Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 220/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 445/88/2014
Dosar nr._
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 220/P/C
Ședința publică de la 12.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. B.
Grefier – M. I.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C., prin procuror V. P.
Pe rol judecarea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 183 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr._, de contestatorul condamnat I. R. V., fiul lui D. și M., ns. la 26.02.1970, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Tulcea, jud. Tulcea, având ca obiect disp. art. 595 C.p.p.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea cauzei la data 12.09.2014, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față;
Prin sentința penala nr. 183 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
”Respinge cererea petentului I. R. V. fiul lui D. și M., născut la 26.02.1970, CNP :_, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.
În temeiul art. 275, alin. 2 c.pr.pen.;
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2014.”.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată la nr._, petentul I. R. V., aflat la data formulării cererii în Penitenciarul Tulcea, a solicitat aplicarea legii mai favorabile.
La dosar a fost atașată sentința penală de condamnare.
Analizând cauza, conform dispozițiilor art. 23 din legea nr. 255/2013, Tribunalul reține că prin sentința penală nr. 166/24 iunie 2008 a Tribunalului Tulcea, definitivă la 24 septembrie 2008, petentul I. R. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și b c.pen. anterior, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175, lit. c c.pen. anterior, infracțiune ce are corespondent în dispozițiile art. 188, alin. 1 c.pen. raportat la art. 199, alin. 1 c.pen.
Pentru infracțiunea săvârșită de petent, noul cod penal prevede un maxim de pedeapsă de 25 ani închisoare, deci mai mare decât pedeapsa aplicată petentului.
Potrivit art. 6, alin. 1 c.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Cum în cauză pedeapsa aplicată nu depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 6, alin. 1 c.pen.
De asemenea, în ce privește pedeapsa complementară, această este într-un cuantum de 5 ani, egal cu maximul prevăzut de noul cod penal de 5 ani.
D. urmare, cererea petentului va fi respinsă ca nefondată.
Petentul va fi obligat, conform art. 275, alin. 2 c.pr.pen., la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.”
În termen legal, împotriva sentinței penale nr. 183 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a formulat contestație condamnatul I. R. V..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma criticilor invocate de contestatorul - condamnat I. R. V. și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate,
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noul Cod Penal (Legea nr.289/2009 precum și Legea de punere în aplicare a Codului penal nr.187/2012, iar conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Codul penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
În conformitate cu art.4 din Legea nr 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Codului Penal din 1969 care nu depășește maximul special prevăzut de Codul Penal nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Curtea observă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.166/24.06.2008 a Tribunalului Tulcea la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1-175 lit. c din Codul penal, fiindu-i aplicată în baza art.71 din Codul penal pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din codul penal. Sentința penală mai sus menționată a fost menținută prin decizia penală nr.84/P/04.09.2008 a Curții de Apel C.,definitivă prin nerecurare la data de 24.09.2008.
În mod corect, procedând conform voinței legiuitorului român,Tribunalul Tulcea a verificat incidența art. 6 din Codul penal pentru pedeapsa aplicată, constatând că nu se impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului în situația în care aceasta nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru pedeapsa aplicată, care în speță este de 20 de ani, infracțiunea de omor, pentru care a fost judecat contestatorul regăsindu-se incriminată în dispozițiile art.188 alin.1în referire la art.199 alin.1 din Codul penal în vigoare .
De asemenea, în mod corect, Tribunalul Tulcea a constatat că în ceea ce privește pedeapsa complementară aceasta este într-un cuantum egal cu maximul prevăzut de Codul penal în vigoare,reglementat de art.66 alin.1.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat I. R. V. împotriva sentinței penale nr.183 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală contestatorul - condamnat I. R. V. va suporta suma de 200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare către stat, iar în baza art. 272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocatul L. M. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct .1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - condamnat I. R. V. - fiul lui D. și M., ns. la 26.02.1970, CNP_1, împotriva sentinței penale nr. 183 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală contestatorul –condamnat I. R. V. va suporta suma de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocatul L. M. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2014.
Președinte Grefier,
V. B. M. I.
Red.jud.fond. L.M.
Red.dec. V.B.
2ex/22.09.2014
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
