Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 192/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 2471/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 192/P/C
Ședința nepublică de la 30 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. C. M.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare contestația formulată de petentul A. R. - fiul lui N. și al lui E., născut la 21 Ianuarie 1960, domiciliat în comuna C., ., județul C., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., .. B, ., împotriva sentinței penale nr. 398 din data de 23.06.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, având ca obiect art. 527 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință nepublică se prezintă pentru contestatorul petent A. R., care a lipsit, avocat ales B. C. T., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul C., aflată la dosarul de fond al cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în vedere apărătorului petentului A. R. să precizeze cu exactitate suma la care petentul era obligat să o achite pentru copii și pentru ce perioadă.
Având cuvântul pentru petentul A. R., avocat B. C. T. învederează că a făcut calculul sumei pe care petentul trebuie să o dea copiilor împreună cu executorul judecătoresc și așa s-a ajuns la suma care a fost somată și consemnată prin executor judecătoresc, respectiv 10,80 lei noi.
Precizează că la momentul când s-a făcut transformarea din leul vechi în leul nou, copiii aveau deja 18 ani.
Înțelege să facă dovada și cu un martor pentru a demonstra că petentul a prestat și în natură această obligație, având grijă de copii.
Învederează că executorul judecătoresc a făcut un simplu calcul matematic, a fost o modalitate de a arăta că au fost plătite și aceste sume.
Curtea îi pune în vedere apărătorului petentului să precizeze modalitatea de calcul a sumelor pe care le-a avut în vedere executorul judecătoresc.
Având cuvântul, avocat B. C. T. precizează că executorul a făcut un simplu calcul matematic, a adunat lunile, le-a înmulțit cu 500 lei în banii vechi și s-a ajuns la această sumă.
Totodată, învederează că i-a sugerat petentului să vină cu copii să facă dovada că le-a plătit suma de bani, aceștia au refuzat și au ajuns la a-i soma prin executor, fiind singura soluție juridică prin care putea arăta că suma a fost achitată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul petent, avocat B. C. T., solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea cererii de reabilitare, astfel cum a fost formulată.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune reabilitarea, cu privire la termenul prevăzut de art. 166 Cod penal coroborat cu art. 168 Cod penal.
Solicită a se avea în vedere că motivele pentru care a fost respinsă cererea de reabilitare au fost neplata despăgubirilor civile către părțile civile de către petent și faptul că acesta ar fi putut consemna o sumă mai mare decât suma pe care a consemnat-o deja.
Apreciază că prin înscrisurile depuse la dosar cât și prin declarația dată de martor la instanța de fond se face dovada că petentul a prestat în natură obligația de întreținere a copiilor, a avut grijă de aceștia, dându-le anumite sume de bani constant.
Solicită a se avea în vedere relația dintre tată și copii, acesta nu a înțeles să preconceapă anumite dovezi că a remis anumite sume în toată această perioadă către copii.
Apreciază că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 168 Cod penal și cererea de reabilitare formulată poate fi admisă.
Având cuvântul, procuror I. D. apreciază că plata făcută cade în ridicol, cei 10 lei raportat la suma pe care în mod normal ar fi trebuit să o plătească petentul apare derizorie, iar dacă se înțelegea bine cu copiii, probabil aceștia ar fi renunțat la despăgubiri și plata era deja încheiată.
Însă în opinia sa, fiind vorba de 2 copii, de o sumă de 1000 lei, de la începutul anului 1990 ar fi însemnat o sumă semnificativă având în vedere că un salariu mediu era 2500-3000 lei, și în decursul atâtor ani nu se ajungea la suma de astăzi, de 10 lei.
Învederează că, în susținerea cererii sale petentul a depus o adeverință emisă de ., din care rezultă că a avut activitate în perioada 2008-2013, fiind membru al Consiliului de Administrație ce presupune dobândirea de venituri, iar la dosar nu există nicio dovadă că a făcut vreo plată vreunuia dintre copii.
Cu privire la hotărârea nr. 1571/2002 a Direcției de Protecție a Copilului, din care rezultă că unul dintre copii a fost încredințat bunicilor materni și la acea dată petentul obținea venituri ori nici în privința acestui copil nu există nici o dovadă că s-ar fi efectuat vreo plată, sau că petentul se afla într-o posibilitate obiectivă de a nu face această plată.
Apreciază că demersul făcut cu 3 luni înainte de formularea cererii de reabilitare, de a consemna prin executor judecătoresc suma de 10 lei nu este decât un act formal care urmează să nu fie primit de către instanță.
CURTEA,
Asupra contestației de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 398 din data de 23.06.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, în baza art.170 Cod.proc.pen, s-a respins, ca nefondată, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. R..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.13/13.02.1991 a Tribunalului C., definitivă la data de 18.03.1991, condamnatului A. R. i s-a aplicat pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal 1969 cu aplicarea art.74, art.76 lit.a Cod penal 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 – art.175 lit.c Cod penal 1969.
Prin aceeași sentință penală condamnatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile câte 500 lei vechi lunar, cu începere de la data de 25 septembrie 1990, pentru fiecare din cei doi copii minori, aflați în întreținerea lui Sali Nemie, sora inculpatului și a lui A. Sibet tatăl inculpatului.
De asemenea, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 3500 lei vechi cu titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit art.166 alin.1 lit.c Cod.pen. condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea termenului de 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Art.167 alin.1 Cod.pen. prevede că termenul prevăzut de art.166 alin.1 lit.c se socotește de la data de când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
În raport de aceste dispoziții legale s-a constată că în cauză termenul de reabilitare este împlinit.
