 alin.2 cod penal, respectiv circumstanțele reale de săvârșire a faptei, scopului urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului.
În acest sens, Curtea reține:
- inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,85 gr. 0/00, deci cu mult peste limita legală de 0,8 gr. 0/00;
- a consumat băuturi alcoolice în stațiunea Mamaia deși știa că urma să se întoarcă cu acel autovehicul la domiciliul din loc. Poarta Albă, Curtea reținând astfel atitudinea inculpatului de nesocotire cu ușurință a dispozițiilor legale privind conducerea autovehiculelor pe drumurile publice;
- inculpatul a condus la data de 24.07.2010 la o oră (06:00) la care traficul rutier și pietonal este relativ intens având în vedere că la acea dată este sezon estival și un număr relativ mare turiștii se trezesc înainte de ora 06:00 pentru a merge la plajă;
- din fișa de cazier judiciar a inculpatului C. L. D. reiese că acesta a fost anterior de 5 ori pentrudiferite infracțiuni, aspect care relevă atitudinea acestuia constantă de nerespectare a regulilor de conviețuire socială (f.48 d.u.p.);
- chiar dacă distanța parcursă a fost una relativ scurtă, oprirea activității infracționale a inculpatului s-a datorat intervenției unor agenți de poliție.
Curtea mai are în vedere că infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată sunt infracțiuni de pericol, iar în concret conducerea la ora 06:00 a unui autoturism în stațiunea Mamaia de către inculpatul C. L. D. care nu poseda permis de conducere și având un grad ridicat al alcoolemiei (1,85 gr. 0/00), a fost de natură a crea o stare de pericol pentru traficul rutier și pietonal, pentru sănătatea și viața participanților la trafic și pentru integritatea fizică a bunurilor din proximitatea drumului public.
În același sens, Curtea reține și faptul că în ultima perioadă acest gen de fapte au căpătat o amploare ridicată, ușurința cu care diferiți conducători auto hotărăsc să conducă autovehicule pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și după ce au consumat băuturi alcoolice (producând deseori accidente rutiere) impunând reținerea caracterului infracțional al faptei acestora, de natură a descuraja un comportament asemănător al inculpatului sau al altor șoferi.
De asemenea, Curtea mai constată că din actele și lucrările dosarului nu reies circumstanțe personale ale inculpatului deosebite, de natură a înlătura aspectele expuse mai sus.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul C. L. D. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului C. L. D. care la data de 24.07.2010, a condus autoturismul marca RENAULT cu nr. de înmatriculare O-4697-BL, pe . Mamaia, mun. C., fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,85 g%0 alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Curtea mai constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat și starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, raportat la faptul că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că prin sentința penală nr. 396/2999 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 195/09.04.2009 a Tribunalului C., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, executată în perioada 17.09.2008 – 16.09.2009, și față de disp. art. 135 alin. 1 lit. a C.pen., acesta se afla la data comiterii infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze, in stare de recidivă postexecutorie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului C. L. D. pentru faptele pentru care a fosttrimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului.
În acest sens, Curtea are în vedere limitele de pedeapsa prevazute in legea speciala, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, raportat la faptul că inculpatul a condus autoturismul cu un grad ridicat de alcoolemie, pe o rută principală din mun. C., in timpul sezonului estival, la o oră în care traficul rutier și pietonal era aglomerat, punând în pericol prin lipsa reflexelor, experienței și cunoștințelor teoretice necesare conducerii autovehiculului în condiții de siguranță atât viața, sănătatea și integritatea corporală a pasagerilor autovehicului pe care l-a condus cât sănătatea și viața participanților la trafic, precum și integritatea fizică a bunurilor din proximitatea drumului public
Curtea apreciază că nu se impune reținerea vreunei circumstanțele atenuante facultative în favoarea inculpatului, având în vedere gradul ridicat al alcoolemiei (1,85 gr. 0/00), antecedentele penale ale inculpatului care reise din fișa de cazier a acestuia cât și ușurința cu care s-a hotărât să conducă autoturismul, astfel cum s-a expus mai sus, și aspectul că fapta a fost descoperită datorită intervenției organelor de poliție, recunoașterea faptei de către inculpat neavând un caracter determinant la stabilirea stării de fapt.
Față de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, instanța de fond aplicând oricum apropiate de minimul special de 8 luni închisoare și nu de maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare (după aplicarea prev. art.3201 alin.7 cod procedură penală).
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins doar executarea efectivă a pedepsei rezultante, raportat la perseverența infracțională a acestui inculpat care a comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b) cod penal.
În consecință, nefiind îndeplinită cerința prev. de art.81 alin.1 lit.b) cod penal (inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an, deci mai mare decât limita de 6 luni prevăzută de dispoziția menționată mai sus), Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art.81 cod penal.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat C. L. D. împotriva sentinței penale nr.1268 din data de 29 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, recurentul inculpat C. L. D. va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu S. V. în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat C. L. D. – cu domiciliul în . Poarta Albă, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.1268 din data de 29 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul inculpat G. C. L. D. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu S. V. în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. M. U.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: V.V.
Tehnored.dec.jud.: D.I.N.
2 ex./ 24.02.2014
← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 791/2014. Curtea de Apel... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... → |
---|