Astfel, din adeverința nr.C2 1033/PPACT/22.01.2014 rezultă că executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului A. R. a început la data de 25.09.1990 și s-a împlinit la data de 24.09.2002. Acesta a fost însă liberat condiționat la data de 06.02.1998 în baza sentinței penale nr.348/06.02.1998 a Judecătoriei Medgidia.
Având în vedere aceste date termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 23.09.2009.
Pe de altă parte, dispozițiile art.168 Cod.pen. prevăd că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art.166 Cod.pen; a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Condiția de la punctul a) este îndeplinită, din fișa de cazier judiciar rezultă că petentul condamnat nu a mai suferit alte condamnări.
În ceea ce privește însă condiția de la punctul b) s-a considerat, în raport de probele existente la dosar, că nu este îndeplinită.
Deși petentul condamnat s-a liberat condiționat încă din data de 06.02.1998 și, potrivit declarației martorului S. D., a obținut venituri lucrând cu ziua, reușind în aceste condiții să strângă suma de 3000 de euro, acesta a înțeles să facă demersuri pentru achitarea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare de abia după 16 ani de la liberarea sa condiționată.
Astfel, acesta a depus la dosar chitanța nr._ din data de 25.02.2014 din care rezultă că a achitat cheltuieli judiciare în valoare de 1 leu; procesul verbal din data de 17.03.2014 încheiat de executorul judecătoresc V. D. G. prin care creditorii au fost somați să se prezinte în vederea achitării sumei de 10,80 lei pentru fiecare, reprezentând despăgubiri civile, chitanțele nr.3103780și_ din data de 21.03.2014 din care rezultă că petentul condamnat a consemnat la CEC la dispoziția creditorilor suma de câte 10,80 lei.
Din declarația martorului S. D. rezultă că petentul condamnat s-a ocupat de întreținerea băiatului său, martorul ajutându-l cu sume de bani, inclusiv pentru a se înscrie la facultate. A mai arătat că petentul condamnat a vrut să-i dea băiatului său suma de 8000 de euro, însă acesta a refuzat să o primească.
În aceste condiții s-a considerat că petentul condamnat avea posibilitatea să consemneze la CEC la dispoziția celor doi copii ai săi o sumă mult mai mare de bani, făcând astfel dovada bunei sale credințe în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor sale civile.
Prin urmare, prin consemnare la CEC a unor sume infime, de câte 10,80 lei pentru fiecare copil, nu se poate reține că petentul condamnat și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat contestație petentul A. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că petentul nu îndeplinește condiția impusă de dispozițiile art.168 lit.b cod penal, respectiv plata despăgubirilor civile.
În acest sens se face trimitere la materialul probator administrat în cauză, înscrisuri și martori, din care rezultă că, petentul a contribuit financiar la creșterea copiilor săi și întrucât aceștia nu au vrut să primească sume de bani de la petent, a consemnat la dispoziția lor suma de bani indicată prin hotărâre și calculată de un executor judecătoresc.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Conform art.168 lit.b cod penal, pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească este necesar să se facă dovada că petentul a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Este cert că, după liberarea sa condiționată, în anul 1998, petentul avea obligația să achite lunar, celor doi copii ai săi, câte 500 lei lunar, obligație pe care petentul nu și-a îndeplinit-o deși avea această posibilitate, pe de o parte întrucât a realizat venituri din muncă iar pe de altă parte întrucât putea să le consemneze la dispoziția celor doi copii sau a persoanelor care îi aveau în îngrijire.
Nu s-a dovedit că inculpatul a contribuit în vreun fel la întreținerea copiilor săi, în alt mod decât cel prin plata unor sume de bani, martorul audiat în cauză arătând doar că petentul a încercat să dea o sumă de bani băiatului dar acesta a refuzat să îi primească și că martorul ar fi plătit o taxă de înscriere a băiatului la facultate.
În consecință, suma de 500 lei lunar nu a fost achitată în nici o altă modalitate față de nici unul dintre copii.
În ceea ce privește suma calculată de executorul judecătoresc și care a fost consemnată la dispoziția celor doi copii, reținem că aceasta reprezintă un simplu calcul aritmetic de însumare a sumelor datorate și transformate din lei vechi în lei noi, fără să se ia în considerare o reactualizare raportat la puterea de cumpărare, dobândă, inflație și alte asemenea elemente care să conducă la stabilirea unei sume de bani care să reflecte voința instanței la momentul pronunțării hotărârii.
Numai în aceste condiții se putea aprecia asupra bunei sau relei sale credințe în îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În consecință, în raport de aceste considerente, apreciem ca și instanța de fond că petentul nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, critica formulată în acest sens fiind neîntemeiată.
Față de cele reliefate, Curtea, în baza art.535 cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul petent A. R. împotriva sentinței penale nr.398/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat contestatorul petent A. R. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.535 cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul petent A. R. împotriva sentinței penale nr.398/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală
Obligă contestatorul petent A. R. la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 30.07.2014.
Președinte
E. C. M.
Grefier,
M. V.
Aflat în C.O. cf. art. 406 c.p.p.
Semnează grefier șef secție
C. S.
Jud. fond. I.R. Red. dec. Jud. E.C.M. 2 ex./05.08.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 69/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
